ICCJ. Decizia nr. 178/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 5 Judecători

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizia penală nr. 178/2013

Dosar nr. 4166/1/2013

Şedinţa publică de la 20 septembrie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 701 din 11 iulie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4166/1/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a condamnat pe inculpaţii:

- S.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii de la 02 martie 2010 şi a arestării preventive de la 03 martie 2010 la 08 septembrie 2010.

- P.G.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

- S.D.G. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81- art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

- P.G.C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81- art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.A. a sumei de 50000 Euro ce a făcut obiectul luării de mită.

A fost menţinută măsura sechestrului penal instituit prin ordonanţa nr. 172/P/2009 din data de 04 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie asupra sumei de 50.000 euro ridicată din domiciliul inculpatului S.A.

S-a dispus ridicarea măsurii asiguratorii dispusă prin ordonanţa nr. 172/P/2009 din 04 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie instituită asupra bunurilor mobile şi imobile ce aparţin inculpaţilor S.A. şi P.G.C.

În baza art. 348 C. proc. pen., instanţa a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv autorizaţia de construire din 16 martie 2006 şi procesul-verbal de recepţie parţială datat 27 martie 2006 întocmit de inculpatul P.G.C.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în esenţă, următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, nr. 172/P/2009 din 17 martie 2010 au fost trimişi în judecată inculpaţii S.A. în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită în formă continuată, prev. şi ped. de art. 254 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., fals intelectual săvârşit în legătură cu o infracţiune de corupţie, prev. şi ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 din C. pen. cu referire la infracţiunea de luare de mită, P.G.C. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. şi ped. de art. 255 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen, S.D.G. pentru săvârşire infracţiunii de dare de mită, faptă prev. şi ped. de art. 255 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare si inculpatul P.G.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârşită în legătură cu o infracţiune de corupţie prev. şi ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 din C. pen.

Se retine în actul de inculpare că la data de 20 octombrie 2009, ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti s-au sesizat din oficiu în temeiul disp. art. 221 alin. (1) C. proc. pen. de faptul că numitul S.A., primar al municipiului Craiova, judeţul Dolj ar fi primit cu titlu de mită suma de 10.000 euro la data de 09 noiembrie 2006, de la numitul P.G.C., acţionar al SC P. SA Piteşti pentru ca, în calitatea deţinută, să prelungească traseul autobuzelor aflate în proprietatea Regiei Autonome de Transport Craiova (regie aflată în subordinea Consiliului Local) până în parcarea H.P., unitate de alimentaţie publică care a fost deschisă în acea perioadă în municipiul Craiova judeţul Dolj, pentru a deservi clienţii care veneau în zona respectivă.

La data de 04 noiembrie 2009, ora 08:00, prin rezoluţia nr. 172/P/2009 a fost începută urmărirea penală in rem, în cauză sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 de către funcţionari din cadrul Primăriei municipiului Craiova, judeţul Dolj.

La data de 01 martie 2010, ora 12:00, prin rezoluţia nr. 172/P/2009 a fost începută urmărirea penală faţă de:

- A.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în perioada februarie 2006 - noiembrie 2006, învinuitul S.A., în calitate de primar al municipiului Craiova, judeţul Dolj, a primit cu titlu de mită, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, suma de 50.000 euro de la învinuitul P.G.C., pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu sau să-şi îndeplinească în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu legate de exercitarea funcţiei de primar al municipiului Craiova şi de preşedinte al Comisiei de Sistematizare a Circulaţiei Rutiere şi Pietonale a municipiului Craiova, mai concret în scopul facilitării emiterii Autorizaţiei de construire din 16 martie 2006 pentru construirea hypermarket P. Craiova, cu încălcarea normelor Legii nr. 50/1991 şi Legii nr. 18/1991, autorizaţie ce cuprinde elemente nereale şi în scopul facilitării emiterii acordului de prelungire a traseului nr. 13 (autobuz) până în zona unde era amplasat H.P. Craiova şi înfiinţarea unei perechi de staţii pe acest traseu.

