ICCJ. Decizia nr. 119/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 119/2012
Dosar nr.1932/1/2012
Şedinţa publică din 23 aprilie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 377 din 21 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de petenta D.C.D. împotriva sentinței nr. 1984 din 3 decembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secția penală.
Împotriva acestei încheieri contestatoarea a formulat cerere de contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., susținând că judecarea recursului s-a făcut fără citarea sa.
Examinând în principiu contestaţia în anulare formulată în temeiul art. 386 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind deci o cale de anulare pentru vicii şi nulităţi relativ la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula, contribuind astfel la consolidarea principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive.
Tocmai caracterul de cale extraordinară a contestaţiei în anulare constituie o garanţie că această cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui şi oricând de înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătoreşti definitive.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen.,
Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f)-i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
Conform art. 386 lit. a) C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare „când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii".
Potrivit dispoziţiilor art. 241 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 202/2010, „Completul de 5 Judecători examinează admisibilitatea recursului, în camera de consiliu, fără citarea părţilor".
Raportând acest caz de contestaţie în anulare la dispoziţiile art. 241 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 202/2010, Înalta Curte constată că, în mod corect judecarea recursului s-a realizat potrivit dispoziţiilor legale susmenţionate.
Aşadar, cazul de contestaţie prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. nu este incident în speţa de faţă.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 388 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c) şi e) C. proc. pen., poate fi introdusă de către celelalte părţi, în termen de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii a cărei anulare se cere.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că hotărârea a cărei anulare se cere a fost pronunţată la data de 21 noiembrie 2011, iar petenta D.C.D. a introdus contestaţia în anulare la data de 9 martie 2012, încălcând astfel dispoziţiile art. 388 alin. (1) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 185 C. proc. pen. „când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen".
Astfel, potrivit formalismului legii procesual penale, având caracter de garanţie egală pentru toate părţile interesate, în sensul dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 16 din legea fundamentală şi ca raţiune, satisfacerea imperativului disciplinării activităţii procesuale prin stabilirea unor termene peremptorii, prin textul menţionat a fost impusă obligaţia îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului. Ca atare, neexercitarea în termen a unui drept procesual, conform sancţiunii menţionate, duce la pierderea acestuia.
În concluzie, contestatoarea D.C.D. a formulat contestaţie în anulare cu depăşirea termenului de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii a cărei anulare se cere, încălcând astfel prevederile art. 388 C. proc. pen.
Nici celelalte aspecte invocate de contestatoare nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel încât nu este îndeplinită una dintre cerinţele de a căror îndeplinire cumulativă este condiţionată admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de formulată contestatoarea D.C.D. împotriva încheierii penale nr. 377 din 21 noiembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în dosarul nr. 7886/1/2011.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea D.C.D. împotriva încheierii penale nr. 377 din 21 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători în dosarul nr. 7886/1/2011.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 48/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 118/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
