ICCJ. Decizia nr. 93/2014. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 93/2014
Dosar nr. 5718/114/2014
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 66 din data de 28 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Buzău, în baza disp. art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.N., domiciliat în comuna Verneşti, sat Mierea, judeţul Buzău, fără forme legale în municipiul Buzău, judeţul Buzău la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, faptă din perioada octombrie 2006 - iunie 2007.
Potrivit disp. art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În temeiul art. 861 C. pen. cu referire la art. 862 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii aplicate, sub supraveghere, pe durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpat.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.
Potrivit art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare are ca efect revocarea suspendării, respectiv asupra consecinţelor săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare, neexecutării obligaţiilor civile sau neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere.
În baza disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi art. 64 lit. b) C. pen.
Potrivit disp. art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
În latură civilă, în baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău suma de 9.861 lei cu titlu de despăgubiri civile (4.508 lei impozit pe profit şi 5.353 lei T.V.A.) la care s-au adăugat, în baza dispoziţiilor art. 119 şi următoarele din O.G. nr. 92/2003, accesoriile aferente creanţelor bugetare.
S-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 777/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului G.N. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În fapt, s-a reţinut în actul de acuzare că în perioada octombrie 2006-iunie 2007, inculpatul G.N., în calitate de fost administrator la SC G.N.G.C. SRL Buzău, nu a înregistrat în contabilitatea societăţii operaţiunile comerciale efectuate în cuantum de 289.447,40 lei, plus 12.880,41 lei adaos comercial şi prin aceasta, s-a sustras de la plata către bugetul general consolidat al statului, a unui impozit pe profit în sumă de 48.372,45 lei şi T.V.A. în sumă de 40.327,66 lei.
Astfel, la sfârşitul anului 2003 inculpatul G.N. a înfiinţat SC G.N.G.C. SRL Buzău care a fost înregistrată la registrul comerţului sub nr. J10/932 din 06 noiembrie 2003, inculpatul fiind asociat unic şi administratorul societăţii, obiectul principal de activitate al societăţii constituindu-l comerţul cu produse nealimentare, precum şi comerţul cu ridicata al combustibililor şi materialelor de construcţii.
La data de 31 octombrie 2006 SC C. SA Teleorman, societate aflată în faliment, a solicitat instanţei de judecată deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului SC G.N.G.C. SRL Buzău întrucât societatea administrată de inculpat nu îi achitase o creanţă de 22.961,93 lei.
Prin sentinţa comercială nr. 207 din 07 decembrie 2006 Tribunalul Buzău a admis cererea şi a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului SC G.N.G.C. SRL Buzău, administrator judiciar fiind desemnat numitul C.M. (Dosar nr. 3547/2006).
Ulterior, prin sentinţa comercială nr. 43 din 05 martie 2007 Tribunalul Buzău a dispus începerea procedurii falimentului împotriva debitorului SC G.N.G.C. SRL Buzău, lichidator judiciar fiind desemnat numitul C.M., instanţa de judecată dispunând dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare al debitorului, fixându-se termenul maxim de predare a gestiunii către lichidator, împreună cu actele şi operaţiunile efectuate după deschiderea procedurii, respectiv, data de 04 aprilie 2007.
Prin sentinţa nr. 46 din 1 februarie 2008 Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitorului SC G.N.G.C. SRL Buzău şi radierea debitorului din Registrul Comerţului, în temeiul art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, instanţa de judecată obligându-l pe fostul administrator G.N. să suporte pasivul societăţii debitoare în sumă de 652.934,76 lei.
Pe parcursul derulării procedurii insolvenţei la data de 05 iulie 2007 inculpatul G.N. a reclamat la Poliţia Sectorului 5, secţia 17 Poliţie că în ziua respectivă, în jurul orelor 9,00, i-a dispărut din autoturismul ce se afla parcat pe str. X din municipiul Bucureşti, Sectorul 5, o geantă ce conţinea documentele contabile ale SC G.N.G.C. SRL (registru de casă, N.I.R., facturi, bilanţ şi balanţe, chitanţier, acte de constituire societate, dosar de contabilitate lunar) şi suma de 200 de euro, în cauză fiind întocmit Dosarul penal nr. 5913/P/2007, astfel cum rezultă din adresa din 06 iulie 2007 emisă de secţia 17 Poliţie - B.I.C.