- P.G.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art. 255 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că în perioada februarie 2006 - noiembrie 2006, învinuitul P.G.C., în calitate de acţionar majoritar al Grupului de firme PIC S.A. Piteşti, a remis cu titlu de mită în baza unei rezoluţii infracţionale unice, suma de 50.000 euro învinuitului S.A., pentru ca acesta să-şi îndeplinească în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu legate de exercitarea funcţiei de primar al municipiului Craiova şi de preşedinte al Comisiei de Sistematizare a Circulaţiei Rutiere şi Pietonale a municipiului Craiova, mai concret în scopul facilitării emiterii Autorizaţiei de construire cu din 16 martie 2006 pentru construirea H.P. Craiova, cu încălcarea normelor Legii nr. 50/1991 şi Legii nr. 18/1991 şi în scopul facilitării emiterii acordului de prelungire a traseului nr. 13 (autobuz) până în zona unde era amplasat H.P. Craiova şi înfiinţarea unei perechi de staţii pe acest traseu şi de asemenea, urmare a unui control efectuat în data de 07 noiembrie 2006, de către comisari din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu - Comisariatul Judeţean Dolj, la sediul hypermarket P. Craiova, prilej cu care s-a constatat că magazinul funcţionează fără a deţine autorizaţie de mediu, i-a solicitat învinuitului S.D.G., director magazin, să se deplaseze la sediul instituţiei menţionate anterior unde să-i ofere comisarului şef C.M., cu titlu de mită, suma de 1.000 RON, cu scopul ca SC P. SA Piteşti să nu fie sancţionată contravenţional pentru lipsa autorizaţiei de mediu, însă acesta din urmă a refuzat primirea banilor şi a dispus întocmirea procesului verbal de contravenţie, prin care SC P. SA Piteşti a fost sancţionată cu plata sumei de 15.000 RON, conform O.U.G. 195/2005 şi Legii nr. 265/2006, pentru lipsa autorizaţiei de mediu.

- S.D.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art. 255 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, constând în aceea că, urmare a unui control efectuat în data de 07 noiembrie 2006, de către comisari din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu - Comisariatul Judeţean Dolj, la sediul H.P. Craiova, prilej cu care s-a constatat că magazinul funcţionează fără a deţine autorizaţie de mediu, învinuitul S.D.G., director magazin, la solicitarea învinuitului P.G.C. s-a deplasat la sediul instituţiei menţionate anterior unde i-a oferit comisarului şef C.M., cu titlu de mită, suma de 1.000 RON, cu scopul ca SC P. SA Piteşti să nu fie sancţionată contravenţional pentru lipsa autorizaţiei de mediu, însă acesta din urmă a refuzat primirea banilor şi a dispus întocmirea procesului verbal de contravenţie, prin care SC P. SA Piteşti a fost sancţionată cu plata sumei de 15.000 RON, conform O.U.G. 195/2005 şi Legii nr. 265/2006, pentru lipsa autorizaţiei de mediu.

La data de 02 martie 2010, ora 18:55, prin ordonanţa nr. 172/P/2009 a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de învinuitul S.A., pentru săvârşirea aceloraşi infracţiuni sub aspectul cărora a fost începută urmărirea penală prin rezoluţia nr. 172/P/2009 din 01 martie 2010, ora 12:00.

La aceeaşi dată inculpatul a fost reţinut pentru o perioadă de 24 ore.

La data de 05 martie 2010, ora 13.00, prin ordonanţa nr. 172/P/2009 a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de învinuitul P.G.C., pentru săvârşirea aceloraşi infracţiuni sub aspectul cărora a fost începută urmărirea penală prin rezoluţia nr. 172/P/2009 din 01 martie 2010, ora 12:00.

Prin referatul nr. 172/P/2009 din 02 martie 2010 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, s-a propus Tribunalului Argeş, luarea măsurii arestării preventive, pentru o perioadă de 29 de zile, faţă de inculpatul S.A.,pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen. şi art. 291 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Prin încheierea nr. 21/CC din Dosarul nr. 1031/109/2010, din 03 martie 2010, Tribunalul Argeş, secţia penală, a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului S.A., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 03 martie 2010 şi până la data de 31 martie 2010, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 1031/109/2010, din 03 martie 2010 .

Prin Încheierea de şedinţă din data de 08 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 1031/109/2010, s-a respins,ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S.

Prin ordonanţa nr. 172/P/2009 din 11 martie 2010, ora 12:00 s-a dispus extinderea cercetărilor penale şi începerea urmăririi penale în cauză faţă de P.G.C. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârşită în legătură cu o infracţiune de corupţie prev. şi ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 din C. pen., constând în aceea că învinuitul P.G.C. a întocmit sub semnătură proprie şi a depus la Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj un proces verbal de recepţie parţială, datat 27 martie 2006, în care se precizează că la acea dată au fost recepţionate fizic lucrările la H.P. din municipiul Craiova, respectiv menţiunea,,terminarea fundaţiei şi a stâlpilor de susţinere conform documentaţiei şi Autorizaţiei de construire din 16 iunie 2006”.

Menţiunea este nereală, deoarece aceste lucrări au fost executate fără autorizaţie de construire, motiv pentru care s-a dispus sancţionarea contravenţională, sistarea lucrărilor şi intrarea în legalitate, prin procesul verbal din data de 22 noiembrie 2005, întocmit de către Primăria municipiului Craiova.

Prin această manoperă frauduloasă, reprezentanţii SC P. SA au încercat să dea o aparenţă de legalitate lucrărilor executate fără autorizaţie.

