ICCJ. Decizia nr. 1870/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1870/2014

Dosar nr. 364/109/2012

Şedinţa publică din data de 30 mai 2014

Asupra recursului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 51 din 21 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Argeş, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii P.C.C., S.A.C., G.A.M., S.A., P.B. şi F.Ş.A., pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care au fost trimişi în judecată.

În baza art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.C.C., la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 2 ani, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani, conform art. 86² C. pen., dar şi executarea pedepsei accesorii.

Pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, conform programului ce se va stabili, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele prevăzute în alin. (14) lit. b), c), d) s-a dispus a se comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive, respectiv intervalul 25 octombrie 2011 - 20 ianuarie 2012 şi menţine măsura obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpat.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.A.C., la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 2 ani, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani, conform art. 86² C. pen., dar şi executarea pedepsei accesorii.

Datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c), d), s-a dispus a se comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive, respectiv intervalul 25 octombrie 2011 - 18 ianuarie 2012.

În baza art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata G.A.M., la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani, conform art. 86² C. pen., dar şi executarea pedepsei accesorii.

Pe durat termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, conform programului ce se va stabili, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

Datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c), d), s-a dispus a se comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reţinerea din 25 octombrie 2011 până la 26 octombrie 2011.

În baza art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata F.Ş.A., la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani, conform art. 86² C. pen., dar şi executarea pedepsei accesorii.

Pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, conform programului ce se va stabili, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

Datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c), d), s-a dispus a se comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş.

În baza art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.B., la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 233 din 17 noiembrie 2009 a Judecătoriei Curtea de Argeş şi s-a dispus ca această pedeapsă să fie executată alături de cea aplicată prin sentinţa de faţă, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reţinerea din 25 octombrie 2011 până la 26 octombrie 2011.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.A., la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a suspendat sub supraveghere, executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, conform art. 86² C. pen., dar şi executarea pedepsei accesorii.

Datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c), d), s-a dispus a se comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii din 25 octombrie 2011 până la 26 octombrie 2011.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-au confiscat următoarele cantităţi de ţigarete ridicate de organele de poliţie:

- 39.920 ţigarete marca "B.I." ridicate de la inculpatul P.B. şi depuse la IPJ Argeş - Camera de Corpuri Delicte cu dovada X1 din 26 octombrie 2011;

- 7.900 ţigarete marca "M." şi 60 ţigarete marca "C." ridicate de la locuinţa numitului C.V.D. şi aparţinând inculpatului P.C.C., depuse la IPJ Argeş cu dovada X2 din 26 octombrie 2011;

- 7.040 ţigarete marca "D.";

- 10.340 ţigarete marca "P.";

- 2.800 ţigarete marca "T", toate ridicate de la inculpatul S.A. şi depuse la Camera de Corpuri Delicte cu dovada X3 din 26 octombrie 2011.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a trei boxe audio mărcile "G." şi "B.", aparţinând inculpatului P.C.C. şi folosite la introducerea ţigaretelor în ţară, bunuri depuse la IPJ Argeş - Camera de Corpuri Delicte, cu dovada X4 din 26 octombrie 2011.

S-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, iar în baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 998 şi urm. din vechiul C. civ., au fost obligaţi inculpaţii P.C.C., S.A.C., G.A.M., P.B. şi F.Ş.A. şi S.A. (acesta din urmă doar pentru suma de 3.267 RON) în solidar la plata sumei de 114.027 RON, daune materiale plus dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate de la data săvârşirii infracţiunilor imputate, către partea civilă.

În baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 1349 alin. (1), 1357 alin. (1), 1381 şi 1385 C.civ, a fost obligat inculpatul S.A. la plata sumei de 17.604 RON daune materiale plus dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate de la data săvârşirii infracţiunilor imputate, către partea civilă. S-a constatat că pentru cantitatea de ţigarete confiscată prejudiciul a fost acoperit.

S-a constatat că inculpatul P.C.C. a achitat din prejudiciu suma de 4.000 RON, consemnată la C.B. conform recipisei Y1 din 30 mai 2012, inculpatul S.A. a achitat din prejudiciu suma de 2000 RON consemnată la C.B., conform recipisei Y2 din 14 ianuarie 2013.

S-au respins acţiunile civile ale părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, ca nefondate şi cererile de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaţilor.

S-au admis cererile părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova.

S-a menţinut sechestrul asigurător instituit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş prin Ordonanţa nr. 1039/P/2011 din 1 noiembrie 2011 asupra bunurilor mobile şi imobile, inclusiv sume de bani, ale inculpaţilor P.C.C. şi S.A.C. în vederea acoperirii prejudiciului produs părţii civile, dar şi asupra sumelor de 505 euro, consemnată pe numele inculpatului S.A.C. şi 300 euro, consemnată pe numele inculpatului P.C.C. în conturi deschise la B.G.S.G. - Sucursala Piteşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, că în perioada august -septembrie 2011, inculpaţii P.C.C., F.Ş.A., G.A.M. şi P.B., împreună şi în mod repetat au introdus în ţară cca 471.000 de ţigarete prin sustragere de la controlul vamal, după care le-au transportat, deţinut, depozitat şi în final comercializat către inculpaţii S.A.C., S.A. şi către alte persoane.

Începând cu luna august 2011 şi până în data de 25 octombrie 2011, inculpatul P.C.C. şi inculpata G.A.M., concubina acestuia, împreună cu inculpatul P.B., dar şi cu inculpata F.Ş.A., s-au deplasat în Grecia de unde au achiziţionat, în medie, câte 40.000 de ţigarete, pe care ulterior, le-au introdus în ţară, prin P.T.F. Giurgiu, prin sustragere de la controlul vamal, ascunzându-le în boxe audio de dimensiuni mari, sub aparenţa unor instrumente muzicale.

Ţigaretele erau achiziţionate din oraşul Salonic, la preţuri cuprinse între 390 - 450 euro pentru un bax de ţigarete (10.000 ţigarete) şi erau transportate în România, cu diferite autoturisme, prin care un autoturism marca O.V. cu număr de înmatriculare Z1, condus, de regulă, de către inculpatul P.B. şi un autoturism marca F.F. cu numărul de înmatriculare Z2 condus, de regulă, de către inculpatul P.C.C.

Sumele de bani necesare pentru achiziţionarea ţigaretelor de contrabandă aparţineau inculpatului P.C.C. şi inculpatei F.Ş.A., persoane care se ocupau şi de comercializarea acestora pe teritoriul României, încasând sumele de bani provenite din această activitate.

Inculpatul P.C.C. era ajutat în activitatea de comercializare a ţigaretelor provenite din contrabandă de concubina sa, inculpata G.A.M. şi de către inculpatul P.B.

Inculpatul P.C.C., inculpata G.A.M. şi inculpatul P.B. au fost însoţiţi, în mai multe rânduri, la transportul ţigaretelor de contrabandă, de către inculpata F.Ş.A., numita M.M., persoană ce nu contribuia la achiziţionarea şi comercializarea ţigaretelor, precum şi de numitul N.C., persoană care cunoştea limba greacă şi care facilita astfel achiziţionarea ţigaretelor, primind pentru aceasta diverse sume de bani de la inculpatul P.C.C.

Odată introduse în România, ţigaretele de contrabandă au fost depozitate, în principal, la adresa de domiciliu a numitului C.V.D., persoană încarcerată în Grecia în executarea unei pedepse privative de libertate, dar şi la reşedinţa din municipiul Bucureşti a inculpatei F.Ş.A.

O mare parte dintre ţigaretele de contrabandă au fost vândute de inculpatul P.C.C. inculpatului S.A.C. cu ajutorul inculpatei G.A.M. şi a inculpatului P.B.

De regulă, ţigaretele ce urmau a fi achiziţionate de către inculpatul S.A.C. au fost transportate de către inculpata G.A.M., inculpatul P.B. şi inculpatul P.C.C. la imobilul situat în Piteşti, jud. Argeş, proprietatea numitului B.M. şi închiriat de inculpatul S.A.C.

De la acel imobil, inculpatul S.A.C. le-a distribuit către diverşi clienţi cum ar fi M.I.1, M.I.2, P.P.L., D.A. s.a., stabilind, în prealabil, telefonic, cantitatea, data şi locul de întâlnire. Totodată, inculpatul S.A.C. a distribuit o parte din ţigarete achiziţionate cu ajutorul surorii sale numita S.D., către diverse peroane în Autogara Sud din municipiul Piteşti.

O altă parte din ţigaretele provenite din contrabandă au fost comercializate de către inculpata F.Ş.A. pe raza municipiului Bucureşti către diverşi beneficiari.

În activitatea de comercializare a ţigaretelor de contrabandă, inculpatul S.A.C. a colaborat ocazional cu inculpatul S.A., vărul acestuia, persoană care în principal, a achiziţionat ţigarete de contrabandă din municipiul Bucureşti, comercializându-le ulterior către diverse persoane pe raza municipiului Curtea de Argeş, jud. Argeş.