Pe parcursul derulării procedurii insolvenţei, lichidatorul judiciar C.M. nu a sesizat organele de poliţie sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 147 din Legea nr. 85/2006.
La data de 08 ianuarie 2009, cu ocazia efectuării de către D.I.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Buzău a unei percheziţii domiciliare la adresa din municipiul Buzău, la fostul sediu social al SC G.N.G.C. SRL, au fost descoperite actele constitutive ale firmei în original (certificat de înregistrare fiscală, certificat de înmatriculare, statut) precum şi o parte din actele contabile ale societăţii.
Ulterior, actele ridicate de către D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Buzău cu ocazia percheziţiei au fost predate, pe bază de proces-verbal, organelor de poliţie din cadrul I.P.J. Buzău - S.I.F. care efectuau cercetările în prezentul dosar penal.
Existând suspiciuni cu privire la faptul că în perioada anilor 2006-2007 SC G.N.G.C. SRL a desfăşurat activităţi economice fără să fie înregistrate în contabilitate, iar veniturile obţinute ar fi fost încasate de administratorul G.N., în perioada 02 martie 2009-24 martie 2009, comisari din cadrul Gărzii Financiare secţia Buzău împreună cu organele de poliţie au efectuat un control operativ şi inopinat la SC G.N.G.C. SRL Buzău, în timpul controlului firma fiind reprezentată de fostul administrator G.N., SC G.N.G.C. SRL Buzău nu a avut puncte de lucru declarate la organul fiscal teritorial şi a avut conturi bancare deschise la B.T., C.E.B., R.B., C., Î.S. B., L.B. şi B.R.D.
Garda Financiară Secţia Buzău a întocmit în vederea convocării fostului administrator G.N. trei invitaţii din 13 noiembrie 2008, din 20 noiembrie 2008 din 28 noiembrie 2008, însă aceste invitaţii nu purtau nicio semnătură de primire din partea destinatarului G.N.
Deşi nu mai reprezenta legal SC G.N.G.C. SRL Buzău deoarece i se ridicase dreptul de adrninistrare din data de 05 martie 2007, inculpatul G.N. s-a prezentat la Garda Financiară secţia Buzău la data de 04 decembrie 2008.
În urma documentelor şi informaţiilor deţinute de organele de control, având ca punct de plecare conturile bancare deschise de SC G.N.G.C. SRL Buzău la unităţile bancare şi documentele obţinute de la partenerii de afaceri ai societăţii, comisarii din cadrul Gărzii Financiare Secţia Buzău au întocmit procesul-verbal de control din 24 martie 2009 din conţinutul căruia au rezultat următoarele: începând cu luna octombrie 2006 SC G.N.G.C. SRL Buzău, prin administratorul G.N., nu a mai ţinut în mod intenţionat nici un fel de evidenţă contabilă şi nu a mai depus la organul fiscal teritorial declaraţii şi deconturi de T.V.A. în perioada octombrie 2006-decembrie 2007; bilanţul întocmit la data de 31 decembrie 2006 şi depus la organul fiscal teritorial nu reflectă în totalitate activitatea economică desfăşurată de societate în exerciţiul financiar 2006; în perioada octombrie 2006-iunie 2007 inculpatul a ridicat din conturi suma de 779.948 lei pe care şi-a însuşit-o şi a folosit-o în interes personal, prin diferite metode (declararea în fals că motivul ridicării banilor este „restituire împrumut", „ridicare dividende", „plăţi furnizori", „ridicare numerar din aport", „aport personal", „restituire aport", „achiziţii materiale"); pentru anul 2006 SC G.N.G.C. SRL Buzău a înregistrat un profit net de 100.539 lei conform datelor din bilanţul contabil anual iar în condiţiile în care această sumă a fost ridicată de inculpatul G.N. ca „dividende", nu s-a calculat, reţinut şi virat la bugetul general consolidat al statului, prin stopaj la sursă, un impozit aferent acesteia în sumă de 16.086,24 lei; conform balanţei din luna februarie 2007 societatea inculpatului deţinea un stoc scriptic de marfă în sumă totală de 