ICCJ. Decizia nr. 607/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 607/2014
Dosar nr. 4490/62/2013
Şedinţa publică din 19 februarie 2014
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 179/S din 25 iunie 2013 a Tribunalului Braşov, secţia penală, a fost condamnată inculpata C.E. la:
- 7 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), 175 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi a art. 73 lit. b), 76 alin. (2) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 ore din 28 aprilie 2013 şi a arestării preventive de la 29 aprilie 2013 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatei C.E.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen., raportat la art. 1349 C. civ., inculpata a fost obligată să plătească, cu titlu de despăgubiri civile, câte 10.000 RON daune morale, câte 300 RON despăgubiri patrimoniale globale şi câte 100 RON lunar, cu titlu de despăgubiri periodice, începând cu data de 1 iulie 2013 şi până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru fiecare din următoarele părţi civile: C.M.I., C.I.D., C.D., C.C., C.M.
În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială a ciocanului - corp delict, utilizat de inculpată la săvârşirea infracţiunii, aflat la Camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Braşov.
Celelalte bunuri aflate la Camera de corpuri delicte: colet nr. 2 ce conţine faţă de pernă; colet nr. 3 ce conţine tricou cu dungi; colet nr. 4 - batic; colet nr. 5 - batic albastru-deschis; colet nr. 6 - fustă vişinie; colet nr. 7 - fustă albastră; colet nr. 8 - cu o faţă de pernă constituie mijloace materiale de probă şi rămân ataşate dosarului cauzei.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpata C.E. în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, prelevare care se va realiza la eliberarea din penitenciar.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că la 28 aprilie 2013, ora 06:49, martora F.M. a sesizat prin S.N.A.U. 112 organelor de poliţie faptul că numita C.E., vecina sa, i-a relatat că l-a lovit pe concubinul său, C.D.A., cu ciocanul în cap.
Inculpata C.E. a trăit în concubinaj cu victima C.D.A. aproximativ 16 ani şi au împreună cinci copii minori.
Din cauza violenţelor domestice aproape zilnice, atât asupra inculpatei C.E., cât şi asupra celor trei copii mai mari, coroborate cu faptul că victima îşi căsătorise cele două fiice mai mari de la vârsta de 9 şi, respectiv, 10 ani, împotriva voinţei acestora şi a inculpatei C.E. (fetele povestind plângând mamei cum au fost violate în mod repetat de soţii lor, care potrivit tradiţiei rrome, erau în vârstă de 12 - 13 ani) şi din cauza perversiunilor sexuale exercitate de către C.D.A. asupra inculpatei fără acordul său, aceasta din urmă s-a gândit să-i ia viaţa concubinului său sau să se omoare.
Ultimele agresiuni recente au determinat-o pe inculpată să nu mai suporte starea de teroare în care trăia împreună cu cei trei copii mici rămaşi acasă. Respectiv, în data de 23 aprilie 2013, de Sfântu Gheorghe, victima C.D.A., pe fondul unei discuţii contradictorii, i-a rupt cu intenţie mâna stângă inculpatei C.E., iar în seara zilei de 27 aprilie 2013, l-a bătut pe fiul său în vârstă de 9 ani, C.D., cu mătura în zona coastelor şi a exercitat acte de violenţă fizică şi verbală şi asupra inculpatei C.E., astfel că aceasta din urmă a luat hotărârea să-l omoare cu ciocanul pe concubinul său în acea noapte.
Astfel, după ce C.D.A. s-a culcat, inculpata a luat din curte un ciocan, l-a adus în camera în care aceştia dormeau împreună cu cei trei copii minori şi l-a băgat sub pat. Spre dimineaţă, în jurul orei 06:00, inculpata s-a apropiat de patul victimei şi i-a aplicat două lovituri cu ciocanul în zona tâmplei, aceasta a căzut din pat şi, întrucât părea că încearcă să se ridice, inculpata a dat minorii afara din cameră şi a mai lovit-o de cel puţin opt ori cu ciocanul în cap până a fost sigură că nu va mai supravieţui pentru a-şi continua agresiunile şi terorizarea sa şi a copiilor.
Imediat după comiterea faptei, inculpata s-a deplasat la vecini pentru a-i ruga să sune la 112, spunându-le tuturor că l-a omorât pe C.D.A. cu ciocanul.