Referitor la activitatea infracţională desfăşurată de către inculpaţi, în concret s-au stabilit următoarele:

În data de 30 august 2011, inculpatul S.A.C. a achiziţionat de la inculpatul P.C.C. 30.000 de ţigarete de contrabandă, pe care ulterior le-a comercializat către diverse persoane cum ar fi: 2.000 ţigarete în data de 31 august 2011 către o persoană neidentificată, 400 ţigarete către P.P.L. în data de 2 septembrie 2011, 7.000 ţigarete către o persoană neidentificată la data de 4 septembrie 2011.

În data de 5 septembrie 2011, inculpatul S.A.C. a achiziţionat de la inculpatul P.C.C. 25.000 de ţigarete de contrabandă, pe care ulterior le-a comercializat către diverse persoane cum ar fi: 400 ţigarete în data de 5 septembrie 2011 către A.C.C., 7.000 ţigarete în data de 8 septembrie 2011 către o persoană neidentificată.

În data de 9 septembrie 2011, inculpatul S.A.C. a achiziţionat de la inculpatul P.C.C. 25.000 de ţigarete de contrabandă, pe care ulterior le-a comercializat către diverse persoane cum ar fi: 1.200 ţigarete în data de 10 septembrie 2011 către o persoană neidentificată.

În data de 13 septembrie 2011, inculpatul S.A.C. a achiziţionat de la inculpatul P.C.C. 40.000 de ţigarete, pe care ulterior le-a comercializat către diverse persoane în datele de 15 septembrie 2011, 18 septembrie 2011 s.a.

În data de 19 septembrie 2011, inculpatul S.A.C. a achiziţionat de la inculpatul P.C.C. 40.000 de ţigarete, pe care ulterior le-a comercializat către diverse persoane cum ar fi: 6.000 ţigarete în data de 22 septembrie 2011 către o persoană neidentificată.

În data de 27 septembrie 2011, inculpatul S.A.C. a achiziţionat de la inculpatul P.C.C. 40.000 de ţigarete, pe care ulterior le-a comercializat către diverse persoane cum ar fi: 6.000 ţigarete în data de 1 octombrie 2011 către o persoană neidentificată.

În data de 29 septembrie 2011, inculpatul S.A.C. a achiziţionat de la inculpata G.A.M. 24.200 de ţigarete.

În data de 6 octombrie 2011 inculpatul S.A.C. a achiziţionat de la inculpata G.A.M. şi inculpatul P.C.C. 40.000 de ţigarete pe care anterior inculpatul P.C.C., inculpatul P.B., numita M.M. şi N.C. le-au introdus în ţară în noaptea de 4/5 octombrie 2011, prin P.T.F. Giurgiu prin sustragere de la controlul vamal.

În data de 9 octombrie 2011, inculpatul P.C.C., inculpatul P.B., numita M.M., inculpata G.A.M. şi N.C. au introdus, în mod fraudulos, prin P.T.F. Giurgiu, 60.000 ţigarete, ascunse în boxe audio aflate în autoturismul marca O.V. cu nr. de înmatriculare Z1 şi în autoturismul marca F.F. cu nr. de înmatriculare Z2. Dintre aceste ţigarete, 40.000 au fost vândute unei persoane neidentificate din municipiul Bucureşti de către inculpata F.Ş.A.

În data de 13 octombrie 2011, inculpatul P.B., inculpata M.M. şi inculpata G.A.M. au introdus, fraudulos prin P.T.F. Giurgiu 45.000 ţigarete ascunse în boxe audio aflate în autoturismul marca F.F. cu nr. de înmatriculare Z2, dintre care 30.000 ţigarete au fost vândute inculpatului S.A.C.

În data de 6 octombrie 2011, inculpatul S.A. s-a deplasat cu autoturismul personal în municipiul Bucureşti, de unde a achiziţionat cantitatea de 20.000 ţigarete de la o persoană neidentificată, pe care ulterior le-a comercializat pe raza municipiului Curtea de Argeş, în piaţa municipiului către diverse persoane printre care P.M.V., G.P., Ţ.M., Ş.I., B.M.1.

În data de 7 octombrie 2011, inculpatul S.A. a achiziţionat de la inculpatul S.A.C. cantitatea de 10.000 ţigarete, pe care le-a comercializat către diverse persoane neidentificate din municipiul Curtea de Argeş.

În data de 11 octombrie 2011, inculpatul S.A. a achiziţionat cantitatea de 20.000 ţigarete de la o persoană neidentificată din municipiul Bucureşti pe care ulterior le-a comercializat pe raza municipiului Curtea de Argeş către diverse persoane neidentificate.

În data de 13 octombrie 2011, inculpatul S.A. a achiziţionat cantitatea de 20.000 ţigarete de la o persoană neidentificată din municipiul Bucureşti pe care ulterior le-a comercializat pe raza municipiului Curtea de Argeş către diverse persoane neidentificate.

În data de 24/25 octombrie 2011, inculpatul P.C.C. împreună cu inculpata G.A.M., inculpatul P.B., numita M.M. şi N.C. au fost surprinşi de organele de cercetare penală din cadrul IPJ Argeş - Serviciul de Investigare a Fraudelor, introducând fraudulos în ţară prin P.T.F. Giurgiu cantitatea de 39.920 ţigarete de contrabandă marca "B.I.", nemarcate. Ţigaretele au fost introduse cu autoturismul marca F.F. cu nr. de înmatriculare Z2 condus de către inculpatul P.B., fiind depozitate în 3 boxe audio şi transportate în portbagajul autoturismului.

Cele 39.920 ţigarete găsite de către organele de poliţie în autoturismul marca F.F. cu nr. de înmatriculare Z2 condus de către P.B., ascunse în boxe audio, urmau a fi comercializate de îndată unor clienţi din municipiul Bucureşti, găsiţi de către inculpata F.Ş.A., aspect ce reiese şi din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi din declaraţiile inculpatei F.Ş.A.

În medie, fiecare dintre cei care achiziţionau şi comercializau ţigarete de contrabandă realizau un câştig de circa 2 RON la pachetul de ţigarete reprezentând diferenţa dintre preţul de vânzare şi preţul lor de achiziţie.

Inculpaţii au desfăşurat activităţi infracţionale, au purtat convorbiri telefonice prin intermediul cărora stabileau cantităţile de ţigarete ce urmau a fi achiziţionate şi comercializate, data la care urmau a fi achiziţionate, modul de introducere pe teritoriul României, locul lor de depozitare, precum şi alte aspecte legate de activitatea infracţională, convorbiri ce au fost redate în procese-verbale, care coroborate cu celelalte mijloace de probă, în special chiar declaraţiile acestora, dovedesc săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor. Totodată au fost întocmite procese-verbale de localizare a inculpaţilor precum şi de stabilire a traseului urmat de către aceştia cu ocazia achiziţionării şi comercializării de ţigarete provenite din contrabandă.

La data de 9 octombrie 2011, inculpatul P.C.C., inculpata G.A.M., inculpatul P.B. şi numita M.M. au fost surprinşi de camerele de supraveghere amplasate în cadrul staţiei O.M., situată pe Autostrada A1 Bucureşti-Piteşti, la km 49, în timp ce se întorceau din Grecia, de unde achiziţionaseră ţigarete de contrabandă, deplasându-se cu autoturismele marca O.V. şi marca F.F.

Cu ocazia supravegherii operative realizată de către organele de cercetare penală, în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Argeş, acestea au surprins-o la data de 10 octombrie 2011 pe numita S.D. în timp ce se deplasa în incinta Autogării Sud din Piteşti pentru a comercializa ţigarete de contrabandă luate de la fratele acesteia, inculpatul S.A.C., iar la data de 13 octombrie 2011 pe inculpatul P.C.C. şi pe inculpatul P.B. în timp ce îi livrau inculpatului S.A.C. ţigarete de contrabandă ascunse într-o boxă audio.

La data de 25 octombrie 2011, în baza Autorizaţilor de percheziţie nr. 4996/109/2011 din data de 24 octombrie 2011, emise de Tribunalul Argeş, secţia penală, organele de cercetare ale poliţiei judiciare din cadrul IPJ Argeş - Serviciul de Investigare a Fraudelor, au efectuat percheziţii domiciliare la locuinţele inculpatului S.A.C., inculpatului P.C.C., inculpatei G.A.M. şi inculpatului S.A.

Cu ocazia percheziţiilor domiciliare, la locuinţa inculpatului S.A., din municipiul Curtea de Argeş, jud. Argeş a fost identificată cantitatea de 20.040 ţigarete mărcile D., M.T. şi P.l, marcate cu timbre din Republica Moldova.

De asemenea, la percheziţia domiciliară efectuată a fost găsită cantitatea de 7.960 ţigarete mărcile M. şi C., fără a fi marcate cu timbre fiscale.