289.447,4 lei care s-a considerat că a fost comercializată cu un adaos comercial mediu de 10 %, inculpatul sustrăgându-se de la plata unui impozit pe profit în sumă de 4.631,16 lei şi a unui T.V.A. în sumă de 60.494,51 lei; după numirea lichidatorului judiciar, inculpatul G.N. a desfăşurat o vastă activitate economică în cadrul căreia a rezultat o sumă încasată prin virament în sumă totală de 1.525.418,92 lei, societatea inculpatului sustrăgându-se de la plata unui T.V.A. în sumă de 244.158,15 lei şi impozit pe profit în sumă de 194.183,94 lei; din rulajele conturilor bancare s-au identificat plăţi către furnizori în perioada de referinţă în valoare de 652.741.01 lei şi având în vederea practicarea adaosului comercial de 10 %, s-a concluzionat că inculpatul a vândut acele mărfuri şi a realizat venituri de 594.130,57 lei, sustrăgându-se de la plata unui T.V.A. în sumă de 10.262,26 lei şi impozit pe profit de 8.742,68 lei; din depunerile în numerar din perioada de referinţă în conturile bancare cu titlu de „încasări din vânzări" s-a concluzionat că societatea inculpatului a mai realizat venituri în sumă de 398.369,7 lei, inculpatul sustrăgându-se de la plata unui impozit pe profit în sumă de 53.562,88 lei şi T.V.A. în sumă de 63.604,9 lei; în perioada octombrie 2006 - iunie 2007 inculpatul ar fi ridicat sume de bani în dauna creditorilor în sumă totală de 779.948 lei.
Pe parcursul efectuării expertizei contabile solicitată de inculpat în faza de urmărire penală, expertul contabil a solicitat informaţii suplimentare de la unităţile bancare unde societatea inculpatului avea deschise conturi curente şi de unde obţinuse mai multe împrumuturi bancare, ocazie cu care băncile au comunicat balanţe de verificare care au fost utilizate la efectuarea expertizei contabile.
S-a reţinut din raportul de expertiză contabilă judiciară următoarele: ultima balanţă de verificare întocmită de SC G.N.G.C. SRL este din 28 februarie 2007; ultimul bilanţ contabil întocmit este bilanţul contabil din data de 31 decembrie 2006; din analiza datelor înscrise în balanţa de verificare încheiată la data de 28 februarie 2007 s-a constatat existenta în contul 371 „mărfuri" a sumei de 289.447,40 lei iar inexistenta acestor mărfuri coroborat cu faptul că de la această dată SC G.N.G.C. SRL nu a mai ţinut evidenţa contabilă, au condus la constatarea că veniturile realizate de societate şi neevidenţiate în documentele contabile sunt de 289.447,40 lei, plus un profit estimat de 12.880,41 lei, deci un total de 302.327,81 lei; din analiza documentelor transmise de Banca T., Banca C. şi Banca R. s-a constatat că sumele provin din împrumuturi bancare, încasări de la clienţi, având ca destinaţie a sumelor ridicate: sume în contul aporturilor în societate făcute de inculpatul G.N., sume în contul dividendelor cuvenite acţionarului G.N., sume în vederea unor depuneri în numerar la alte bănci de către inculpat.
În urma expertizării documentelor contabile expertul a stabilit că aportul personal al inculpatului a fost de 268.684 lei la data de 31 decembrie 2004, din această sumă fiind retras în numerar în perioada 01 ianuarie 2005-februarie 2007 de către fostul administrator suma de 267.276 lei, inculpatul având dreptul să încaseze sub forma de dividende suma de 95.902 lei, sumă ce a fost corectată de impozitul pe dividende de 18.267 lei.
Considerându-se mărfurile înregistrate la data de 28 februarie 2007 ca fiind în sold şi comercializate fără înregistrarea în evidenţa contabilă, în sumă de 289.447,40 lei, la care se adaugă un profit de 4,45% (media anului 2006) s-a calculat un impozit pe profit neînregistrat şi nevirat la bugetul statului de 48.372,45 lei, cu precizarea că din anii anteriori mai rămăsese de plată un impozit pe profit de 926,39 lei.
