ICCJ. Decizia nr. 557/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 557/2014
Dosar nr. 2319/89/2013
Şedinţa publică din 14 februarie 2014
Asupra recursului penal de faţă;
Analizând actele şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 161 din 19 iulie 2013, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul M.G., actualmente deţinut în cadrul Penitenciarului Iaşi, arestat preventiv prin încheierea nr. 12 pronunţată la data de 19 aprilie 2013 a Tribunalului Vaslui, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă din data de 19 aprilie 2013, la pedeapsa de 14 (patrusprezece) ani de închisoare şi 6 (şase) ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
A interzis inculpatului M.G. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului M.G.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa de 14 (patrusprezece) ani închisoare aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 aprilie 2013 la zi.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 şi urm. C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui.
A obligat pe inculpatul M.G. la plata sumei de 391,20 RON cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui reprezentând contravaloarea transport victimă M.V.
A luat act că D.E. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul M.G. a barei metalice, corp delict, folosită la comiterea infracţiunii, aflată la Camera de corpuri delicte a instanţei şi înregistrat la poziţia nr. PP/2013 din Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Vaslui.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008 a dispus după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpatul M.G. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
În baza art. 189 şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul M.G. la plata sumei de 3.300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 400 RON reprezentând onorarii apărători desemnaţi din oficiu (faza de urmărire penală: 200 RON avocat H.A. - delegaţie nr. D1/2013 emisă de Baroul Vaslui şi faza de judecată: 200 RON avocat D.C. - delegaţie nr. D2/2013 emisă de Baroul Vaslui) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că victima M.V. în vârstă de 82 de ani, a locuit în comuna D.E., judeţ Vaslui, împreună cu soţia sa M.Va. şi fiul lor - inculpatul M.G.
În anul 2010, inculpatul a avut un accident rutier cu motocicleta, fiind internat de urgenţă în spital şi, la externare, medicul i-a interzis consumul de alcool. O perioadă de timp, inculpatul a respectat indicaţiile medicului însă, din toamna anului 2012, a început să consume băuturi alcoolice şi, pe acest fond, se manifesta violent şi îşi lovea părinţii.
În noaptea de 12 din 13 februarie 2013, după ce a consumat alcool în cursul zilei, inculpatul M.G. a intrat în camera părinţilor săi şi a început să îi lovească cu pumnii şi picioarele. A luat apoi o bară metalică şi l-a lovit pe tatăl său peste corp. Din cauza loviturilor primite, tatăl său a căzut din pat şi, fiind pe sol, inculpatul a continuat să-l lovească cu picioarele.
A tras-o şi pe mama sa jos, din pat şi a lovit-o cu picioarele.
După ce şi-a lovit părinţii, inculpatul M.G. s-a dus şi s-a culcat.
A doua zi, inculpatul a mers acasă la martorul C.P. şi i-a spus acestuia să vină la el acasă pentru a îl tunde pe tatăl său. Când a ajuns aici, martorul i-a văzut pe cei doi bătrâni fiind bătuţi şi, într-un moment în care inculpatul a părăsit casa, i-a întrebat ce s-a întâmplat.
Victima M.V. i-a spus că a fost bătut cu „ranga" de către fiul său.
Tot în cursul zilei de miercuri, M.Va. (mama inculpatului) a vorbit la telefon cu fiica sa D.E., căreia i-a povestit că M.G. i-a bătut.
Joi, 14 februarie 2013, D.D., ginerele victimei, a sunat la apelul de urgenţă „112" şi a rugat să se deplaseze un poliţist acasă la socrii săi, să vadă ce s-a întâmplat.
În jurul orelor 13.00, organele de poliţie din cadrul Postului de poliţie D.E. s-au deplasat la locuinţa soţilor M., au constatat că sunt bătuţi şi i-au întrebat dacă solicită intervenţia ambulanţei. Ei au refuzat să meargă la spital şi să depună plângere penală împotriva fiului lor.
Seara, D.E. s-a hotărât să-şi ia părinţii de la domiciliu şi să-i aducă la locuinţa ei în municipiul Huşi, astfel încât a trimis-o în comuna D.E. pe fiica ei, D.A., cu maşina unor vecini. Când a ajuns aici, D.A., care este medic de profesie, a constatat că bunicul său este decedat şi a solicitat ambulanţa pentru bunica sa, M.Va., care prezenta leziuni vizibile la nivelul feţei şi pe braţe.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală de autopsie nr. RR/2013 întocmit de Serviciul Medico-Legal Judeţean Vaslui, moartea numitului M.V. a fost violentă şi s-a instalat la data de 14 februarie 2013.
