ICCJ. Decizia nr. 125/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 125/2012
Dosar nr.822/1/2012
Şedinţa publică din 25 aprilie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1414 din 27 septembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii:
- D.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 33 lit. a) C. pen. (două fapte);
- B.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 33 lit. a) C. pen. (două fapte);
- D.E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/000, raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 33 lit. a) C. pen. (două fapte);
- D.M.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- V.S.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- D.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- C.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- S.B.F., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat art. 132 din Legea nr. 78/000, raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea civilă exercitată de partea civilă R.N.P.R.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, onorariile cuvenite, parţial, avocaţilor desemnaţi ca apărători din oficiu pentru inculpatul S.B.F., în sume de câte 100 lei, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut, în esenţă, că inculpaţii D.I., B.D., D.E., D.M.L., V.S.M., D.M. şi C.C. au făcut obiectul cercetărilor în dosarul nr. 38/P/2005 al secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie a D.N.A. şi au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul din 28 februarie 2006, dosarul, înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie având numărul 3578/1/2006.
Prin același rechizitoriu, pentru inculpații menționați, s-a dispus disjungerea cu privire la faptele din cauza prezentă, la 3 iulie 2007, prin rechizitoriul nr. 44/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., ei fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C. pen. (câte două fapte), în ce-i privește pe inculpații D.I., B.D., D.E., pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) la infracțiunea prevăzută de art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) același cod (inculpații D.M.L., V.S.M., D.M., C.C.) și, respectiv, pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) la infracțiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod pentru inculpatul S.B.F.
Actul de inculpare a reținut că inculpatul D.I., în calitate de manager – director general al R.N.P. și ordonator de credite, a acceptat discutarea în consiliul de administrație a unei note de fundamentare în vederea achiziției unui utilaj, nota întocmită de coinculpatul B.D., care nu era îndreptățit, conform fișei postului, să facă astfel de propuneri si care nu avea la bază vreo solicitare reală a vreunei direcții silvice cu privire la utilaj, buldozer universal cu macara hidraulică pe șenile, lamă reglabilă în V, braț hidraulic dotat la capăt cu greifer (gheare). Nota de achiziție menționa un preț identic cu cel din ofertă si fără a se face prospectarea pieții, s-a publicat un anunț cuprinzând clauze nelegale în scopul eliminării concurenței; lista de investiții a fost aprobata si întocmită în numele D.S.C. în mod neregulamentar de către coinculpat, deşi acesta nu avea competența să o facă, iar în condițiile în care propria dispoziție, era dată în baza OUG nr. 60/2001, nu a urmărit respectarea acesteia, nu a verificat legalitatea organizării si desfășurării achiziției, precum și elaborarea documentației necesare, și nu a intervenit pentru anularea procedurii de atribuire, în calitate de reprezentant al autorității contractante, iar apoi s-a implicat activ în semnarea contractului de achiziție, mijlocind contactul dintre coinculpatul S.B.F. și martorul A.T., obligându-l pe acesta din urmă să semneze contractul în numele D.S.C., unitate ce nu avea posibilitatea legală să contracteze. Ulterior, fiind informat de starea necorespunzătoare a utilajului, raportat la necesitățile respectivei direcții silvice, a insistat pentru efectuarea plății, dând, în acest sens, dispoziție, fără a-și delega atribuțiile de ordonator de credite și acceptând, implicit, semnarea ordinului de plată de către coinculpații B.D. și D.E., în condițiile nerespectării legislației privind achizițiile publice şi finanțele publice, în lipsa controlului financiar preventiv propriu, dar și cu încălcarea ordinelor interne referitoare la acest control, precum și a regulamentului, a determinat achiziția unui bun inutil și necorespunzător calitativ, cu un adaos de 1.744%, generând astfel, prin activitatea sa, în mod direct, crearea unei pagube în dauna regiei în sumă de 8.685.695.760 lei vechi, prin aceasta obținându-se un avantaj patrimonial în folosul SC E. SRL, încălcând principiul bunei gestiuni economico-financiare, activitatea fiind săvârșită prin fapte succesive, în baza aceleiași rezoluții infracționale, încadrarea juridică fiind infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) La data comiterii faptelor D.I. avea calitatea de deputat în Parlamentul României.
S-a reţinut, de asemenea, în rechizitoriu că inculpata D.E., în calitate de director economic în cadrul aceleiași regii și membră în comisia de selecție a ofertelor, nu a respectat dispoziția directorului general din 23 aprilie 2004, dată în baza OUG nr. 60/2001 și implicit nici legislația achizițiilor publice, prin neparticiparea la activitatea de deschidere a ofertelor și la cea de selecție și adjudecare, semnând procesul-verbal de adjudecare din birou, fără a verifica documentația de elaborare și prezentare a ofertei, fără a face analiza de preț și prospectarea pieții, fără a analiza și aviza vreo cerere din partea direcției silvice amintită cu privire la necesitatea achiziției și fără a avea o solicitare reală cu privire la achiziția utilajului; ulterior a semnat contractul în numele regiei și a acceptat semnarea aceluiași contract de către D.S.C., a luat în considerare lista de investiții întocmită în numele direcției de către coinculpatul B.D., acesta neavând competența să o facă, după care a semnat ordinul de plată, virând sumele către direcția silvică, luând în considerare cererea acesteia, neaprobată de ordonatorul de credite, fără să ceară viza de control financiar-preventiv, fără să verifice legalitatea și regularitatea operațiunii care afecta patrimoniul regiei, fiind în cunoștință de cauză cu privire la achiziția utilajului, contribuind astfel direct la cumpărarea unui bun inutil și necorespunzător calitativ, cu un adaos de 1.744% și la crearea unei pagube în bugetul regiei, în sumă de 8.685.695.760 lei vechi, prin aceasta obținându-se un avantaj patrimonial în favoarea SC E. SRL, încadrarea juridică fiind infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În ceea ce privește fapta inculpatului B.D., actul de inculpare a reținut că acesta, în calitate de director al D.V.P.I. din cadrul R.N.P., președinte al comisiei de selecție a ofertelor, a prezentat, fără a avea atribuții și competențe, în consiliul de administrație, o notă de fundamentare cuprinzând prețuri identice cu cele din ofertă, fără a avea o solicitare reală din partea vreunei direcții silvice cu privire la utilajul menționat. Ulterior a organizat procedura de achiziție în lipsa documentației legale (elaborare, prezentare de oferte), acceptând întocmirea, de către coinculpatul D.M., a unui caiet de sarcini vag și lapidar, alcătuit dintr-o singură filă, ce conținea date identice cu cele din ofertă, a acceptat ca mod de lucru lipsa membrilor de la lucrările comisiei, nu a respectat criteriul tehnico-economic al ofertei celei mai avantajoase, nu a verificat documentele specifice din care să rezulte eligibilitatea ofertanților și încadrarea bunului în parametrii tehnici și calitativi necesari, a întocmit listele de investiții în numele D.S.C. fără a avea competență, substituindu-se, astfel, atribuțiilor coinculpatului D.M.L. Acelaşi inculpat, ulterior, cunoscând direct și personal starea necorespunzătoare a utilajului, l-a încunoștințat pe coinculpatul D.I., dar nu s-a opus cumpărării și a semnat, fără a avea dreptul, atât cererea formală a direcției silvice amintită, cât și ordinul de plată, fără însă a-l supune controlului financiar-preventiv, contribuind deci în mod direct, la achiziția unui bun inutil și necorespunzător calitativ cu un adaos de 1.744%, ceea ce a generat o pagubă în dauna regiei în sumă de 8.685.695.760 lei vechi, precum și avantaj patrimonial în folosul SC E. SRL, faptele fiind săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale, încadrarea juridică fiind infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În privinţa inculpatului D.M.L., s-a reținut că acesta, în calitate de membru în comisia de selecție a ofertelor, nu a participat la lucrările acesteia, nu a studiat documentația de elaborare și prezentare a ofertelor, nu a verificat eligibilitatea ofertanților, caracteristicile tehnice și calitative ale utilajului ofertat, semnând formal și din birou procesul-verbal de adjudecare, astfel încălcând prevederile legislației achizițiilor publice a căror aplicare deriva din lege și din dispoziția coinculpatului D.I., contribuind, deci, la cumpărarea de către regie, a unui bun necorespunzător și la crearea unei pagube în dauna regiei, de 8.685.695.760 lei vechi, prin fapte comise succesiv, în baza aceleiași rezoluții infracționale, fapta întrunind elementele constitutive ale complicității prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), la infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Referitor la inculpatul V.S.M., rechizitoriul a reținut că fapta acestuia, în calitate de membru în comisia de selecție a ofertelor, el fiind și consilierul juridic al regiei, de a nu participa la lucrările comisiei, de a nu fi studiat documentația de elaborare și prezentare a ofertelor, de a nu verifica eligibilitatea ofertanților, caracteristicile tehnice și calitative ale utilajului, semnând formal, din birou, procesul-verbal de adjudecare, astfel încălcând prevederile legislației achizițiilor publice și dispoziția emisă de coinculpatul D.I. a utilajului necorespunzător, cu consecința creării unei pagube de 8.685.695.760 lei vechi, prin acțiuni succesive, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrunește elementele constitutive ale complicității, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), la infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În ceea ce îl privește pe inculpatul D.M., prin rechizitoriul procurorului s-a reținut că acesta, în calitate de membru în comisia de selecție a ofertelor, a participat la lucrările comisiei, dar nu a sesizat că aceasta nu întrunea cvorumul legal, a alcătuit superficial documentația de elaborare și prezentare a ofertelor, a redactat caietul de sarcini vag, sumar, lapidar, însă întocmai după ofertă, însemnând deci că a inserat numai caracteristici tehnice identice tocmai pentru a favoriza firma ofertantă, nu a verificat eligibilitatea ofertanților, realitatea caracteristicilor tehnice și calitative ale utilajului oferit și a întocmit procesul-verbal de adjudecare cu nerespectarea criteriului de atribuire a ofertei celei mai avantajoase tehnico-economic, astfel încălcând prevederile legislației achizițiilor publice, în acest mod aducându-și aportul la cumpărarea, de către regie, a unui utilaj inutil, necorespunzător calitativ, ceea ce a creat pagubă de 8.685.695.760 lei vechi, acțiunile s-au săvârșit succesiv, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, încadrarea juridică fiind complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Referitor la inculpatul C.C., actul de inculpare a reținut că fapta sa, în calitate de membru în comisia de selectare a ofertelor, de a nu participa la lucrările acesteia, de a nu fi studiat documentația de elaborare și prezentare a ofertelor, de a nu verifica eligibilitatea ofertanților, caracteristicile tehnice și calitative ale utilajului, el semnând formal și din birou procesul-verbal de adjudecare, ceea ce constituie încălcarea prevederilor legislației achizițiilor publice, cu consecința cumpărării, de către regie, a unui bun inutil și necorespunzător calitativ, paguba însumând 8.685.695.760 lei vechi, acțiunile fiind săvârșite succesiv, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrunește elementele constitutive ale complicității, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), la infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice, prevăzută și pedepsită de art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În sarcina inculpatului S.B.F., prin rechizitoriu s-a reținut că, acesta, administrator la SC E. SRL, împreună cu S.M., martor în cauză, i-a cerut învinuitului G.I. (referitor la persoana acestuia, prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)) să participe, ca ofertant, la licitație, i-a pus la dispoziție ofertele în care se înscria, nereal, că utilajul este performant şi provenea din Rusia. Ulterior, a predat învinuitului G.I. autorizații nereale traduse din limba rusă, din acestea reieșind că SC E.T. SA este distribuitor autorizat al unor firme de renume din Federația Rusă si Ucraina pretinzând că aceasta va depune la R.N.P. documentația firmei amintită, a redactat un contract de vânzare-cumpărare și o factură din care reieşea că a cumpărat utilajul de la SC C.G. SRL; utilajul a fost livrat regiei prin interpunerea învinuitului, fiind însă vechi, necorespunzător calitativ, neînsoțit de certificat de proveniență, de origine, de calitate, conformitate și garanție. Acelaşi inculpat s-a implicat activ în semnarea contractului, intervenind direct la coinculpatul D.I. şi deşi personal a constatat că utilajul nu este corespunzător calitativ, dar nu a luat nicio măsură pentru remedierea deficiențelor, asigurarea service-ului sau înlocuirea cu un utilaj performant, prin prezența și atitudinea sa contribuind la plata bunului și, ca atare, la producerea pagubei, el a cerut și a încasat banii, ceea ce constituie folos patrimonial, fiind, deci, complice la infracțiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin același rechizitoriu, în legătură cu achiziția de arme tranchilizante și accesorii, s-a reținut că inculpatul B.D., director al D.V.P.I., fără a avea competențe în avizarea și propunerea de achiziționare dotări tehnico-materiale, cu referire la arme tranchilizante și accesorii, fără a avea cereri reale din partea direcțiilor silvice sau aprobări ale consiliului de administrație, fără a fi în posesia unor studii de fezabilitate și de specialitate cu privire la necesitatea, utilitatea și repartizarea armamentului de acest tip, a dat unui număr de 5 directori de direcții silvice, mape cu documente deja redactate ca și cum ar fi provenit de la acestea. Mapele cuprindeau cereri de oferte și oferte, adresate exclusiv firmelor controlate de învinuitul A.F. (față de care, procurorul a disjuns cauza), precum şi contracte, toate întocmite cu SC H.V.E. SRL, administrată de același A.F. Deși a fost înștiințat că armele nu sunt necesare și nu sunt fonduri bănești pentru plată, inculpatul nu a luat în seamă aceste aspecte, insistând pentru ca documentele să fie înregistrate și semnate, direcțiile silvice neavând personalitate juridică și nici competențe pentru a semna pentru bunuri a căror valoare depășea 1 miliard lei vechi, încălcându-se, astfel, regulamentul regiei și OUG nr. 60/2001, cu privire la achizițiile publice. Inculpatul a întocmit liste cu investiții nereale, în acestea nefiind incluse accesoriile şi împreună cu coinculpata D.E., a semnat ordine de plată către direcțiile silvice, deși nu avea delegare, armamentul și accesoriile fiind în cantități ce depășeau cu mult necesarul regiei, cu adaosuri cuprinse între 71% și 465% peste cele mai mari prețuri de pe piață şi astfel a creat direct o pagubă în sumă de 10.713.200.000 lei vechi reprezentând diferența de adaos, ceea ce a condus la avantajarea patrimonială a învinuitului sus-menționat, faptele fiind săvârșite în mod succesiv, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, încadrarea juridică fiind infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C. pen.
Inculpata D.E., director economic al regiei, neanalizând documentația de preț, neurmărind întocmirea documentelor justificative pentru fiecare operațiune care afectează patrimoniul atât al regiei cât și al subunităților, neefectuând controlul asupra operațiunilor patrimoniale, neverificând ca aprovizionarea tehnico-materială să se desfășoare în strictă concordanță cu necesitățile regiei, nesolicitând propunerile subunităților pentru a le analiza și aviza, nerespectând prevederile legale și ordinul intern privind efectuarea și exercitarea controlului financiar propriu, preventiv, și, în unele situații, fără a avea înregistrate în momentul respectiv cereri formale venite din partea direcțiilor silvice și nici a listelor de investiții formale întocmite neregulamentar de către coinculpatul B.D., fără a verifica dacă direcțiile silvice aveau competența de a semna contractele, fără a se asigura că achiziția este în conformitate cu OUG nr. 60/2001, a semnat, alături de coinculpații B.D. și D.I., toate ordinele de plată pentru sumele repartizate direcțiilor silvice, strict în vederea efectuării plății către SC H.V.E. SRL și cu un avans nelegal de 50%. Astfel, a determinat achiziționarea armamentului și accesoriilor în cantități ce depășeau cu mult necesarul regiei și cu un adaos cuprins între 71% și 465% peste cele mai mari prețuri de pe piața liberă, păgubind în mod direct regia cu suma de 10.713.000.000 lei vechi, reprezentând diferența de adaos și creând un avantaj patrimonial învinuitului A.F., faptele fiind comise în mod succesiv, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, faptele constituind infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C. pen.
Referitor la inculpatul D.I., s-a reținut că acesta, în calitate de manager – director general şi ordonator de credite, a semnat, alături de coinculpată, mai multe ordine de plată și a acceptat semnarea altora de către ceilalți doi coinculpați, pentru sume în vederea alimentării conturilor direcțiilor silvice strict pentru a se achita către SC H.V.E. SRL, fără a avea la bază cereri aprobate în consiliul de administrație şi nici studii de fezabilitate privind necesarul și cantitatea de armament, precum și repartizarea lui în teritoriu, fără a avea o documentație privind utilitatea întregii cantități, fără a supune operațiunile controlului financiar preventiv în conformitate cu OG nr. 119/1999 privind controlul financiar intern și controlul financiar preventiv și propriului ordin intern. De asemenea, nu s-a asigurat că achiziția s-a desfășurat cu respectarea OUG nr. 60/2001 privind achizițiile publice, substituindu-se în atribuțiile altor organisme cu privire la activitățile de ameliorare și conservare a fondului cinegetic în încercarea de a justifica achiziția, cu un avans nelegal de 50% şi pentru o cantitate ce depășea necesarul și cu adaosuri cuprinse între 71% și 465% peste cele mai mari prețuri de pe piața liberă, el păgubind direct bugetul regiei cu 10.713.200.000 lei vechi, sumă ce reprezintă diferența de adaos, creând astfel un avantaj patrimonial firmei învinuitului A.F., faptele fiind săvârșite succesiv, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale şi constituind infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C. pen.
În actul de sesizare a instanței supreme, competentă după calitatea persoanei inculpatului D.I., deputat în Parlamentul României, s-a susținut că potrivit HG nr. 1105 din 25 septembrie 2003, privind organizarea și funcționarea R.N.P., R.N.P.R., persoană juridică, funcționa sub autoritatea Ministerului Agriculturii, exercitând atribuții de serviciu public cu specific silvic, administrând întregul fond forestier național de interes public, aceste norme regăsindu-se și în Legea nr. 26/2006 Codul Silvic. De asemenea, regia avea ca obiect de activitate aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii și acțiuni de apărare, conservare, dezvoltare durabilă a fondului forestier proprietate publică a statului, pe care îl administra în mod autonom.
