ICCJ. Decizia nr. 489/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 489/2013
Dosar nr. 922/1/2013
Şedinţa publică din 30 aprilie 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11 februarie 2013, petentul P.J. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 72/286/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Răducăneni, către o altă instanţă în grad egal, invocând faptul că imparţialitatea judecătorilor care compun completul de judecată este afectată de împrejurările cauzei şi de calitatea părţii adverse, arătând că instanţa este situată într-o comunitate mică, în care localnicii se cunosc cu toţii, existând puternice prietenii locale ce cuprind inclusiv persoane din cadrul organelor de poliţie, parchet şi judecătorie.
A mai arătat că aceste aspecte sunt de natură a îi induce petentului temerea că imparţialitatea judecătorului cauzei ar putea fi atinsă şi ştirbită.
Petentul a precizat că partea adversă din Dosarul nr. 72/286/2013, intimatul M.A., este alintat de grefier pe portalul instanţelor judecătoreşti cu diminutivul de "S", ceea ce, în opinia sa, dovedeşte relaţiile de prietenie dintre intimat şi funcţionarii locali care administrează actul de justiţie.
În plus, a menţionat că apărătorul intimatului este soţul unicului notar din comună şi îşi are biroul în imediata vecinătate a sediului organelor de politie, fiind implicat în cea mai mare parte a dosarelor instrumentate de organele locale de poliţie şi că, în faza de urmărire penală, cauza a fost lăsată în nelucrare o perioada lungă de timp.
În concluzie, petentul a considerat că strămutarea judecării cauzei la o altă instanţă de judecată, de acelaşi grad, este singurul remediu posibil pentru a se garanta înfăptuirea actului de justiţie în condiţii legale.
Verificând actele şi lucrările dosarului, în baza informaţiilor prezentate în adresa Tribunalului Iaşi nr. 47/PEN/2012 din 25 aprilie 2013, Înalta Curte constată că, la data de 20 decembrie 2012 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni cererea formulată de petentul P.J., prin care acesta solicită revizuirea Sentinţei penale nr. 94 din 19 septembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Răducăneni în Dosarul nr. 518/286/2012, prin care instanţa de judecată a respins ca tardivă, în temeiul art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petentul P.J., în contradictoriu cu intimatul M.A., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmării penale dată de procuror la data de 24 aprilie 2012 în Dosarul nr. 1226/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răducăneni, soluţia fiind definitivă la data pronunţării.
Tribunalul Iaşi arată că cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Răducăneni sub nr. 72/286/2013 şi a fost repartizată aleatoriu completului de judecată cu indicativul CI P, al cărui titular este doamna judecător B.M.G., primul termen de judecată fiind fixat la data de 13 februarie 2013, pentru când s-a dispus citarea revizuentului şi ataşarea Dosarului nr. 518/286/2012.
La primul termenul de judecată din data de 13 februarie 2013 s-a amânat cauza pentru data de 20 martie 2013 având în vedere adresa depusă de petent prin care a făcut dovada că a formulat o cerere de strămutare pe care a înaintat-o Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 06 februarie 2013.
La termenul de judecată din data de 20 martie 2013, cauza s-a amânat pentru data de 10 aprilie 2013, pentru a se soluţiona cererea de strămutare, iar la termenul de judecată din data de 10 aprilie 2013 s-a amânat cauza pentru data de 15 mai 2013, urmând a se emite adresă către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea comunicării stadiului soluţionării cererii de strămutare formulată de petentul P.J.
Tribunalul Iaşi a precizat că în dosarul a cărei strămutare s-a solicitat, nu există date sau informaţii din care să rezulte că imparţialitatea judecătorilor din cadrul Judecătoriei Răducăneni ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, care nu sunt rude sau afin până la gradul al IV-lea cu judecătorii, procurorii sau grefierii acestei instanţe, sau că ar exista pericolul de tulburare a ordinii publice.
Cererea de strămutare este nefondată.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, niciuna dintre cerinţele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele invocate de petent nefiind circumscrise situaţiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică strămutarea cauzei.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control al imparţialităţii, instanţa învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
Înalta Curte constată că aspectele invocate de petent nu pot fi apreciate ca reprezentând motive de bănuială legitimă, întrucât nu s-a specificat şi argumentat modul în care ar putea fi afectată imparţialitatea judecătorilor care compun completul de judecată, în raport de împrejurarea că instanţa este situată într-o comunitate mică, în care localnicii se cunosc cu toţii între ei, existând puternice prietenii locale ce cuprind inclusiv persoane din cadrul organelor de poliţie, parchet şi judecătorie.
De asemenea, nu s-a argumentat şi nici dovedit faptul că obiectivitatea şi imparţialitatea magistraţilor ar putea fi ştirbită de pretinsele relaţii de prietenie dintre intimat şi un grefier sau de relaţiile profesionale dintre apărătorul intimatului şi organele locale de poliţie, având în vedere că între grefier şi intimat nu s-a dovedit existenţa unei relaţii de rudenie sau afinitate de tipul celei menţionate de dispoziţiile art. 55 alin. (1) C. proc. pen., iar lucrătorii de poliţie nu au calitatea de magistraţi şi nu au în atribuţii soluţionarea cauzelor penale.
Instanţa apreciază că bănuiala legitimă poate viza situaţii sociale din cele mai diverse, care însă, trebuie în mod necesar să fie legate de posibilitatea influenţării magistraţilor în soluţionarea dosarului a cărui strămutare se solicită.
Ori, în speţă, Înalta Curte constată că suspiciunile petentului, în sensul existenţei unei bănuieli legitime a afectării imparţialităţii şi obiectivităţii magistraţilor datorită prieteniilor locale, în general, sau existenţei unor relaţii de prietenie, în particular, între intimatul M.A. şi un grefier sau a unor relaţii profesionale implicându-l pe apărătorul intimatului şi organele de cercetare penală - toate aceste aspecte nefiind dovedite în cauză - exprimă, în realitate, nemulţumiri faţă de soluţia magistraţilor de respingere, ca tardiv formulată, a plângerii petentului împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale privind pe intimatul M.A.
Faţă de considerentele arătate, se constată că aspectele invocate de petent nu pot ştirbi în vreun mod imparţialitatea judecătorilor şi nu pot constitui motive de suspiciune cu privire la posibila nepărtinire a instanţei învestită cu soluţionarea cauzei.
În raport de împrejurările concrete examinate, văzând prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că temerile petentului nu sunt justificate.
Ca atare, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul P.J. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 72/286/2013 al Judecătoriei Răducăneni.
Obligă petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 488/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 490/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
|---|