Moartea a avut drept cauză un şoc traumatic şi hemoragic, urmare a unui politraumatism cu multiple fracturi costale, hemotorax drept (cu excepţia uneia, practic toate coastele sunt cu cel puţin un focar de fractură), fractură de omoplat drept, fractură de humerus drept, fractură de piramidă nazală, plăgi, echimoze, hematoame, infiltrate sanguine, excoriaţii.
Leziunile s-au putut produce prin loviri cu şi de corpuri dure, precum şi comprimare; fractura de humerus drept, fractura de omoplat şi unele focare de fracturi costale apar a fi produse prin loviri active cu corp dur, posibil şi mijloace de atac proprii omului; unele coaste apar a fi fracturate prin mecanism de comprimare.
S-a apreciat că între politraumatism şi moarte există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată, deşi între agresiune şi deces s-a scurs un interval de timp relativ lung, de ordinul zilelor, ce a permis instalarea unei complicaţii de tipul bronhopneumoniei acute hipostatice, care a accelerat evoluţia infaustă.
S-a apreciat că victima şi agresorul s-au aflat iniţial faţă în faţă, iar agresorul a aplicat lovituri victimei; este posibil ca victima la un moment dat să fi căzut şi să fi recepţionat lovituri şi în această poziţie, ba chiar să şi fi fost comprimată la nivelul toracelui.
Sângele şi umoarea vitroasă recoltate de la cadavru nu conţineau alcool.
Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 63 C. proc. pen. care stipulează că „probele nu au valoare prestabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului”, precum şi dispoziţiile art. 75 C. proc. pen. conform cărora ”declaraţiile părţii vătămate (...) făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”.
Instanţa de judecată a coroborat declaraţiile inculpatului M.G. (dosar de urmărire penală şi dosar instanţă), care a recunoscut săvârşirea faptei în faţa instanţei de judecată, cu declaraţiile lui M.Va. (dosar de urmărire penală), declaraţiile martorilor D.E. (dosar de urmărire penală), C.P. (dosar de urmărire penală), D.D. (dosar de urmărire penală), D.A. (dosar de urmărire penală), B.F. (dosar de urmărire penală), M.P. (dosar de urmărire penală), Z.O.G. (dosar de urmărire penală), Z.A. (dosar de urmărire penală) şi cu aspectele reliefate de:
- procesul-verbal de sesizare din oficiu (dosar de urmărire penală);
- procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 14 februarie 2013 (dosar de urmărire penală);
- planşele fotografice privind aspectele fixate, urmele şi mijloacele materiale de probă ridicate, cu ocazia investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei efectuată la data de 14 februarie 2013 şi continuării investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei în data de 15 februarie 2013 (dosar de urmărire penală);
- concluziile raportului de expertiză medico-legală (autopsie) nr. RR din 15 februarie 2013 al Serviciului Medico-Legal Judeţean Vaslui (dosar de urmărire penală);
- planşele fotografice privind aspectele fixate, urmele şi mijloacele materiale de probă ridicate, cu ocazia necropsiei efectuată la data de 15 februarie 2013 (dosar de urmărire penală);
- planşele fotografice privind aspectele fixate, urmele şi mijloacele materiale de probă ridicate, cu ocazia examinării din data de 15 februarie 2013 a numitului M.G. (dosar de urmărire penală);
- concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. BB întocmit la data de 16 aprilie 2013 de Serviciul Medico-Legal Judeţean Vaslui (dosar de urmărire penală);
- planşele fotografice privind aspectele fixate, urmele şi mijloacele materiale de probă ridicate, cu ocazia examinării din data de 15 februarie 2013 a numitei M.Va. - mama inculpatului (dosar de urmărire penală);
- raport din 15 februarie 2013 întocmit de către agent de poliţie din cadrul Postului de Poliţie D.E. (dosar de urmărire penală);
- copia procesului-verbal de contravenţie întocmit la data de 14 februarie 2013 de I.P.J. Vaslui - Postul de Poliţie D.E. (dosar de urmărire penală);
- fişe de intervenţie la eveniment din 14 februarie 2013 (dosar de urmărire penală);
- înscrisurile medicale privind pe M.Va. (dosar de urmărire penală).
La termenul de judecată din 17 iulie 2013, inculpatul M.G. a recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care a indicat că le cunoaşte şi le însuşeşte.