De menţionat că la acest imobil erau depozitate, pentru scurt timp, ţigarete aduse de către inculpaţi, care nu erau comercializate de la data introducerii lor în ţară aşa cum procedau, de regulă inculpaţii.

Activitatea infracţională desfăşurată de către inculpaţi a reieşit şi din declaraţiile persoanelor care au achiziţionat ţigarete de la aceştia, audiate în cauză în calitate de martori.

Astfel, martora U.V. a declarat că a cumpărat cantitatea de aproximativ 6 cartuşe (60 pachete) de ţigarete mărcile C. şi M.1 de la inculpatul S.A.C. pentru care a plătit câte 75 de RON.

Martora P.P.L. a declarat că a achiziţionat de la inculpatul S.A.C. 15 cartuşe de ţigarete (150 pachete) marca C., pentru care a plătit câte 80 de RON.

Martorul D.L. D. a achiziţionat de la inculpatul S.A.C. circa 6 cartuşe cu ţigarete mărcile C. şi L.1 pentru care a plătit câte 75 de RON.

Martora A.C.C. a declarat că a cumpărat de la inculpatul S.A.C. cantitatea de 5 cartuşe (50 pachete) de ţigarete mărcile M.1 şi B.I. şi a plătit suma de 8 RON pentru fiecare parchet de ţigarete.

Martorul P.M.V. a declarat că a achiziţionat de la inculpatul S.A. în medie circa 40 de pachete de ţigarete marca C., în fiecare lună şi a plătit suma de 6,5 RON pentru fiecare pachet.

Martorul B.M.1 a declarat că a achiziţionat de la inculpatul S.A. circa 50 pachete cu ţigarete marca P.l şi a plătit suma de 7 RON pentru fiecare pachet. Martorul Ş.I. a declarat că a achiziţionat de la inculpatul S.A. de aproximativ 3 ori, cantitatea cuprinsă între 20 şi 40 pachete cu ţigarete marca P.l de fiecare dată plătind suma de 8 RON pentru fiecare pachet.

Inculpaţii, în declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală, au recunoscut faptele reţinute în sarcina lor, declaraţiile acestora coroborându-se cu celelalte mijloace de probă administrată în cauză.

Astfel, inculpatul S.A.C. a declarat că în perioada august 2011 - octombrie 2011, a colaborat în activitatea infracţională cu inculpatul P.C.C., inculpata G.A.M., inculpatul P.B., inculpata S.D. şi inculpatul S.A., în toată această perioadă achiziţionând de la inculpatul P.C.C. cantitatea totală de 239.200 de ţigarete de diferite mărci, fără timbru. De regulă, achiziţiona ţigarete mărcile M.1 şi C., la preţuri cuprinse între 4 şi 5 RON, după care le vindea la preţuri cuprinse între 6 şi 7 RON. Ţigaretele le comanda telefonic de la inculpatul P.C.C., discutând despre achiziţionarea de ţigarete şi cu inculpata G.A.M., după care erau aduse la locuinţa sa de către inculpatul P.C.C., inculpata G.A.M. şi inculpatul P.B.

Inculpatul P.C.C. a declarat că împreună cu inculpata G.A.M., inculpatul P.B., numita M.M. şi numitul N.C. s-au deplasat în Grecia, în piaţa din oraşul Tesalonic, de unde achiziţionau ţigarete de contrabandă, de regulă mărcile M.1 şi C., pe care le introduceau în România prin sustragerea de la controlul vamal şi le comercializau în mare parte inculpatului S.A.C. Numitul N.C. îl ajuta cu traducerea, întrucât cunoştea limba greacă şi străzile din oraşul Salonic.

Acesta a menţionat că ţigaretele erau transportate cu diferite autoturisme, fiind ascunse în boxe audio de dimensiuni mari, sub aparenţa unor instrumente muzicale.

Astfel, inculpatul P.C.C. a precizat că i-a vândut inculpatului S.A.C. cantitatea totală de 250.000 de ţigarete de contrabandă.

Inculpata G.A.M. a declarat că s-a deplasat în Grecia împreună cu inculpatul P.C.C., inculpatul P.B., numita M.M. şi numitul N.C. pentru a achiziţiona ţigarete de contrabandă. Sumele de bani necesare pentru achiziţionarea ţigaretelor aparţineau inculpatului P.C.C., inculpatei F.Ş.A., aceştia împărţind şi sumele de bani provenite din vânzarea ţigaretelor.

Inculpata G.A.M. a menţionat că, de regulă, transportul ţigaretelor se făcea cu două autoturisme şi anume un autoturism marca O.V. cu nr. de înmatriculare Z1, ce aparţinea unui prieten de al inculpatului P.C.C. şi un autoturism marca F.F. înmatriculat în Bulgaria, care îi aparţinea inculpatului P.C.C.

Astfel, inculpata G.A.M. a precizat că inculpatul P.C.C. i-a vândut inculpatului S.A.C. cantitatea totală de 140.000 de ţigarete de contrabandă.

Inculpatul P.B. a declarat, în faza de urmărire penală, că împreună cu inculpatul P.C.C. şi cu inculpata G.A.M., iar ocazional cu numita M.M. şi cu N.C., s-au deplasat în Grecia, cu diferite autoturisme, pentru a achiziţiona ţigarete, pe care ulterior le-au introdus fraudulos în ţară, ascunzându-le în boxe auto transportate în portbagajul autoturismelor cu care se deplasau.

Acesta a precizat că în perioada septembrie - octombrie 2011 a participat la şapte transporturi de ţigarete de contrabandă în Grecia către România.

Inculpatul S.A. a declarat că a achiziţionat ţigarete de contrabandă de pe raza municipiului Bucureşti, de la un cetăţean de naţionalitate arabă. În acest sens s-a deplasat personal în municipiul Bucureşti, de unde a achiziţionat cantitatea totală de 100.000 ţigarete pe care ulterior le-a comercializat pe raza municipiului Curtea de Argeş.

Inculpata F.Ş.A. a declarat că a achiziţionat de la inculpaţii P.C.C. şi G.A.M. cantitatea totală de 23.000 de ţigarete mărcile M.1 şi M.2, aduse de aceştia din Grecia. Ţigaretele erau comercializate ulterior către diverse persoane din zona C.C.E. din municipiul Bucureşti.

Numitul N.C. a arătat că din anul 2002 lucrează în oraşul Salonic din Grecia, iar în vara anului 2011 s-a întâlnit cu inculpatul P.C.C. şi cu inculpatul P.B., pe care i-a ajutat să cumpere ţigarete întrucât cunoştea limba greacă şi se putea înţelege cu vânzătorii, pentru ca aceştia să mai revină de două ori fără însă a-l mai contacta. Ulterior, începând cu luna octombrie 2011, a început să treacă frontiera împreună cu inculpatul P.C.C. şi cu inculpatul P.B., care aduceau în ţară de fiecare dată, în medie, circa 40.000 de ţigarete de diferite mărci şi netimbrate.

Inculpatul P.C.C. şi inculpatul P.B. erau însoţiţi de către inculpata G.A.M. şi numita M.M., iar de două ori i-a însoţit la transportul de ţigarete şi inculpata F.Ş.A. Ţigaretele erau transportate în boxe audio aşezate în portbagajul autoturismelor cu care aceştia se deplasau.

În faza judecăţii, doar patru dintre ei şi-au menţinut declaraţiile prin care îşi recunoşteau vinovăţia, respectiv: P.C.C., G.A.M., S.A.C. şi S.A., în vreme ce inculpatul P.B. nu a mai recunoscut săvârşirea faptelor. Aceste din urmă declaraţii nu sunt însă susţinute de nici o probă şi sunt contrazise de declaraţiile celorlalţi inculpaţi audiaţi în cauză. Inculpata F.Ş.A. nu s-a prezentat în faţa instanţei, în ciuda eforturilor noastre în acest sens.

Având în vedere probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat, instanţa de fond a considerat, că acesta dovedeşte existenţa infracţiunilor de contrabandă, cât şi vinovăţia inculpaţilor în comiterea acesteia.

În drept, a apreciat instanţa de fond, faptele inculpaţilor P.C.C., G.A.M., P.B. şi F.Ş.A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 270 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în vreme ce faptele inculpaţilor S.A.C. şi S.A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru primii patru inculpaţi elementul material al laturii obiective a constat în activităţile de introducere în ţară, prin sustragerea de la controlul vamal, a unei cantităţi de 417.000 de ţigarete, ce se constituie şi în obiectul material al infracţiunii imputate, urmate de activităţi de transportare, deţinere, depozitare şi în final de comercializare către inculpatul S.A.C. şi alte persoane. Faptele au fost săvârşite în perioada august - octombrie 2011 şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

Urmarea imediată a constat în starea de pericol în care a fost pusă normala desfăşurare a activităţii în domeniul vamal, dar şi în prejudiciul produs părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, iar legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată a rezultat din materialitatea faptelor imputate.

