ICCJ. Decizia nr. 627/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUDTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 627/2013
Dosar nr. 2034/1/2013
Şedinţa publică din 10 iunie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
La data de 8 iunie 2012 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Militar Bucureşti, contestaţia la executare împotriva sentinţei nr. 127 din 10 iunie 2010 a Tribunalului Militar Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 209/92/2009, formulată de condamnatul C.G., aflat în stare de detenţie în Penitenciarul Jilava, întemeiată pe dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen.
În motivarea contestaţiei, condamnatul a arătat că prin hotărârea contestată a fost condamnat la 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) – c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani şi degradarea militară pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Totodată i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)-c) C. pen. pe perioada indicată de art. 71 C. pen., a fost obligat la 1.633,80 lei şi la 231,75 lei cu titlu de despăgubiri, i s-a confiscat suma de 1.951,30 lei şi s-a dispus poprirea pe pensie până la concurenţa sumei datorate. A fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Prin decizia nr. 8 din 7 aprilie 2011 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti a fost admis apelul declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie, s- a desfiinţat în parte sentinţa apelată cu privire la conţinutul pedepsei complementare şi accesorii, s-au înlăturat aspectele privind interzicerea exerciţiului dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen., menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei, inclusiv degradarea militară, şi a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Prin decizia nr. 17 din 11 aprilie 2012, Curtea Militară de Apel a admis recursul declarat de C.G., a desfiinţat sentinţa nr. 127 din 10 iunie 2012, a casat decizia nr. 8 din 17 aprilie 2011 şi a redus pedeapsa principală aplicată de la 5 ani la 4 ani închisoare. Totodată s-a dispus menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei atacate.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că în conformitate cu art. 67 pct. 3 C. pen., degradarea militară poate fi aplicată condamnaţilor militari şi rezervişti pentru infracţiunile săvârşite cu intenţie dacă pedeapsa principală este de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani. În situaţia de faţă, pedeapsa cu închisoarea este în prezent sub limitele prevăzute de lege, motiv pentru care instanţa de recurs ar fi trebuit să dispună înlăturarea pedepsei degradării militare.
Prin sentinţa nr. 99 din 4 iulie 2012 a Tribunalului Militar Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi în baza art. 42 C. pen. cu referire la art. 282 C. proc. pen. şi art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a declinat competenţa soluţionării acestei contestaţii în favoarea Curţii Militare de Apel cu motivarea că prin decizia acestei instanţe, pedeapsa aplicată contestatorului a fost redusă de la 5 ani la 4 ani închisoare, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei, iar conform art. 461 alin. (1) C. proc. pen. contestaţia contra executării hotărârii penale se pate face şi când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, iar în temeiul alin. (2) teza a II a, al aceluiaşi text de lege, în cazul prevăzut de lit. c), contestaţia se face la instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută, în speţă Curtea Militară de Apel.
Prin decizia nr. 12 din 27 februarie 2013 Curtea Militară de Apel în complet compus de trei judecători a declinat competenţa de soluţionare a cauzei ce reprezintă contestaţia la executare formulată de condamnatul C.G. împotriva sentinţei nr. 127 din 10 iunie 2012 a Tribunalului Militar Bucureşti.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea acestei hotărâri, Curtea Militară de Apel a arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 461 alin. (2) C. proc. pen., contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. în cazul în care se invocă o nelămurire cu privire la hotărârea pronunţată de prima instanţă, competenţa de judecată a contestaţiei la executare îi revine primei instanţe, nu instanţei de recurs care a modificat numai cuantumul pedepsei principale, întrucât ceea ce se execută în sensul art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. este dispoziţia privind executarea pedepsei degradării militare, aplicată prin hotărârea primei instanţe, iar nu cea a deciziei instanţei de recurs care a modificat cuantumul pedepsei cu închisoarea.
S-a arătat că prin modificarea adusă sentinţei instanţei de executare, Curtea Militară de Apel nu a devenit instanţa care a pronunţat hotărârea ce urmează a se executa întrucât pedeapsa stabilită nu s-a dispus prima dată de către instanţa de recurs ci de către tribunal.
S-a apreciat că ceea ce urmează a se executa în sensul dispoziţiilor art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. este dispoziţia referitoare la pedeapsa degradării militare, statuată prin sentinţa instanţei de executare şi nu dispozitivul deciziei instanţei de recurs.
Luând în examinare conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea Militară de Apel şi Tribunalul Militar Bucureşti, înalta Curte constată că prezenta contestaţie la executare, formulată de condamnatul C.G. este de competenţa Tribunalului Militar Bucureşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 461 alin. (2) C. proc. pen., în cazul prevăzut la art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. contestaţia se face la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
În cauza de faţă, condamnatul C.G. a formulat contestaţie la executare împotriva sentinţei nr. 127 din 10 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) – c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani şi degradarea militară pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Prin aceeaşi hotărâre i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)-c) C. pen. pe perioada indicată de art. 71 C. pen., a fost obligat la 1.633,80 lei şi la 231,75 lei cu titlu de despăgubiri, i s-a confiscat suma de 1.951,30 lei şi s-a dispus poprirea pe pensie până la concurenţa sumei datorate. A mai fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Hotărârea de condamnare a fost modificată de Curtea Militară de Apel prin decizia nr. 17 din 11 aprilie 2012, când a admis recursul condamnatului şi a redus pedeapsa principală aplicată de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Deşi a procedat la modificarea hotărârii pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti, în latură penală, aceasta nu transformă Curtea Militară de Apel în "instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută" întrucât ceea ce urmează a se executa este dispoziţia referitoare la pedeapsa degradării militare, menţionată în sentinţa instanţei de executare.
În cauză, condamnatul C.G. şi-a întemeiat contestaţia la executare pe dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., referitoare la pedeapsa degradării militare, menţinută prin sentinţa Tribunalului Militar Bucureşti, instanţă de executare în înţelesul dispoziţiilor art. 461 alin. (2) teza a II a C. proc. pen.
Prin urmare, înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare formulată de condamnatul C.G. este Tribunalul Militar Bucureşti, iar în baza art. 43 C. proc. pen. va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe, căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEL LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul C.G. în favoarea Tribunalului Militar Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 599/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 628/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