În drept, fapta inculpatului M.G. de a aplica tatălui său M.V. lovituri cu pumnii, picioarele şi o bară metalică, cauzându-i leziuni traumatice care au condus către deces întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C. pen.
Reţinând că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii ce i se reţine în sarcină, instanța fondului a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. cât şi disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel inculpatul M.G. care a invocat netemeinicia hotărârii apelate sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate apreciată ca fiind prea mare în raport de circumstanţele reale şi personale ale comiterii faptei.
Apelantul inculpat a solicitat reindividualizarea pedepsei invocând şi afecţiunile medicale pe care le prezintă chiar dacă expertiza medicală a stabilit că avea discernământ la comiterea faptei.
Prin decizia penală nr. 137 din 20 august 2013, Curtea de Apel Iaşi a respins ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul M.G. împotriva sentinţei penale nr. 161 din 19 iulie 2013 a Tribunalului Vaslui, pronunţată în Dosarul nr. 2319/89/2013, sentinţă pe care a menţinut-o.
În baza disp. art. 383 alin. (11) raportat la art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului M.G., iar în baza disp. alin. (2) al aceluiaşi art. a dispus deducerea din pedeapsa de executat a perioadei deţinerii de după 19 iulie 2013 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul apelant M.G. să plătească către stat cheltuieli judiciare în sumă de 400 RON, din care 200 RON au reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, ce a fost avansat Baroului Iaşi din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de prim control judiciar a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatului M.G. a fost bine individualizată în raport de toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. cărora instanţa de fond le-a dat eficienţa necesară.
Reţine instanţa de apel că pedeapsa cu închisoarea aplicată de instanţa fondului, cu executare în regim de detenţie a fost stabilită corespunzător gravităţii faptei şi personalităţii autorului neimpunându-se micşorarea cuantumului acesteia, în raport de pericolul social concret al faptei comise şi circumstanţele concrete ale cauzei.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 3853 C. proc. pen. a declarat recurs inculpatul M.G., în motivele scrise de recurs acesta solicitând rejudecarea cauzei, ocazie cu care urmează a fi audiaţi mai mulţi martori pentru a stabili cu certitudine condiţiile în care a decedat victima.
Întrucât de la data soluţionării apelului şi până la soluţionarea recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, privind C. pen., apărătorul desemnat din oficiu a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat şi reducerea pedepsei în raport de noile dispoziţii.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale atacate, Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpatul M.G. este întemeiat numai sub aspectul incidenţei disp. art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, sens în care îl va admite ca atare numai în aceste limite, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Având în vedere că la data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare Noul C. pen. şi Noul C. proc. pen., faţă de disp. Legii nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010, privind C. proc. pen. care reglementează situaţiile tranzitorii Înalta Curte consideră că în cauză sunt aplicabile disp. art. 12 din Legea nr. 255/2013 potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului, potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.
În raport de aceste dispoziţii tranzitorii, Înalta Curte va soluţiona cauza dedusă judecăţii în raport de disp. art. 3859 C. proc. pen. anterior.
Înalta Curte reţine că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită de instanţa de fond în urma unei analize judicioase şi obiective a întregului ansamblu probator administrat atât în faza de urmărire penală cât şi în mod direct şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, rezultând în esenţă că în noaptea de 12 din 13 februarie 2013, după ce a consumat alcool în cursul zilei, inculpatul M.G. a intrat în camera părinţilor săi şi a început să-i lovească cu pumnii şi picioarele. A luat apoi o bară metalică şi l-a lovit pe tatăl său peste corp.
Din cauza loviturilor primite, tatăl său a căzut din pat, iar inculpatul a continuat să-l lovească cu picioarele.
În urma loviturilor primite, victima a decedat în ziua de 14 februarie 2013.
Probele administrate în cauză şi anume procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşele foto, concluziile raportului de expertiză medico - legală de autopsie, declaraţiile martorilor M.Va., D.E., C.P., D.D., D.A., B.F., M.P., Z.O.G. şi Z.A., dovedesc mai presus de orice îndoială rezonabilă că inculpatul M.G. se face vinovat de comiterea infracţiunii ce i se reţine în sarcină.
De altfel, inculpatul a recunoscut fapta astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu şi şi-a exprimat voinţa de a fi judecat potrivit procedurii reglementate de disp. art. 3201 C. proc. pen., astfel că apare ca fiind total nejustificată cererea sa de administrare de probe pentru a-şi dovedi nevinovăţia.
Mai mult decât atât, având în vedere modificările aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., referitoare la comiterea unei erori grave de fapt ce a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite de condamnare a fost abrogat astfel încât nici din acest punct de vedere nu pot fi supuse analizei criticile formulate de inculpat.