Pentru inculpatul P.B. s-a reţinut şi aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. întrucât fapta dedusă judecăţii a fost comisă de acesta în termenul de încercare de 3 ani stabilit prin Sentinţa penală nr. 233 din 17 noiembrie 2009 a Judecătoriei Curtea de Argeş, ca urmare a condamnării la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215¹ C. pen.

Pentru ceilalţi doi inculpaţi, elementul material al laturii obiective a constat doar în activităţi de achiziţionare a unei cantităţi de 294.000 de ţigarete, în cazul inculpatului S.A.C. şi, respectiv, 90.000 de ţigarete, introduse în ţară prin sustragere de la controlul vamal, urmate de activităţi de deţinere, depozitare şi în final, de comercializare către diverse persoane, în condiţiile în care aceştia cunoşteau că aceste produse provin din contrabandă. Faptele inculpatului S.A.C. s-au comis în perioada august - octombrie 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, iar faptele inculpatului S.A. s-au comis doar în luna octombrie 2011, dar tot în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

La individualizarea judiciară a pedepselor la care au fost condamnaţi inculpaţii, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator; gradul de pericol social al faptelor reliefat de modul şi mijloacele folosite, împrejurările în care au fost comise, cu implicarea mai multor persoane, numărul relativ mare al actelor materiale ce au presupus şi tranzitul frontierei, cantitatea ţigaretelor traficate, urmările faptelor ce au constat atât în starea de pericol în care a fost pusă normala desfăşurare a activităţii în domeniul vamal, dar şi în prejudiciul produs părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova; persoanele inculpaţilor. Instanţa a avut în vedere gradul de implicare al fiecăruia dintre inculpaţi, atitudinea acestora faţă de faptă, iar aici s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 320^l alin. (7) C. proc. pen. pentru inculpaţii P.C.C., S.A.C., G.A.M. şi S.A., dar şi lipsa antecedentelor penale pentru toţi, în afara inculpatului P.B. care, pe lângă această împrejurare, nici nu a avut o atitudine de recunoaştere a vinovăţiei în faţa instanţei.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei închisorii de 3 ani stabilită pentru inculpata F.Ş.A., în baza art 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., tribunalul a apreciat, faţă de criteriile anterior expuse şi apreciind că scopul şi funcţiile pedepsei vor putea fi atinse şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, astfel că în baza art. 86¹ C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani, conform art. 86² C. pen., dar şi executarea pedepsei accesorii, iar pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să se supună unor măsuri de supraveghere.

În baza art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., instanţa de fond a condamnat pe inculpatul P.B., la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Totodată, în baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 233 din 17 noiembrie 2009 a Judecătoriei Curtea de Argeş şi a dispus ca această pedeapsă să fie executată alături de cea aplicată prin sentinţa de faţă, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-au confiscat următoarele cantităţi de ţigarete ridicate de organele de poliţie: 39.920 ţigarete marca "B.I." ridicate de la inculpatul P.B. şi depuse la IPJ Argeş - Camera de Corpuri Delicte cu dovada X1 din 26 octombrie 2011; 7.900 ţigarete marca "M." şi 60 ţigarete marca "C." ridicate de la locuinţa numitului C.V.D. şi aparţinând inculpatului P.C.C., depuse la IPJ Argeş cu dovada X2 din 26 octombrie 2011, 7.040 ţigarete marca "D.", 10.340 ţigarete marca "P.", 2.800 ţigarete marca T., toate ridicate de la inculpatul S.A. şi depuse la Camera de Corpuri Delicte cu dovada X3 din 26 octombrie 2011.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., imputată inculpaţilor prin actul de sesizare, instanţa de fond a considerat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Astfel, în primul rând, a reţinut prima instanţă, taxele cu titlu de accize neplătite de inculpaţi au natura unor taxe vamale pentru că s-au aplicat unor produse fabricate în alte ţări şi introduse pe teritoriul ţării noastre, care nu pot antrena răspunderea penală şi pentru infracţiunea de evaziune fiscală, ştiut fiind că această din urmă infracţiune se comite doar în cazul sustragerii de la plata unor obligaţii fiscale, care sunt datorate şi impuse pentru activităţi productive desfăşurate în ţară. Noţiunile de taxe vamale şi obligaţii fiscale nu sunt echivalente deoarece fiecare dintre ele au un regim juridic distinct, cu domenii de aplicare diferite, iar perceperea lor are la bază ipoteze diferite aşa cum am arătat mai sus. În privinţa celorlalte taxe vamale despre care partea civilă, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, a făcut vorbire în cererea de constituire de parte civilă, caracterul lor de obligaţii fiscale este exclus a fortiori.

În al doilea rând, s-a considerat că existenţa infracţiunii de evaziune fiscală presupune o activitate producătoare de venituri impozabile autorizată, în diversele forme prescrise de lege. Or, după cum rezultă din actele dosarului, inculpaţii nu au avut calitatea de antrepozitari autorizaţi, iar deţinerea şi plasarea ţigaretelor s-a realizat, în toate cazurile, în afara unui antrepozit fiscal.

Cât priveşte caracterul independent al activităţii desfăşurate de inculpaţi, în sensul prescris de dispoziţiile art. 46 alin. (1) din C. fisc., dar şi echivalarea acestor activităţi cu cea a unor fapte de comerţ ce ar fi susceptibile de a fi impozitate, pe care a încercat să ni le propună procurorul în actul de sesizare, instanţa de fond a apreciat că acestea nu pot fi primite deoarece, pe de o parte, activităţile generatoare de obligaţii de natura celor imputate inculpaţilor au fost frauduloase, iar pe de altă parte, faptele de comerţ, pentru a fi calificate ca atare, trebuie să se desfăşoare în conformitate cu legea şi cu respectarea ordinii şi a bunelor moravuri, aspect exclus de caracterul fraudulos al faptelor imputate inculpaţilor. Cu alte cuvinte, activităţile frauduloase producătoare de venituri, cum este şi cazul infracţiunii de faţă, nu sunt susceptibile de impunere la regimul fiscal şi, pe cale de consecinţă, nu pot constitui temei pentru antrenarea răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală. A considerat prima instanţă, că dacă s-ar urma raţionamentul procurorului, ar trebui angajată răspunderea pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi în cazul unor infracţiuni de furt (sau alte infracţiuni de prejudiciu) urmate de punerea în circulaţie a bunurilor sustrase, ceea ce ar pune serioase întrebări cu privire la legitimitatea şi justificarea unui astfel de demers.

În aceste condiţii, s-a considerat de prima instanţă, că faptei de evaziune fiscală imputate îi lipseşte elementul material al laturii obiective, pentru că activităţile de contrabandă comise de inculpaţi nu au generat materie impozabilă în sensul prescris de dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, ci doar venituri de natură să fie taxate cu taxe vamale aşa cum sunt prescrise de art. 202 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de Instituire a Codului Vamal Comunitar, conform căruia o datorie vamală la import ia naştere prin introducerea ilegală, pe teritoriul vamal al Comunităţii, a mărfurilor supuse drepturilor de import, de art. 224 din Legea nr. 86/2006, conform căruia datoria vamală la import ia naştere prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import şi de art. 206⁵¹ alin. (3) din Legea nr. 571/2003, conform căruia, în cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un regim suspensiv, prin derogare de la alin. (1), momentul plăţii accizelor este momentul înregistrării declaraţiei vamale de import.

Faţă de cele de mai sus, instanţa de fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpaţii P.C.C., S.A.C., G.A.M., S.A., P.B. şi F.Ş.A., pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care au fost trimişi în judecată.

În ciuda faptului că patru din cei şase inculpaţi s-au prevalat de dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., ceea ce ar fi trebuit să conducă la o soluţie de condamnare, conform aceluiaşi articol, instanţa de fond a considerat că în acest caz, o interpretare ad litteram a acestor dispoziţii legale ar înfrânge un principiu fundamental al dreptului penal şi anume cel potrivit căruia dispoziţiile legale se interpretează în favoarea inculpatului. Prin urmare, între o soluţie de condamnare, la care ne-ar fi îndemnat o interpretare ad litteram a dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi o soluţie de achitare ca urmare a analizei materialului probator, dar mai ales în urma comparării elementelor constitutive ale infracţiunilor de contrabandă şi evaziune fiscală, s-a considerat că mai favorabilă intereselor inculpatului ar fi o soluţie de achitare, soluţie ce poate fi primită şi în condiţiile în care inculpaţii s-au prevalat de dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., printr-o interpretare logico-sistematică a acestor dispoziţii.