Mărfurile comercializate existente în sold la data de 28 februarie 2007, de 289.447,40 lei la care s-a adăugat un profit potenţial de 12.880,41 lei au înregistrat la vânzare un T.V.A. de 19 % calculat la suma de 57.442,29 lei. Acest T.V.A. calculat s-a corectat în sensul scăderii T.V.A. de recuperat de 17.114,63 lei, ca urmare T.V.A. - ui neînregistrat şi nevirat la bugetul statului a fost de 40.327,66 lei.
Conform datelor din balanţa de verificare încheiată la data de 28 februarie 2007 pentru profitul net al SC G.N.G.C. SRL în sumă de 114.168,57 lei ridicat de inculpat sub formă de dividende, impozitul pe dividende de 16% este de 18.267 lei, în total, impozitul pe profit, T.V.A. şi impozitul pe dividende ridicându-se la suma de 106.967,11 lei (la care expertul contabil a adăugat suma de 926,23 lei impozit pe profit de plată din anii anteriori).
S-a reţinut că în faza de cercetare judecătorească, A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău s-a constituit parte civilă cu suma de 655.726,72 lei la care s-au adăugat, în baza dispoziţiilor art. 119 şi următoarele din O.G. nr. 92/2003, accesoriile aferente creanţelor bugetare.
De asemenea, în faza de cercetare judecătorească, la solicitarea inculpatului, instanţa de fond a încuviinţat refacerea raportului de expertiză din faza de urmărire penală, de către acelaşi expert judiciar, cu aceleaşi obiective, fiind avute în vedere şi actele contabile depuse de inculpat în faza de cercetare judecătorească, acte contabile din perioada reţinută de organele de urmărire penală ca fiind de desfăşurare a activităţii infracţionale, respectiv octombrie 2006 - iunie 2007.
În concluziile acestui raport de expertiză contabilă judiciară, s-a reţinut că impozitul pe profit este în cuantum de 4.508 lei iar T.V.A.- ui în cuantum de 5.353 lei.
Partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău a formulat obiectiuni la concluziile raportului de expertiză, obiectiuni care nu au putut fi reţinute întrucât expertul judiciar a avut în vedere la efectuarea raportului de expertiză toate documentele contabile primare existente la dosar, inclusiv cele din faza de cercetare judecătorească, balanţa de verificare întocmită la data de 28 februarie 2007, sumele rulate prin conturi bancare către clienţi, ratele de credit achitate, încasările pentru plăţi furnizori, în numerar, neputând fi considerate venituri neînregistrate generatoare de implicaţii fiscale.
În raport de situaţia de fapt expusă, prima instanţă a constatat că, în drept, faptele inculpatului G.N. care, în perioada octombrie 2006-iunie 2007, în calitate de fost administrator la SC G.N.G.C. SRL Buzău, nu a înregistrat în contabilitatea societăţii operaţiunile comerciale efectuate şi prin aceasta s-a sustras de la plata către bugetul general consolidat al statului a unui impozit pe profit în sumă de 4.508 lei şi T.V.A. în sumă de 5.353 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prin omisiunea de a evidenţia în actele contabile sau în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Având în vedere cele reţinute mai sus, instanţa, în temeiul disp. art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul G.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, faptă din perioada octombrie 2006 - iunie 2007.
La individualizarea pedepsei aplicate, instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune, gradul de pericol social al faptelor săvârşite de inculpat, atitudinea relativ sinceră a acestuia atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească precum şi faptul că inculpatul nu are antecedente penale, manifestându-şi disponibilitatea de a acoperi prejudiciul produs bugetului consolidate al statului.
Instanţa de fond a apreciat că scopurile pedepsei aplicate pot fi atinse chiar şi fără executarea acesteia în regim de detenţie astfel încât, în baza art. 861 C. pen. cu referire la art. 862 C. pen., a dispus suspendarea executării, sub supraveghere, pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpat.
Apreciind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate şi vinovăţia, instanţa de fond, în baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul să plătească părţii civile A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău suma de 9.861 lei cu titlu de despăgubiri civile (4.508 lei impozit pe profit şi 5.353 lei T.V.A.) la care s-au adăugat, în baza dispoziţiilor art. 119 şi următoarele din O.G. nr. 92/2003, accesoriile aferente creanţelor bugetare.