Prin ordonanţa nr. 172/P/2009 din 15 martie 2010, ora 15:00, s-a dispus luarea măsurii preventive privind obligarea de a nu părăsi ţara faţă de inculpatul P.G.C., pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere de la 15 martie 2010 ora 15:00 până la data de 13 aprilie 2010, ora 15:00, cu respectarea de către inculpat a următoarelor obligaţii:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura;

c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, în speţă Inspectoratul de Poliţie al judeţului Argeş - Poliţia municipiului Piteşti, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;

e) să nu se apropie de persoana împreună cu care a comis faptele, martori ori de învinuiţii sau inculpaţii din dosarul de urmărire penală şi să nu comunice cu toate aceste categorii de persoane direct sau indirect;

f) să nu se deplaseze la Primăria municipiului Craiova, la Consiliul Local Craiova şi la orice altă instituţie aflată în subordinea acestora;

g) să nu conducă nici un vehicul;

În urma efectuării actelor de urmărire penală a rezultat că inculpatul S.A. a deţinut în perioada 2004-2008 funcţia de primar al municipiului Craiova, judeţul Dolj, calitate pe care o deţine şi pentru perioada 2008-2012.

În perioada 2001 - 2004, inculpatul S.A. a deţinut funcţia de viceprimar al municipiului Craiova, judeţul Dolj, iar perioada 2000 - 2001, calitatea de consilier în cadrul Consiliului Local al municipiului Craiova.

Printre atribuţiile conferite de lege primarului este şi aceea de emitere a autorizaţiei de construire în temeiul Legii nr. 50/1991.

În cursul anului 2005, SC R.F.C. SRL, cu sediul în municipiul Craiova, administrată de martorul M.A., a vândut către SC P. SA Piteşti, al cărei acţionar principal era inculpatul P.G.C., un teren situat în extravilanul municipiului Craiova, unde ulterior a fost construit H.P. Craiova.

La data de 05 iulie 2005, SC P. SA, prin Ş.I., a solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 49176, emiterea unui certificat de urbanism pentru terenul situat în extravilanul localităţii Craiova, achiziţionat de la societatea anterior menţionată, cu menţiunea că actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat la data de 19 iulie 2005.

În temeiul cererii formulate, s-a emis Certificatul de Urbanism din 08 iulie 2005, în care s-au menţionat, printre altele, că terenul este în extravilan, că este teren arabil, iar suprafaţa terenului este de 62.821 mp.

Prin certificatul de urbanism s-au menţionat că solicitarea de emitere a autorizaţiei de construire va fi însoţită de următoarele documente:

- Proiectul de autorizare a executării lucrărilor de construcţii;

- PAC ;

- Fişele tehnice necesare emiterii Acordului U - Avize şi acorduri privind utilităţile urbane şi infrastructura;

- alimentare cu apă - R.A.A.C.;

- alimentare cu energie electrică - SC E. SA;

- gaze naturale - SC D.S. SA;

- salubritate - Serviciul Salubritate;

- telefonizare - R.;

Avize şi acorduri privind:

- prevenirea şi stingerea incendiilor

- protecţia mediului;

- apărarea civilă;

- sănătatea populaţiei;

- Avizul de scoatere din circuitul agricol de la O.S.P.A. Dolj.

- Avizele/acordurile specifice ale administraţiei publice centrale şi/sau ale serviciilor descentralizate ale acestora;

- Alte avize/acorduri;

- Titlul de proprietate;

- Certificat de nomenclatură stradală;

- Referatele de verificare a proiectului la exigenţele stabilite de proiectant;

- Studii de specialitate;

- Studiu geo-tehnic.

La data de 16 martie 2006, prin cererea înregistrată la nr. 21463, SC P. SA a solicitat autorizaţia de construcţie pentru Hypermarket P. pe terenul situat în municipiul Craiova, tarlaua 23, parcela 1, str. Calea Severinului.

În aceeaşi zi, în care a fost depusă cererea s-a emis Autorizaţia de construire cu din 16 martie 2006, semnată de inculpatul A.S., de secretarul primăriei N.M. şi de arhitectul şef.

Din actele de urmărire penală efectuate a rezultat că la data de 14 noiembrie 2005, SC P. SA a depus o primă cerere pentru emiterea autorizaţiei de construire, cerere înregistrată sub nr. 223061.

Solicitarea depusă de reprezentanţii SC P. SA sub numărul anterior menţionat a fost respinsă de funcţionari din cadrul Primăriei municipiului Craiova, adresa fiind semnată de viceprimarul G.N., arhitect şef D.M. şi referent E.L., cu următoarea motivare: „Documentaţia dvs. depusă într-un exemplar la Primăria municipiului Craiova, pentru obţinerea Autorizaţiei de construire, nu a obţinut viza juridică favorabilă. Serviciul Juridic menţionează că pentru amplasamentul propus există solicitare de reconstituire a dreptului de proprietate conform prevederilor Legii nr. 247/2005.”