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa de fond a constatat că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 162.827 RON, reprezentând drepturi vamale datorate de cei şase inculpaţi, dintre care, pe de o parte, 25.196 RON taxe vamale, accize şi TVA, iar pe de altă parte, 118.027 RON doar accize. În total, pentru activitatea infracţională a inculpaţilor P.C.C., S.A.C., G.A.M., P.B. şi F.Ş.A., Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova s-a constituit parte civilă pentru suma de 143.223 RON, din care, taxe vamale - 3.176 RON, accize - 134.102 RON şi TVA - 5.945 RON, precum şi dobânzi şi penalităţi de întârziere. Pentru activitatea imputată inculpatului S.A., Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova s-a constituit parte civilă cu suma de 19.604 RON reprezentând accize, plus dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Instanţa de fond a considerat că acţiunea civilă a acestei părţi civile este justificată doar în privinţa recuperării accizelor la cantitatea de ţigări ce a fost traficată de inculpaţi şi care a rezultat din materialul probator în cauză, cu reţinerea, unde a fost cazul, a unor contribuţii diferite a unora dintre ei.

Potrivit art. 202 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de Instituire a Codului Vamal Comunitar, o datorie vamală la import ia naştere prin introducerea ilegală, pe teritoriul vamal al Comunităţii, a mărfurilor supuse drepturilor de import, iar potrivit art. 224 din Legea nr. 86/2006, datoria vamală la import ia naştere prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import, iar datoria vamală se naşte în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal. În sfârşit, potrivit art. 206⁵¹ alin. (3) din Legea nr. 571/2003, în cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un regim suspensiv, prin derogare de la alin. (1), momentul plăţii accizelor este momentul înregistrării declaraţiei vamale de import.

Conform calculelor făcute de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, inculpaţii ar datora în total suma de 134.102 RON, cu titlu de accize către bugetul de stat, pentru toată cantitatea de ţigarete traficată.

Instanţa de fond a apreciat, însă, că pentru cantitatea de ţigări ridicată de organele de urmărire penală cu ocazia percheziţiilor domiciliare, inculpaţii nu mai datorează nici accize şi nici alte datorii vamale. În conformitate cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Curţii Europene, reflectată în cauza C-230/08, situaţia în care mărfurile sunt reţinute, în momentul introducerii pe teritoriul vamal comunitar, de autorităţile vamale şi fiscale locale, în zona în care se află primul birou vamal situat la frontiera externă a Comunităţii şi sunt distruse simultan sau ulterior de autorităţile menţionate, mărfurile rămânând în permanenţă în posesia acestora, intră în cadrul noţiunii de mărfuri "puse sub sechestru şi confiscate simultan sau ulterior" prevăzută în art. 233 primul paragraf, lit. d) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de Instituire a Codului Vamal Comunitar, astfel încât datoria vamală se stinge în temeiul acestei dispoziţii. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Uniunii Europene, reflectată în cauza C-459/07, introducerea ilegală a mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunităţii se produce în momentul trecerii acestora de primul birou vamal situat în interiorul teritoriului menţionat fără ca mărfurile să fi fost prezentate la biroul vamal respectiv, iar pentru a determina stingerea datoriei vamale, punerea sub sechestru a mărfurilor introduse ilegal pe teritoriul vamal al Comunităţii trebuie să intervină înainte ca aceste mărfuri să treacă de primul birou vamal situat în interiorul teritoriului menţionat.

Urmare a celor mai sus prezentate, s-a reţinut de prima instanţă că operaţiunea de ridicare a cantităţilor de 39.920 ţigarete marca B.I. şi de 28.000 de ţigarete diverse mărci ridicate de organele de urmărire penală cu ocazia percheziţiilor domiciliare din data de 25 octombrie 2011 (7.040 de ţigarete marca D., 2.800 de ţigarete marca T, 10.200 de ţigarete marca P.l, 7.900 de ţigarete marca M., 60 de ţigarete marca C.), ce au format obiectul material al infracţiunii de contrabandă, în momentul introducerii ilegale a acestora în ţară, mărfurile rămânând în permanenţă în posesia autorităţilor, după cum rezultă şi din dovezile de consemnare a corpurilor delicte, a avut ca efect stingerea datoriei vamale pentru aceste cantităţi. De altminteri, aceste operaţiuni de ridicare au constituit temei şi pentru aplicarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale, ceea ce întăreşte cu atât mai mult decizia noastră cu privire la stingerea datoriei vamale.

În consecinţă, având în vedere cele de mai sus, dar şi recipisele depuse de inculpaţii P.C.C. şi S.A. din care a rezultat că aceştia au acoperit o (mică) parte din prejudiciu, instanţa de fond a constatat că acţiunea civilă a părţii civile este justificată doar pentru suma de 114.027, datorată de cei şase inculpaţi în solidar (pentru inculpatul S.A. doar în limita sumei de 3.267 RON), pe de o parte, cu titlu de accize, şi pentru suma de 17.604 RON datorată de inculpatul S.A. separat, tot cu titlu de accize, pe de altă parte, aceste accize fiind calculate pentru cantitatea de ţigarete traficată de aceştia şi care nu a fost ridicată de organele de urmărire penală.

Faţă de cele de mai sus, instanţa de fond a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, iar în baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen. rap la art. 998 şi urm. din vechiul C. civ., a obligat pe inculpaţii P.C.C., S.A.C., G.A.M., P.B. şi F.Ş.A. şi S.A. (acesta din urmă doar pentru suma de 3.267 RON) în solidar la plata sumei de 114.027 RON, daune materiale plus dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate de la data săvârşirii infracţiunilor imputate, către partea civilă.

De asemenea, în baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 1349 alin. (1), 1357 alin. (1), 1381 şi 1385 C. civ, a obligat pe inculpatul S.A. la plata sumei de 17.604 RON daune materiale plus dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate de la data săvârşirii infracţiunilor imputate, către partea civilă, referirile la noul C. civ. făcându-se datorită faptului că actele materiale imputate s-au comis pe când acest act normativ a intrat în vigoare.

S-a constatat că pentru cantitatea de ţigarete confiscată prejudiciul a fost acoperit, inculpatul P.C.C. a achitat din prejudiciu suma de 4.000 RON, consemnată la C.B. conform recipisei Y1 din 30 mai 2012, iar inculpatul S.A. a achitat din prejudiciu suma de 2.000 RON consemnată la C.B., conform recipisei Y2 din 14 ianuarie 2013.

În cauză s-a mai constituit parte civilă şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, cu suma de 5.907,20 RON reprezentând impozit din venituri din activităţi independente, plus accesoriile aferente. Instanţa de fond a apreciat, că faţă de soluţia de achitare pronunţată pentru infracţiunea de evaziune fiscală, că aceste acţiuni civile nu mai sunt fondate, astfel că, având în vedere şi dispoziţiile art. 346 alin. (2) C. proc. pen., le-a respins ca atare. De asemenea, instanţa de fond a respins şi cererile de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaţilor.

Instanţa de fond a admis, însă, cererile părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova şi a menţinut sechestrul asigurător instituit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş prin Ordonanţa nr. 1039/P/2011 din 1 noiembrie 2011 asupra bunurilor mobile şi imobile, inclusiv sume de bani, ale inculpaţilor P.C.C. şi S.A.C. în vederea acoperirii prejudiciului produs părţii civile, dar şi asupra sumelor de 505 euro, consemnată pe numele inculpatului S.A.C. şi 300 euro, consemnată pe numele inculpatului P.C.C. în conturi deschise la B.G.S.G. - Sucursala Piteşti.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, părţile civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Agenţia Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova şi inculpatul P.B.

Parchetul a criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul achitării tuturor inculpaţilor, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2004, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. şi sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor. În esenţă, s-a apreciat că în mod greşit prima instanţă a dispus achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor mai sus-menţionate. În opinia apelantului, sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni. Aspectul de temeinicie criticat se referă la greşita individualizare judiciară a pedepselor, în sensul că se apreciază cuantumul şi modalitatea de executare ca fiind necorespunzătoare, în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen., impunându-se în cauză aplicarea unor sancţiuni penale mai aspre.

Partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş a criticat sentinţa sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile, în sensul neacordării în întregime a despăgubirilor solicitate şi al accesoriilor sumelor de bani. Astfel, s-a solicitat obligarea inculpaţilor la plata sumei de 5.907,20 RON, precum şi a dobânzilor, respectiv penalităţilor aferente, până la data achitării acestora.

Partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Agenţia Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova a criticat sentinţa pentru greşita soluţionare a laturii civile, apreciind că sumele stabilite ca despăgubiri privind plata drepturilor vamale, nu au fost calculate corect şi solicită, pe cale de consecinţă, admiterea apelului şi obligarea inculpaţilor la plata drepturilor vamale în cuantum de 25.196 RON, precum şi la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere până la data achitării efective a sumei.