Totodată, s-a mai susținut că fiind instituție publică și prin prisma art. 145 C. pen., aflată sub controlul ministerului amintit, R.N.P.R., se încadra în dispoziţiile art. 5 lit. b) din OUG nr. 60/2001 privind achizițiile publice, astfel că acest act normativ se aplică în domeniul atribuirii oricărui contract de achiziție publică, având caracterul de autoritate contractantă, aceasta în vederea respectării unor criterii de natură economică, chiar dacă achizițiile se făceau din fonduri proprii, legea nefăcând distincţii, fondurile proprii fiind tot publice, după cum rezulta şi din actul de control întocmit de A.N.A.F., în fondurile publice incluzându-se și veniturile proprii, conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Ca situație de fapt, s-a relevat că în luna iulie 2003, SC S.T. SRL, cu sediul social declarat în București, având ca asociați pe S.V. și C.V., a importat din Ucraina un utilaj denumit buldozer universal cu macara hidraulică pe șenile, de tip militar, construit pe șasiu de tanc, ce avea în față o lamă reglabilă în V, iar în partea din spate, un braț hidraulic dotat cu greifer (gheare), utilizabil pentru îndepărtarea de obstacole de pe drum (folosind lama), ridicarea sau așezarea de obstacole, utilajul consuma cca 80 l motorină pe oră, motorul scotea fum, iar folosirea în aplicații civile presupunea evaluarea acestuia; potrivit declarației vamale de import utilajul a avut valoare în vamă de 6.250 dolari SUA.
Acest utilaj a fost transportat și descărcat la Stația Rovinari Gorj, destinatar fiind SC E.R. SRL, al cărei asociat și administrator era S.M., transportul sosind la 4 iulie 2003. În august 2003, la această societate a devenit asociat și T.I., ei recepționând transportul, după ce stația a utilizat o macara. În stație, utilajul a staționat circa două săptămâni, după care a fost parcat în curtea SC M. SRL, aparținând tot lui S.M., aici fiind reparat și vopsit în culoarea portocalie. Până în anul 2004, utilajul a staționat acolo și nu a fost folosit, deși S.M. a întreprins mai multe tentative de a-l vinde.
În luna martie 2004, D.I. l-a informat pe D.M.L., director al direcției tehnice, despre faptul că în județul Gorj se afla un utilaj care ar putea fi folosit la lucrări de pregătire a terenului pentru replantare de puiet și i-a cerut să ia măsuri pentru testare.
La rândul său, D.M.L. a luat legătura cu B.C., directorul direcției silvice Târgu Jiu, acestuia cerându-i să se intereseze despre utilaj.
La 29 martie 2004, D.M.L., a cerut direcției silvice Târgu Jiu efectuarea unei demonstrații practice cu un utilaj greu, pentru scoaterea cioatelor.
La 01 aprilie 2004, direcția silvică Târgu Jiu, a testat utilajul, la această activitate participând B.C., director, N.N., fost director tehnic, E.G., I.I., T.I.; testarea a avut loc pe raza ocolului silvic Târgu Jiu, reținându-se că martorii au declarat că utilajul era inutilizabil în zonele de deal și de munte, era prea mare, drumurile forestiere având lățimea de doar 4 m, iar consumul estimat a fost de 40-50 l/oră, dotarea utilajului recomandându-l pentru deszăpezire şi că, practic, utilajul a scos copaci din rădăcini.
La 8 aprilie 2004, persoanele care au participat la testare au întocmit o notă de constatare.
La 23 aprilie 2004, D.I. a emis Decizia de numire a comisiei de evaluare a ofertelor pentru achiziții de lucrări, membrii fiind B.D., D.M.L., D.E., D.M., C.C. și V.S.M.
În continuare, la 14 iulie 2004, la regie s-a înregistrat oferta SC E. SRL, administrată de S.B.F., aceasta incluzând două utilaje, unul de tip buldomanipulator, celălalt, TLT, ambele construite pe șasiu de tanc, cel de-al doilea utilaj având consum de 55 l/oră și având anexate unele caracteristici tehnice.
Pe ofertă, inculpatul D.I. a scris rezoluţia: „director investiții producție, urgent discuții".
La aceeași dată inculpatul B.D., a redactat nota de propunere a achiziționării utilajelor „pentru scoaterea cioatelor și care să fie dotate cu macara pentru ridicarea de obiecte", în nota privind buldomanipulatorul, din oferta SC E. SRL (179.000 euro) prevăzând prețul de 180.000 euro, iar în ce privește caracteristicile tehnice, a punctat „lamă frontală reglabilă și macara".
La 16 iulie 2004, consiliul de administrație al R.N.P., la punctul 44 al ședinței, a menţionat „Achiziționare utilaje. Se aprobă".
Inculpatul D.I., aprobând nota, a făcut vorbire de „utilaje performante pentru reparații de drumuri forestiere și exploatarea lemnului".
În continuare, la 23 iulie 2004, sub semnătura inculpatului D.I., a fost emis anunțul de participare la licitație în vederea achiziționării de produse, anunțul apărând în M. Of. la 28 iulie 2004. În cuprinsul anunţului s-a stabilit drept criteriu de selecție oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic, fără a se realiza calculele necesare, precum și interdicția prezentării de oferte alternative, acestea pentru a elimina asocierea altor ofertanți.
În legătură cu documentația de elaborare și prezentare a ofertei, caietul de sarcini a fost redactat pe o singură filă, nedatată, neștampilată, nesemnată, nici fișa de date tehnice nefiind datată, semnată sau ștampilată, iar în ce privește utilajul, erau descrise exact caracteristicile tehnice din ofertă.
În ce privește firma ofertantă, administratorul SC E.T. SA, G.I., solicitat fiind de inculpatul S.B.F. și de S.M., pentru a beneficia de un comision, a înaintat R.N.P.R. aceeași ofertă tehnică, pe care și-a aplicat ștampila și antetul, dar nu a ridicat sau depus documente pentru licitație, sarcina revenindu-i inculpatului S.B.F.
Pentru SC E.T. SA caietul de sarcini a fost ridicat de împuternicita C.M., iar garanția de participare s-a virat din contul SC E. SRL în contul ofertantului.
Dintre cele zece societăți comerciale care au ridicat caietul de sarcini, opt nu s-au prezentat la licitație, rechizitoriul reținând că această atitudine s-a datorat faptului că datele tehnice erau un „bluff", licitația nu a fost serioasă, nu și-au dat seama ce se dorea, specificația din caietul de sarcini era incompletă şi nu se mai auzise de un asemenea hibrid, ceea ce se dorea a se cumpăra fiind un „tractor pe șenile".
La licitație s-au prezentat SC E.T. SA Târgu Jiu și SC G.F.C. SRL București, aceasta din urmă fiind o firmă mică și fără cifră de afaceri semnificativă.
La 15 septembrie 2004, comisia alcătuită din inculpații B.D., D.E., D.M.L., V.S.M., D.M. și C.C. a întocmit procesul-verbal de deschidere a ofertelor, dar, ca membri ai comisiei de selecție a ofertelor, nu au cerut de la SC E.T. SA nicio minimă cerință privind capacitatea tehnică, economico-financiară, iar actul întocmit a fost semnat numai de 3 membri de drept din totalul de 6, actul nefiind, deci, valabil; pentru D.M.L. a semnat P.L., pentru D.E., a semnat A.B., iar pentru V.S.M., a semnat H.C.
Prin rechizitoriu s-a mai reţinut că la data de 27 septembrie 2004, în numele celor amintiți, s-a redactat hotărârea comisiei de evaluare pentru adjudecarea licitației, câștigătoare fiind declarată oferta SC E.T. SA, singurii care au confirmat că ar fi participat la lucrările comisiei fiind inculpații B.D. și D.M., celălalt ofertant, SC G.F.C. SRL prezentând un preț mai mare decât ofertantul câștigător, în realitate, oferta primei societăţi comerciale nefiind identificată în arhiva R.N.P.R.
În legătură cu unele documente traduse din limba rusă, denumite „autorizări" pentru SC E.T. SA și SC G.F.C. SRL, împuterniciri ce, aparent, ar fi determinat participarea la licitație a două societăți, rechizitoriul a reținut că autenticitatea acestora trebuie clarificată și a disjuns cauza pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals.
În ce privește repartizarea utilajului buldomanipulator, actul de inculpare a reținut că direcția silvică Călărași propusese, la 10 septembrie 2004, să fie aprobată o listă de investiții pentru două utilaje, unul echipat cu freză de 270 cai putere, celălalt, tractor de 210 cai putere echipat cu rotor (burghiu), dar, la acea dată, procedura de achiziție era în desfășurare, astfel că inculpații D.I. și B.D. au speculat cererea profesională și de bună-credință a direcției și i-au repartizat buldomanipulatorul. La data de 5 octombrie 2004 s-a întocmit „Lista mașinilor și utilajelor independente pe anul 2004", la poziția 2 înscriindu-se buldomanipulatorul cu prețul de 7.300.000.000 lei vechi, inculpaţii impunând semnarea contractului cu firma adjudecatară. Contractul s-a redactat la 6 octombrie 2004 la sediul direcției silvice Călărași de către inculpatul S.B.F. și O.O.I., împreună cu directorul tehnic al direcției, V.M., fiind semnat de A.T., director, de directorul tehnic amintit, de V.E., director economic, iar din partea SC E.T. SA de către împuternicita O.O.I.
La 22 octombrie 2004 utilajul a fost adus pe un trailer la O.S.L., de către inculpatul S.B.F., punctul de lucru de destinație fiind Cernavodă. Utilajul a fost folosit la decopertarea și eliberarea terenului de masă vegetală amorfă, însă nu s-a reuşit să fie scoase cioate, acest lucru fiindu-i comunicat inculpatului D.I.
Pentru a constata cele sesizate, inculpatul B.D. l-a contactat pe coinculpatul S.B.F., pe un șef de ocol, un inginer de la mecanizare și un pădurar, aceștia declarând că utilajul pornea foarte greu, emana fum negru, consumul de carburant foarte ridicat, 80-100 l/oră, comenzile erau greu de manevrat, utilajul îndepărtând masa amorfă de pe sol (tufe, iarbă înaltă) şi neputând scoate cioate pentru că nu avea putere, patina, nu avea aderență la sol, era vechi, era, cu siguranță, de uz strict militar, mecanicul nu avea vizibilitate, nu fusese folosit o perioadă lungă de timp, chiar se defectase, şi funcţiona cu întreruperi.
În ce privește documentația, direcției i s-au înmânat procesul-verbal de deschidere a ofertelor, oferta tehnică, scrisoarea de garanție bancară, împuternicirea de a încheia contractul, iar la cererea inculpatului S.B.F., procesul-verbal de primire s-a semnat la 24 noiembrie 2004.
Referitor la modalitatea de plată, pentru că direcția silvică Călărași nu dispunea de suma necesară și nici nu dorea achiziția, la 10 decembrie 2004 s-a cerut sprijin financiar regiei, inculpații D.E. și B.D. semnând ordinul de plată. Ca atare, la 16 decembrie 2004 suma s-a virat către SC E.T. SA, în aceeași zi banii intrând în contul SC E. SRL.
În ianuarie 2005, buldomanipulatorul a fost primit la Ocolul Silvic Moroieni, unde a fost pornit o singură dată, nu a fost însoțit de un manual de instrucțiuni, certificate de omologare sau declarație de import vamal, ci doar de „manualul tancului T55".
Raportul de constatare efectuat în faza urmăririi penale de specialiștii D.N.A. a evidențiat că utilajul a fost introdus în țară cu valoarea declarată în vamă de 6.250 dolari SUA la cursul de schimb 33.828 lei vechi/dolar, plus taxe vamale, comisioane și T.V.A. de 93.968.331 lei vechi, contravaloarea transportului de 165.379.088 lei vechi, în total rezultând valoarea de 470.772.419 lei vechi, iar la data plății, la cursul 29.510 lei vechi/dolar, valoarea totală s-a ridicat la 294.330 dolari SUA.
Totodată, din prețul total de achiziție, 8.685.695.760 lei vechi, adaosul SC E. SRL a fost de 5.162.383.517 lei vechi, în procente acesta fiind de 241,62%, iar cumulat (importator-ofertant), procentul era de 1.744,98%.
Referitor la data constituirii ca parte civilă, actul de inculpare a reținut că la 19 decembrie 2005, R.N.P. s-a constituit în această calitate cu suma de 868.569,5760 lei (noi) reprezentând contravaloarea buldomanipulatorului, la aceasta adăugându-se suma de 1.785 lei (noi), valoarea motorinei consumate.
În legătură cu achizițiile de arme tranchilizante și accesorii, prin rechizitoriu s-a reținut că la data efectuării acestei operațiuni, în România existau 152 de societăți comerciale, cluburi, asociații autorizate care importau și comercializau armament, dintre care 27 numai în București, dar au fost selecționate 5 societăți comerciale, toate administrate sau controlate direct sau prin interpuși, de către A.F., și, ca atare, inculpații D.I., B.D. și D.E. corelat, au acționat, cunoscând și coordonând activitatea direcțiilor silvice Slobozia, Pitești, Giurgiu, București, Târgoviște pentru crearea unei aparențe de legalitate și dirijarea, unitară, a virării banilor astfel ca aceștia să ajungă în contul societății comerciale administrată de A.F.
La data de 21 februarie 2007, R.N.P.R., a comunicat prin adresă, că în arhiva sa nu se regăsesc documente privind planul de investiții pe anul 2004 în vederea achizițiilor de armament și accesorii și nici hotărârile consiliului de administrație cu privire la acest subiect. Cele 20 de arme și accesoriile, au fost distribuite, în luna decembrie 2004, celor 5 direcții silvice (câte 4 pentru fiecare), una a fost trimisă la I.C.A.S. Brașov, iar la direcții a rămas câte o singură armă, celelalte fiind repartizate altor direcții silvice.
S-a reținut că la data întocmirii rechizitoriului la 19 direcții silvice se afla câte o armă și una la I.C.A.S. Brașov, dintre acestea, 15 nu s-au utilizat pentru că nu au existat situații care să impună folosirea lor, iar 4 direcții le-au utilizat, și pe scară largă, a fost folosită arma repartizată I.C.A.S. Brașov, acesta reușind să acopere necesitățile de tranchilizare pentru raza a 8 direcții silvice.
Același raport de constatare întocmit de specialiștii D.N.A. a stabilit că valoarea acestei achiziții a fost de 16.737.000.000 lei vechi, câte 3.347.400.000 lei vechi pentru fiecare direcție silvică şi comparând prețul unui producător danez cu cel practicat de R.N.P.R. a rezultat că SC H.V.E. SRL a practicat adaos comercial de 13.145.522.360 lei vechi, preţul mediu fiind de 177,85%, peste cele mai mari preţuri, acesta constituind prejudiciu.
Referitor la acest aspect, la 12 iunie 2007, prin adresă, R.N.P.R. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.713.200.000 lei vechi, adaos comercial practicat de către SC H.V.E. SRL, iar cu privire la această achiziţie, prin rechizitoriu, s-a reținut că R.N.P.R. este administratorul fondului forestier național, dar nu are competențe în activitățile cinegetice.
Prima instanţă a constatat că învinuirile din rechizitoriu au fost stabilite în baza mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală, respectiv a adresei din 13 decembrie 2005 a R.N.P. de constituire parte civilă, procesul-verbal intermediar al A.N.A.F., din 13 septembrie 2005, raportul de constatare întocmit de specialistul D.N.A., documentații achiziții, procese-verbale consiliu de administrație R.N.P., program de investiții, liste de investiții, documente bancare, autorizări traduse din limba rusă, contract furnizare, hotărâri ale comisiei de evaluare adjudecare, proces-verbal predare primire, pagini descărcate de pe internet, curs valutar an 2004, cereri de oferte, oferte, procese-verbale de adjudecare, a declarațiilor martorilor N.G., B.C., N.N., E.G.D., C.D., I.I., T.I., C.L., D.A.M., M.C., P.I., B.S., P.G., B.A.M., L.M., D.E., C.C., B.L., D.V., T.F., R.S., C.D., N.V., P.Ş.A., A.T., O.O.I., C.M., G.I., V.M., V.E., S.D., B.M., B.I., S.M., M.G.D., C.G.M., D.V., C.B.B., P.L., A.P.B., H.C., C.A., G.I., P.G.D., I.O., B.I.C., V.P., B.G.A., P.C., A.M.M., N.F., C.P.I., H.F., V.D., L.G., T.I., D.D., T.O.T., G.G., B.C., a fișelor posturilor inculpaților, ordine de plată și facturi, acte privind repartizarea, componența comisiei de evaluare, documente privind firmele administrate sau controlate de A.F., S.M., circuitul banilor încasați, respectiv facturi și alte instrumente de plată, documente ridicate de la direcțiile silvice, declarații inculpați care nu s-au considerat vinovați.
S-a reţinut, de asemenea că, în faza urmăririi penale, inculpatul D.I. a depus în apărarea sa printre altele, un raport de expertiză extrajudiciară cuprinzând cifre și date statistice privind rezultatele economice ale R.N.P.R., raport de evaluare a buldomanipulatorului întocmit de evaluatorul C.G.M., referat al I.C.A.S. Brașov (pentru armele tranchilizante). Inculpatul B.D., în aceeași fază procesuală, în probațiune, a depus un memoriu întocmit de o casă de avocatură în care era contestată calitatea de autoritate contractantă a R.N.P.R.
Inculpatul S.B.F., a dat o singură declarație în calitate de făptuitor, la urmărirea penală, iar ulterior s-a prevalat de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., exprimând aceeași poziţie procesuală și la prezentarea materialului de urmărire penală.