Împotriva sentinţei penale nr. 66 din data de 28 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Buzău au declarat apel, în termen legal, partea civilă D.G.F.P. Buzău şi inculpatul G.N., care au criticat soluţia instanţei de fond de nelegalitate şi netemeinicie.
Parte civilă D.G.F.P. Buzău a criticat sentinţa în latură civilă, susţinând, în esenţă, că printr-o interpretare eronată a probatoriilor s-a stabilit că prejudiciul cauzat de inculpat prin fapta sa este de numai 9.861 lei şi nu de 655.726,72 lei, aşa cum rezultă din adresa din 6 septembrie 2011, prin care s-a constituit parte civilă.
Inculpat G.N. a criticat sentinţa în latură penală, susţinând că pedeapsa aplicată de prima instanţă, în cuantumul şi modalitatea de executare stabilite, este prea aspră în raport de gravitatea redusă a faptei şi persoana sa, solicitând admiterea căii de atac, desfiinţarea sentinţei şi prin reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., reducerea cuantumul pedepsei sub minimul special şi suspendarea condiţionată a executării, conform art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 118 din 12 iunie 2013 Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat de inculpatul G.N. împotriva sentinţei penale nr. 66 din 28 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Buzău, pe care a desfiinţat-o în parte, în latura penală, în sensul că a înlăturat aplicarea disp. art. 861 - art. 863 C. pen. şi in temeiul disp. art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionata a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului in temeiul disp. art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 83 C. pen.
A menţinut in rest dispoziţiile sentinţei, a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă D.G.F.P. Buzău împotriva aceleiaşi sentinţe şi a obligat parte civilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că probele şi mijloacele de probă au fost complet analizate şi judicios interpretate de tribunal printr-o corectă evaluare şi interpretare a acestora prin prisma disp. art. 63 C. proc. pen., aşa încât, situaţia de fapt stabilită, împrejurările comiterii infracţiunii şi vinovăţia inculpatului, au corespondent deplin în acestea şi, din acest motiv, sentinţa adoptată este legală şi temeinică.
S-a apreciat, în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a sancţiunii, că instanţa de fond a evaluat parţial corespunzător criteriile cuprinse în art. 72 C. pen., în sensul că a avut în vedere gradul relativ ridicat de pericol social al faptei, dedus din împrejurările săvârşirii, caracterul repetat al faptelor dar mai ales, întinderea prejudiciului, care, aşa cum a rezultat din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert A.I. este mult diminuat celui reţinut prin actul de acuzare şi pentru aceste motive, concluzionându-se că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, prin urmare, la limita minimă a textului de lege mcriminator, este o pedeapsă justă, corespunzătoare faptei şi persoanei inculpatului, cunoscut cu antecedente penale.
S-a apreciat că nu poate fi primită critica invocată de inculpat sub aspectul cuantumului pedepsei, arătând că din probatoriile administrate în cauză nu rezultă nici un fel de împrejurări de natura celor la care se referă art. 74 C. pen. şi care să facă posibilă aplicarea disp.art. 76 din acelaşi cod.
S-a constatat că modalitatea de executare aleasă de instanţa de fond, respectiv, suspendarea sub supraveghere potrivit art. 861 C. pen., cu impunerea obligaţiilor prev. de art. 863 C. pen. pe durata unui termen de încercare de 7 ani, este excesivă, aşa încât, neexistând nici un indiciu care să formeze convingerea instanţei că scopul pedepsei nu ar putea fi atins fără executarea acesteia ci dimpotrivă, apreciind ca fiind îndeplinite cerinţele prevăzute în art. 81 alin. (1) lit. a) - c) C. pen., a admis apelul declarat de inculpat sub acest aspect, fondat.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, contrar argumentelor invocate de partea civilă pe calea apelului, s-a constatat că prima instanţă a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, conformă probatoriului administrat în cauză şi dispoziţiilor cuprinse în art. 998 C. civ. anterior, aplicabile în raport de data comiterii faptelor.
D.G.F.P. Buzău s-a constituit parte civilă cu suma de 655.726,72 lei, potrivit adresei din 6 septembrie 2011, aflată la filele 7-8 dosar fond, însă din aceasta nu rezultă în mod concret natura obligaţiilor fiscale cărora inculpatul nu s-a conformat şi nici cuantumul fiecărei despăgubiri.