Inculpatul P.B., în apelul declarat, a solicitat respingerea ca nelegal a apelului declarat de parchet. În apelul său, inculpatul a criticat hotărârea primei instanţe pentru greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate, apreciind ca fiind prea mare cuantumul acesteia, în raport cu situaţia de fapt reţinută şi elemente de circumstanţiere personală.

Prin Decizia penală nr. 113/A din 3 octombrie 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe Lângă Tribunalul Argeş, inculpatul P.B. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, împotriva Sentinţei penale nr. 51 din 21 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia penală, în Dosarul nr. 364/109/2012.

A desfiinţat în parte sentinţa atacată în sensul că a înlăturat măsura de achitare a inculpaţilor P.C.C., S.A.C., G.A.M., S.A., P.B. şi F.Ş.A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia i-a condamnat pe inculpaţi la câte 2 ani închisoare.

Totodată, a redus pedeapsa aplicată inculpatului P.C.C. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 270 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Au fost contopite pedepsele aplicate pentru fiecare inculpat în parte, dispunându-se executarea pedepsei celei mai grele, respectiv:

- P.C.C. - 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.;

- S.A.C. - 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.;

- G.A.M. - 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.;

- F.Ş.A. - 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.;

- S.A. - 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Pentru inculpatul P.B., s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., la care s-a adăugat 1 an închisoare pentru care s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei, prin Sentinţa penală nr. 233 din 17 noiembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, în total 4 ani închisoare.

A obligat în solidar inculpaţii la plata sumei de 5.907,20 RON, accize, precum şi la dobânzi şi penalităţi aferente până la achitarea acestei sume către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei, inclusiv durata termenului de încercare pentru fiecare inculpat în parte.

A respins ca nefondat apelul formulat de Agenţia Naţională De Administrare Fiscală - Agenţia Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, împotriva aceleiaşi sentinţe.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, inclusiv onorariul parţial al apărătorului din oficiu pentru fiecare inculpat, câte 200 RON, ce a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în conformitate cu probele administrate în cauză.

S-a avut în vedere că, din ansamblul probator administrat, în esenţă, a rezultat că inculpaţii F.Ş.A., P.C.C., G.A.M. şi P.B. au introdus ţigarete în România prin sustragere de la controlul vamal. Aceste ţigarete au fost comercializate ulterior de inculpata F.Ş.A. şi alte persoane, pe raza municipiului Bucureşti.

Achiziţionarea ţigaretelor s-a realizat cu sume de bani ce aparţineau inculpaţilor P.C.C. şi F.Ş.A., cei doi inculpaţi fiind cei care împărţeau câştigurile realizate de pe urma comercializării ţigărilor.

S-a mai reţinut că, în perioada august - septembrie 2011, inculpaţii P.C.C., G.A.M. şi P.B., împreună şi în mod repetat, au introdus în ţară aproximativ 471.000 ţigarete, prin sustragere de la controlul vamal, după care le-au transportat, deţinut, depozitat şi apoi comercializat prin intermediul inculpatului S.A.C., dar şi prin intermediul altor persoane.

În faza de urmărire penală, aspectele de fapt menţionate mai sus au formulat obiectul de cercetare a două dosare penale.

În faza de judecată, la termenul din 1 noiembrie 2012, instanţa a dispus conexarea celor două cauze, respectiv a Dosarului nr. 17.576/109/2012 la Dosarul nr. 364/109/2012.

Din declaraţiile date de inculpaţi, în faza de urmărire penală, a rezultat că aceştia au recunoscut faptele reţinute în sarcina lor.

În faza de cercetare judecătorească, 4 dintre inculpaţi, respectiv P.C.C., G.A.M., S.A.C. şi S.A. au recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor. Inculpatul P.B. nu a mai recunoscut săvârşirea faptelor, iar inculpata F.Ş.A. nu s-a prezentat în faţa instanţei de judecată.

Având în vedere recunoaşterea faptelor de către inculpaţii mai sus-menţionaţi, precum şi cererea acestora ca soluţionarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prima instanţă a dispus aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., cu toate consecinţele pentru inculpaţii respectivi.

În ceea ce priveşte primul motiv de apel al parchetului, respectiv soluţia greşită a primei instanţe de achitare a inculpaţilor, în baza disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2004 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., instanţa de apel a constatat că acesta este fondat.

S-a considerat că prima instanţă a reţinut în mod corect că inculpaţii datorează accize pentru ţigaretele introduse şi comercializate în România, însă, în mod greşit a apreciat că aceste accize au caracterul unor taxe vamale.

Dispoziţiile art. 4 pct. 13 din Legea nr. 86/2006, defineşte datoria vamală ca fiind obligaţia unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau export. Drepturile de import incidente în cauză sunt definite de art. 4 pct. 14 din aceeaşi lege, ca fiind taxe vamale ori taxe echivalente celor vamale de plătit cu ocazia importului de mărfuri. În aceeaşi categorie sunt incluse şi taxele agricole şi taxele de natură agricolă.

Din analiza acestor dispoziţii legale, instanţa de apel a reţinut că accizele nu intră în sfera noţiunii de datorie vamală, deoarece nu au natura unor taxe vamale ori taxe echivalente celor vamale. Un alt aspect, în favoarea acestei argumentări, este aceea că accizele nu sunt datorate în mod automat la momentul introducerii bunului pe teritoriul României, ci în momentul eliberării lor pentru consum, conform disp. art. 206⁶ din Legea nr. 571/2003.

A arătat instanţa de apel că în mod eronat prima instanţă a reţinut că accizele se aplică doar unor produse fabricate în unele ţări dacă sunt introduse pe teritoriul României. Dispoziţiile C. fisc. aplicabile în materie nu fac diferenţa între produsele de pe teritoriul României şi cele produse în alte state, accizele fiind aplicabile produselor menţionate în C. fisc., indiferent de provenienţa lor. Relevante sunt disp. art. 206² C. fisc., în care se prevede că accizele sunt taxe speciale, percepute direct sau indirect asupra consumului, următoarelor produse: alcool şi băuturi alcoolice; tutun prelucrat; produse energetice şi de electricitate.

Instanţa de apel a apreciat eronată argumentarea primei instanţe, potrivit căreia activităţile desfăşurate de inculpaţi privind vânzarea ţigaretelor introduse ilegal în ţară, nu pot avea caracterul unor fapte de comerţ generatoare de obligaţii fiscale, deoarece a asimilat ţigaretele introduse pe teritoriul României, fără plata taxelor vamale, cu bunurile provenite din infracţiuni de furt sau alte infracţiuni de prejudiciu. Un astfel de raţionament este contrar dispoziţiilor legale, deoarece ţigaretele au fost achiziţionate de către inculpaţi pe teritoriul Greciei, cu respectarea reglementărilor referitoare la vânzarea acestora pe teritoriul acestui stat şi nu au fost sustrase.

În concluzie, s-a apreciat că accizele nu sunt datorate de către inculpaţi ca urmare a săvârşirii infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 86/2006, ci sunt obligaţii fiscale datorate bugetului de stat în baza reglementărilor normative aplicabile.

Dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, sancţionează fapta săvârşită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, constând în ascunderea bunului sau a sursei impozabile ori taxabile. Obligaţiile fiscale sunt definitive în cuprinsul art. 2 lit. e) din acelaşi act normativ cu trimitere la reglementările specifice din C. fisc. şi C. proc. fisc. Reglementări cuprinse în art. 2 din Legea nr. 571/2003, stabilesc ca impozite şi taxe, printre altele şi accizele.

Prin urmare, s-a apreciat că fapta inculpaţilor de a nu plăti accizele datorate statului, ca urmare a comercializării ţigaretelor, constituie latura obiectivă a infracţiunii de evaziune fiscală, pentru care au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul parchetului. În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, din probele administrare în cauză a rezultat în mod evident că inculpaţii nu au dorit şi nici nu au urmărit să declare la autorităţile financiare achiziţiile de ţigarete, tocmai pentru a le sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, datorate bugetului de stat şi a le putea comercializa pe teritoriul României la un preţ avantajos.

Instanţa de apel a reţinut că, în raport cu prevederile art. 7 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 571/2003, orice subiect de drept, inclusiv o persoană fizică, poate fi subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală.

Totodată, s-a reţinut şi obiectul juridic distinct al infracţiunilor de contrabandă şi, respectiv, al evaziunii fiscale, aceasta din urmă având ca obiect juridic relaţiile sociale privitoare la stabilirea corectă a stării de fapt fiscale, la colectarea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor precum şi la îndeplinirea obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabililor.

A mai considerat instanţa de apel că apărările formulate de către inculpaţi, potrivit cărora recunoaşterea faptelor săvârşite de către inculpaţi şi, pe cale de consecinţă aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen., nu exclude dreptul primei instanţe de a pronunţa soluţia achitării, având în vedere că problema încadrării juridice a faptelor este un atribut exclusiv al primei instanţe, sunt întemeiate în parte, cu următoarele precizări: dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., se referă la recunoaşterea de către inculpat a faptelor săvârşite şi nu a încadrării juridice conferită acestor fapte. Prin urmare, în ipoteza în care există o corespondenţă logică între faptele săvârşite şi încadrarea juridică reţinută de către instanţă, s-a considerat că instanţa nu poate pronunţa o soluţie de achitare, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) - d) C. proc. pen., deoarece s-ar ajunge la o contradicţie între recunoaşterea inculpaţilor, situaţia de fapt existentă şi încadrarea juridică a faptelor.