Prima instanţă a reţinut că în declaraţiile date in cursul cercetării judecătoreşti inculpații au arătat că nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, au desfășurat, strict, activități în realizarea atribuțiilor posturilor deținute și a dispozițiilor managerului-director general, a reglementărilor Regulamentului de Organizare și Funcționare a R.N.P., a HG nr. 1105/2003 privind organizarea și funcționarea R.N.P., a hotărârilor consiliului de administrație, că achizițiile s-au plătit din fonduri proprii, sursele acestora provenind din valorificarea bunurilor din domeniul de activitate a regiei, plățile nu s-au făcut din surse bugetare, regia nefiind autoritate contractantă, astfel încât nu aveau obligația să respecte prevederile OUG nr. 60/2001, toate bunurile achiziționate erau necesare și utile, iar nefolosirea sau utilizarea lor sporadică nu le este imputabilă, în patrimoniul R.N.P. neproducându-se vreun prejudiciu.
În ce privește controlul financiar preventiv intern, inculpații D.I., B.D. și D.E. au declarat că plățile fiind făcute din fonduri proprii, nu s-a realizat decât un transfer de astfel de fonduri la direcțiile silvice.
Inculpații D.M.L., D.M., V.S.M., C.C. au recunoscut că, fie nu au participat, faptic, la lucrările comisiei de selecție a ofertelor, dar au semnat procesul-verbal pentru că așa se întâmpla, fie că la acele date erau angajați în alte atribuții specifice posturilor, respectiv că inculpatul V.S.M., consilier juridic, nici nu avea obligații cu privire la achiziții.
Toți inculpații au relevat indicatorii de performanță înregistrați de R.N.P.R. până în anul 2005, când, schimbându-se puterea politică, unii au fost înlăturați din posturile deținute, alții, faţă de profesionalismul lor au fost fie reîncadrați, fie, chiar deţin și la această dată posturi de decizie în cadrul R.N.P.R.
Partea civilă R.N.P.R. nu a înţeles să dea declaraţii pe parcursul cercetării judecătoreşti înscrisuri referitoare la o solicitare adresată de reprezentantul R.N.P., D.E.S.P., în aceasta cerându-se dacă este necesar, să fie solicitată o expertiză contabilă/tehnică pentru evaluarea prejudiciului, obiectivele acesteia, actualizarea sumelor pentru care regia se constituie parte civilă. La 4 octombrie 2010, respectiva direcție a comunicat că „în perioada 15 noiembrie 2005 – 23 februarie 2006, Curtea de Conturi, secția de control financiar ulterior, a efectuat un control privind situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului pentru perioada 2003-2005 la R.N.P.R., fără să identifice, nominalizat, existența unui prejudiciu înregistrat în evidența contabilă a R.N.P., prejudiciu care să fie consecința imediată a achizițiilor bunurilor ce fac obiectul dosarului nr. 6355/1/2007", actul de control fiind înregistrat la 23 februarie 2006.
În cauză, la cererea inculpatului D.I., au fost ascultați martorii P.G., R.E., M.C.L., S.M., M.G., S.S., M.F., T.N., P.C., T.G.I., iar inculpații au depus înscrisuri. De asemenea, au fost audiaţi martorii din lucrări, avuți în vedere de procuror la trimiterea în judecată, cu excepţia martorei V.E., decedată după sesizarea instanței, la termenul de judecată din 2 iunie 2011, în baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen. dispunându-se citirea depoziției date de aceasta în cursul urmăririi penale.
La cererea inculpaților D.I., B.D., D.E., la termenul de judecată din 04 noiembrie 2010, prima instanţă a încuviințat efectuarea unei expertize contabile, obiectivele acesteia fiind stabilite inclusiv cu acordul procurorului, inculpaţii B.D. și D.E. formulând și câte un obiectiv suplimentar, de asemenea încuviințate și, totodată, la același termen, s-a încuviințat ca expert parte, expertul C.P.M.; cererea de efectuare a expertizei contabile a fost susținută și de către ceilalți inculpați, obiectivele fiind stabilite prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 13 decembrie 2010. La termenul de judecată din 06 mai 2011, s-au admis obiecțiunile procurorului la raportul de expertiză contabilă, la 27 mai 2011 înregistrându-se răspunsurile expertului.
Prima instanţă, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, a constatat că faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, fie în forma autoratului, fie în cea a complicității, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, obținerea unui avantaj material pentru altul, prevăzută de art. 248, raportat la art. 2481 C. pen., cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000 și la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în ce-i privește pe inculpații D.I., B.D., D.E., S.B.F.
Astfel, s-a constatat că potrivit art. 248 C. pen., constituie infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor publice, fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unei instituții de stat ori unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia, iar dacă fapta a avut consecințe deosebit de grave, sunt incidente dispozițiile art. 2481 C. pen., în cazul în care fapta funcționarului public conduce la obținerea, pentru sine sau pentru altul, a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial, fiind aplicabile dispozițiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
Prima instanţă a constatat că pentru a se realiza conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu, este necesară existenţa cumulativă a unei situații premiză și întrunirii elementelor privind conținutul constitutiv, impunându-se, deci existenţa, ca premiză, a unui serviciu competent să efectueze acte de natura acelora care condiționează abuzul, iar conținutul constitutiv trebuie să fie dat de manifestări obiective și atitudini subiective ale subiectului activ.
Cu privire la elementul material al laturii obiective prima instanţă a arătat că acesta poate consta din acțiune sau inacțiune, respectiv îndeplinirea defectuoasă sau din neîndeplinirea unui act care intra în atribuțiile de serviciu ale subiectului activ, manifestările trebuind să îmbrace, ca urmare imediată, cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al funcționării unui organ, instituție de stat sau unei alte unități din cele la care se referă art. 145 C. pen., sau o pagubă în patrimoniul acesteia de peste 200.000 RON în cazul formei calificate a infracţiunii.
Referitor la latura subiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu, s-a menţionat că legea impune ca fapta să fie comisă cu intenție, fie directă, fie indirectă.
Sub aspectul calităţii R.N.P.R. de autoritate contractantă şi a obligativităţii aplicării de către inculpați a prevederilor OUG nr. 60/2001 a căror ignorare abuzivă a determinat o pagubă însemnată regiei, prima instanţă, din examinarea actelor normative incidente R.N.P.R., respectiv Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, HG nr. 1105/2003 privind reorganizarea R.N.P.R., Legea nr. 212/2002 pentru aprobarea OUG nr. 60/2001 privind achizițiile publice, a constatat că la art. 5 alin. (1) lit. c) din anterior menţionatul act normativ se arată că este autoritate contractantă, oricare persoană juridică care a fost înființată pentru a desfășura activități de interes public, fără caracter comercial sau industrial și care se află cel puțin în una din următoarele situații: este finanțată din fonduri publice, se află în subordinea sau sub controlul unei autorități sau instituții publice, în componența consiliului de administrație/organului de conducere, mai mult de jumătate din numărul membrilor acestuia sunt numiți de către o autoritate ori instituție publică. S-a mai reţinut că potrivit art. 1 alin. (5) din HG nr. 1105/2003 privind reorganizarea R.N.P.R., aceasta funcționa sub autoritatea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, deci nu era în subordinea sau sub controlul unei autorități sau instituții publice, raporturile dintre cele două entități fiind reglementate de Legea nr. 26/1996 - Codul Silvic, care în art. 11 prevedea că R.N.P.R. funcționează pe bază de gestiune economică și autoritate financiară.
Art. 7 din HG nr. 1105/2003 privind organizarea și funcționarea R.N.P.R. prevedea că R.N.P.R. avea ca obiect de activitate aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii și acționarea pentru apărarea, conservarea, dezvoltarea durabilă a fondului forestier prin acte și fapte de comerț, a produselor specifice fondului forestier, în condiții de eficiență economică, exercitând și atribuții de serviciu public cu specific silvic.
Prima instanţă a constatat că art. 3 lit. h) din OUG nr. 60/2001 cu privire la achizițiile publice, defineşte fondurile publice ce reprezintă una din sursele de finanțare a achizițiilor publice şi le individualizează ca fiind sumele alocate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor sociale de sănătate, bugetul fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele locale, bugetul instituțiilor publice, ajutoare financiare externe, credite externe contractate sau garantate de stat sau de autorități, precum și împrumuturi interne contractate de autorități ale administrației publice locale, iar Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, definește similar fondurile publice, administrarea acestora revenind în responsabilitatea instituțiilor publice implicate în procesul bugetar.
S-a reţinut că art. 1 alin. (2) din HG nr. 1103/2003 privind organizarea și funcționarea R.N.P.R. definește R.N.P.R. ca fiind persoană juridică ce funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, text similar cu cel din HG nr. 173/2001, iar art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare al R.N.P.R. anexă a HG nr. 1103/2003, prevede că aceasta asigură acoperirea cu venituri provenite din activitatea proprie a cheltuielilor, inclusiv dobânzile, amortizarea investițiilor, obținerea de profit.
Prima instanţă a ţinut seama, de asemenea, că Ministerul Finanțelor, prin adresa din 01 februarie 2002, având în vedere dispozițiile legale în vigoare la datele achizițiilor de genul celor din cauză, a apreciat că R.N.P. nu este autoritate contractantă conform OUG nr. 60/2001, aceeași poziție fiind exprimată și de către D.G.R.D.A.S. (din 13 iunie 2006), și aceasta funcționând în cadrul Ministerului Finanțelor, ambele adrese fiind comunicate regiei la cererea conducerii acesteia de a se formula precizări referitoare la aplicarea sau nu a prevederilor OUG nr. 60/2001 privind achizițiile publice.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 7 din HG nr. 1103/2003 cu privire la organizarea și funcționarea R.N.P.R., care stabilește că R.N.P.R. aplică strategia națională pentru gospodărirea fondurilor de vânătoare atribuite, pentru recoltarea și valorificarea, prin acte și fapte de comerț, produsele specifice fondului forestier, prevederile HG nr. 12/2001 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii, coroborate cu cele ale HG nr. 173/2001, prima instanţă a concluzionat că R.N.P.R. nu este autoritate contractantă conform OUG nr. 60/2001.
S-a subliniat, totodată că prevederile art. 4 alin. (2) din acest din urmă act normativ, care stabilesc obligația de a respectare a dispoziţiilor ordonanţei şi de către entitățile care nu sunt autorități contractante, dacă fondurile alocate pentru îndeplinirea contractului ce urmează a fi atribuit provin și din fonduri publice, s-a considerat că acestea sunt numai cele definite la art. 3 lit. h).
Astfel, prima instanţă a apreciat că, fondurile folosite pentru plata achizițiilor ce formează obiectul cauzei fiind din surse proprii, nu din surse bugetare, licitația și ofertele puteau fi desfășurate astfel cum s-a detaliat de toți martorii audiaţi în cauză sub acest aspect, unii membrii în consiliul de administrație, alții profesioniști (economiști, șef direcții), (P.G., membru în consiliul de administrație perioada 2003-2005 – 2009-2010, R.E., aceeași calitate, G.B. și actual director al direcției economice, T.N., P.C., reprezentant al Ministerului Finanțelor în consiliul de administrație al R.N.P.R.).
Totodată, prima instanţă a arătat că expertiza contabilă (incluzând răspunsurile expertului la obiecțiunile parchetului la raportul de expertiză contabilă judiciară) a ajuns la concluzia că R.N.P.R., din punct de vedere al Legii nr. 82/1991 - Legea contabilității, folosește Planul de conturi general aferent activităților economice, diferit de Planul de conturi specific instituțiilor publice, finanțate de la buget (bilanț, cont de profit și pierdere, anexe) celelalte, bilanț, cont de rezultat patrimonial cu execuția bugetului de venituri și cheltuieli, iar performanța activității entităților economice, cum este R.N.P.R., este reflectată în contul de profit și pierdere, rezultatul putând fi profit sau pierdere, pe când instituțiile publice sunt finanțate din alocații bugetare, rezultatul exercițiului putând fi excedent sau deficit. În mod identic, disponibilitățile de la sfârșitul exercițiului în cadrul primelor entităţi, deci și R.N.P.R., rămâne la dispoziție, cel de la instituțiile publice virându-se la buget, și, de asemenea, instituţiile din prima categorie putând avea conturi deschise atât la bănci comerciale, cât și la trezoreria statului, iar celelalte, numai la trezorerie.
În ce privește achiziționarea utilajului terasier de tip buldomanipulator și a armelor tranchilizante și accesoriilor, s-a arătat că anunțul de participare la licitație preciza „Finanțarea derulării contractului se va face din surse proprii ale R.N.P.R.", la fel menţionându-se în hotărârea comisiei de evaluare cu privire la adjudecarea licitației, din 27 septembrie 2004, plata efectivă realizându-se cu ordin de plată prin R.B. Referitor la necesitatea achiziției de arme tranchilizante și accesorii, martorii relevanți acestui aspect și expertiza contabilă judiciară efectuată au evidențiat că potrivit Legii nr. 103/1996 privind fondul cinegetic și protecția vânatului, R.N.P.R. era menționată ca administrator al fondurilor de vânătoare, iar Raportul întocmit de direcția de specialitate din cadrul regiei, privind obligațiile contractuale de administrare a parcurilor naturale și referatul I.C.A.S. Brașov din 08 octombrie 2004, au determinat ca Programul anual de investiții pe anul 2004 din fonduri proprii, aprobat de consiliul de administrație, să se deruleze, armele fiind necesare și utilizate pentru repopularea parcurilor, eliberarea animalelor din capcane, salvarea lor, transportarea dintr-o arie în alta, protejarea comunităților de exemplare de mistreț ș.a., iar plata, având în vedere că bugetul rectificat prin HG nr. 1526/2004 cuprindea suma de 9.254.535 milioane lei fonduri proprii, s-a făcut prin virarea către direcțiile silvice, din contul regiei deschis la C.B.
Cu privire la modul de desfășurare a procedurii de achiziție și necesitatea achiziționării armelor tranchilizante și accesoriilor, au fost avute în vedere declaraţiile martorilor T.N., director al Direcției Silvice Suceava, membru în consiliul de administrație al R.N.P., P.C., reprezentant al Ministerului Finanțelor în același organism, T.G.I., director al Direcției Silvice Buzău, C.A., director al Direcției Conservare, Biodiversitate și Relații Internaționale al regiei, I.O. şi V.P., director economic la Direcția Silvică Argeș.
Referitor la obiecțiunile procurorului la Raportul de expertiză contabilă, cu referire la adresa din 13 februarie 2008 a A.N.R.M.A.P., OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, Directiva din 20 noiembrie 2006 a Consiliului Uniunii Europene ce completează Directivele CE nr. 17/2004 și 18/2004, prima instanţă a reținut că acestea sunt ulterioare nu numai perioadei anului 2004, dar și celei în care se susține acuzarea, chiar în expunerea de motive a OUG nr. 34/2006, intrată în vigoare la 30 iunie 2006, aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr. 337/2006 publicată în M. Of. din 20 iulie 2006, stipulându-se „necesitatea adoptării unor măsuri urgente pentru elaborarea și promovarea unei noi legislații în domeniul achizițiilor publice, în contextul angajamentelor asumate de România în cadrul capitolului 1 „Libera circulație a mărfurilor" și al recomandărilor Comisiei Europene".
S-a reţinut în fapt că, pentru achiziționarea utilajului terasier și a armelor tranchilizante și accesorii, managerul director general și inculpatul B.D., director investiții, au împuternicit o comisie de specialiști din compartimentele funcționale (economic, juridic, tehnic, vânătoare) pentru desfășurarea achizițiilor și acceptarea de oferte, criteriul economic urmărit fiind cel al ofertei mai avantajoase din punct de vedere tehnico-economic (utilaj) și performanța calității pentru celelalte articole.
Prima instanţă a apreciat că probatoriul administrat, inclusiv cel de la urmărirea penală, nu a evidențiat că vreun inculpat ar fi urmărit sau acceptat, cu știință, să săvârșească abuz în serviciu şi obținerea pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial, aceasta și prin prisma exercitării controlului financiar preventiv asupra documentelor prin care se efectuau plăți din fonduri proprii, întrucât dispozițiile art. 23 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice prevedeau că auditul intern și controlul financiar preventiv propriu se exercită asupra operațiunilor care afectează fondurile publice și/sau patrimoniul public, procesul-verbal de control al Curții de Conturi din 23 februarie 2006 menționând: „Din control, nu au rezultat deficiențe în legătură cu această activitate, documentele verificate purtând această viză", de altfel, deoarece produsele achiziționate au fost finanțate din fonduri proprii exercitarea controlului financiar preventiv nu era o chestiune imperativă. Cu privire la susţinerea acuzării, sub acest aspect, referitoare la Decizia nr. 418/2003 a direcției generale a R.N.P.R., prima instanţă a invocat împrejurarea că pe factura fiscală din 22 octombrie 2004 privind achiziția utilajului buldomanipulator, exista viza de control financiar preventiv.
Referitor la utilitatea achiziționării buldomanipulatorului, prima instanţă a reţinut că martorii și expertiza contabilă au menţionat existența, în cadrul R.N.P.R., și a activităților de construire, întreținere, reparații drumuri forestiere, decopertare, îndepărtare vegetație amorfă, transbordare a buștenilor, (martorii I.I., B.G.A., P.C., A.T.) şi că în procesul-verbal de recepție, din 17 decembrie 2004 la nivelul Direcției Silvice Călărași, O.S.L., s-a menționat că au fost executate cu buldomanipulatorul lucrări de decopertare a solului conform instrucțiunilor tehnice.
Prima instanţă a constatat că raportul de expertiză contabilă, precum și înscrisurile depuse în apărare de către inculpatul D.I., au relevat că utilajul menționat a fost închiriat în noiembrie 2007, urmare cererii consiliului județean Dâmbovița, către SC C. SA, pentru întreținerea drumului forestier aflat în administrarea acestuia, pentru 12 luni (pentru activităţi de decopertat pământ, umpluturi de pământ, profilat platformă drum și nivelare, dislocat elemente de fundație).
