ICCJ. Decizia nr. 576/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 576/2013
Dosar nr. 1169/1/2013
Şedinţa publică din 23 mai 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală petentul A.F. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 7018/105/2007 al Curţii de Apel Ploieşti, motivând că la această instanţă nu va avea loc o judecată dreaptă şi imparţială, datorită interesului deosebit manifestat de procurorul C.J.V. în ce priveşte soluţionarea dosarului său, procuror ce domiciliază în Câmpina şi unde şi-a desfăşurat activitatea o perioadă de timp, în calitate de prim procuror, precum şi influenţa deosebită pe care o are acesta în judeţul Prahova.
A mai arătat că procurorul J.C. şi-a însuşit un exemplar după rechizitoriul întocmit în privinţa sa, exemplar pe care l-a depus într-unul din dosarele civile în care se judecă cu petentul.
Mai mult, începerea urmăririi penale în dosarul ce îl priveşte s-a făcut tot cu ajutorul acestui procuror, care, deşi nu avea nicio legătură cu cauza sau cu Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina. Petentul a arătat că a formulat sesizări şi plângeri faţă de fapta săvârşită de acesta, însă toate au fost respinse, cu motivări care mai de care mai bizare.
Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informaţii de la Ministerul Justiţiei.
Din informarea transmisă de la Ministerul Justiţiei rezultă că prin Rechizitoriul nr. 182/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, printre alţii, a inculpatului A.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la înşelăciune, fals în declaraţii şi uz de fals, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.
În ce priveşte motivele invocate în cererea de strămutare, s-a apreciat că susţinerile petentului nu reprezintă temeiuri de strămutare a judecării cauzei, atâta vreme cât nu s-a dovedit că imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii publice.
Examinând cererea formulată în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care, imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, nici una dintre cerinţele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului şi justifică temerea celui interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În cazul de faţă, Curtea, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. şi de datele expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge ca nefondată cererea formulată de petentul A.F. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 7018/105/2007 al Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă petentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 574/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 577/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
|---|