Înalta Curte consideră însă că recursul declarat de inculpatul M.G. este admisibil ca efect al intrării în vigoare a noului C. pen., în cauză fiind incidente disp. art. 5 C. pen.
Astfel, potrivit disp. art. 5 C. pen. în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Cum fapta reţinută în sarcina inculpatului a fost comisă sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta Curte va supune analizei în mod comparativ influenţa modificărilor legislative privitoare la elementele constitutive ale infracţiunii, regimul sancţionator şi instituţiile autonome în raport cu incriminarea şi sancţiunea.
Recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen.
Potrivit disp. art. 174 C. pen. - uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Potrivit disp. art. 175 lit. c) C. pen. - omorul săvârşit asupra soţului sau unei rude apropiate se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
În noul C. pen. omorul este incriminat în disp. art. 188 C. pen., însă nu comportă modificări, având acelaşi conţinut ca şi în vechea reglementare.
În noua reglementare, omorul calificat prev. de art. 189 C. pen. nu mai conţine elementul circumstanţial referitor la omorul săvârşit asupra soţului, sau unei rude apropiate, împrejurare însă ce nu este de natură a înlătura conţinutul calificat al infracţiunii de omor.
Acest element circumstanțial inclus de legiuitor în conţinutul calificat al infracţiunii a fost preluat de disp. art. 199 din noul C. pen., potrivit cărora dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 şi art. 193 - 195 sunt săvârşite asupra unui membru de familie maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.
În aceste condiţii pedeapsa prevăzută de noul C. pen. în raport de infracțiunea prev. de art. 188 C. pen. rap. la art. 199 C. pen. este cuprinsă între limita minimă de 10 ani şi limita maximă de 25 de ani.
Cum în vechea reglementare omorul calificat este sancţionat cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, Înalta Curte consideră că dispoziţiile noului C. pen. reprezintă legea penală mai favorabilă în raport de limita minimă de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, astfel încât, legea nouă va retroactiva şi va reglementa raporturile juridice născute sub imperiul legii vechi.
Întrucât Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. consacră principiul aplicării legii penale mai favorabile pe instituţii autonome într-un număr de cazuri concrete, Înalta Curte reţine că acest principiu este incident în raport de efectele procedurii recunoaşterii vinovăției.
Întrucât în cauza dedusă judecăţii inculpatul M.G. a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că nu există diferenţe între art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 396 alin. (10) din Noul C. proc. pen., ambele texte prevăd reducerea limitelor sancţiunii cu o treime.
Faţă de considerentele arătate rezultă că legea mai stabileşte limite de pedeapsă mai mici în raport de vechea reglementare şi faţă de efectele recunoaşterii vinovăţiei rezultă că limitele speciale ale sancţiunii penale pentru infracţiunea prev. de art. 188 C. pen. rap. la art. 199 C. pen. sunt cuprinse între 6 ani şi 8 luni şi 16 ani şi 9 luni, faţă de vechea reglementare unde limitele speciale ale pedepsei sunt cuprinse între 10 ani şi 16 ani şi 9 luni.
Faţă de situaţia expresă Înalta Curte în procesul de aplicare a legii penale mai favorabile, va reduce proporţional pedeapsa aplicată de instanţa de fond în raport cu limitele prevăzute de legea nouă.
Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficienţă şi disp. art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă şi în consecinţă va reduce proporţional şi pedeapsa complementară în raport de noua reglementare.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul inculpatului, va casa decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 161 din 19 iulie 2013 a Tribunalului Vaslui şi rejudecând în fond face aplicarea art. 5 C. pen. şi în consecinţă:
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.G. de la 14 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. la 12 ani închisoare urmare a reţinerii infracţiunii prevăzută de art. 188 C. pen. raportat la art. 199 C. pen. cu aplicarea art. 375 C. proc. pen. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 aprilie 2013 la 14 februarie 2014.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 137 din 20 august 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 161 din 19 iulie 2013 a Tribunalului Vaslui şi rejudecând în fond face aplicarea art. 5 C. pen. şi în consecinţă:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.G. de la 14 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. la 12 ani închisoare urmare a reţinerii infracţiunii prevăzută de art. 188 C. pen. raportat la art. 199 C. pen. cu aplicarea art. 375 C. proc. pen. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 aprilie 2013 la 14 februarie 2014.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 607/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 556/2014. Penal. Extrădare pasivă (Legea... → |
|---|