În ceea privește semnarea ordinelor de plată de către inculpatul B.D., fără ca acesta să aibă o delegare din partea ordonatorului de credite, s-a arătat că acesta, având drept de semnătură în bancă, alături de directorul economic, inculpata D.E., era considerat „delegat prin delegare nereglementară", iar în fapt, pentru că R.N.P. nu era autoritate contractantă, prin semnarea ordinelor de plată către direcțiile silvice, apare mențiunea „alimentat sume prin redistribuire", iar plățile efective erau consecința încheierii și derulării contractelor semnate de directorii direcțiilor silvice, potrivit normelor, la acestea ajungând obiectul achizițiilor.
S-a subliniat de către instanţă că prin aceeași expertiză contabilă, răspunzându-se obiecțiunilor parchetului (bazate numai pe raportul de constatare din 01 iunie 2007 al specialiștilor D.N.A., actul de control al A.N.A.F. și cele două adrese ale R.N.P.R. de constituire parte civilă la urmărirea penală) şi analizându-se datele reținute în actele de control ale A.N.A.F., Gărzii Financiare și Curții de Conturi, nu s-a identificat existența unui prejudiciu nominalizat ca atare în urma achiziționării buldomanipulatorului, a armelor tranchilizante și accesoriilor. S-a subliniat că această concluzie este confirmată și de evidența contabilă a R.N.P.R., în bilanțul contabil pe anul 2004 nefiind înregistrat un prejudiciu nici până la data efectuării expertizei (martie 2011), plățile produselor având la bază documente (avize de expediție, facturi, ordine de plată), iar efectiv, acestea s-au realizat prin alimentare cu sume din redistribuire din conturi ale R.N.P.R. la C.B., iar la direcțiile silvice, prin conturile curente deschise la B.R.D., R.B. şi B.C.R.
În ce privește participația, sub forma complicității, a inculpaților D.M., V.S.M., D.M.L., C.C., instanţa a constatat, totodată, inexistenţa unei obligaţii a comisiei de evaluare de a respecta OUG nr. 60/2001 privind achizițiile publice, astfel încât aceasta s-a orientat, în general, după etapele procedurale (s-a întocmit un caiet de sarcini, o documentație tehnică, au existat două oferte privind buldomanipulatorul și mai multe oferte privind armele tranchilizante și accesoriile), faptul că acestea erau insuficiente sau nu cuprindeau toate caracteristicile, astfel cum reține rechizitoriul, neputând constitui, faţă de activitatea derulată de inculpaţii arătați, acte de complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave. S-a mai argumentat că semnarea, din birou, a procesului-verbal de adjudecare sau neparticiparea efectivă la lucrările adjudecării reprezintă un mod de lucru superficial, dar fără conotații penale în cauză.
Instanţa a reţinut că sub aspectul elementului material, inculpații sus-menționați și-au încălcat îndatoririle speciale ce le-au revenit, dar, subiectiv, datele cauzei nu au evidențiat că ei ar fi știut sau acceptat că astfel cauzează un prejudiciu, astfel că poziția lor subiectivă nu îmbracă forma intenției.
Din actele aflate la dosar și din aproape toate declarațiile martorilor relevanți sub acest aspect, prima instanţă a reținut că achiziționarea utilajului buldomanipulator a fost aprobată în consiliul de administrație al A.N.P.R., care potrivit art. 14 din Regulamentul de organizare și funcționare, anexă a HG nr. 1105/2003, consiliul de administrație avea ca atribuții, printre altele, analizarea și aprobarea programelor de activitate economică, de dezvoltare și retehnologizare pe termen scurt, mediu și lung pentru care finanțarea este asigurată din sursele proprii.
Astfel, s-a reţinut că la data de 14 iulie 2004, direcția de investiții a R.N.P., a propus aprobarea achiziționării unor utilaje performante pentru reparații de drumuri forestiere și exploatarea lemnului, din care un utilaj de tip buldomanipulator dotat cu lamă frontală reglabilă pe mai multe poziții de lucru și un braț telescopic, care putea servi la scoaterea de cioate și cu macara pentru ridicarea de diverse obiecte, util și în exploatări forestiere în parchete cu tăieri rase din zona de luncă în care se face pregătirea mecanizată a terenului pentru reîmpădurire și în parchete constituite din arborele de salcâm, necesitatea lui fiind dată și de existența, în cadrul R.N.P.R., a activității de construire, întreținere și reparații de drumuri forestiere. La 16 iulie 2004, consiliul de administrație, prin hotărâre, a aprobat solicitarea de a se achiziționa utilaje pentru reparații de drumuri forestiere. La 22 iulie 2004, s-a transmis la M. Of. anunțul de participare la licitație, la care s-au prezentat SC E.T. SA și SC G.F.C. SRL, iar în 15 septembrie 2004, s-a înaintat procesul-verbal de deschidere a ofertelor, la 27 septembrie 2004 redactându-se hotărârea comisiei de evaluare pentru adjudecarea licitației, câștigătoare fiind oferta SC E.T. SA, celălalt ofertant având un preț mai mare.
S-a reţinut, de asemenea că la 11 septembrie 2004, Direcția Silvică Călărași, solicitase şi se aprobase în 27 septembrie 2004, modificarea listei mașinilor și utilajelor independente pe anul 2004, cu buldomanipulator în valoare de 7.300.000.000 lei vechi și un altul, pentru exploatări forestiere, valoare 6.700.000.000 lei vechi.
Buldomanipulatorul fusese importat de către SC S.T. SRL la 24 septembrie 2003. M.A.N. – O.C.I.E.P.S., cu avizul din 02 septembrie 2003 autorizând pe SC S.T. SRL, să efectueze operațiuni de comerț exterior cu produse militare, inclusiv utilaj forestier, acesta fiind permis a fi importat și de A.N.C.E.S. încă din 9 septembrie 2003; cartea tehnică a utilajului îl prezintă ca fiind vehicul multifuncțional de intervenție în caz de urgență, fiind conceput pentru crearea drumurilor în teren accidentat și în păduri, amenajarea de pasaje peste râpe, gropi, terasamente, pentru asigurarea accesului și ieșirii pe malul râurilor și îndepărtarea bucăților de rocă, a depunerilor de zăpadă.
Prima instanţă a constatat că SC E. SRL a cumpărat acest utilaj conform contractului din 22 septembrie 2004 pentru 2.936.448.760 lei vechi, iar la 06 octombrie 2004 l-a vândut lui SC E.T. SA pentru 8.626.195.760 lei vechi, inclusiv T.V.A., societate care a încheiat cu Direcția Silvică Călărași, în aceeași zi, contractul de furnizare a unui buldomanipulator la prețul de 8.685.695.760 lei vechi, inclusiv T.V.A., acest act fiind semnat de către A.T., director, V.M., director tehnic și V.E., director economic. La 24 noiembrie 2004, în procesul-verbal de predare primire și punere în funcțiune a buldomanipulatorului, s-a menționat că „utilajul buldomanipulator a fost predat în condiții de funcționare bună și corespunde cerințelor tehnice pentru care a fost achiziționat, făcându-se și punerea în funcțiune cu ocazia probelor, efectuate la operațiuni de amenajări terasiere, nivelări, decopertări, încărcări ale trunchiurilor de arbori în mijloace de transport. S-a efectuat instruirea personalului care deservește buldomanipulatorul. S-a predat cartea tehnică a buldomanipulatorului".
Sub aspectele vizând derularea achiziției, utilitatea și necesitatea buldomanipulatorului şi starea sa tehnică, prima instanţă a avut în vedere documentele anterior menţionate precum şi declaraţiile martorilor din lucrări, precum și a martorilor propuși de inculpatul D.I. (B.G.A., P.C., A.T., G.I., V.M., S.M., C.G.M., T.N.).
În legătură cu reținerile din rechizitoriu, în sensul că, deși pentru participarea la licitația organizată pentru achiziționarea utilajului, au mai intrat în posesia caietului de sarcini alte opt societăți comerciale, acestea nu au participat la licitaţie ca o consecință a direcționării licitației, astfel încât să câștige societatea spre care se „direcționase" documentația, prima instanţă a apreciat că, ascultați fiind la cercetarea judecătorească, martorii, reprezentanți ai acelor societăți, au declarat fie că au cumpărat caietul de sarcini pentru a testa dacă societatea lor ar putea cumpăra un astfel de utilaj pe care să-l vândă R.N.P.R., dar având ca specific de activitate alte domenii: construcții - martorul B.L., comercializarea de piese auto - martorul D.V., producerea de excavatoare, utilaje pentru construcții, pentru industria metalurgică - martorul T.F., excavatoare, buldozere, buldoexcavatoare - martorul C.D., fie nefiind niciunul specializați pentru domeniul silvic, fie procedau astfel pentru a-și asigura, eventual, clienți, dar niciunul nu era specializat pentru partea forestieră sau pentru un utilaj care să fie din gamele lor de producție; în ceea ce privește transferul ulterior al buldomanipulatorului la Direcția Silvică Dâmbovița, martorii relevanți au declarat că această operațiune a fost determinată de utilitatea lui mai mare în zona respectivă, aceasta și pentru că în acea zonă drumurile forestiere erau supuse unui proces mai mare de degradare urmare inundațiilor, alunecărilor de teren (martorii S.M., C.G.M., I.T., S.D., P.C., P.O.).
Referitor la acuzația că R.N.P.R. și direcțiile silvice nu aveau dreptul legal să achiziționeze arme tranchilizante și accesorii, instanţa a apreciat că probatoriul administrat a evidențiat că Legea nr. 295 din 28 iunie 2004 privind regimul armelor și al munițiilor, la art. 73 alin. (1) lit. a) prevede că pot folosi arme și muniții autoritatea centrală care răspunde de silvicultură, prin R.N.P. și subunitățile acesteia, iar Regulamentul de organizare și funcționare a R.N.P.R., anexa I la HG nr. 1105/2003 cuprinde în art. 5 alin. (1) lit. a) dispoziţii privind atribuțiile acesteia pentru gospodărirea fondurilor de vânătoare și pentru administrarea parcurilor naturale și naționale. Totodată, s-a apreciat că art. 6 din același regulament, statuează sub acest aspect că R.N.P.R. organizează și execută paza fondului forestier împotriva faptelor păgubitoare, paza și gospodărirea pădurilor, conservarea biodiversității din ariile forestiere, gestionează fondurile de vânătoare atribuite, răspunzând de realizarea efectivelor optime de vânat (selecție, înmulțire, repopulare, recoltare efective, combatere braconaj), organizează creșterea intensivă a vânatului în spații special amenajate.
În acelaşi sens au fost avute în vedere prevederile cuprinse în art. 4 din Legea nr. 103/1996 privind fondul cinegetic și protecția vânatului care dispune, între altele că atribuţia de gestionare a fondului de vânătoare aparține și R.N.P., art. 12 alin. (3) stipulând că 30% din fondul cinegetic al României delimitat în fonduri de vânătoare se atribuie R.N.P.
S-a concluzionat, astfel, că pentru realizarea acestor atribuții, conducerea R.N.P. trebuia să dispună măsuri privind inclusiv fondurile de vânătoare și parcurile naționale/naturale, să analizeze eficiența economică în complexele de vânătoare, în acest domeniu existând în structura sa organizatorică Direcția Conservarea Biodiversității și Relații, Direcția Tehnică și Direcția Comercială. Aceste direcţii, au prezentat în anul 2004 consiliului de administrație prognoze şi date referitoare la eficiența economică şi efectivele de vânat şi întrucât I.C.A.S. Brașov era singura entitate care deținea o armă tranchilizantă, dar veche (astfel cum au declarat martorii G.I., C.A., I.O.), s-a decis ca pentru acțiunile de tranchilizare și eliberare a urșilor la diferite direcții silvice și pentru siguranța personalului de teren implicat, să se ia măsuri privind activitățile de management cinegetic, printre care cumpărarea de astfel de arme, utilitatea, folosirea lor, raportul calitate – preț fiind detaliate atât de toți martorii ascultați, cât și de expertiza contabilă efectuată în cauză. De altfel și anterior achiziției de astfel de arme, în anul 2004, Direcțiile Silvice Argeș, Deva, Mureș, Buzău, Harghita au avut în dotare un asemenea tip de arme, cumpărate în anii ᾿90, amortizate integral până în 2004.
Prima instanţă a concluzionat că atribuția de conducere și organizare a activității R.N.P.R. era de competența consiliului de administrație, managerul director general, directorul de investiții si directorul economic având, în general, atribuții de organizare, conducere, gestionare curentă, managementul aprovizionării și sarcini specifice fișelor postului şi că niciunul dintre cei trei inculpați (D.I. (director general), D.E. (director economic), B.D. (director investiții)) nu erau obligați să efectueze fiecare activitate a R.N.P. în sensul desfășurării concrete, fie a procedurilor, fie a operațiunilor de achiziție, în absența unei proceduri care trebuia stabilită de Ministerul Agriculturii, optându-se pentru licitație deschisă, cu ghidarea după unele prevederi ale OUG nr. 60/2001 privind achizițiile publice (transparență și publicitate pentru buldomanipulator), oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic urmând a fi declarată câștigătoare și pentru oferte în cazul armelor tranchilizante și accesoriilor. S-a apreciat că, nefiind incidente dispozițiile OUG nr. 60/2001, nu puteau fi primite susținerile din rechizitoriu în sensul că procedurile s-au desfășurat în perioade scurte, că prețul de achiziție era sensibil egal cu cel din oferte, că nu s-au cerut ofertanților date esențiale, respectiv informații privind experiența, cifră de afaceri, personal angajat, lichiditatea, solvabilitatea patrimonială, dovedirea capacității tehnice, economico-financiară, alte date tehnice.
Prima instanţă a subliniat că, la momentul la care s-a hotărât adjudecarea utilajului ori s-au acceptat ofertele pentru arme tranchilizante, s-au trimis adrese prin care s-a comunicat fie câștigarea licitației, fie oferta, reprezentanții fiind invitați să semneze contractele (SC E.T. SA și SC H.V.E. SRL (declarațiile martorilor G.I., S.B.F., O.O.), iar descalificarea SC G.F.C. SRL, nu a fost contestată.
Cu privire la susţinerile din rechizitoriu, potrivit cărora a fost favorizată firma câștigătoare și s-au stabilit oferte numai ale SC H.V.E. SRL, instanţa a menţionat că acestea nu au corespondent în realitățile de fapt ale cauzei, nedovedindu-se că ofertanții ar fi influențat pe inculpatul D.I., inculpatul B.D. sau comisia de evaluare în procesul de selecție și evaluare a ofertelor sau în hotărârea de declarare a ofertei câștigătoare prin practici corupte sau frauduloase în sensul art. 41 alin. (1) și (2) din HG nr. 461/2001 dată în aplicarea OUG nr. 60/2001 privind achizițiile publice, acte normative pe care s-a fundamentat acuzarea.
Referitor la aprecierile din rechizitoriu relative la executarea contractelor, în sensul că inculpații ar fi încălcat cele două acte normative cu privire la stabilirea cuantumului garanției și plata avansului, s-a menţionat că, în derularea licitației și apoi în executarea contractelor, R.N.P.R. nu era ținută să le respecte, nefiind autoritate contractantă, raportul de expertiză contabilă constatând că produsele au fost însoțite de facturi.
În legătură cu aprecierile din actul de sesizare vizând prețurile de achiziție (cu privire la buldomanipulatorul reţinându-se adaosul foarte mare pentru firma în contul căreia s-au virat banii, şi în mod similar, pentru armele tranchilizante cu accesorii, prin raportare la prețul altor produse stabilit prin comparare aleatorie, fără o similitudine de tip şi performanțe), prima instanţă a arătat că acestea nu pot constitui argumente că inculpații (D.I., B.D., D.E., S.B.F.) au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen. în condițiile infracțiunii continuate sau infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen. (inculpatul S.B.F.). S-a argumentat că, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din Constituție, „economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență", alin. (2) al textului prevăzând că statul trebuie să asigure libertatea „comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor", deci prețurile se stabilesc în baza ofertei și a cererii, scopul urmărit de comerciant este profitul, în conformitate cu Legea nr. 15/1990 privind organizarea și funcționarea societăților comerciale și a regiilor autonome și HG 1105/2003, privind organizarea și funcționarea R.N.P.R., R.N.P.R. manifestându-se ca agent economic, pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, folosind fonduri proprii din activitățile proprii obiectului ei de activitate.
Prima instanţă a mai arătat că, în cauza care a format obiectul dosarului nr. 3578/1/2006 privind pe șapte dintre inculpați, prin sentința nr. 331 din 19 februarie 2009, s-a reținut că, având în vedere prevederile actelor normative indicate și în cauza de față, R.N.P. nu este autoritate contractantă conform OUG nr. 60/2001 privind achizițiile publice și, în consecință, nu se supune prevederilor acesteia, sentința amintită rămânând definitivă prin respingerea, de către completul de 9 judecători al instanței supreme, a recursului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., prin Decizia nr. 686 din 28 septembrie 2009.
S-a avut în vedere, de asemenea, chestiunea prejudicierii R.N.P.R., rechizitoriul enumerând acte de control care ar fi stabilit că prin aceste achiziții, R.N.P.R. a fost prejudiciată, constatându-se că raportul de expertiză contabilă, răspunzând obiectivului nr. 15, a analizat tematica, obiectivele şi constatările controalelor efectuate de următoarele instituții: Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - serviciul de audit public intern în perioada 08 martie 2005 – 30 iunie 2005, Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F. - Direcția de Control Financiar pentru perioada 01 ianuarie 2002 – 30 iunie 2005, A.N.A.F. - pentru perioada 01 ianuarie 2002 – 31 decembrie 2005 (procesul-verbal de control din 16 mai 2006), Garda Financiară - Comisariatul General (10 mai 2005, 20 mai 2005, 06 iunie 2005, acte trimise Parchetului Național Anticorupție), Curtea de Conturi a României, secția de control financiar ulterior, proces-verbal de constatare din 23 februarie 2006 (unele instituții de control exercitând activitățile individualizate după schimbarea din funcții a unora dintre inculpați). În actele de control indicate nu a fost identificat vreun prejudiciu în contabilitatea R.N.P.R. În anul 2004 ca urmare a încheierii și derulării contractelor de achiziție buldomanipulator, arme tranchilizante și accesorii.