O altă cerere a fost depusă sub nr. 224138 din 18 noiembrie 2005 şi a fost soluţionată la data de 24 noiembrie 2005, fiind respinsă cu următoarea motivare:

„Documentaţia dvs. depusă pentru obţinerea autorizaţiei de construire, nu a obţinut viza juridică favorabilă, întrucât există litigiu pe rol conform Certificat nr. 2252/C/2005 eliberat de Judecătoria Craiova pentru Dosar nr. 17661/C/2005 şi înregistrat la Primăria municipiului Craiova sub nr. 225731 din 24 noiembrie 2005.”

La momentul depunerii cererii din 16 martie 2006, înregistrată sub nr. 21463 privind autorizarea executării construirii H.P. a fost anexată aceeaşi documentaţie depusă şi la cererile anterioare, iar situaţia de fapt privind existenţa litigiului era neschimbată.

S-a reţinut în actul de inculpare că autorizaţia de construire a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 56 din Ordinul nr. 1430 din 26 august 2005, ce reglementează intrarea în legalitate şi care precizează:

„(1) Organul de control care a sancţionat contravenţional pentru fapta de a se executa lucrări de construcţii fără autorizaţie sau cu încălcarea dispoziţiilor acesteia, potrivit prevederilor art. 28 alin (1) din Lege, pe lângă oprirea executării lucrărilor, are obligaţia de a dispune luarea măsurilor necesare pentru încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei, sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie, într-un termen pe care îl va stabili prin procesul verbal.

(2) În vederea realizării prevederilor alin. (1), potrivit legii, autoritatea administraţiei publice competentă să emită autorizaţia de construire/desfiinţare are obligaţia de a analiza modul în care construcţia corespunde reglementărilor din documentaţiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament, urmând să dispună, după caz, menţinerea, respectiv desfiinţarea construcţiilor realizate fără autorizaţie sau cu încălcarea prevederilor acesteia.

(3) În situaţia în care construcţia realizată fără autorizaţie de construire întruneşte condiţiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administraţiei publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizaţii de construire în vederea intrării în legalitate,în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impun, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică pentru cerinţa esenţială de calitate „rezistenţă mecanică şi stabilitate” privind starea structurii de rezistenţă în stadiul fizic în care se află construcţia, precum şi pentru cerinţa esenţială de calitate „securitatea la incendiu”.

Inculpatul S.A., în calitate de primar al municipiului Craiova avea cunoştinţă de faptul că SC P. SA a construit fără autorizaţie de construire, întrucât a aplicat amenda de 100.000.000 lei, însă ulterior nu a mai dispus intrarea în legalitate, omiţând această situaţie în cazul Autorizaţiei de construire.

Din verificările efectuate, s-a stabilit că pe rolul instanţelor din judeţul Dolj existau mai multe litigii legate de terenul dobândit de SC P. SA, de asemenea, existau cereri de restituire a acelui teren depuse iniţial la Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Craiova şi trimise ulterior spre competentă soluţionare la Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Işalniţa.

La subpunctul A al Autorizaţiei de construire s-a menţionat că Documentaţia tehnică PAC/PAD vizată spre neschimbare împreună cu avizele şi acordurile obţinute fac parte integrantă din autorizaţie.

În aceeaşi zi autorizaţia a fost înmânată reprezentanţilor SC P. SA

Se reţine că Planul Urbanistic Zonal privind trecerea din extravilan în intravilan a terenului situat în tarlaua 23 cu schimbarea din zonă agricolă în zonă cu destinaţia de servicii şi comerţ pentru supermarket P. a fost aprobat prin Hotărârea nr. 416 din 31 octombrie 2006 a Consiliului Local al municipiului Craiova întrunit la aceeaşi dată.

Din verificările efectuate, s-a stabilit că Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Dolj nu a emis, până la această dată, decizia privind scoaterea din circuitul agricol pentru terenul situat în municipiul Craiova, tarlaua 23, parcela 1, dobândit de SC P. SA, existând însă o decizie din 14 noiembrie 2006, dar la solicitarea SC K.M. SRL (Decizia nr. 3 din 14 noiembrie 2006).

Mai mult decât atât, deşi prin Certificatul de Urbanism i s-a impus beneficiarului SC P. SA ca pentru obţinerea autorizaţiei de construire să depună Certificatul de Nomenclatură Stradală, acest lucru nu a fost realizat.