S-a arătat că în ipoteza în care încadrarea juridică se referă la o interpretare pe baza normelor aplicabile în cauză, a faptelor săvârşite de către inculpaţi, instanţa poate pronunţa o soluţie de achitare, dacă apreciază că faptele recunoscute de către inculpat nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii, potrivit încadrării juridice conferite de către instanţă.

Curtea de Apel Piteşti a constatat că, în speţă, instanţa de fond a stabilit corect încadrarea juridică a faptelor săvârşite de către inculpaţi, însă în mod greşit a dispus achitarea acestora, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.

Pentru aceste motive, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. d), instanţa de apel a admis apelul declarat de către parchet, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi a înlăturat achitarea inculpaţilor mai sus-menţionaţi, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, inculpaţii P.C.C., S.A.C., G.A.M., S.A., P.B. şi F.Ş.A. au fost condamnaţi fiecare pentru săvârşirea infracţiunii cu încadrarea juridică de mai sus, iar la individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care a fost săvârşită şi consecinţele pe cale le-a produs pentru relaţiile sociale ocrotite de lege, prin sustragerea de la plată a accizelor datorate statului.

În legătură cu cel de-al doilea motiv de apel al parchetului, privind greşita individualizare judiciară a pedepselor, instanţa de apel a constatat că acesta este nefondat, în raport cu considerentele de mai sus şi apreciindu-se, totodată, că individualizarea judiciară a pedepselor realizate de către prima instanţă este corespunzătoare situaţiei de fapt, criteriilor prev. de art. 72 C. pen. şi scopului urmărit de legea penală, excepţie făcând pedeapsa aplicată inculpatului P.B., care în raport cu aceste criterii este exagerată, depăşind ceea ce este necesar pentru realizarea scopului legii penale şi a scopului pedepsei.

În consecinţă, instanţa de apel a apreciat fondat apelul inculpatului P.B., în baza aceloraşi dispoziţii legale, reducând pedeapsa aplicată acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Ca urmare contopirii pedepselor, s-a dispus ca inculpatul apelant P.B. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., la care s-a adăugat un an închisoare, pentru care s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei, prin Sentinţa penală nr. 233 din 17 noiembrie 2012 a Judecătoriei Curtea de Argeş.

Instanţa de apel a constatat ca întemeiat apelul declarat Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, deoarece în mod greşit s-a respins acţiunea civilă de către instanţa de fond. Apelanta s-a constituit parte civilă cu suma de 5.907,20 RON, reprezentând valoarea accizelor datorate de către inculpaţi statului român. Având în vedere considerentele de mai sus, în baza cărora instanţa a reţinut în sarcina fiecărui inculpat menţionat săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, acţiunea civilă a părţii civile a fost apreciată întemeiată, existând fapta care a generat prejudiciu.

În consecinţă, a fost admisă acţiunea civilă, inculpaţii fiind obligaţi, în solidar, la plata sumei mai sus-menţionate, precum şi la dobânzi şi penalităţi aferente până la achitarea acestei sume.

De asemenea, instanţa de apel a constatat că latura civilă a fost corect soluţionată de prima instanţă, în raport cu partea civilă Agenţia Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova. Prejudiciul, în raport cu această parte civilă, a fost corect stabilit de către prima instanţă, în baza probelor administrate în cauză, dobânzile şi penalităţile de întârziere care se adaugă, pot forma obiectul executării silite a sentinţei în momentul în care rămâne definitivă.

Prin urmare, în temeiul disp. art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul formulat de această parte civilă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii P.B. la data de 7 octombrie 2013 şi F.Ş.A. la data de 11 octombrie 2013.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11 decembrie 2013, stabilindu-se termen de judecată a recursului la data de 18 aprilie 2014.

Prin motivele scrise de recurs depuse la data de 12 aprilie 2014 (data poştei), în termenul prev. de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior, inculpatul P.B., prin apărător desemnat din oficiu, a solicitat în esenţă, achitarea, redozarea deplină a pedepsei prin luarea în considerare a modalităţilor şi condiţiilor desfăşurării faptelor, a circumstanţelor favorabile inculpatului, dar şi a celor de ordin personal cum ar fi vârsta, studiile, ocupaţia, starea de sănătate precară, etc.

Cu prilejul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat P.B., a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. anterior, arătând în esenţă, că inculpatul nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, impunându-se menţinerea soluţiei instanţei de fond de achitare pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005, precum şi să se dispună achitarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006, întrucât acesta nu are nicio legătură cu faptele ce îi sunt imputate. În subsidiar, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat, în temeiul art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, redozarea pedepsei ţinându-se cont de prevederile art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 74 alin. (2) din vechiul C. pen., cu consecinţa stabilirii unei sancţiuni sub minimul special, cu aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. anterior. De asemenea, cu privire la latura civilă, s-a solicitat înlăturarea obligaţiei privind plata prejudiciului.

Recurenta inculpată F.Ş.A. nu a depus la dosar motive de recurs.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată F.Ş.A. a solicitat admiterea recursului în temeiul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, casarea deciziei penale a Curţii de Apel Piteşti şi menţinerea sentinţei Tribunalului Argeş ca fiind legală şi temeinică. De asemenea, s-a solicitat să se ţină cont că inculpata nu are antecedente penale, că prejudiciul a fost recuperat, are un copil minor şi a recunoscut săvârşirea faptei.

Având în vedere că la data judecării cauzei în recurs, respectiv la 30 mai 2014, era în vigoare noul C. proc. pen. ale cărui dispoziţii sunt de imediată aplicare, a fost necesar să se stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac iar Înalta Curte nu mai are competenţa funcţională de a judeca recursul.

Situaţia tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competenţa de soluţionare cât şi dispoziţiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi.

Astfel, în conformitate cu dispoziţia tranzitorie anterior menţionată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs."

Prin urmare, constatând că recursurile în prezenta cauză se aflau în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., fiind declarate împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte a apreciat că este competentă să soluţioneze calea de atac, fiind aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior în materia recursului.

Cu privire la prevederile C. proc. pen. anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte notează că în raport cu data pronunţării deciziei recurate sunt incidente în cauză dispoziţiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.

Sub acest aspect, se constată că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Piteşti la data de 3 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013, fiind supusă casării exclusiv în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

Din examinarea cazurilor de casare expres prevăzute de textul de lege anterior menţionat, rezultă că prin limitarea obiectului judecăţii în recurs, legiuitorul a urmărit ca nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În consecinţă, Înalta Curte notează că sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea Legii nr. 2/2013, astfel că, nu poate examina decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, fără a putea examina şi netemeinicia deciziei atacate.

Examinând recursurile formulate de inculpaţii P.B. şi F.Ş.A. conform dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, dar şi a prevederilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru următoarele motive:

În primul rând, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁰ C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3), se iau în calcul din oficiu. Astfel, nerespectarea termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 385¹⁰ C. proc. pen. anterior atrage sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului pentru nerespectarea termenelor procedurale, reglementat în art. 185 C. proc. pen. anterior, cu consecinţa că instanţa de recurs nu poate lua în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.

În cauza de faţă, recurenta inculpată F.Ş.A. nu a depus la dosar motive de recurs, iar cu prilejul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată a invocat cazul de casare prev. de art. 385 pct. 17² C. proc. pen. anterior.

Conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, cazurile prevăzute la pct. 1, 3 - 6, 13 şi 14 se iau în considerare din oficiu, iar cel de la pct. 15 se ia în considerare din oficiu numai când a influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.

Întrucât recurenta inculpată nu a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, în termenul prevăzut de lege, ci cu ocazia dezbaterilor din recurs, Înalta Curte nu îl poate analiza, nefiind prevăzut printre cele care pot fi luate în considerare din oficiu.

Astfel, având în vedere că recurenta inculpată F.Ş.A. nu a depus motive de recurs, Înalta Curte va avea în vedere, în ceea ce o priveşte, doar cazurile de casare ce pot fi invocate din oficiu.

În al doilea rând, Înalta Curte, aşa cum s-a arătat mai sus, constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Prin urmare, în ceea ce priveşte critica recurentei inculpate F.Ş.A. privind reducerea pedepsei prin luarea în considerare a circumstanţelor personale, Înalta Curte constată că este nefondată.

Individualizarea pedepsei este o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare şi de stabilire a sancţiunii şi nu verificarea modalităţii în care instanţa de fond sau instanţa de apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziţie legală.