Raportul de expertiză completare, a fost transmis de prima instanţă părţii civile, care a formulat obiecţiuni iar expertul A.I. a răspuns acestora, astfel cum rezultă din relaţiile aflate la filele 146-147, dosar fond, transmise, de asemenea, părţii civile, care nu a avut un alt punct de vedere decât cel arătat de expert, în esenţă, acela constând în faptul că expertiza contabilă efectuată în faza de cercetare penală a avut în vedere balanţa de verificare întocmită la 28 februarie 2007, însă, pe parcursul judecăţii, inculpatul a prezentat documente primare conforme dispoziţiilor cuprinse în Legea contabilităţii şi care au stat la baza întocmirii balanţei de verificare din 31 mai 2007 dată ce se regăseşte în perioada infracţională menţionată în rechizitoriu.
S-a reţinut că fiind vorba de o lucrare de specialitate, întocmită în condiţii de oralitate, publicitate şi contradictorialitate, printr-o analiză temeinică a tuturor documentelor contabile existente, în mod judicios s-a concluzionat de tribunal că prejudiciul cauzat de inculpat prin fapta de evaziune fiscală este de 9.861 lei din care, 4.508 lei impozit pe profit şi 5.353 lei taxă pe valoare adăugată şi ca atare, apelul declarat de partea civilă se priveşte ca nefondat şi va fi respins conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs partea civilă A.N.A.F. D.G.F.P. Buzău şi fată de motivele scrise depuse la data de 23 decembrie 2012, a solicitat, în esenţă, admiterea recursului şi obligarea inculpatului la plata sumei de 655.726,72 lei, astfel cum s-a constituit parte civilă prin adresa din 06 septembrie 2011 şi inculpatul G.N., care a invocat cazul de casare prevăzut de disp. art. 3859 pct. 172C. proc. pen. şi a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării disp. art. 74 C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei.
Examinând recursurile declarate A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău şi de inculpatul G.N. prin raportare la dispoziţiile art. 3859C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856C. proc. pen. stabileşte în alin. 2 că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859din acelaşi cod.
În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 12 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 3859C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din Lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În atare situaţie, criticile formulate de recurentul inculpat G.N.- aplicarea art. 74 C. pen. cu consecinţa reducerii pedepsei - nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se la motivele de casare expres prevăzute de lege.
Analizarea criticilor recurentului privind netemeinicia pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., la mijloacele de individualizare a pedepsei, se putea realiza anterior modificării dispoziţiilor art. 3859 C. proc. pen., prin Legea nr. 2/2013, prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
În actuala reglementare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen. a fost modificat şi prevede că hotărârea este supusă casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (nelegale).
Nefiind posibilă individualizarea pedepsei, ci numai verificarea legalităţii pedepsei aplicate, respectiv dacă pedeapsa aplicată se situează între limitele miriime şi maxime prevăzute de textul incriminator, Înalta Curte constată că motivele invocate de recurentul inculpat G.N. nu se circumscriu niciunuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., în actuala reglementare.
Cele mai sus expuse sunt valabile şi în ce priveşte recursul părţii civile A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău, care nu invocă nelegalitatea soluţiei, ci critică stabilirea cuantumului prejudiciului, ceea ce constituie o chestiune de apreciere a probelor şi nu o chestiune de drept. Astfel, solicitarea părţii civile de majorare a cuantumului despăgubirilor nu poate cenzurată din perspectiva niciunuia din cazurile de casare.
Se constată că aceleaşi aspecte au fost invocate de partea civilă şi în apel, iar instanţa de prim control judiciar a răspuns acestor critici stabilind că latura civilă a cauzei a fost corect soluţionată prin raportare la expertiza contabilă întocmită în cauză şi la suplimentul acesteia, acte care explică modalitatea de calcul a prejudiciului cauzat de inculpat raportat la infracţiunea comisă şi pentru care instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului şi obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile.
Faţă de cele reţinute, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ambele recursuri ca nefondate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă şi recurentul inculpat vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău şi de inculpatul G.N. împotriva Deciziei penale nr. 118 din 12 iunie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 96/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 918/2014. Penal. Dare de mită (art. 255... → |
|---|
