ICCJ. Decizia nr. 830/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 830/2013
Dosar nr. 2565/1/2013
Şedinţa publică din 30 septembrie 2013
Deliberând asupra cererii de strămutare de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 23 aprilie 2013, petenta T.R.(C.)D.L. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 9249/99/2012 al Curţii de Apel Iaşi.
În motivarea cererii sale petenta a criticat modul în care s-a realizat judecarea cauzei în ceea ce o priveşte pe ea.
Petenta a arătat că are calitatea de parte vătămată în proces cu numitul A.M.L., precizând că, pe parcursul judecării cauzei, i s-au falsificat documentele cu privire la autoturismul său personal marca M. de către numitul A.M.L.
În susţinerea cererii de strămutare s-a susţinut că i s-a respins plângerea prealabilă întrucât nu a fost introdusă în termenul legal, cât şi cererea prin care a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale pronunţată în Dosarul nr. 9249/99/2012 al Curţii de Apel Iaşi.
A mai menţionat că învinuitul A.M.L. a falsificat documentele autoturismului ei, fapt consemnat într-o decizie a Tribunalului din Verona, Italia şi recunoscută de statul român, fiind învestită cu formulă executorie şi, în mod paradoxal, nu s-a dispus tragerea la răspundere penală a învinuitului şi recuperarea autoturismului.
În cererea sa petenta a concluzionat că organele de cercetare penală cât şi instanţa de judecată aveau toate probele şi dovezile necesare în vederea începerii urmăririi penale împotriva învinuitului şi, eventual, să-şi recupereze autoturismul.
Toate hotărârile instanţelor au fost atacate de către reprezentanţii Ministerului Public promovându-se tot timpul acţiuni în favoarea acestuia şi ignorându-se probele aflate la dosar.
În temeiul art. 57 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a solicitat informaţii de la Ministerul Justiţiei.
Din informaţiile primite de la conducerea Ministerului Justiţiei, în urma verificărilor efectuate, rezultă că aspectele invocate de petentă nu sunt de natură să justifice strămutarea cauzei la o altă instanţă.
Din cuprinsul informaţiilor primite rezultă că în dosarul asupra căruia s-a formulat cerere de strămutare prin Decizia penală nr. 512 din 9 mai 2013 a Curţii de Apel Iaşi a fost respins ca inadmisibil recursul formulat de contestatoarea T.R.(C.)D.L.
Cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat, Curtea a reţinut că, potrivit art. 392 alin. (4) C. proc. pen., doar sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este supusă recursului şi prin urmare decizia dată în contestaţie în anulare nu este supusă nici unei căi de atac.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre părţi are o rudă sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv, între judecătorii sau procurorii, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
Verificând actele dosarului şi susţinerile petentului, Înalta Curte constată că cererea a fost depusă la data de 23 aprilie 2013, iar Curtea de Apel Iaşi a procedat între timp la judecarea cauzei, fiind pronunţată Decizia nr. 512 din 9 mai 2013.
În cauză, nu există motive temeinice care să justifice aplicarea art. 60 alin. (2) teza I C. proc. pen., întrucât aspectele relevate de petentă prin cererea de strămutare, nu se circumscriu nici unuia dintre cazurile limitativ şi expres prevăzute de textul legal, mai sus amintit, pentru strămutarea judecării unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad.
Pe cale de consecinţă, în baza art. 60 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată cererea de strămutare formulată de petent.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta T.R.(C.)D.L. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 9249/99/2012 al Curţii de Apel Iaşi.
Obligă petenta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 828/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 831/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
|---|
