ICCJ. Decizia nr. 126/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 126/2012
Dosar nr.2644/1/2012
Şedinţa publică din 7 mai 2012
Asupra cererii de contestaţie în anulare de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr. 30 din şedinţa din camera de consiliu din 23 ianuarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B.E. împotriva deciziei nr. 3069 din 14 septembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 111/35/2011; a fost obligat recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că prin Decizia nr. 3069 din 14 septembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. 111/35/2011 a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B.E. împotriva sentinţei penale nr. 55/PI din 13 aprilie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Împotriva deciziei nr. 3069 din 14 septembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. 111/35/2011, petentul B.E. a formulat un nou recurs la data de 12 octombrie 2011.
Instanţa de recurs, astfel investită a constatat că recursul declarat de petent este inadmisibil având în vedere dispoziţiile art. 129 din Constituţia României precum şi cele ale art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile înscrise în Cap. III din Titlul II al aceluiaşi cod, apreciindu-se că instanţa a fost sesizată cu recursul declarat de către petent, împotriva unei hotărâri definitive, în speţă, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, iar posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri fiind exclusă.
Împotriva acestei încheieri contestatorul a formulat contestaţie la executare, criticând-o pentru nelegalitate, netemeinicie, nerespectarea deciziei pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra unei cereri de strămutare anterior formulată, nesesizarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţiile invocate de către contestator; în drept au fost invocate cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen.
Analizând cererea de contestaţie în anulare potrivit dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen. se constată că aceasta este inadmisibilă, astfel că va fi respinsă pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen. raportat la art. 391 C. proc. pen., contestaţia în anulare, ca şi cale extraordinară de atac poate fi formulată pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 386 lit. a) – e) C. proc. pen.
Totodată, legea procesuală reglementează subiecţii de drept care au legitimitate procesuală activă (art. 387 C. proc. pen.), termenul de introducere a cererii (art. 388 C. proc. pen.) şi instanţa competentă a o soluţiona (art. 389 C. proc. pen.).
Dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen. prevăd elementele supuse analizei instanţei de judecată în examinarea admisibilităţii în principiu a unei cereri de contestaţie în anulare, respectiv termenul în care cererea a fost formulată, motivele invocate (care trebuie să se subsumeze celor expres şi limitativ prevăzute de lege) şi necesitatea depunerii sau invocării de dovezi în sprijinul contestaţiei. Admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie în anulare presupune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în caz contrar contestaţia urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă.
Raportând consideraţiile teoretice anterior expuse cauzei dedusă judecăţii se constată că prin cererea de contestaţie în anulare formulată contestatorul a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen.
Se constată, aşadar, că cererea de contestaţie în anulare nu îndeplineşte, cumulativ, condiţiile de admisibilitate reglementate expres de dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., deoarece criticile privind nelegalitatea şi temeinicia hotărârii atacate nu pot fi circumscrise celor limitativ prevăzute de lege, iar invocarea cazurilor prevăzute de art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen. are un caracter pur formal. Astfel, contestatorul nu a prezentat argumente şi nici dovezi în susţinerea cazurilor de contestaţie în anulare invocate, de altfel, acestea neputând fi primite, întrucât obiectul contestaţiei în anulare îl constituie o încheiere pronunţată, în procedura reglementată de dispoziţiile art. 241 din Legea nr. 304/2004, fără citarea părţilor, asupra admisibilităţii unei cereri de recurs.
Pentru considerentele ce preced, constatându-se că cererea de contestaţie în anulare nu îndeplineşte, cumulativ, condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.E. împotriva încheierii penale nr. 30 din ședința din camera de consiliu de la 23 ianuarie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători în dosarul nr. 9676/1/2011.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 309/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 125/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