Societatea a depus o cerere de eliberare a unui asemenea certificat, cerere soluţionată la 11 aprilie 2006, sub nr. 28470 prin care i s-a comunicat SC P. SA următoarele:

- Certificatul de Nomenclatură Stradală se eliberează la cererea şi în numele proprietarului, pe baza actelor de proprietate, numai în cazul imobilelor aflate în intravilanul municipiului Craiova;

- Imobilul pentru care solicitaţi Certificat de Nomenclatură Stradală - T23P1 - aflându-se în extravilanul municipiului Craiova, cererea dumneavoastră nu poate fi soluţionată favorabil.

În Autorizaţia de construire au fost efectuate menţiuni nereale şi anume că aceasta ar cuprinde avizele şi acordurile obţinute, întrucât din verificările efectuate am stabilit că nu a fost obţinut Avizul de scoatere din circuitul agricol, de la Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Dolj, al terenului, nu a fost obţinut Certificatul de Nomenclatură Stradală, nu a fost întocmit Referatul de expertiză tehnică pentru lucrările de construcţie începute anterior emiterii autorizaţiei.

Mai mult decât atât, lucrările executate fără autorizaţie de construire au fost cuprinse la data de 27martie 2006 într-un proces-verbal de recepţie parţială întocmit în fals, proces-verbal semnat de administratorul SC P. SA - învinuitul P.G.C., directorul S.C. şi inspector şantier D.N., prin care s-a procedat la recepţia stadiului fizic de lucrări la obiectivul hypermarket P. şi anume, terminarea fundaţiei şi a stâlpilor de susţinere conform documentaţiei şi Autorizaţiei de construire din 16 martie 2006, deşi practic, aceste lucrări au fost executate fără autorizaţie, reprezentanţii Primăriei municipiului Craiova întocmind proces-verbal de sancţionare contravenţională a SC P. SA (proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 22 noiembrie 2005).

Autorizaţia de construire a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 91 şi următoarele din Legea nr. 18/1991 republicată.

Iniţial, primarul municipiului Craiova - inculpatul A.S. a afirmat pentru o publicaţie în Craiova, în cursul anului 2005, următoarele: „Cel care a cumpărat terenul de la SC R.F.C. SRL este vorba de SC P. SA, pot să garantez că nu va primi sub nici o formă autorizaţia de construcţie necesară. Nu neg calitatea de cumpărător de bună credinţă a celor de la P., dar nu ne putem permite să încălcăm legea şi, pe acel teren, Primăria nu poate acorda vreun aviz de construcţie. Am fost înştiinţaţi de către locuitorii localităţii Işalniţa să nu se emită nici un fel de autorizaţie de construcţie, deoarece pentru aceleaşi suprafeţe au fost făcute cereri de reconstituire a dreptului de proprietate”.

Anterior emiterii autorizaţiei de construcţie, respectiv în cursul lunilor februarie - martie 2006, inculpatul P.G.C. a remis cu titlu de mită suma de 40.000 euro inculpatului S.A. în vederea emiterii autorizaţiei de construcţie, motiv pentru care la data de 16 martie 2006, primarul a semnat autorizaţia de construire anterior menţionată, pierzându-şi din vehemenţa afişată cu câteva luni, anterior de remitere a mitei.

Sumele plătite cu titlu de mită au fost evidenţiate de către inculpatul P.G.C. în evidenţa contabilă paralelă, respectiv pe înregistrările din Registrul de casă descoperite cu ocazia percheziţiilor informatice efectuate în Dosarul penal nr. 97/P/2008 şi Autorizaţiei de percheziţie emisă la 12 mai 2009, în Dosarul nr. 1696/109/2009 al Tribunalului Argeş.

În acea evidenţă au fost găsite menţionate următoarele:

- la data de 15 februarie 2006, - comisioane primărie Craiova 40,000.00 (fila 35 din Anexa D a Registrului de casă al SC P. SA);

- la data de 16 februarie 2006 - comisioane Primărie C. – 31,200.00 (fila 35 din Anexa D a Registrului de casă al SC P. SA);

- la data de 17 martie 2006 - comisioane primărie 20000E *35400 - 50,000.00 (fila 57 din Anexa D a Registrului de casă al SC P. SA);

- la data de 20 martie 2006 - comisioane primărie Crv 20000 E*3.54 - 20,800.00 (fila 58 din Anexa D a Registrului de casă al SC P. SA);

Se arată că menţiunile efectuate sunt reale, întrucât inculpatul P.G.C. ţinea o evidenţă strictă a tuturor sumelor plătite. Astfel, dacă inculpatul achiziţiona din supermarketul P. S.A. orice produs, contravaloarea produselor era menţionată în Registrul de casă,

Din actele de urmărire penală efectuate în Dosarul cu nr. 97/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, rezultă că P.G.C., prin intermediul administratorului SC P. SA, P.G.C., ţinea acea evidenţă paralelă strictă în care erau menţionate, printre altele, sumele remise cu titlu de mită.

În acel dosar, la data de 14 noiembrie 2008, orele 12:54, un angajat al SC P. SA l-a apelat pe inculpatul P.G.C. şi i-a relatat că F.L.I. i-a cerut 4.000 euro, întrebându-l ce să menţioneze în evidenţă. Inculpatul P.G.C. i-a spus „Protecţia consumatorului” la care acea persoană i-a spus că va efectua şi menţiunea „Protocol”. Suma remisă inculpatului L.D.C., fost director al Oficiului pentru Protecţia Consumatorului Argeş, a fost menţionată în evidenţa contabilă paralelă ţinută de către P.G.C. sub menţiunea „protocol OPC - 4000 eu”, echivalent în lei „15.248,40”.

O altă situaţie, în acelaşi dosar, se regăseşte şi în cazul mitei plătite fostul preşedinte al Comisiei Centrale a Arbitrilor, C.G., la data de 13 decembrie 2008, în contabilitatea paralelă se regăseşte suma de 270.000 RON, menţionată cu titlul „protocol cca”.

În Dosarul nr. 115/P/2009, sumele remise cu titlu de mită inculpatului S.A. erau menţionate sub denumirea „consultanţă financiară” sau „protocol S.”.

Din traficul convorbirilor telefonice înregistrate în Dosarul nr. 97/P/2008 al acestui serviciu, precum şi din traficul convorbirilor telefonice înregistrate în temeiul mandatelor de interceptare nr. 003146 din 31 octombrie 2006 şi nr. 0098 din 12 ianuarie 2007, emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înregistrări efectuate la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rezultă că menţiunile efectuate în sistemele informatice sunt reale şi se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, la data de 09 noiembrie 2006, ora 09:50 a fost interceptată o convorbire telefonică între inculpatul P.G.C. şi învinuitul P.G.C. care i-a cerut să-i facă rost de 10.000 euro pentru a fi remişi primarului municipiului Craiova .

La aceeaşi dată, aşa cum am menţionat anterior, contravaloarea în lei a celor 10.000 euro a fost menţionată în Registrul de casă în cuantum de 35.050 RON (fila 229 Anexa D Raport de constatare tehnico-ştiinţifică).

Se apreciază că din probele dosarului rezultă faptul că primarul municipiului Craiova, inculpatul A.S. a primit suma de 40.000 euro de la inculpatul P.G.C. pentru a-şi îndeplini în mod necorespunzător atribuţiunile de serviciu, respectiv emiterea autorizaţiei menţionate anterior.

De altfel, fiind audiat, la data de 01 februarie 2010, la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Piteşti, martorul M.A., a precizat:

„În urmă cu circa trei ani de zile, am făcut o afirmaţie pe un post local de televiziune din Craiova cum că, pentru eliberarea autorizaţiei de construcţie a H.P. Craiova s-ar fi plătit suma de 20 de mii de dolari sau euro, informaţie pe care am aflat-o din anturajul persoanelor de la SC P. SA Piteşti.”

La data de 09 noiembrie 2006, în intervalul orar 13:41 - 13:49, în temeiul mandatului nr. 003146 din 31 octombrie 2006, emis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie declasificat la data de 19 mai 2009, a fost interceptată o convorbire telefonică între inculpatul P.G.C. şi martorul M.A., apreciată ca fiind relevantă în stabilirea vinovăţiei inculpatului S.A.

SC P. SA a început lucrările de construire a H.P. fără a poseda autorizaţie de construcţie, motiv pentru care prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 22 noiembrie 2005, încheiat de inginer S.C. s-a dispus sancţionarea contravenţională a SC P. SA, prin reprezentant legal P.G.C., cu amendă în cuantum de 100 milioane lei şi de asemenea, s-a dispus sistarea imediată a lucrărilor de construire şi intrarea în legalitate. Amenda a fost aplicată practic de primarul municipiului Craiova - A.S., care însă la emiterea autorizaţiei de construire, la data de 16 martie 2006, nu a mai dispus întocmirea unui raport de expertiză privind lucrările de construire deja executate fără autorizaţie, încălcând în acest mod normele legale în materie.

Că s-a remis mita, este evident şi din faptul că iniţial cererea de emitere a autorizaţiei de construire a fost respinsă, iar ulterior după remiterea mitei, fără să se întâmple nimic care să schimbe situaţia de fapt, cererea de emitere a autorizaţiei de construire a fost soluţionată favorabil de primarul municipiului Craiova - A.S.

În acest sens se arata ca depoziţia martorului M.D., fost arhitect şef al Primăriei municipiului Craiova, este relevantă el declarând că documentaţia depusă în data de 18 noiembrie 2005 a fost identică cu cea depusă în data de 16 martie 2006, singura diferenţă care există între cele două cereri fiind aceea că ultima a primit viză juridică, însă nu cunoaşte din ce motive, el neştiind dacă există sau nu un litigiu cu privire la terenul în cauză.

Mai arată martorul că potrivit Legii nr. 50/1991 termenul de emitere a autorizaţiei de construire este de 30 de zile de la data înregistrării cererii, însă în cazul de faţă nu ştie de ce autorizaţia de construire din 16 martie 2006 a fost eliberată în aceeaşi zi cu data depunerii cererii de către SC P. SA Piteşti.

Din declaraţia martorului M.D. din data de 26 februarie 2010, rezultă că inculpatul S.A. l-a contactat imediat după ce a fost audiat la Serviciul Teritorial Piteşti al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi l-a întrebat „care sunt problemele de care au fost interesaţi anchetatorii”.

Acelaşi martor a precizat că, practic, cererea privind autorizarea construcţiei depusă la 16 martie 2006 împreună cu documentaţia aferentă ar fi trebuit să ajungă la serviciul de specialitate din cadrul primăriei la terminarea programului din data de 16 martie 2006 şi nu imediat, aşa cum s-a întâmplat în cazul acestei cereri. Această declaraţie este completată de precizările efectuate de martora L.E., care a declarat că, practic, documentaţia aferentă cererii de autorizare depusă de SC P. SA nu a fost ridicată niciodată de la sediul primăriei municipiului Craiova.

Întrucât au existat îndoieli legate de sinceritatea declaraţiilor date de martorul M.D. cu privire la solicitarea primarului A.S. de a se emite autorizaţia de construire pentru SC P. SA, în baza declaraţiei de consimţământ a martorului s-a procedat la efectuarea unei constatări cu tehnica poligraf aflată în dotarea I.P.J. Argeş.

În urma interpretării diagramelor poligraf, a rezultat că răspunsurile martorului M.D. la întrebările 7 şi 9, relevante cauzei, au produs note specifice comportamentului simulat în traseele fiziologice. Specialistul a precizat că prezenţa modificărilor de trasee, în raport cu răspunsurile date la întrebările relevante ale cauzei sunt interpretate ca reprezentând neconcordanţă sub aspectul veridicităţii între efectele întrebărilor resimţite în plan psio-fiziologic şi conţinutul informaţional, material faptic pe care aceste răspunsuri îl susţin .

Întrebările la care martorul a prezentat comportament simulat sunt:

„7. Este adevărat că dvs. aţi primit vreo dispoziţie din partea primarului S.A., v-a constrâns în vreun fel acesta, pentru a semna autorizaţia de construire a H.P. din Craiova ? Răspuns NU.

9. Este adevărat că dvs. cunoaşteţi faptul că primarul S.A. a primit o anumită sumă de bani de la P.G.C. pentru a elibera autorizaţia de construire a H.P. din Craiova în 16 martie 2006 ? Răspuns NU.”

Este evident că autorizaţia de construire a fost emisă cu încălcarea normelor legale şi numai după ce în prealabil a fost primită mita de către primarul municipiului Craiova, inculpatul A.S., acesta participând şi la şedinţa Comisiei de Acord Unic din 16 martie 2006.

Persoana din cadrul Direcţiei de Urbanism desemnată pentru a verifica documentaţia aferentă autorizaţiei de construire a fost numita L.E., iar cu ocazia audierii din data de 26 februarie 2010, aceasta a precizat ca ea a redactat Autorizaţia de construire din data de 16 martie 2006 iar in momentul în care anchetatorul i-a adus la cunoştinţă că documentaţia depusă de SC P. SA nu era completă, martora a afirmat că în aceste condiţii autorizaţia de construcţie nu trebuia emisă.

Arată de asemene martora că asupra ei s-au exercitat presiuni pentru redactarea autorizaţiei de construire, iar acestea puteau fi exercitate fie de arhitectul şef, fie de la secretarul primăriei, fie primarul municipiului Craiova.

La sfârşitul lunii octombrie 2006, a fost deschis H.P., situat pe strada Prelungirea Severinului, în municipiul Craiova, cartier Craioviţa Nouă.

În aceste condiţii, inculpatul P.G.C. era interesat ca mijloacele de transport ce aparţineau Regiei Autonome de Transport Craiova să-i transporte clienţii la Hypermarket-ul aparţinând firmei SC P. SA

Persoane din conducerea hypermarket-ului, respectiv U.B. şi învinuitul S.D.G. au luat iniţial legătura cu reprezentanţi ai regiei care le-au comunicat că nu o să introducă autobuze, ci numai tramvaiul deoarece nu au autobuze disponibile.

Practic discuţiile au fost purtate iniţial cu primarul municipiului Craiova, inculpatul A.S., care trebuia să intervină la funcţionari din cadrul Regiei autonome, în vederea rezolvării acelei probleme.

Regia Autonomă de Transport se află în subordinea Consiliului local al municipiului Craiova.