Deşi la sosirea ambulanţei C.D.A. era încă în viaţă, pe drumul către spital echipajul a constatat decesul acestuia.
Fiind audiată, încă de la început, C.E. şi-a recunoscut fapta şi a motivat-o prin aceea că nu a mai suportat să fie bătută de către victimă şi nici să vadă cum C.D.A. îi bătea pe copii cu bestialitate.
Potrivit raportului de autopsie medico-legală, moartea numitului C.D.A., în vârstă de 32 de ani, a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei meningee şi dilacerării cerebrale, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu multiple plăgi contuze epicraniene şi fracturi craniene de boltă şi bază. Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire repetată la nivel cranian cu corp dur (posibil ciocan) şi pot data din noaptea de 27/28 aprilie 2013. Numărul loviturilor aplicate este de cel puţin zece, iar succesiunea lor nu poate fi stabilită cu exactitate, toate leziunile fiind produse într-un interval de timp scurt, toate leziunile constatate au caracter vital. Între leziunile traumatice cranio-cerebrale şi deces există legătură de cauzalitate. Sângele recoltat de la cadavru nu conţine alcool.
La individualizarea pedepsei aplicate, tribunalul a avut în vedere criteriile stabilite de art. 72 C. pen., respectiv de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatei.
De asemenea, la individualizarea pedepsei aplicate, s-a avut în vedere faptul că săvârşirea infracţiunii de omor calificat asupra propriului concubin de către inculpată denotă un grad de pericol social foarte ridicat, fiind avute în vedere şi relaţiile tensionate anterioare existente între părţi, fiind reţinute dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., precum şi recunoaşterea vinovăţiei de către inculpată, fiind aplicate dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Sub aspectul laturii civile, instanţa a constatat ca fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, fapta inculpatei fiind de natură a produce un prejudiciu moral de necontestat părţilor civile minore. Astfel, în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1349 C. civ., inculpata a fost obligată să plătească cu titlu de despăgubiri civile suma de câte 10.000 RON cu titlu de daune morale, suma de câte 300 RON despăgubiri globale şi suma de câte 100 RON lunar cu titlu de despăgubiri periodice, începând cu data de 1 iulie 2013 şi până la împlinirea vârstei de 18 ani pentru fiecare din următoarele părţi civile: C.M.I., C.I.D., C.D., C.C. şi C.M.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata, solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate întrucât a săvârşit această faptă în urma unor agresiuni fizice repetate asupra sa şi copiilor săi de către victimă.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 92/Ap din 20 august 2013, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata C.E. împotriva Sentinţei penale nr. 179/S din 25 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosar nr. 4490/62/2013.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a fost dedusă în continuare arestarea preventivă a inculpatei, începând cu data de 25 iunie 2013 până la zi, 20 august 2013, şi menţinută starea de arest a acesteia.
Apelanta-inculpată a fost obligată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, s-a dispus a fi plătit din fondurile Ministerului de Justiţie.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că circumstanţele personale ale inculpatei, respectiv lipsa antecedentelor penale, sinceritatea acesteia, faptul că aceasta regretă fapta comisă, au fost avute în vedere de prima instanţă în limitele generale de individualizare a pedepsei, potrivit prevederilor art. 72 C. pen., aplicându-se inculpatei o pedeapsă în cuantumul minimului special prevăzut de legea penală pentru fapta săvârşită.
Totodată, s-a reţinut că instanţa de fond a ţinut cont şi de recunoaşterea vinovăţiei de către inculpată, fiind aplicate dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., şi că au fost reţinute şi dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., săvârşirea faptei în stare de provocare, atât organele de urmărire penală, cât şi instanţa de judecată ţinând cont de relaţiile tensionate existente între părţi, caracterul violent al victimei şi corecţiile corporale la care au fost supuşi atât inculpata, cât şi copiii minori ai acestora, de către victimă.
În raport de gravitatea faptei săvârşite de inculpată, modalitatea şi împrejurările în care fapta a fost săvârşită, persoana inculpatei şi cuantumul pedepsei aplicate, Curtea a apreciat că nu se impune coborârea cuantumului pedepsei aplicate inculpatei, prin reţinerea şi a unor circumstanţe atenuante personale (art. 74 C. pen.).