S-a menţionat, totodată, că raportul de expertiză contabilă, în cadrul aceluiași obiectiv al expertizei, la analizarea îndeplinirii indicatorilor de performanță pentru anul 2004, a arătat că prin sentința civilă nr. 250 din 20 aprilie 2007 a Tribunalului Argeș, rămasă irevocabilă, indicatorul de performanţă este menționat ca fiind de 126,8%, cifre asemănătoare, privind același indicator, oferind și martorii din cauză: P.G., R.E., S.M., M.G., C.A.
Cu referire la numărul armelor tranchilizante cu accesorii, instanţa a menţionat că probatoriul a evidențiat că la direcțiile silvice cărora le fuseseră întâi repartizate a rămas numai câte o armă, celelalte fiind distribuite acolo unde a apărut necesitatea și utilitatea lor.
Relativ la evaluările din raportul de constatare al specialiștilor D.N.A., avute în vedere în rechizitoriu, prima instanţă a reţinut că acestea au fost contrazise atât de declaraţiile martorilor (excepție făcând numai doi martori care, audiați fiind de procuror, fie nu erau în măsură, ca profesie, să se pronunțe, fie la acel moment, după cum au susținut ulterior, la cercetarea judecătorească, li s-a arătat imaginea foto a utilajului sau o singură filă, fișă tehnică), cât și de expertiza contabilă, probă cu caracter științific precum şi de răspunsurile expertului contabil la obiecțiunile asupra raportului de expertiză depuse de procurorul D.N.A.; s-a mai reţinut că înscrisurile emise de A.N.R.M.A.P. (datate 13 februarie 2008) şi Directiva CE nr. 97 din 20 noiembrie 2006 sunt ulterioare anului 2004, în anii 2006 și 2007, pentru preaderare și după aderarea, la 1 ianuarie 2007, a României la Comunitatea Europeană, apărând necesitatea adoptării și promovării unei noi legislații în domeniul achizițiilor publice (OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, modificată și completată, OUG nr. 228/2008, OUG nr. 19/2009, privind unele măsuri în domeniul legislației referitoare la achizițiile publice, OUG nr. 72/2009, pentru modificarea și completarea OUG nr. 34/2006, OUG nr. 76/2010, privind modificarea și completarea OUG nr. 34/2006, Legea nr. 278/2010, privind aprobarea OUG nr. 76/2010 pentru modificarea și completarea OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, inclusiv A.N.R.M.A.P. fiind înființată pentru scopul amintit, alături de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor).
Aşadar, prima instanţă a concluzionat că cercetarea judecătorească nu a confirmat că inculpatul D.I. ar fi determinat pe vreunul dintre inculpați, sau că inculpatul S.B.F. l-ar fi cunoscut, astfel încât să accepte practici corupte sau frauduloase în achiziția produsului buldomanipulator, o astfel de constatare neconfirmându-se nici în ce privește ofertele SC H.V.E. SRL referitoare la arme cu tranchilizante și accesorii. Inculpații nu aveau obligația să se conformeze OUG nr. 60/2001, (în acest sens încă din 01 februarie 2002 Ministerul Finanțelor - Direcția de Reglementare a achizițiilor publice comunicând, sub nr. 160172 (existentă în dosar) că R.N.P.R. nu avea calitatea de autoritate contractantă) şi deși s-au orientat în procedura achiziției după unele detalieri ale acesteia, au aplicat prevederile Legii nr. 15/1990 privind regiile autonome, Legea nr. 82/1991 a contabilității, Legea nr. 26/1996 - Codul Silvic, HG nr. 831/1997 privind aprobarea modelelor formularelor anume privind activitatea financiară, HG nr. 1105/2003 și celelalte dispoziții legale amintite, de altfel chiar rechizitoriul, menționând că strict, în hotărârea de guvern care reglementează organizarea și funcționarea R.N.P.R., nu se prevede că aceasta este autoritate contractantă.
În ce privește reținerea din rechizitoriu că prin faptele săvârșite, s-a asigurat avantaj patrimonial firmelor care au livrat produsele, prima instanţă a apreciat că aceste sume sunt profit obținut de către un comerciant de pe piața liberă şi nu s-a evidențiat că acele firme ar fi comis acte și fapte de comerț ilicite nedovedindu-se nici existenţa de practici corupte sau frauduloase, neprobându-se că în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inculpații, cu știință, au săvârșit fapte ce au produs prejudiciu deosebit de grav în patrimoniul R.N.P.R.
Având în vedere considerentele arătate, prima instanţă, în baza dispozițiilor art. 345 alin. (3) C. proc. pen., a dispus, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) din același cod, achitarea inculpaților şi deoarece nu a fost probată existenţa unui prejudiciu, așa cum s-a stabilit prin actele depuse și cum a rezultat din expertiza contabilă efectuată, concluziile raportului nefiind combătute de partea civilă R.N.P.R., în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, acțiunea civila exercitată de această parte civilă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat recurs:
1. Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., criticând-o, în esență, astfel cum rezultă din motivele scrise de recurs, din concluziile orale ale reprezentantului parchetului, expuse pe larg în partea introductivă a încheierii de şedinţă din data de 26 martie 2012 precum şi din concluziile scrise depuse la solicitarea Înaltei Curţi, potrivit dispoziţiilor art. 342 alin. (1) C. proc. pen., pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând:
a. cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., constând în incompatibilitatea unuia dintre judecătorii care au participat la soluţionarea cauzei în primă instanţă, respectiv a domnului judecător G.F., faţă de care era incident cazul de incompatibilitate prevăzut de dispoziţiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen., domnul judecător făcând parte din componenţa completului de 9 judecători care a soluţionat, prin Decizia nr. 686 din 28 septembrie 2009, recursul declarat împotriva sentinţei nr. 331 din 19 februarie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală. Invocarea cazului de casare are în vedere şi considerentele cuprinse în încheierea pronunţată de instanţa de recurs, în prezenta cauză, asupra unei alte declaraţii de abţinere, formulată de un judecător, membru al completului de recurs investit cu soluţionarea prezentei cauze care, de asemenea, a participat la soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei nr. 331 din 19 februarie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală. În temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., care sancţionează cu nulitatea absolută nerespectarea prevederilor legale referitoare la compunerea completului;
b. cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. comiterea unei grave erori de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare a inculpaţilor, respectiv:
- greşita reţinere a împrejurării că R.N.P.R. nu avea calitatea de autoritate contractantă, deşi această calitate subzista, potrivit art. 5 lit. c) din OUG nr. 60/2001 şi art. 8 lit. b) din OUG nr. 34/2006, R.N.P.R. fiind instituţie publică autonomă, de interes general, a cărei activitate era reglementată de dispoziţiile HG nr. 1105/2003, a Regulamentului de organizare şi funcţionare, Legea nr. 500/2002, OUG nr. 119/1999, în sensul că R.N.P.R. avea statutul de instituţie publică fiind şi dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Codul Silvic (Legea nr. 26/1996) şi art. 145 C. pen., cu consecinţa greşitei concluzionări că inculpaţii nu aveau obligaţia de a se conforma prevederilor OUG nr. 60/2001, R.N.P.R. fiind inclusă pe lista autorităţilor contractante cuprinsă în Decizia nr. 97/2006 a Consiliului Uniunii Europene;
- aprecierea eronată a naturii fondurilor utilizate de R.N.P.R., acestea fiind fonduri publice şi nu fonduri proprii, având în vedere dispoziţiile art. 2 pct. 27 coroborat cu art. 1 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 500/2002, prevederile OG nr. 119/1999, eficienţa utilizării acestora şi respectarea sistemului concurenţei supunându-se dispoziţiilor OUG nr. 60/2001, activitatea R.N.P.R. fiind reglementată şi de prevederile Legii nr. 82/1991, obligaţia de a aplica o procedură de atribuire a unui contract de achiziţie publică derivând din calitatea de autoritate contractantă a instituţiei;
- încălcarea legislaţiei referitoare la achiziţiile publice şi a legislaţiei financiar contabile, cu consecinţa prejudicierii bugetului R.N.P.R. (faţă de dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi art. 12 din HG nr. 1105/2003 şi ale OG nr. 64/2001), cu ocazia achiziţionării prin practici corupte şi frauduloase, cu încălcarea atribuţiilor de serviciu, a utilajului terasier tip buldomanipulator, a armelor tranchilizante şi a accesoriilor, desfăşurarea procedurii de licitaţie şi atribuirea contractelor de achiziţie încălcând prevederile OUG nr. 60/2001, HG nr. 461/2001 şi Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1012/2001;
- netemeinicia concluziei şi motivarea contradictorie în sensul că acţiunile inculpaţilor, de nerespectare a atribuţiilor de serviciu nu îmbracă forma intenţiei, deoarece aceştia nu ar fi cunoscut că astfel determină producerea unui prejudiciu, concluzia contrară rezultând din probele administrate (rezoluţia inculpatului D.I. aplicată pe oferta SC E. SRL, nota întocmită de inculpatul B.D. cu propunerea de achiziţionare a două utilaje pentru scoaterea cioatelor, cuprinzând preţurile şi caracteristicele utilajelor incluse în oferta SC E. SRL, aprobarea acesteia de inculpatul D.I., includerea de prevederi nelegale în anunţul de participare la licitaţie, declaraţia inculpatului D.M., declaraţia martorului T.F., declaraţia martorului D.V., declaraţia martorului C.C., oferta SC E.T. SA, declaraţia martorului G.I., declaraţia martorei C.M., declaraţia dată iniţial în calitate de martor de către S.B.F., declaraţia martorului C.D., organizarea licitaţiei fără includerea utilajului în programul de achiziţii, adoptarea hotărârii comisiei de licitaţie fără îndeplinirea condiţiei de cvorum, relevante fiind declaraţiile inculpaţilor D.E., C.C., D.M.L. şi V.S.M., încheierea contractului având ca obiect cumpărarea utilajului de către inculpatului S.B.F. cu S.C. C.G. cu 5 zile anterior adoptării hotărârii de adjudecare, folosirea speculativă a solicitării de utilaje martorului A.T. pentru repartizarea buldomanipulatorului, înscrisurile întocmite de inculpatul B.D. în numele Direcţiei Silvice Călăraşi referitoare la investiţiile din anul 2004, aprobate de inculpatul D.I., declaraţia martorului A.T., declaraţiile martorilor V.E., B.M., B.I., S.D., V.M., înscrisurile din care rezultă valoarea de intrare în ţară şi cea de achiziţie a utilajului, înscrisurile din care rezultă profitul înregistrat de SC E. SRL, tabelul întocmit de numitul C.V., privind utilizarea armelor tranchilizante, înscrisurile din care rezultă adaosul comercial practicat de SC H.V.E. SRL şi alţi distribuitori, înscrisurile din care rezultă profitul înregistrat de SC H.V.E. SRL).
În temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, iar în rejudecare condamnarea inculpaţilor la pedepse privative de libertate cu executare şi obligarea în solidar a inculpaţilor D.I., B.D., D.M.L., V.S.M., D.M., C.C. şi S.B.F. la plata sumelor de 868.569,57RON (contravaloarea utilajului buldomanipulator), 1.785 RON (contravaloarea combustibilului), iar a inculpaţilor D.I., B.D. şi D.E. la plata în solidar a sumei de 10.713.200.000ROL (adaos comercial practicat de SC H.V.E. SRL, de la care au fost achiziţionate armele tranchilizante şi accesoriile).
2. Recurentul inculpat S.B.F., invocând, după cum rezultă din motivele de recurs, notele de şedinţă, concluziile orale formulate de către apărătorul ales, expuse în partea introductivă a încheierii de şedinţă de la termenul din 26 martie 2012 şi concluziile scrise:
- necunoaşterea persoanelor care deţineau funcţii de conducere la R.N.P.R. şi nici a celor ce făceau parte din comisiile implicate în achiziționarea utilajului, cu consecinţa imposibilităţii ca inculpatul să acţioneze în calitate de complice al acestora, ci doar pentru obţinerea de profit de către societatea pe care o administra, prin realizarea de demersuri uzuale în relaţiile comerciale;
- achiziţionarea utilajului din fonduri proprii ale R.N.P.R., cu respectarea legislaţiei în vigoare, cu consecinţa imposibilităţii reţinerii vreunor încălcări a atribuţiilor de serviciu ale inculpaţilor;
- neproducerea vreunui prejudiciu, ceea ce exclude reţinerea în sarcina inculpatului a faptei pentru care a fost cercetat, fapta neexistând;
- parcurgerea legală a etapelor pe care le presupunea finalizarea procedurii de achiziţie a utilajului, respectiv identificarea oportunităţii de vânzare a utilajului, selectarea unei societăţi care să îndeplinească condiţiile de participare la procedura de achiziţie şi a ofertantului bunului, stabilirea detaliilor operaţiunii comerciale, participarea la întocmirea documentaţiei de achiziţie şi achitarea către vânzătorul final a contravalorii garanţiei de participare la licitaţie, pregătirea etapelor ulterioare eventualei acceptări a ofertei; a arătat că oferta a fost depusă de martorul G.I., care, împreună cu inculpatul a participat la deschiderea ofertelor, ambele oferte depuse îndeplinind criteriile tehnico-economice solicitate, fiind, însă, preferată cea a SC E.T. SRL deoarece avea un preţ inferior, contractul de cumpărare a utilajului de către SC E. SRL fiind încheiat cu furnizorul anterior stabilirii ofertei câştigătoare pentru ca interesele acestei societăţi să nu fie eludate, iar contractul cu Direcţia Silvică Călăraşi a fost semnat de fiica administratorului G.I., utilajul ofertat, respectiv buldomanipulatorul, fiind corespunzător din punct de vedere tehnic, dar neavând destinaţia de scoatere a cioatelor, fiind utilaj terasier.
S-a solicitat admiterea recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casarea sentinţei atacate exclusiv sub aspectul temeiului juridic al achitării inculpatului şi schimbarea acestuia din art. 11 alin. (2) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în art. 11 alin. (2) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Analizând recursurile formulate prin prisma criticilor formulate şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că acestea sunt întemeiate şi vor fi admise pentru considerentele ce urmează.
După cum rezultă din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului prin rechizitoriul din data de 3 iulie 2007, emis în dosarul nr. 44/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., a fost pusă în mişcare acţiunea penală fiind trimişi în judecată inculpaţii D.I., B.D. şi D.E. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 33 lit. a) C. pen. (câte două fapte), D.M.L., V.S.M., D.M. şi C.C. pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), la infracţiunea prevăzută de art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi S.B.F. pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), la infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod. Prin acelaşi rechizitoriu s-a disjuns cauza cu privire la activităţile numiţilor S.M., C.V., N.V. şi M.G., precum şi cu privire la achiziţiile de armament şi muniţie efectuate de către Direcţia Silvică Bacău şi declinarea competenţei de soluţionare cu privire la aceste fapte în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău. S-a dispus, totodată, disungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări faţă de P.G., P.C. şi C.G.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual, instigare la fals intelectual, favorizarea infractorului şi uzurpare de calităţi oficiale, cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În esenţă, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpatul D.I. (care la data săvârşirii faptelor avea calitatea de deputat în Parlamentul României), în calitate de manager - director general al R.N.P. şi ordonator de credite, a acceptat discutarea în consiliul de administraţie a unei note de fundamentare întocmită de coinculpatul B.D., care nu era îndreptăţit, conform fişei postului, să facă astfel de propuneri, notă ce nu avea la bază vreo solicitare reală a vreunei direcţii silvice cu privire la utilajul buldomanipulator şi care cuprindea preţuri identice cu cele din ofertă. În acest sens, fără a cere prospectarea pieţii, a publicat un anunţ de participare cuprinzând clauze nelegale în scopul eliminării concurenţei, a aprobat lista de investiţii întocmită în numele Direcţiei Silvice Călăraşi în mod neregulamentar de către coinculpatul B.D., care nu avea competenţa să o facă, iar în condițiile în care propria dispoziție, nr. 364/2004 era dată în baza OUG nr. 60/2001, nu a urmărit respectarea acesteia, nu a verificat legalitatea organizării, desfăşurării achiziţiei, precum şi existenţa documentaţiei necesare, neintervenind pentru anularea procedurii de atribuire, în calitate de reprezentant al autorităţii contractante, după care s-a implicat activ în semnarea contractului de achiziţie, mijlocind contactul dintre coinculpatul S.B.F. şi martorul A.T., obligându-l pe acesta din urmă să semneze contractul în numele Direcţiei Silvice Călăraşi, unitate ce nu avea posibilitatea legală să contracteze. Ulterior, fiind informat de starea necorespunzătoare a utilajului, raportat la necesitățile respectivei direcţii silvice, inculpatul a insistat pentru efectuarea plăţii, dând, în acest sens, dispoziţie, fără a-şi delega atribuţiile de ordonator de credite şi acceptând, implicit, semnarea ordinului de plată de către coinculpaţii B.D. şi D.E., în condiţiile nerespectării legislaţiei privind achiziţiile publice, finanţele publice, în lipsa controlului financiar preventiv propriu, cu încălcarea ordinelor interne referitoare la acest control, precum şi a regulamentului, lucru ce a condus la achiziţia unui bun inutil şi necorespunzător calitativ, cu un adaos de 1.744%, determinând astfel, în mod direct, o pagubă în dauna regiei în sumă de 8.685.695.760 lei vechi, prin aceasta obţinându-se un avantaj patrimonial în folosul SC E. SRL. Procedând astfel s-a încălcat principiul bunei gestiuni economico-financiare, activitatea fiind săvârșită prin fapte succesive, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale; s-a concluzionat că faptele astfel săvârşite întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Cu privire la acelaşi inculpat s-a constatat că acesta a semnat, alături de coinculpată, mai multe ordine de plată și a acceptat semnarea altora de către ceilalţi doi coinculpaţi, pentru diferite sume de bani în vederea alimentării conturilor direcţiilor silvice strict pentru efectuarea de plăţi către SC H.V.E. SRL, fără a avea la bază cereri aprobate în consiliul de administraţie şi nici studii de fezabilitate privind necesarul şi cantitatea de armament, precum şi repartizarea acestuia în teritoriu, şi fără a avea o documentație privind utilitatea întregii cantități. De asemenea, inculpatul, fără a supune operațiunile controlului financiar preventiv în conformitate cu OG nr. 119/1999 privind controlul financiar intern şi controlul financiar preventiv şi propriului ordin intern, fără a se asigura că achiziţia s-a desfăşurat cu respectarea OUG nr. 60/2001 privind achiziţiile publice şi substituindu-se în atribuţiile altor organisme cu privire la activităţile de ameliorare şi conservare a fondului cinegetic în încercarea de a justifica achiziţia, a determinat achiziţionarea de către R.N.P. a armamentului şi accesoriilor, cu un avans nelegal de 50%, în cantităţi ce depăşeau necesarul regiei şi cu adaosuri cuprinse între 71% şi 465% faţă de cele mai mari preţuri de pe piaţa liberă, prejudiciind în mod direct bugetul regiei cu 10.713.200.000 lei vechi, reprezentând diferenţa de adaos arătat, creând, astfel, un avantaj patrimonial societăţii învinuitului A.F., faptele fiind săvârșite succesiv, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracţionale; s-a arătat că, faptele astfel săvârşite întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut, de asemenea că inculpata D.E., în calitate de director economic în cadrul aceleiaşi regii şi membră în comisia de selecţie a ofertelor, nu a respectat dispoziţia directorului general, din 23 aprilie 2004, dată în baza OUG nr. 60/2001 privind achiziţiile publice şi implicit nici legislaţia achiziţiilor publice, prin neparticiparea la activitatea de deschidere a ofertelor şi la cea de selecţie şi adjudecare, semnând procesul-verbal de adjudecare din birou, fără a verifica documentația de elaborare și prezentare a ofertei, fără a face analiza de preț și prospectarea pieții, fără a analiza și aviza vreo cerere din partea direcției silvice cu privire la necesitatea achiziției și fără a avea o solicitare reală cu privire la achiziția utilajului. Ulterior inculpata a semnat contractul în numele regiei și a acceptat semnarea aceluiași contract de către Direcția Silvică Călărași, care nu avea această posibilitate, a luat în considerare lista de investiții întocmită în numele direcției de către coinculpatul B.D., care nu avea competența să o facă, după care a semnat ordinul de plată virând sumele către direcția silvică, luând în considerare cererea acesteia, neaprobată de ordonatorul de credite, fără să ceară viza de control financiar-preventiv şi fără să verifice legalitatea și regularitatea operațiunii care afecta patrimoniul regiei, fiind în cunoștință de cauză cu privire la achiziția utilajului. Astfel inculpata a contribuit direct la cumpărarea unui bun inutil și necorespunzător calitativ, cu un adaos de 1.744% și la crearea unei pagube în bugetul regiei, în sumă de 8.685.695.760 lei vechi, prin aceasta obținându-se un avantaj patrimonial în favoarea SC E. SRL; s-a arătat că, faptele astfel săvârşite întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Referitor la aceeaşi inculpată s-a constatat că aceasta, neanalizând documentația de preț, neurmărind întocmirea documentelor justificative pentru fiecare operațiune care afectează patrimoniul atât al regiei cât și al subunităților, neefectuând controlul asupra operațiunilor patrimoniale, neverificând ca aprovizionarea tehnico-materială să se desfășoare în strictă concordanță cu necesitățile regiei, nesolicitând propunerile subunităților pentru a le analiza și aviza, nerespectând prevederile legale și ordinul intern privind efectuarea și exercitarea controlului financiar propriu, preventiv, și, în unele situații, fără a avea înregistrate în momentul respectiv cereri formale venite din partea direcțiilor silvice și nici a listelor de investiții formale întocmite neregulamentar de către coinculpatul B.D., fără a verifica dacă direcțiile silvice aveau competența de a semna contractele, fără a se asigura că achiziția este în conformitate cu OUG nr. 60/2001, a semnat, alături de coinculpații B.D. și D.I., toate ordinele de plată pentru sumele repartizate direcțiilor silvice, strict în vederea efectuării plății către SC H.V.E. SRL și cu un avans nelegal de 50%. Astfel, s-a determinat achiziționarea armamentului și accesoriilor în cantități ce depășeau cu mult necesarul regiei, cu un adaos cuprins între 71% și 465% peste cele mai mari prețuri de pe piața liberă, în mod direct, determinându-se regiei un prejudiciu de 10.713.000.000 lei vechi, ce reprezintă diferența de adaos și creându-se un avantaj patrimonial învinuitului A.F., faptele fiind comise în mod succesiv, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale; s-a concluzionat că faptele astfel comise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C. pen.
În ceea ce privește faptele comise de inculpatul B.D., actul de inculpare a reținut că acesta, în calitate de director al D.V.P.I. din cadrul R.N.P., președinte al comisiei de selecție a ofertelor, a prezentat în consiliul de administrație, fără a avea atribuții și competenţa necesară, o notă de fundamentare cuprinzând prețuri identice cu cele din ofertă, fără a avea o solicitare reală din partea vreunei direcții silvice cu privire la utilajul buldomanipulator. Ulterior, acelaşi inculpat a organizat procedura de achiziție în lipsa documentației de elaborare şi prezentare de oferte, acceptând întocmirea, de către coinculpatul D.M., a unui caiet de sarcini vag și lapidar, alcătuit dintr-o singură filă, ce conținea date identice cu cele din ofertă, a acceptat ca mod de lucru lipsa membrilor de la lucrările comisiei, nu a respectat criteriul tehnico-economic al ofertei celei mai avantajoase, nu a verificat documentele specifice din care să rezulte eligibilitatea ofertanților și încadrarea bunului în parametrii tehnici și calitativi necesari, a întocmit listele de investiții în numele Direcției Silvice Călărași fără a avea competență, substituindu-se, astfel, atribuțiilor coinculpatului D.M.L. Acelaşi inculpat, cunoscând direct și personal starea necorespunzătoare a utilajului și încunoştinţându-l pe coinculpatul D.I., nu s-a opus cumpărării şi chiar a semnat, fără a avea dreptul, atât cererea formală a direcției silvice amintită, cât și ordinul de plată, fără însă a-l supune controlului financiar-preventiv propriu, contribuind deci în mod direct, la achiziția unui bun inutil și necorespunzător calitativ, cu un adaos de 1.744%, ceea ce a generat în mod direct o pagubă în dauna regiei în sumă de 8.685.695.760 lei vechi, creându-se, astfel, în folosul SC E. SRL, un avantaj patrimonial, faptele fiind săvârșite succesiv, în baza aceleiași rezoluții infracționale; s-a menţionat că faptele astfel săvârşite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Cu privire la acelaşi inculpat prin actul de sesizare s-a constatat că, fără a avea competențe în avizarea și propunerea de achiziționare de dotări tehnico-materiale, în special a armelor tranchilizante și a accesoriilor, fără a avea cereri reale din partea direcțiilor silvice sau aprobări ale consiliului de administrație şi fără a fi în posesia unor studii de fezabilitate și de specialitate cu privire la necesitatea, utilitatea și repartizarea armamentului de acest tip, a înmânat unui număr de cinci directori de direcții silvice mape cu documente deja redactate în numele respectivelor direcţii, cuprinzând cereri de oferte și oferte, adresate exclusiv firmelor controlate de învinuitul A.F. (față de care, procurorul a disjuns cauza), contracte, toate întocmite cu SC H.V.E. SRL, administrată de același A.F. Acelaşi inculpat, fiind înştiinţat de directorii direcţiilor silvice că armele nu sunt necesare și nu există fonduri bănești pentru plată, nu a luat în seamă aceste obiecţiuni, insistând ca documentele să fie înregistrate, iar contractele semnate, deşi direcțiile silvice nu aveau personalitate juridică și nici competențe pentru a semna contracte privind bunuri a căror valoare depășea un miliard lei vechi, încălcând astfel regulamentul regiei și prevederile OUG nr. 60/2001, cu privire la achizițiile publice. De asemenea, inculpatul a întocmit liste cu investiții nereale, în acestea nefiind incluse accesoriile, şi ulterior, împreună cu coinculpata D.E., a semnat ordine de plată către direcțiile silvice, deși nu exista o dispoziţie de delegare din partea ordonatorului de credite, în vederea virării banilor şi efectuării plăţilor către firma numitului A.F., determinând astfel achiziţionarea de către R.N.P. de armament și accesorii în cantități ce depășeau cu mult necesarul regiei, cu adaosuri cuprinse între 71% și 465% peste cele mai mari prețuri de pe piață, creând în mod direct o pagubă în bugetul R.N.P. în sumă de 10.713.200.000 lei vechi, reprezentând diferența de adaos menţionat şi determinând un avantaj patrimonial a învinuitului sus-menționat, faptele fiind săvârșite în mod succesiv, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale; s-a concluzionat că faptele astfel săvârşite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C. pen.
Cu privire la inculpatul D.M.L., s-a reținut că acesta, în calitate de membru în comisia de selecție a ofertelor, nu a participat la lucrările acesteia, nu a studiat documentația de elaborare și prezentare a ofertelor, nu a verificat eligibilitatea ofertanților, caracteristicile tehnice și calitative ale utilajului ofertat, semnând formal, din birou, procesul-verbal de adjudecare, încălcând astfel prevederile legislației achizițiilor publice a căror aplicare deriva din lege și din dispoziția coinculpatului D.I. Procedând în acest mod inculpatul a contribuit la cumpărarea de către regie a unui bun necorespunzător și la crearea unei pagube în dauna regiei, de 8.685.695.760 lei vechi, prin fapte comise succesiv, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul neavând reprezentarea că prin activităţile derulate era avantajată societatea ofertantă; s-a arătat că fapta întruneşte elementele constitutive ale complicității prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), la infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Referitor la inculpatul V.S.M., rechizitoriul a menţionat că acesta, în calitate de membru în comisia de selecție a ofertelor, și consilier juridic al regiei, nu a participat la lucrările comisiei, nu a studiat documentația de elaborare și prezentare a ofertelor, nu a verificat eligibilitatea ofertanților, caracteristicile tehnice și calitative ale utilajului, semnând formal, din birou, procesul-verbal de adjudecare, încălcând astfel prevederile legislației achizițiilor publice și dispoziția emisă de coinculpatul D.I. Astfel inculpatul a contribuit la cumpărarea unui utilaj necorespunzător şi la crearea unei pagube de 8.685.695.760 lei vechi, faptele fiind comise succesiv, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul neavând reprezentarea că prin activităţile derulate era avantajată societatea ofertantă; s-a arătat că faptele astfel săvârşite întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În privinţa inculpatului D.M., prin rechizitoriu s-a stabilit că acesta, în calitate de membru în comisia de selecție a ofertelor, a participat la lucrările comisiei fără a exista cvorumul legal, a alcătuit superficial documentația de elaborare și prezentare a ofertelor, a redactat caietul de sarcini vag, sumar şi lapidar, însă întocmai după ofertă, inserând caracteristici tehnice identice pentru a favoriza firma ofertantă. Acelaşi inculpat nu a verificat eligibilitatea ofertanților, realitatea caracteristicilor tehnice și calitative ale utilajului oferit și a întocmit procesul-verbal de adjudecare cu nerespectarea criteriului de atribuire a ofertei celei mai avantajoase tehnico-economic, astfel încălcând prevederile legislației achizițiilor publice, contribuind în acest mod la cumpărarea, de către regie, a unui utilaj inutil, necorespunzător calitativ, ceea ce a creat în dauna R.N.P. o pagubă de 8.685.695.760 lei vechi, faptele fiind săvârșite succesiv şi în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul neavând reprezentarea că prin activităţile derulate era avantajată societatea ofertantă; s-a menţionat că faptele astfel comise întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Referitor la inculpatului C.C., actul de inculpare a reținut că acesta, în calitatea sa de membru în comisia de selectare a ofertelor, nu a participat la lucrările acesteia, nu a studiat documentația de elaborare și prezentare a ofertelor, nu verificat eligibilitatea ofertanților, caracteristicile tehnice și calitative ale utilajului, semnând formal, din birou, procesul-verbal de adjudecare. Astfel inculpatul a încălcat prevederile legislației achizițiilor publice, contribuind în acest mod la cumpărarea, de către regie, a unui bun inutil și necorespunzător calitativ şi la crearea unei pagube de 8.685.695.760 lei vechi, acțiunile fiind săvârșite succesiv, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul neavând reprezentarea că prin activităţile derulate era avantajată societatea ofertantă; s-a menţionat că faptele astfel comise întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În sarcina inculpatului S.B.F., rechizitoriul a stabilit că, acesta, administrator la SC E. SRL, împreună cu martorul S.M., i-a cerut învinuitului G.I. (referitor la care, prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea complicității la infracțiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)) să participe, ca ofertant, la licitație. În acest scop i-a pus la dispoziție ofertele în care se menţiona în mod nereal, că utilajul este performant, că provenea din Rusia, i-a predat autorizații nereale traduse din limba rusă, din acestea reieșind că SC E.T. SA este distribuitor autorizat al unor firme de renume, pretinzând că aceasta va depune la R.N.P. documentația firmei amintită în vederea participării la licitaţie. Acelaşi inculpat a redactat un contract de vânzare-cumpărare și o factură din care reieşea că a cumpărat utilajul de la SC C.G. SRL. Respectivul utilaj a fost livrat regiei prin interpunerea învinuitului fiind vechi, necorespunzător calitativ, neînsoțit de certificat de proveniență, de origine, de calitate, conformitate și garanție. Totodată, inculpatul S.B.F. s-a implicat activ în semnarea contractului, intervenind direct la coinculpatul D.I. şi, chiar dacă personal a constatat că utilajul nu este corespunzător calitativ, nu a luat nicio măsură pentru remedierea deficiențelor, asigurarea service-ului sau înlocuirea cu un utilaj performant, prin prezența și atitudinea sa contribuind la plata bunului de către inculpaţii din conducerea R.N.P. şi, ca atare, la producerea pagubei în dauna acestei instituţii, solicitând și încasând banii şi obţinând astfel un folos patrimonial, faptele întrunind, deci, elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin rechizitoriu s-a constatat, în esenţă că R.N.P.R. este autoritate contractantă în accepţiunea prevederilor art. 5 din OUG nr. 60/2001, că fondurile utilizate în activităţile desfăşurate sunt fonduri publice, astfel încât inculpații D.I., B.D., D.E., în funcţiile deţinute, erau obligați să aplice, în achizițiile efectuate (atât pentru utilaj, cât și pentru armele tranchilizante și accesoriile) prevederile OUG nr. 60/2001 privind achizițiile publice, prin organizarea de licitații, după cum şi ceilalți inculpați, membri în Comisia de evaluare, pentru deschiderea ofertelor și adjudecare, trebuiau să facă aplicarea prevederilor actului normativ indicat; în pofida acestor obligaţii şi cu încălcarea acestora, în mod abuziv inculpaţii au ignorat dispozițiile legale, cauzând o pagubă însemnată regiei prin achiziționarea unor bunuri care, fie nu erau prevăzute în planul de investiții, fie nu erau necesare, sau erau improprii utilizării în scopul pentru care au fost achiziţionate, achiziţiile realizate conducând, pe de altă parte la realizarea intereselor economice ale societăţilor comerciale alese în mod nelegal şi de o manieră preferenţială ca furnizori.
Starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor a fost reţinută pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declaraţii inculpaţi (D.I., B.D., D.E., D.M.L., D.M., V.S.M., C.C., S.B.F.), adresa din 13 decembrie 2005 a R.N.P. de constituire parte civilă, procesul-verbal intermediar al A.N.A.F. din 13 septembrie 2005, înscrisuri privind importul utilajului, documente înaintate de R.N.P.R. privind achiziţiile efectuate (oferte, documente de adjudecare, documente de plată, fişele de atribuţii şi fişele postului, date şi înscrisuri referitoare la SC M. SRL, SC P. SRL, SC E. SRL, SC M.T. SRL, SC E. SA, SC E.T. SRL, înscrisuri privind achiziţia de arme tranchilizante şi accesorii (dosar urmărire penală, cereri de oferte, oferte, procese-verbale şi hotărâri de adjudecare, documente de plată), înscrisuri referitoare la intenţia de participare la licitaţia pentru achiziționarea utilajului, date referitoare la societăţile comerciale controlate de numitul A.F., înscrisuri privind utilizarea armelor tranchilizante şi accesoriilor, notă şi înscrisuri înaintate de Direcţia Silvică Tg Jiu, declaraţiile martorilor D.E. şi P.I., C.A., B.S., G.I., P.G.E., I.O., B.I.C., B.I., V.P., B.G.A., P.C., A.M.M., N.F., C.P.I., H.F., V.D., L.G., T.I., D.D., T.O.T., G.B., B.C., N.G., E.C., B.C., N.N., E.G.D., C.D., I.I., T.I., S.D., D.A.M., M.C., P.I., B.S., B.O., P.G., B.A.M., L.M., D.E., C.C., B.L., D.V., T.F., R.S., C.D., N.V., P.Ş.A., T.I., B.M., C.B.B., B.I., S.M., M.G.D., declaraţie şi notă explicativă V.E., O.O.I., C.M., N.V., V.M., A.T. - declaraţii şi notă explicativă, C.G.M., D.V., C.L., P.L., A.P.B., H.C., S.M., declaraţie F.A. înscrisuri depuse în apărarea inculpatului D.I. şi plângerea formulată împotriva rezoluţiei de începere a urmăririi penale, raportul de constatare întocmit de specialistul D.N.A., fişe post, înscrisuri privind atribuţiile organelor de conducere ale R.N.P.R., note explicative, decizii privind efectuarea controlului financiar preventiv în cadrul R.N.P.R.
Prima instanţă, pentru a pronunţa soluţia de achitare a inculpaţilor a avut în vedere, în esenţă, după cum rezultă din cele ce preced, probele administrate în cursul urmăririi penale şi pe cele administrate şi readministrate în condiţii de publicitate, oralitate, nemijlocire şi contradictorialitate în cursul cercetării judecătoreşti, respectiv declaraţiile date de către inculpaţi (D.I., B.D., D.E., D.M.L., D.M., V.S.M. C.C., S.B.F., declaraţiile martorilor reaudiaţi de către instanţă (respectiv B.C., N.G., N.N., E.G.D., T.I., C.A., I.O., V.P., C.L., B.S., P.G., T.I., B.I.C., P.I., B.S., B.A.A., L.M., P.G.E., D.E., B.G.A., P.C., A.M.M., N.F., B.L., D.V., T.F., D.D., C.D., H.F., C.P.I., N.V., T.I., L.G., V.D., R.S., D.A.M., M.C., C.C., P.Ş.A., Ţ.O.T., G.B., A.T., C.M., O.O.I., G.I., V.M., B.C., P.L., C.D., B.M., A.P.B., B.I., S.M., M.G.D., C.G.M., D.V., C.B.B., H.C., I.T., S.D.), (martora V.E. nefiind audiată, deoarece decedase), a martorilor audiaţi la solicitarea inculpatului D.I. (martorii P.G., R.E., M.C.L., S.M., M.G., S.S., M.F., T.N., P.C., P.O., T.G.I., înscrisurile depuse de către inculpaţi, raportul de expertiză contabilă şi răspunsul la obiecţiunile formulate.
S-a constatat, astfel, că faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute prin rechizitoriu. În acest sens s-a reţinut, din examinarea actelor normative incidente, respectiv a Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, ale HG nr. 1105/2003 privind reorganizarea R.N.P.R. şi Legii nr. 212/2002 pentru aprobarea OUG nr. 60/2001 că R.N.P.R. nu este autoritate contractantă conform OUG nr. 60/2001, în acest sens fiind şi răspunsul formulat de Ministerul Finanțelor Direcția de Reglementare a Achizițiilor Publice și Monitorizarea Investițiilor Publice prin adresa din 01 februarie 2002 şi de Direcția Generală de Reglementare în Domeniul Activelor Statului (adresa din 13 iunie 2006). Din coroborarea prevederilor legale expuse şi a datelor furnizate de către autorităţile menţionate, prin raportarea acestora şi la dispoziţiile HG nr. 12/2001 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii, şi cele ale HG nr. 173/2001 s-a concluzionat că R.N.P.R. nu este autoritate contractantă conform OUG nr. 60/2001.
Cu privire la inaplicabilitatea în speţă a art. 4 alin. (2) OUG nr. 60/2001, referitoare la incidenţa dispoziţiilor actului normativ amintit şi în cazul entităţilor ce nu au calitatea de autoritate contractantă, dacă fondurile alocate pentru îndeplinirea contractului ce urmează a fi atribuit provin și din fonduri publice, definite la art. 3 lit. h), s-a arătat că fondurile utilizate de R.N.P.R. proveneau din surse proprii, iar nu din surse bugetare, în acest sens fiind declaraţiile martorilor (P.G., membru în consiliul de administrație perioada 2003-2005, 2009-2010, R.E., aceeași calitate, G.B. director al Direcției economice, T.N., P.C. reprezentant al Ministerului Finanțelor în consiliul de administrație al R.N.P.R.), concluziile raportului de expertiza contabilă, anunțul de participare la licitația pentru achiziţionarea utilajului terasier de tip buldomanipulator și a armelor tranchilizante și accesoriilor şi hotărârea comisiei de evaluare cu privire la adjudecarea licitației, din 27 septembrie 2004.
Referitor la necesitatea achiziției de arme tranchilizante și accesorii şi modul de derulare a procedurii de achiziţie au fost reţinute prevederile Legii nr. 103/1996 privind fondul cinegetic și protecția vânatului, (R.N.P.R. fiind menționată ca administrator al fondurilor de vânătoare), Raportul întocmit de Direcția de Specialitate din cadrul regiei, privind obligațiile contractuale de administrare a parcurilor naturale și referatul I.C.A.S. Brașov din 8 octombrie 2004, au determinat ca Programul anual de investiții pe anul 2004 din fonduri proprii, aprobat de consiliul de administrație, să se deruleze, plata realizându-se din fonduri proprii, declaraţiile martorilor T.N., director al Direcției Silvice Suceava, membru în consiliul de administrație al R.N.P., P.C., reprezentant al Ministerului Finanțelor în același organism, T.G.I., director al Direcției Silvice Buzău, C.A., director al Direcției Conservare, Biodiversitate și Relații Internaționale al regiei, I.O., V.P., director economic la Direcția Silvică Argeș.
S-a reţinut de asemenea, că adresa din 13 februarie 2008 a Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică şi Directiva nr. 97 din 20 noiembrie 2006 a Consiliului Uniunii Europene ce completează Directivele CE nr. 17/2004 și 18/2004 sunt ulterioare nu numai perioadei anului 2004, dar și celei în care se susține acuzarea; pentru achiziționarea utilajului terasier și a armelor tranchilizante și accesorii, managerul director general și inculpatul B.D., director investiții, au împuternicit o comisie de specialiști din compartimentele funcționale (economic, juridic, tehnic, vânătoare) pentru desfășurarea achizițiilor și acceptarea de oferte, criteriul economic urmărit fiind cel al ofertei cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic (utilaj) și performanța calității, pentru celelalte bunuri, iar din probatoriul administrat, inclusiv cel de la urmărirea penală, nu s-a evidențiat că vreun inculpat ar fi urmărit sau acceptat, cu știință, să săvârșească abuz în serviciu cu obținerea pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial, aceasta și prin prisma exercitării controlului financiar preventiv pe documentele prin care se efectuau plăți din fonduri proprii, întrucât dispozițiile art. 23 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice prevăd că auditul intern și controlul financiar preventiv propriu se exercită asupra operațiunilor care afectează fondurile publice și/sau patrimoniul public, exercitarea controlului financiar preventiv nefiind imperativa, cum era cazul finanțării din fonduri publice, potrivit procesului-verbal de control al Curții de Conturi din 23 februarie 2006 „Din control, nu au rezultat deficiențe în legătură cu această activitate, documentele verificate purtând această viză", pe factura fiscală din 22 octombrie 2004 privind achiziția utilajului buldomanipulator, existând viza de control financiar preventiv.
Prima instanţă, referitor la utilitatea achiziționării buldomanipulatorului, a mai arătat că martorii și expertiza contabilă au relatat despre existența, în cadrul R.N.P.R., și a activităților de construire, întreținere, reparații drumuri forestiere, decopertare, îndepărtare vegetație amorfă, transbordare a buștenilor, (martorii I.I., B.G.A., P.C., A.T.), iar în procesul-verbal de recepție, din 17 decembrie 2004 la nivelul Direcției Silvice Călărași, O.S.L., s-a menționează că au fost executate cu buldomanipulatorul lucrări de decopertare a solului conform instrucțiunilor tehnice.
Din raportul de expertiză contabilă, precum și din înscrisurile depuse în apărare de către inculpatul D.I., s-a reţinut că utilajul menționat în noiembrie 2007 a fost închiriat urmare cererii consiliului județean Dâmbovița, către SC C. SA, pentru 12 luni, pentru întreținerea drumului forestier aflat în administrarea acestuia, (contract din 10 noiembrie). În ce privește semnarea ordinelor de plată de către inculpatul B.D., fără ca acesta să aibă o delegare din partea ordonatorului de credite, s-a arătat că acesta, având drept de semnătură în bancă, alături de directorul economic, inculpata D.E., era considerat „delegat prin delegare nereglementară", R.N.P.R. nefiind autoritate contractantă.
Prin raportul de expertiză contabilă, fiind analizate datele reținute în actele de control ale A.N.A.F., Gărzii Financiare și Curții de Conturi nu a fost identificată existența unui prejudiciu nominalizat ca atare prin prisma achiziționării buldomanipulatorului, a armelor tranchilizante și accesoriilor, subliniindu-se că această concluzie este confirmată și de evidența contabilă a R.N.P.R., în bilanțul contabil pe anul 2004, nefiind înregistrat un prejudiciu nici până la data efectuării expertizei (martie 2011), expertiza constatând că plățile produselor au avut la bază documente (avize de expediție, facturi, ordine de plată), iar efectiv, acestea s-au derulat prin „alimentat sume din redistribuire" din conturi ale R.N.P. la C.B., iar la direcțiile silvice, prin conturile curente deschise la B.R.D., R.B., B.C.R.
În ceea ce privește participația, sub forma complicității, a inculpaților D.M., V.S.M., D.M.L., C.C., s-a subliniat că obligația de a respecta OUG nr. 60/2001 nu revenea comisiei de evaluare aceasta orientându-se, în general, după etapele procedurale, s-a întocmit un caiet de sarcini, o documentație tehnică, au existat două oferte privind buldomanipulatorul și respectiv mai multe oferte privind armele tranchilizante și accesoriile, iar faptul că acestea erau insuficiente sau nu cuprindeau toate caracteristicile astfel cum reține rechizitoriul, nu poate constitui o probă, faţă de comportamentul inculpaţilor, că au fost complici la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecințe deosebit de grave, semnarea, din birou, a procesului-verbal de adjudecare sau neparticiparea efectivă la lucrările adjudecării reprezentând un mod de lucru superficial, dar fără conotații penale în cauză. Inculpații sus-menționați și-au încălcat îndatoririle speciale ce le-au revenit, dar, sub aspectul elementului subiectiv, datele cauzei nu au evidențiat că ei ar fi știut sau acceptat că astfel cauzează un prejudiciu, astfel că poziția lor subiectivă nu îmbracă forma intenției.
Cu privire la achiziționarea utilajului buldomanipulator, s-a apreciat că actele aflate la dosar și aproape toate declarațiile martorilor relevanți dovedesc achiziționarea lui cu aprobarea consiliului de administrație al R.N.P.R., potrivit atribuţiilor stabilite prin art. 14 din Regulamentul de organizare și funcționare, anexă a HG nr. 1105/2003.
Astfel, la 14 iulie 2004, direcția de investiții a R.N.P., a propus aprobarea achiziționării unor utilaje performante pentru reparații de drumuri forestiere și exploatarea lemnului, din care un utilaj de tip buldomanipulator, necesitatea lui fiind dată și de existența, în cadrul R.N.P.R., a activității de construire, întreținere și reparații drumuri forestiere. La 16 iulie 2004, consiliul de administrație, a aprobat solicitarea de a se achiziționa utilaje pentru reparații de drumuri forestiere. La 22 iulie 2004, s-a transmis la M. Of. anunțul de participare la licitație. S-au prezentat SC E.T. SA și SC G.F.C. SRL, iar în 15 septembrie 2004, s-a înaintat procesul-verbal de deschidere a ofertelor. La 27 septembrie 2004, s-a redactat hotărârea comisiei de evaluare pentru adjudecarea licitației, câștigătoare fiind oferta SC E.T. SA, celălalt ofertant având un preț mai mare.
Direcția Silvică Călărași, la 11 septembrie 2004, ceruse și s-a aprobat în 27 septembrie 2004, modificarea listei mașinilor și utilajelor independente pe anul 2004, cu buldomanipulator în valoare de 7.300.000.000 lei vechi și un altul, pentru exploatări forestiere, valoare 6.700.000.000 lei vechi. Buldomanipulatorul fusese importat de către SC S.T. SRL la 24 septembrie 2003. SC E. SRL a cumpărat acest utilaj conform contractului din 22 septembrie 2004 pentru 2.936.448.760 lei vechi, iar la 6 octombrie 2004 l-a vândut lui SC E.T. SA pentru 8.626.195.760 lei vechi, inclusiv T.V.A.
Aceasta din urmă a încheiat cu Direcția Silvică Călărași, în aceeași zi, contractul de furnizare a unui buldomanipulator la prețul de 8.685.695.760 lei vechi, inclusiv T.V.A., acest act fiind semnat de către A.T., director, V.M., director tehnic și V.E., director economic. La 24 noiembrie 2004, în procesul-verbal de predare primire și punere în funcțiune a buldomanipulatorului, s-a arătat că utilajul a fost predat în condiții de funcționare bună, corespunzând cerințelor tehnice pentru care a fost achiziționat, făcându-se și punerea în funcțiune cu ocazia probelor şi instruirea personalului, predându-se şi cartea tehnică, aspecte confirmate de declaraţiile martorilor B.G.A., P.C., A.T., G.I., V.M., S.M., C.G.M., T.N.
În legătură cu modul de derulare a procedurii de achiziţie s-a arătat că ascultați fiind la cercetarea judecătorească, martorii, reprezentanți ai acelor societăți, au declarat că fie au cumpărat caietul de sarcini pentru a testa dacă societatea lor ar putea cumpăra un astfel de utilaj pe care să-l vândă R.N.P.R., dar având ca specific de activitate alte domenii: construcții - martorul B.L., comercializarea de piese auto - martorul D.V., producerea de excavatoare, utilaje pentru construcții, pentru industria metalurgică - martorul T.F., excavatoare, buldozere, buldoxscavatoare - martorul C.D., fie nefiind niciunul specializați pentru domeniul silvic, fie procedau astfel pentru a-și asigura, eventual, clienți, dar niciunul nu era specializat pentru partea forestieră sau pentru un utilaj care să fie din gamele lor de producție.
Prima instanţă a constatat, în ceea ce privește transferul ulterior al buldomanipulatorului la Direcția Silvică Dâmbovița, că martorii S.M., C.G.M., I.T., S.D., P.C., P.O. au declarat că această operațiune a fost determinată de utilitatea lui mai mare în zona respectivă.
Referitor la acuzația că R.N.P.R. și direcțiile silvice nu aveau dreptul legal să achiziționeze arme tranchilizante și accesorii, s-a reţinut că acest drept exista potrivit art. 73 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 295 din 28 iunie 2004 şi Regulamentului de organizare și funcționare a R.N.P.R., anexa I la HG nr. 1105/2003, art. 5 alin. (1) lit. a) şi art. 6, art. 4 şi 12 alin. (3) din Legea nr. 103/1996 privind fondul cinegetic și protecția vânatului, declaraţiile martorilor G.I., C.A., I.O., a celorlalţi martori audiaţi şi raportul de expertiză demonstrând că achiziţionarea armelor tranchilizante era necesară.
Prima instanţă a concluzionat că atribuția de conducere și organizare a activității R.N.P.R. este de competența consiliului de administrație, managerul director general, directorul de investiții si directorul economic având, în general, atribuții de organizare, conducere, gestionare curentă, managementul aprovizionării și sarcini specifice fișelor postului. Totodată, niciunul dintre cei trei inculpați D.I. (director general), D.E. (director economic), B.D. (director investiții) nu erau obligați să efectueze fiecare activitate a R.N.P. în sensul desfășurării concrete fie a procedurilor, fie a operațiunilor de achiziție, în absența unei proceduri care trebuia stabilită de Ministerul Agriculturii, optându-se pentru licitație deschisă, cu ghidarea după unele prevederi ale OUG nr. 60/2001 privind achizițiile publice (transparență și publicitate pentru buldomanipulator), oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic să fie declarată câștigătoare și pentru ofertele în cazul armelor tranchilizante și accesoriilor. În cauză nu erau incidente dispozițiile OUG nr. 60/2001, astfel că instanţa nu a primit susținerile din rechizitoriu în sensul că procedurile s-au desfășurat în perioade scurte, că prețul de achiziție era sensibil egal cu cel din oferte, că nu s-au cerut ofertanților date esențiale, respectiv informații privind experiența, cifră de afaceri, personal angajat, lichiditatea, solvabilitatea patrimonială, dovedirea capacității tehnice, economico-financiară şi alte date tehnice.
Totodată, când s-a hotărât adjudecarea utilajului şi s-au acceptat ofertele pentru arme tranchilizante, s-au trimis adrese prin care s-a comunicat fie câștigarea licitației, fie oferta, reprezentanții fiind invitați să semneze contractele (SC E.T. SA și SC H.V.E. SRL, declarațiile martorilor G.I., S.B.F., O.O.), iar descalificarea SC G.F.C. SRL nu a fost contestată.
De asemenea, nu au fost apreciate ca întemeiate susţinerile din rechizitoriu, privind favorizarea firmei câștigătoare și pentru că s-au stabilit oferte numai ale SC H.V.E. SRL, acestea neavând corespondent în realitățile de fapt ale cauzei, nedovedindu-se că ofertanții ar fi influențat pe inculpatul D.I., inculpatul B.D. sau comisia de evaluare în procesul de selecție și evaluare a ofertelor sau în hotărârea de declarare a ofertei câștigătoare prin practici corupte sau frauduloase în sensul art. 41 alin. (1) și (2) din HG nr. 461/2001 dată în aplicarea OUG nr. 60/2001 privind achizițiile publice, acte normative pe care s-a întemeiat acuzarea. R.N.P.R. nu era autoritate contractantă şi nu era ținută să respecte prevederile privind stabilirea cuantumului garanției și plata avansului, iar raportul de expertiză contabilă a reținut că produsele au fost însoțite de facturi.
În legătură cu aprecierile din actul de sesizare privind prețurile de achiziție (buldomanipulator, adaos foarte mare pentru firma în contul căreia s-au virat banii), iar pentru armele tranchilizante cu accesorii, de asemenea, raportate la prețul altor produse stabilit prin comparare aleatorie, fără o similitudine de tip, performanțe şi faţă de dispoziţiile art. 135 din Constituție s-a reţinut că acestea nu pot constitui argumente că inculpații D.I., B.D., D.E., S.B.F. au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen. în condițiile infracțiunii continuate sau 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen. (inculpatul S.B.F.), iar scopul urmărit de comerciant este profitul, R.N.P.R. desfăşurându-şi activitatea pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, ca agent economic, folosind fonduri proprii din activitățile proprii obiectului ei de activitate, în conformitate cu Legea nr. 15/1990 privind organizarea și funcționarea societăților comerciale și a regiilor autonome și HG 1105/2003, privind organizarea și funcționarea R.N.P.R.
S-a mai arătat că, potrivit raportului de expertiză, controalele realizate privind activitatea R.N.P.R., desfășurată în perioada aprilie 2004 – decembrie 2004 de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - serviciul de audit public intern în perioada 8 martie 2005 - 30 iunie 2005, Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F. - Direcția de Control Financiar pentru perioada 01 ianuarie 2002 – 30 iunie 2005, A.N.A.F. - pentru perioada 1 ianuarie 2002 – 31 decembrie 2005 (procesul-verbal de control din 16 mai 2006), Garda Financiară – Comisariatul General (10 mai 2005, 20 mai 2005, 06 iunie 2005, acte trimise Parchetului Național Anticorupție), Curtea de Conturi a României – Secția de control financiar ulterior, proces-verbal de constatare din 23 februarie 2006 şi activităţile individualizate de control exercitate după schimbarea din funcții a unora dintre inculpați nu au identificat vreun prejudiciu privind anul 2004 ca urmare a încheierii și derulării contractelor de achiziție buldomanipulator, arme tranchilizante și accesorii, în contabilitatea R.N.P.R., indicatorul de performanţă stabilit pentru anul 2004 prin sentința civilă nr. 250 din 20 aprilie 2007 a Tribunalului Argeș, rămasă irevocabilă este de 126,8%, în acelaşi sens fiind declaraţiile martorilor P.G., R.E., S.M., M.G., C.A.
Cu referire la numărul armelor tranchilizante cu accesorii, s-a reţinut că la direcțiile silvice cărora le fuseseră întâi repartizate, a rămas numai câte o armă, celelalte fiind distribuite acolo unde a apărut necesitatea și utilitatea lor.
În ceea ce priveşte evaluările din raportul de constatare al specialiștilor D.N.A., avute în vedere în rechizitoriu s-a arătat că acestea au fost contrazise de: declaraţiile martorilor (cu excepția a doi dintre aceştia, care, audiați fiind de procuror, fie că nu au fost în măsură, ca profesie, să se pronunțe, fie că, la acele date, după cum au susținut ulterior, la cercetarea judecătorească, li s-a arătat doar imaginea foto a utilajului sau o singură filă, fișă tehnică), de expertiza contabilă precum şi de răspunsurile expertului contabil la obiecțiunile asupra raportului de expertiză depus de procurorul D.N.A.
Prima instanţă a concluzionat că în cadrul cercetării judecătorești, nus-a confirmat că inculpatul D.I. ar fi determinat pe vreunul dintre inculpați sau că inculpatul S.B.F. l-ar fi cunoscut, astfel încât să accepte practici corupte sau frauduloase în achiziția produsului buldomanipulator, o astfel de constatare neconfirmându-se nici în ce privește ofertele SC H.V.E. SRL referitoare la arme cu tranchilizante și accesorii.
În ceea privește reținerea din rechizitoriu că prin faptele săvârșite s-a asigurat avantaj patrimonial firmelor care au livrat produsele, prima instanţă a motivat că aceste sume constituiau profit obținut de către un comerciant de pe piața liberă, neevidențiindu-se că acele firme ar fi comis acte și fapte de comerț ilicite şi nedovedindu-se nici practici corupte sau frauduloase, neprobându-se că în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inculpații, cu știință, au săvârșit fapte ce au produs prejudiciu deosebit de grav în patrimoniul R.N.P.R.
Instanţa de recurs, analizând cu prioritate cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., invocat de către parchet, respectiv incompatibilitatea unuia dintre judecătorii care au participat la soluţionarea cauzei în primă instanţă, respectiv a domnului judecător G.F., faţă de care, în opinia parchetului, este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de dispoziţiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen., consideră că acesta nu este întemeiat.
Se constată sub aspectul menţionat că respectivul judecător a participat ca membru al completului care a pronunţat Decizia penală nr. 686 din 28 septembrie 2009 în dosarul nr. 4552/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători prin care au fost soluţionate recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. şi de inculpatul B.D. împotriva sentinţei nr. 331 din 19 februarie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală. Însă, acea cauză diferă de prezenta prin obiect, deoarece pricina soluţionată definitiv se referă la modalitatea de încheiere şi derulare a opt contracte de achiziţii publice în perioada august-decembrie 2004, având ca obiect echipament de lucru, de protecţie, armament, accesorii şi echipament de vânătoare. Aşadar, în speţă, nu este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 47 alin. (2) C. proc. pen.
Este real că, în soluţionarea cauzei anterior amintită, instanţa de recurs a dat o interpretare prevederilor art. 5 din OUG nr. 60/2001, pronunţându-se în sensul că R.N.P.R. nu are calitate de „autoritate contractantă" şi că dispoziţiile normative menţionate nu erau incidente în respectiva cauză.
Din oficiu, instanţa de recurs constată, sub acest aspect, că soluţia dată acestei probleme de drept de către o altă instanţă penală nu atrage incidenţa dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi nici incidenţa prevederilor art. 44 alin. (3) C. proc. pen.
În speţă, oferirea unei interpretări a prevederilor OUG nr. 60/2001 printr-o hotărâre definitivă a instanţei penale nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în art. 44 alin. (3) C. proc. pen., întrucât textul de lege se referă, în mod explicit, la o hotărâre definitivă a instanţei civile şi nici condiţiile de existenţă a unei chestiuni prealabile, care se soluţionează de instanţa penală investită cu soluţionarea unei cauze, premergător şi în vederea soluţionării fondului cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Astfel, soluţia dispusă de către instanţa de recurs care a pronunţat Decizia penală nr. 686 din 28 septembrie 2009, asupra problemei de drept incidentă în speţă, nu era obligatorie pentru judecătorul care, iniţial a făcut parte din completul de recurs şi ulterior a fost investit cu soluţionarea în primă instanţă a cauzei care a format obiectul dosarului nr. 6355/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nefiind incident cazul prevăzut de dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. proc. pen.
Pentru motivele arătate, rezultă că judecătorul care a făcut parte din completul investit cu soluţionarea recursurilor declarate împotriva sentinţei nr. 331 din 19 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nu devenea incompatibil să soluţioneze, în primă instanţă, cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 6355/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, deoarece pronunţarea cu privire la incidenţa unei norme într-o cauză dată şi interpretarea acesteia nu se încadrează în dispoziţiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen.
Totodată, faţă de argumentele expuse în susţinerea motivului de recurs invocat – privind, între altele, admiterea, de către instanţa de recurs, a declaraţiei de abţinere formulată de un alt membru al completului de judecată iniţial învestit cu soluţionarea prezentului recurs care, de asemenea, a participat la soluţionarea, prin Decizia nr. 686 din 28 septembrie 2009 a recursurilor declarate împotriva sentinţei nr. 331 din 19 februarie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, se constată că soluţia de admitere a declaraţiei de abţinere formulată, în prezenta cauză, nu s-a întemeiat pe împrejurarea că respectivul judecător şi-ar fi exprimat anterior opinia cu privire la problema de drept de a se determina dacă prevederile art. 5 din OUG nr. 60/2001 sunt aplicabile R.N.P.R. şi dacă aceasta avea sau nu calitatea de „autoritate contractantă", chiar dacă magistratul în susţinerea declaraţiei de abţinere a invocat şi acest aspect.
Astfel, din considerentele încheierii prin care a fost admisă declaraţia de abţinere, rezultă că motivul care a determinat soluţionarea favorabilă a cererii a fost acela de a fi înlăturate orice suspiciuni cu privire la imparţialitatea doamnei judecător R.A.P., având în vedere propriile susţineri ale magistratului în sensul că şi-ar fi exprimat părerea, în afara procesului, cu privire la soluţia ce ar putea fi dată în cauză.
Cu privire la cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., invocat de către parchet, respectiv comiterea unei grave erori de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare a inculpaţilor şi având în vedere caracterul integral devolutiv al prezentului recurs se constată următoarele:
Din analiza comparată a probelor la care s-a făcut referire în motivele de recurs şi concluziile scrise depuse de către parchet, ca reprezentând dovezi în ceea ce priveşte întrunirea sub aspect obiectiv şi subiectiv a elementelor constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, şi a probelor avute în vedere cu privire la aceleaşi aspecte, de către prima instanţă care a apreciat, ca nefondate, susţinerile parchetului în sensul comiterii de către inculpaţi, cu vinovăţie şi în forma prevăzută de lege, a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, instanţa de recurs reţine că probele cu relevanţă deosebită, potrivit aprecierii parchetului, sunt reprezentate de rezoluţia inculpatului D.I. aplicată pe oferta SC E. SRL, nota întocmită de inculpatul B.D. cu propunerea de achiziţionare a două utilaje pentru scoaterea cioatelor cuprinzând preţurile şi caracteristicele utilajelor incluse în oferta SC E. SRL, aprobarea acesteia de inculpatul D.I., includerea de prevederi nelegale în anunţul de participare la licitaţie, declaraţia inculpatului D.M., declaraţia martorului T.F., declaraţia martorului D.V., declaraţia martorului C.C., oferta SC E.T. SA, declaraţia martorului G.I., declaraţia martorei C.M., declaraţia dată iniţial în calitate de martor de către S.B.F., declaraţia martorului C.D., organizarea licitaţiei fără includerea utilajului în programul de achiziţii, adoptarea hotărârii comisiei de licitaţie fără îndeplinirea condiţiei de cvorum, relevante fiind declaraţiile inculpaţilor D.E., C.C., D.M.L. şi V.S.M., încheierea contractului cu S.C. C.G. de către inculpatul S.B.F., contract având ca obiect cumpărarea utilajului cu 5 zile anterior adoptării hotărârii de adjudecare, folosirea speculativă a solicitării de utilaje a martorului A.T., directorul Direcţiei Silvice Călăraşi pentru repartizarea buldomanipulatorului, înscrisurile întocmite de inculpatul B.D. în numele Direcţiei Silvice Călăraşi referitoare la investiţiile din anul 2004, aprobate de inculpatul D.I., declaraţia martorului A.T., declaraţiile martorilor V.E., B.M., B.I., S.D., V.M., înscrisurile din care rezultă valoarea de intrare în ţară şi cea de achiziţie a utilajului, înscrisurile din care rezultă profitul înregistrat de SC E. SRL, tabelul întocmit de numitul C.V., privind utilizarea armelor tranchilizante, înscrisurile din care rezultă adaosul comercial practicat de SC H.V.E. SRL şi alţi distribuitori, înscrisurile din care rezultă profitul înregistrat de SC H.V.E. SRL.
Se constată, totodată, că prima instanţă a apreciat ca relevante:
- declaraţiile martorilor propuşi de către inculpatul D.I., respectiv P.G., R.E., T.N., P.C. şi G.B. sub aspectul dovedirii împrejurării că achiziţiile în cauză, realizate de R.N.P.R., au fost efectuate din fonduri proprii, nefiind, deci, incidente prevederile OUG nr. 60/2001;
- referitor la utilitatea achiziționării buldomanipulatorului, au fost reţinute declaraţiile martorilor I.I., B.G.A., P.C., A.T. şi procesul-verbal de recepție din 17 decembrie 2004, încheiat la Direcția Silvică Călărași, iar cu privire la predarea acestui utilaj, contractul de furnizare a unui buldomanipulator încheiat de SC E.T. SA cu Direcția Silvică Călărași, procesul-verbal de predare primire și punere în funcțiune a buldomanipulatorului, declaraţiile martorilor B.G.A., P.C., A.T., G.I., V.M., S.M., C.G.M. şi T.N. Relativ la finalizarea procedurilor de achiziţie au fost avute în vedere declarațiile martorilor G.I., O.O. şi a inculpatului S.B.F.;
- în legătură cu modul de derulare a procedurii de achiziţie a buldomanipulatorului, apreciat de prima instanţă ca fiind efectuat cu respectarea legii, au fost avute în vedere declaraţiile date în cursul cercetării judecătoreşti de martorii B.L., T.F., D.V., C.D.;
- în ceea ce privește transferul ulterior al buldomanipulatorului la Direcția Silvică Dâmbovița, determinat de împrejurarea că acesta era util în zona respectivă, prima instanţă a avut în vedere declaraţiile martorilor S.M., C.G.M., I.T., S.D., P.C. şi P.O.;
- s-a considerat, totodată, că necesitatea achiziției de arme tranchilizante și accesorii şi modul de derulare a procedurii de achiziţie au fost dovedite de raportul întocmit de direcția de specialitate, din cadrul regiei, privind obligațiile contractuale de administrare a parcurilor naturale, Referatul I.C.A.S. Brașov din 8 octombrie 2004, Programul anual de investiții pe anul 2004 din fonduri proprii, aprobat de consiliul de administrație şi declaraţiile martorilor T.N., director al Direcției Silvice Suceava, membru în consiliul de administrație al R.N.P., P.C., reprezentant al Ministerului Finanțelor în același organism, T.G.I., director al Direcției Silvice Buzău, C.A., director al Direcției Conservare, Biodiversitate și Relații Internaționale al regiei, I.O., V.P., director economic la Direcția Silvică Argeș, G.I., C.A., I.O., a celorlalţi martori audiaţi precum şi raportul de expertiză;
- cu privire la neproducerea prin acţiunile inculpaţilor a unui prejudiciu R.N.P.R. au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă, probă administrată în cursul cercetării judecătoreşti şi concluziile controalelor efectuate în cadrul regiei de diferite instituţii ale statului, după cum s-a menţionat şi anterior.
Referitor la elementele probatorii anterior prezentate, instanţa de recurs constată că argumentele avute în vedere de parchet în susţinerea solicitării de condamnare a inculpaţilor se bazează în principal pe probele administrate în cursul urmăririi penale. Pe de altă parte, soluţia primei instanţe se întemeiază exclusiv pe probele administrate şi respectiv, readministrate în cursul cercetării judecătoreşti, cu referire deosebită la declaraţiile martorilor audiaţi de prima instanţă (în parte, propuşi de apărare), raportul de expertiză contabilă şi înscrisurile depuse de apărarea inculpaţilor, instanţa acordând, deci, preferinţă, probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti, fără a înlătura motivat dovezile administrate în cursul urmăririi penale.
Procedând în modalitatea expusă se constată că prima instanţă a eludat, în realitate, obligaţia ce îi revenea, potrivit legii, de a afla adevărul şi a lămuri cauza sub toate aspectele, cu respectarea dreptului părţilor la un proces echitabil şi a principiului egalităţii armelor.
Rezultă, aşadar, că în aplicarea principiului aflării adevărului, reglementat de prevederile art. 3 C. proc. pen. şi pentru elucidarea criticilor invocate în recursul formulat de Ministerul Public, circumscrise solicitării de condamnare a inculpaţilor, se impune administrarea de probe şi readministrarea unora dintre probele anterior administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în cea de cercetare judecătorească.
În ceea ce priveşte criticile invocate de către recurentul inculpat S.B.F. privind, în esenţă, necesitatea schimbării temeiului achitării din dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., instanţa de recurs constată că îşi găsesc aplicabilitatea concluziile şi argumentele anterior expuse.
Astfel, în vederea respectării dreptului inculpatului la un proces echitabil şi pentru asigurarea dreptului la apărare al acestuia, precum şi faţă de necesitatea verificării criticilor şi susţinerilor de fapt prezentate în cuprinsul motivelor de recurs (privind, în esenţă, inexistenţa unei legături între coinculpaţi, parcurgerea legală a procedurii de ofertare şi achiziţionare a utilajului tip buldomanipulator şi urmărirea exclusiv a intereselor economice licite ale societăţii pe care o reprezenta) se impune administrarea de noi probe şi readministrarea unora dintre probele anterior administrate.
Pentru considerentele ce preced, se constată că, verificarea susţinerilor şi criticilor invocate în recursurile declarate în cauză presupune administrarea de probe noi şi readministrarea în mod nemijlocit a unora dintre probele anterior administrate, respectiv audierea inculpaţilor şi a martorilor A.T., S.M., A.F., V.M., V.E., T.I., B.I.C., D.D., V.D., A.M., T.F., D.V., C.C., G.I., C.M., C.D., B.M., B.I. şi S.D., în vederea stabilirii exacte a situaţiei de fapt şi a modului de exercitare de către inculpaţi a atribuţiilor de serviciu raportat la funcţiile deţinute, obţinerea de precizări relative la consecinţele economice ale activităţii inculpaţilor asupra patrimoniului R.N.P.R. şi la normele aplicabile achiziţiilor realizate de către inculpaţi, ce fac obiectul prezentei cauze, precum şi administrarea oricăror alte probe a căror utilitate va rezulta din dezbateri.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d), raportat la art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., astfel după cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. şi inculpatul S.B.F. vor fi admise.
Va fi casată sentinţa recurată, iar cauza reţinută spre rejudecare, în fond, de către instanţa de recurs, stabilindu-se termen de judecată la data de 28 mai 2012, cu citarea părţilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în recurs, pentru recurentul inculpat şi intimaţii inculpaţi urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. şi inculpatul S.B.F. împotriva sentinței penale nr. 1414 din 27 septembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 6355/1/2007.
Casează sentința atacată și reține cauza spre rejudecare în fond.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul intimat inculpat S.B.F. și pentru intimaţii inculpaţi D.I., B.D., D.E., D.M.L., V.S.M., D.M. şi C.C., până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Fixează termen de judecată la data de 28 mai 2012, cu citarea părților.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 126/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 43/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