Aşadar, motivul de recurs referitor la greşita individualizare a pedepsei nu se încadrează în cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior şi nici în celelalte cazuri de casare, care potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior pot fi analizate din oficiu.

În recursul formulat de inculpatul P.B., reiterând criticile din apel, s-a solicitat achitarea sa pentru infracţiunile deduse judecăţii, întrucât nu se face vinovat de comiterea faptelor, precum şi reducerea pedepselor ce i-au fost aplicate, prin reţinerea de circumstanţe atenuante, iar în ceea ce priveşte modalitatea de executare, a solicitat suspendarea sub supraveghere a executării acestor pedepse în condiţiile art. 86¹ C. pen. anterior. De asemenea, pe latură civilă, inculpatul a solicitat exonerarea de la plata sumelor la care a fost obligat cu titlu de prejudiciu.

Deşi prin motivele de recurs formulate în termenul prevăzut de lege de către acest inculpat, nu au fost indicate expres cazurile de casare pe care îşi întemeiază recursul, acestea au fost precizate cu ocazia dezbaterilor prin apărătorul desemnat din oficiu, fiind astfel indicate cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi de pct. 17² C. proc. pen. anterior.

Or, Înalta Curte observă că, motivele de recurs ale inculpatului P.B. au ca finalitate, în esenţă, modificarea stării de fapt reţinută cu caracter definitiv de către instanţa de apel, ceea ce nu mai este posibil în calea de atac a recursului, având în vedere că, aşa cum s-a arătat mai sus, prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate şi cu încadrarea juridică dată faptelor nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei de recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen. anterior.

În acest sens, Înalta Curte subliniază că judecata în recurs presupune o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unul din cazurile de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen. anterior. Limitarea obiectului judecăţii în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.

Aşa cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, recursul constituie o jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De aceea, instanţa de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăţiei şi pedepselor aplicabile, nu judecă procesul propriu-zis, judecând exclusiv dacă din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În acest context, recursul nu este o cale de atac asemănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicţie (fond şi apel).

Totodată, în ceea ce priveşte criticile vizând greşita individualizare a pedepsei prin omisiunea de se reţine circumstanţe atenuante în favoarea recurenţilor inculpaţi ori neaplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. anterior, precum şi exonerarea de plata sumelor stabilite cu titlu de prejudiciu în sarcina inculpatului, Înalta Curte constată că sunt nefondate.

Individualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare sau vinovăţia inculpatului ori obligarea la plata sumelor stabilite ca şi prejudiciu în cadrul soluţionării laturii civile a cauzei, reprezintă o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare şi de stabilire a sancţiunii şi nu verificarea modalităţii în care instanţa de fond sau instanţa de apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziţie legală.

Drept urmare, deşi cazurile de casare invocate de recurentul inculpat P.B. pot fi analizate de către instanţa de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate să procedeze la reindividualizarea pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare şi nici a cuantumului sumelor la care a fost obligat inculpatul către partea civilă, acesta vizând elemente de netemeinicie, iar nu de nelegalitate.

Individualizarea pedepselor aplicate ambilor recurenţi inculpaţi s-a realizat pe baza criteriilor menţionate în art. 72 C. pen. anterior, inclusiv în ceea ce priveşte reţinerea de circumstanţe atenuante, implicând o operaţiune de apreciere fundamentată pe probatoriul administrat.

Modificarea cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior arată că voinţa legiuitorului a fost aceea că, în conformitate cu art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, examinarea în recurs să se limiteze doar la chestiunile de legalitate şi nu de temeinicie.

În consecinţă, dat fiind că recurenţii au adus critici ce vizează temeinicia hotărârilor atacate şi nu nelegalitatea acestora, Înalta Curte apreciază că acestea nu se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, fiind astfel, neîntemeiate.

În ceea ce priveşte aplicarea prevederilor art. 5 C. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Instanţa de recurs constată că în timpul judecării cauzei în calea de atac exercitată de inculpaţi, a intrat în vigoare noul C. pen. care însă nu a adus schimbări ale limitelor speciale ale pedepsei închisorii pentru infracţiunea prev. de art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006 şi nici pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 reţinute în sarcina recurenţilor inculpaţi.

Modificările ivite în cursul judecării cauzei în recurs, ca urmare a succesiunii în timp a celor două legi penale, C. pen. anterior şi C. pen. în vigoare, impun soluţionarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situaţie tranzitorie.

Demersul apare ca fiind necesar în condiţiile în care principiul legalităţii incriminării şi pedepsei ar impune ca infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor şi limitele de pedeapsă pentru acestea să fie cele prevăzute de lege la data comiterii faptelor, ceea ce ar face imposibil ca legea nouă să se aplice cu privire la faptele comise anterior intrării ei în vigoare.

Cu toate acestea, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţia României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Excepţia înscrisă în art. 15 alin. (2) din Constituţie impune ca într-o situaţie tranzitorie, cum este cea din prezenta cauză, să se facă aplicarea dispoziţiei constituţionale.

Expresie a acestui principiu constituţional este dispoziţia din art. 5 alin. (1) C. pen. potrivit căreia, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Controlul legalităţii unei hotărâri judecătoreşti în recurs presupune nu doar îndreptarea unor încălcări ale legii la judecata în fond şi apel ci şi verificarea dacă prin ivirea unor situaţii ulterioare pronunţării hotărârii atacate nu apare necesară restabilirea legalităţii şi pronunţarea unei hotărâri în conformitate cu legea substanţială.

Principiul constituţional, chiar în lipsa unui caz de casare prin prisma căruia hotărârea devenită nelegală să fie casată, impune aplicarea retroactivă a legii noi mai favorabile şi restabilirea legalităţii sub acest aspect.

Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 C. pen. din 17 iulie 2009 (Legea nr. 286/2009), a pronunţat Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile. Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în speţă, utilizând aşadar criteriul aprecierii in concreto.

Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de incriminare, se constată că infracţiunile prev. de art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006 şi de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, reţinute în sarcina recurenţilor inculpaţi, în modalităţile concrete în care au fost comise de inculpaţi, continuă să fie incriminate, nefiind modificate sub aspectul acestor condiţii, pentru a fi atrasă în cauză incidenţa dispoziţiilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 187/2012 (fapta comisă sub imperiul legii vechi să nu mai constituie infracţiune sub imperiul legii noi datorită lipsei unui element constitutiv ori a formei de vinovăţie cerută de lege.)

În prezenta cauză, inculpata F.Ş.A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Aceste pedepse au fost contopite, dispunându-se ca în final inculpata F.Ş.A. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În ceea ce priveşte pe inculpatul P.B., se constată că s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., la care s-a adăugat 1 an închisoare pentru care s-a revocat suspendarea condiţionată. a pedepsei, prin Sentinţa penală nr. 233 din 17 noiembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, dispunându-se ca în final să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

Constatând că infracţiunile anterior menţionate au fost săvârşite de ambii recurenţi inculpaţi în concurs real şi în stare de recidivă în ceea ce priveşte pe inculpatul P.B., instanţa de apel a aplicat recurenţilor inculpaţi pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, iar cazul inculpatului P.B. a fost adăugată pedeapsa de 1 an stabilită prin Sentinţa penală nr. 233 din 17 noiembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a acestei pedepse.

În prezent, tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., instituie obligativitatea aplicării la pedeapsa de bază a unui spor egal cu o treime din suma celorlalte pedepse, în cazul închisorii, respectiv al amenzii.

Or, în condiţiile aplicării tratamentului sancţionator prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în ceea ce priveşte pe inculpata F.Ş.A. s-ar ajunge la pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare, obţinută prin adăugarea la pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, a unui spor de 8 luni reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă de 2 ani închisoare.

Prin urmare, pedeapsa calculată potrivit dispoziţiilor din legea nouă este mai severă decât cea care a fost aplicată recurentei inculpate F.Ş.A. pe baza legii vechi.

De asemenea, în ceea ce priveşte pe inculpatul P.B., prin aplicarea tratamentului sancţionator prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi de art. 43 alin. (1) C. pen., s-ar ajunge la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare, obţinută prin adăugarea la pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, a unui spor de 8 luni reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă de 2 ani închisoare, adăugându-se şi pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 233 din 17 noiembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş.

Prin urmare, pedeapsa calculată potrivit dispoziţiilor din legea nouă nu este mai mică decât cea care a fost aplicată recurentului inculpat P.B. pe baza legii vechi.

Toate aceste aspecte relevă aşadar, în considerarea celor expuse anterior, că legea penală veche este legea mai favorabilă recurenţilor inculpaţi, neimpunându-se admiterea recursurilor pe acest aspect.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii P.B. şi F.Ş.A. împotriva Deciziei penale nr. 113/A din 3 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.B. şi F.Ş.A. împotriva Deciziei penale nr. 113/A din 3 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1867/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 1872/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1870/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs