ICCJ. Decizia nr. 556/2014. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 556/2014
Dosar nr. 7288/2/2013
Şedinţa publică din 14 februarie 2014
Asupra cauzei penale de faţă:
Prin rezoluţia din 04 decembrie 2013, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa pentru soluţionarea cererii de extrădare, menţionând că prin adresa din 02 decembrie 2013, Ministerul Justiţiei - Serviciul de Cooperare judiciară în materie penală a trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cererea de extrădare formulată şi transmisă de către autorităţile judiciare din Republica Turcia la data de 13 august 2013 şi înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 04 decembrie 2013.
Potrivit acestei solicitări, persoana extrădabilă este urmărită pentru punerea în executare a mandatului de arestare preventivă emis la data de 02 august 2013 de către Tribunalul Penal nr. 10 din Istanbul - Turcia sub nr. 2013/326 Degisik Is pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere ilegală în vederea săvârşirii de infracţiuni, omor calificat, lipsire ilegală de libertate, şantaj, ameninţare şi fals în înscrisuri oficiale, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 351, 53, 54, 58, 63, 82/1-a, 149/1 c.g, 106/2-c, 109/3-b, 109/4, art. 204/1-3, 5237 C. pen. turc.
Examinând documentele trimise de statul solicitant s-a stabilit că H.B. a fost arestat împreună cu membrii reţelei din care face parte la data de 28 septembrie 2007. Persoana extrădabilă făcea parte dintr-o reţea organizată care are ca scop obţinerea de interese materiale proprii şi îşi desfăşoară activitatea în districtul S.
În cuprinsul cererii de extrădare sunt descrise faptele în sarcina acestuia, respectiv:
- constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 220/1-3-4-5 C. pen. turc;
- jefuire cu privire la numiţii A.K. şi S.K. prevăzută de art. 220/5 şi 149/1 C. pen. turc;
- intenţie de jefuire cu privire la numitul M.O. prevăzută de art. 220/5, 149/1,c,g şi 35/1 C. pen. turc;
- jefuire cu privire la numitul H.F. prevăzută de art. 220/5, 149/1,c,g, şi 35/1 C. pen. turc;
- jefuire cu privire la numita G.T. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- jefuire cu privire la numita S.K. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- jefuire cu privire la numitul B.Y. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- intenţie de jefuire cu privire la numitul A.G. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g, 35/1 C. pen. turc;
- intenţie de jefuire cu privire la numitul Z.K. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g, 35/1 C. pen. turc;
- jefuire cu privire la numitul H.Y. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- jefuire cu privire la numiţii Y.K. şi M.K. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- jefuire, lipsire de libertate şi fals în înscrisuri cu privire la numiţii Ş.O. şi M.D. prevăzută de art. 220/5, 149/a,c,g, 109/3 - b, 109/4, 204/1-3, 35/1, 106/2-c C. pen. turc;
- tâlhărie cu privire la numiţii S.B. şi A.H. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- jefuire cu privire la numitul H.D. prevăzută de art. 220/5,149/c,g C. pen. turc;
- omorul numitului E.U. prevăzut de art. 220/5, 82/1 a C. pen. turc;
- jefuire cu privire la numitul M.Y. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- intenţie de jefuire cu privire la numitul A.H.T. prevăzută de art. 220/5, 149/1 c,g C. pen. turc;
- jefuire cu privire la numitul E.B. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc.
Examinând cererea de extrădare, materialul probator administrat în cauză şi concluziile prezentate de partea extrădabilă şi de procuror, Curtea de Apel a constatat că sunt întrunite condiţiile extrădării, pentru considerentele arătate în cele ce urmează:
Sub aspect formal, cererea de extrădare a fost formulată în scris de autoritatea competentă a statului solicitant (respectiv Tribunalul Penal nr. 10 Delicte grave Istanbul, Turcia), fiind adresată Ministerului Justiţiei din România.
În sprijinul cererii au fost prezentate: mandatul de arestare în lipsă, emis la data de 02 august 2013 de către Tribunalul Penal nr. 10 Istanbul (copie autentică); expunerea faptelor pentru care se cere extrădarea; copia dispoziţiilor legale aplicabile în statul solicitant.
Primind cererea de extrădare, Ministerul Justiţiei a efectuat examenul de regularitate internaţională, constatând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 39 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Drept consecinţă, a fost sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care a învestit această instanţă cu cererea de extrădare.
Pe fondul cererii, Curtea constată îndeplinite condiţiile pentru extrădarea pasivă prevăzute de art. 18 şi urm. din actul normativ menţionat mai sus, în sensul că:
1) există cererea unui stat străin (Turcia), privind extrădarea numitului H.B., care este urmărit penal pentru săvârşirea unor infracţiuni în statul solicitant;
2) nu este incidentă vreo dispoziţie legală dintre cele prevăzute de art. 19 din legea menţionată mai sus, privitoare la exceptarea de la extrădare;
3) nu există vreun motiv obligatoriu sau opţional de refuz al extrădării, în sensul dispoziţiilor art. 21 şi 22 din actul normativ susmenţionat;
4) faptele pentru care se solicită extrădarea sunt prevăzute ca infracţiuni atât de legea statului solicitant, cât şi de legea română;
Sub acest aspect, Curtea a constatat că faptele reţinute în sarcina persoanei extrădabile realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 189, art. 193, 194, 175 lit. a) şi art. 288 C. pen. român.
Susţinerea potrivit căreia nu există corespondenţă între art. 220 alin. (5) C. pen. turc şi legea română a fost apreciată ca fiind neîntemeiată, fiind respinsă din acest motiv şi solicitarea subsidiară de extrădare sub condiţia ca persoana solicitată să nu fie judecată şi condamnată şi pentru această infracţiune.
În acest sens, s-a reţinut că, potrivit art. 24 alin. (3) din legea de mai sus: „Diferenţele existente între calificarea juridică şi denumirea dată aceleiaşi infracţiuni de legile celor două state nu prezintă relevanţă, dacă prin convenţie internaţională sau, în lipsa acesteia, prin declaraţie de reciprocitate nu se prevede altfel.
Pe de altă parte, art. 220 alin. (5) C. pen. turc prevede că: „Liderii reţelei vor fi pedepsiţi individual pentru fiecare infracţiune comisă, în cadrul reţelei.
Interpretarea şi aplicarea acestei dispoziţii se face în conformitate cu regulile prevăzute în legea străină.
În dreptul românesc, pe lângă iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea unui grup infracţional organizat sunt sancţionate şi infracţiunile săvârşite în cadrul grupului, după regulile concursului de infracţiuni, conform art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003, indiferent de forma participaţiei penale (autorat, instigare, complicitate).
5) faptele pentru care se solicită extrădarea sunt sancţionate atât de legea penală a statului solicitant, cât şi de legea penală română cu pedepse privative de libertate de cel puţin un an;
6) faptele pentru care se solicită extrădarea nu sunt pedepsite cu moartea de către legea statului solicitant;
7) nu sunt incidente dispoziţiile privitoare la refuzul extrădării prev. de art. 25, 29-35 din legea menţionată mai sus.
Opoziţia la extrădare - întemeiată pe motivele analizate mai sus - nu poate fi primită, pentru aceleaşi considerente.
Mai este de observat că statul solicitant a dat asigurări în legătură cu respectarea regulii specialităţii.
Faţă de cele ce preced, în conformitate cu art. 52 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost admisă cererea de extrădare şi s-a dispus extrădarea în Turcia a numitului H.B.
Totodată, s-a dispus menţinerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate.
S-a constatat că persoana extrădată a fost reţinută la data de 06 noiembrie 2013 şi arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 07 noiembrie 2013 la zi.
Împotriva sentinţei penale nr. 23/F din 16 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti în termen legal, la data de 17 ianuarie 2014 s-a exercitat recurs de către persoana extrădabilă.
H.B. a solicitat să se constate, conform art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, că nu sunt îndeplinite condiţiile extrădării. A arătat că din punct de vedere formal, cererea de extrădare îndeplineşte condiţiile legale, că persoana extrădabilă este H.B., acesta este învinuit pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 220 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. turc, reţinându-se că este unul dintre liderii grupului infracţional şi că membrii grupării infracţionale organizate au săvârşit infracţiunile, însă nu sunt descrise faptele, cu arătarea locului şi datei săvârşirii lor. Încadrând situaţia lui juridică la art. 220 alin. (5) C. pen. turc, persoana extrădabilă răspunde de toate faptele săvârşite de membrii grupării. Arată astfel că fapta reţinută în sarcina persoanei extrădabile, respectiv de a răspunde pentru faptele tuturor membrilor grupării, nu este prevăzută de legislaţia română. Apreciază că sunt îndeplinite cerinţele art. 49 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 302/2004 şi că cererea nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi admisă. În subsidiar, în situaţia în care se constată că sunt îndeplinite cerinţele legale pentru admiterea cererii de extrădare, aceasta să se facă sub condiţie, solicită să se menţioneze în hotărâre ca persoana extrădabilă să nu fie condamnat şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 220/5 C. pen. turc, fiind astfel respectate dispoziţiile Convenţiei, precum şi dispoziţiile art. 49 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 302/2004.
Specificăm detaliul procesual că, cererea de recurs fiind înregistrată anterior datei de 1 februarie 2014, cadrul procesual de faţă vizează calea de atac ordinară a recursului, cu tot specificul şi cadrul legal adiacent.
Practic recurentul reiterează apărările de substanţă propuse la fondul pricinii.
Inclusiv la nivelul instanţei supreme se apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, în ceea ce priveşte procedura extrădării, existând examen de regularitate făcut de către Ministerul Justiţiei, fiind depusă cererea de extrădare, cu toată documentaţia anexă prevăzută de legislaţia română.
Totodată, nu există incidente în cauză vreun motiv de refuz cu privire la extrădare, fiind necesară, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, admiterea cererii de extrădare formulată de către autorităţile judiciare din Turcia.
În cuprinsul cererii de extrădare sunt descrise faptele în sarcina acestuia, nefiind cadru de detaliere a lor, totul circumscriindu-se spaţiului legal în materie, respectiv:
- constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 220/1-3-4-5 C. pen. turc;
- jefuire cu privire la numiţii A.K. şi S.K. prevăzută de art. 220/5 şi 149/1 C. pen. turc;
- intenţie de jefuire cu privire la numitul M.O. prevăzută de art. 220/5, 149/1,c,g şi 35/1 C. pen. turc;
- jefuire cu privire la numitul H.F. prevăzută de art. 220/5, 149/1,c,g, şi 35/1 C. pen. turc;
- jefuire cu privire la numita G.T. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- jefuire cu privire la numita S.K. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- jefuire cu privire la numitul B.Y. prevăzută de art. 2205, 149/c,g C. pen. turc;
- intenţie de jefuire cu privire la numitul A.G. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g, 35/1 din C. pen. turc;
- intenţie de jefuire cu privire la numitul Z.K. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g, 35/1 C. pen. turc;
- jefuire cu privire la numitul H.Y. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- jefuire cu privire la numiţii Y.K. şi M.K. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- jefuire, lipsire de libertate şi fals în înscrisuri cu privire la numiţii Ş.O. şi M.D. prevăzută de art. 220/5, 149/a,c,g, 109/3 - b, 109/4, 204/1-3, 35/1, 106/2-c C. pen. turc;
- tâlhărie cu privire la numiţii S.B. şi A.H. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- jefuire cu privire la numitul H.D. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- omorul numitului E.U. prevăzut de art. 220/5, 82/1 a C. pen. turc;
- jefuire cu privire la numitul M.Y. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc;
- intenţie de jefuire cu privire la numitul A.H.T. prevăzută de art. 220/5, 149/1 c,g C. pen. turc;
- jefuire cu privire la numitul E.B. prevăzută de art. 220/5, 149/c,g C. pen. turc.
Sub aspect formal, cererea de extrădare a fost formulată în condiţii de legalitate.
Altfel, apărările de substanţă vizând lipsa de consistenţă probaţională sau lipsa de incidenţă a dispoziţiile art. 220 alin. (5) C. pen. turc vor fi de propus şi de examinat efectiv de autorităţile judiciare învestite a abilita legal în a decela.
Pe fondul cererii, Curtea de Apel a constatat cu deplin temei că sunt îndeplinite condiţiile pentru extrădarea pasivă, în sensul că:
1) există cererea unui stat străin (Turcia), privind extrădarea numitului H.B., care este urmărit penal pentru săvârşirea unor infracţiuni în statul solicitant;
2) nu este incidenţă vreo dispoziţie legală dintre cele prevăzute de art. 19 din legea menţionată mai sus, privitoare la exceptarea de la extrădare;
3) nu există vreun motiv obligatoriu sau opţional de refuz al extrădării, în sensul dispoziţiilor art. 21 şi 22 din actul normativ susmenţionat;
4) faptele pentru care se solicită extrădarea sunt prevăzute ca infracţiuni atât de legea statului solicitant, cât şi de legea română;
Sub acest aspect, Curtea constată că faptele reţinute în sarcina persoanei extrădabile realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 189, art. 193, 194, 175 lit. a) şi art. 288 C. pen. român.
S-a şi detaliat că, susţinerea potrivit căreia nu există corespondenţă între art. 220 alin. (5) C. pen. turc şi legea română este neîntemeiată, fiind respinsă din acest motiv şi solicitarea subsidiară de extrădare sub condiţia ca persoana solicitată să nu fie judecată şi condamnată şi pentru această infracţiune, aspect juridic de reiterat în recurs.
În dreptul românesc, pe lângă iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea unui grup infracţional organizat sunt sancţionate şi infracţiunile săvârşite în cadrul grupului, după regulile concursului de infracţiuni, conform art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003, indiferent de forma participaţiei penale (autorat, instigare, complicitate).
5) faptele pentru care se solicită extrădarea sunt sancţionate atât de legea penală a statului solicitant, cât şi de legea penală română cu pedepse privative de libertate de cel puţin un an;
6) faptele pentru care se solicită extrădarea nu sunt pedepsite cu moartea de către legea statului solicitant;
7) nu sunt incidente dispoziţiile privitoare la refuzul extrădării prev. de art. 25, 29-35 din legea menţionată mai sus.
Faţă de cele ce preced, în conformitate cu art. 52 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost admisă cu deplin temei cererea de extrădare şi s-a dispus extrădarea în Turcia a numitului H.B.
Aşadar potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. prezentul recurs urmează a fi respins ca nefondat.
Persoana extrădabilă va fi obligată la plata de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă H.B. împotriva sentinţei penale nr. 23/F din 16 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Onorariul interpretului de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 557/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 364/2014. Penal → |
|---|