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata, solicitând, prin invocarea cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., în raport cu art. 5 din noul C. pen., schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. d) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. şi a art. 73 lit. b) C. pen., în raport cu care să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei. Tot în cadrul cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., apărarea a arătat că se impune a fi acordate inculpatei şi circumstanţe atenuante judiciare, potrivit art. 74 C. pen., întrucât aceasta a săvârşit omorul şi pentru a-i proteja pe cei trei copii minori rezultaţi din concubinajul cu victima.
Examinând recursul declarat de inculpata C.E. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
- Cu privire la aplicarea art. 5 C. pen. (N):
Inculpata a fost trimisă în judecată şi condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. d), cu aplicarea art. 73 lit. b) şi a art. 76 alin. (2) C. pen. (anterior) şi a art. 3201 C. proc. pen. (anterior), constând în aceea că, în noaptea de 27/28 aprilie 2013, a aplicat concubinului C.D.A., care dormea, 10 lovituri puternice, cu un ciocan, provocându-i leziuni grave, care i-au cauzat acestuia decesul (în ciuda încercărilor echipei de intervenţie de pe ambulanţă de a-i salva viaţa).
Calificanta infracţiunii de omor prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen. (anterior) - profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra - nu se mai regăseşte însă în cuprinsul art. 189 alin. (1) C. pen. (N), care incriminează omorul calificat, încât exclusiv din această perspectivă, legea penală mai favorabilă, în înţelesul art. 5 C. pen. (N), apare a fi art. 174 C. pen. (anterior); cu toate acestea, cererea de schimbare a încadrării juridice - în infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. (anterior) - cerere formulată de inculpată prin apărător - nu poate fi primită deoarece starea de fapt, asumată, de altfel, fără rezerve de inculpată în condiţiile art. 3201 C. proc. pen. (anterior), comportă, sub aspectul unei încadrări juridice riguros exacte, constatarea incidenţei, pe lângă prevederile art. 188 alin. (1) C. pen. (N) şi a prevederilor art. 199 alin. (1), raportat la art. 177 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod (N) - care induc o agravantă inexistentă în legea veche - încât, în raport cu "datele" concrete ale cauzei de faţă, aplicarea legii penale mai favorabile, cu respectarea - concomitentă - a principiului non reformatio in pejus, ar însemna, în mod cert, crearea (de către această instanţă) a unei lex tertia, rezultând din "scindarea" încadrării juridice determinată în condiţiile legii noi şi "combinarea" unor prevederi din legea penală veche - art. 174, art. 73 lit. b), art. 76 alin. (2) - cu prevederi din legea penală nouă - art. 177 alin. (1) lit. c), art. 199 alin. (1) - eliminându-se, în mod artificial, art. 188, art. 75 lit. a) şi art. 76 alin. (1), ceea ce este vădit inadmisibil.
- Cu privire la (re) individualizarea pedepsei consecutiv acordării şi a unor circumstanţe atenuante judiciare în condiţiile art. 74 C. pen. (anterior):
1. În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 20 august 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (pe 15 februarie 2013), iar inculpata a declarat recurs la 28 august 2013, recurs care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 21 septembrie 2013.
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, "recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs".
2. Or, această "lege veche" - adică 3856 C. proc. pen., consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) din acelaşi cod.
Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.
3. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că o individualizare a pedepsei - chiar subordonată recunoaşterii unor circumstanţe atenuate judiciare, în condiţiile art. 74 C. pen. (anterior) - nu poate fi examinată în recurs, din moment ce, pe de o parte, cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct 172 C. proc. pen. (anterior) nu poate avea această finalitate, iar cazul de casare prevăzut de pct. 14 al aceluiaşi articol este incident numai dacă inculpatei i s-ar fi aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce, în mod evident, nu este cazul.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpata C.E. împotriva Deciziei penale nr. 92/Ap din 20 august 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, urmează a fi respins ca nefondat.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.E. împotriva Deciziei penale nr. 92/Ap din 20 august 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive, de la 28 aprilie 2013 la 19 februarie 2014.
Obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 627/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 557/2014. Penal → |
|---|