Prelungirea traseului pentru mijloacele de transport în comun aparţinând regiei se aproba iniţial la nivelul Comisiei pentru Sistematizarea Circulaţiei Rutiere din cadrul Primăriei municipiului Craiova, comisie al cărei preşedinte era inculpatul A.S..

La 08 noiembrie 2006, a fost interceptată o convorbire telefonică între inculpatul P.G.C. şi U.B. în care se discută despre problema transportului, iar la finalul discuţiei, inculpatul P.G.C. s-a hotărât să se deplaseze personal la primarul municipiului Craiova pentru a rezolva problema cu transportul, motiv pentru care îi spune susnumitului: „Mă duc eu pe la el, n-am încotro. Hai pa !”.

Imediat, în cursul aceleiaşi zile, inculpatul P.G.C. l-a apelat pe inculpatul S.A., convorbire înregistrată la ora 14:05 stabilind o întâlnire pentru a doua zi.

În continuare, a fost înregistrată o altă convorbire telefonică între inculpatul P.G.C. şi U.B. ocazie cu care Penescu îi comunică celuilalt că va merge el la primar şi va rezolva problema.

La data de 09 noiembrie 2006 a fost interceptată o altă convorbire telefonică între aceleaşi persoane, din care rezultă că inculpatul P.G.C. se va deplasa la Craiova să-i remită o sumă de bani inculpatului S.A., pentru a rezolva problema transportului.

În cursul aceleiaşi zile, a fost interceptată o convorbire telefonică între inculpatul P.G.C. şi inculpatul P.G.C., pe parcursul căreia inculpatul P.G.C. îi cere acestuia suma de 10.000 de euro pentru a-i da celor de la Craiova pentru a rezolva problema transportului. La ora 13:15, inculpatul P.G.C. l-a apelat telefonic pe inculpatul S.A., spunându-i că în jurul orei 13:40 va ajunge la primărie, întâlnire care a avut loc întrucât, ulterior acesteia, inculpatul P.G.C. l-a apelat pe numitul U.B., spunându-i că s-a întâlnit cu primarul municipiului Craiova, că a rezolvat problema, iar acesta să meargă a doua zi la primar pentru a discuta în concret despre transport,

In aceeaşi zi, inculpatul P.G.C. l-a apelat pe celălalt acţionar al firmei, P.I., spunându-i că s-a întâlnit cu inculpatul A.S. şi că i-a dat suma de bani.

Suma de bani remisă cu titlu de mită a fost menţionată în evidenţa paralelă, respectiv în Registrul de casă al SC P. SA, cu menţiunea: „comisioane primar Craiova - 35,050.00”, la data de 09 noiembrie 2006 (fila 229 Raport de constatare tehnico-ştiinţifică), ce reprezintă echivalent în lei a 10.000 RON.

La data de 10 noiembrie 2006, inculpatul P.G.C. a fost apelat de U.B. care i-a relatat că s-a întâlnit cu inculpatul A.S. şi că s-a rezolvat problema transportului.

La data de 26 noiembrie 2006, învinuitul S.D.G. i-a relatat inculpatului P.G.C. că au fost introduse autobuzele şi că acesta circulă din jumătate în jumătate de oră.

Deşi H.P. a fost deschis încă de la sfârşitul lunii octombrie 2006, procesul-verbal de recepţie a lucrării (nr. 225 din 17 ianuarie 2007) a fost încheiat la data de 17 ianuarie 2007, aşa cum rezultă din procesul - verbal comunicat de primăria municipiului Craiova cât şi din convorbirea interceptată la data de 17 ianuarie 2007 dintre inculpatul P.G.C. si fratele acestuia P.I., acesta din urma comunicându-i că „nu s-a încheiat definitiv recepţia, a mai rămas pompierul, restul a semnat toată lumea. Şi primăria şi toţi”.

Suma remisă cu titlu de mită în cuantum de 10.000 euro se regăseşte menţionată în Registrul de casă ţinut de învinuitul P.G.C., administrator al SC P. SA, cu menţiunea: Comisioane primar Craiova - 35,050.00 (Raport de constatare tehnico-ştiinţifică Anexa D, fila 229). Suma reprezintă echivalentul în lei a sumei de 10.000 euro, deoarece la acea dată preţul unui euro era de 3,5072.

Inculpatul P.G.C. ţinea o evidenţă strictă a tuturor sumelor plătite, inclusiv a celor cu titlu de mită care, însă ca şi justificare se regăseau cu menţiunea „comision”, „protocol”.

Menţiunea făcută se coroborează cu interceptările convorbirilor telefonice, cu audierile martorilor şi înscrisurile ridicate.

În ce priveşte reprezentanţii SC P. SA, potrivit art. 10 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective.

Aceştia ţineau o evidenţă contabilă paralelă în care erau menţionate toate sumele remise cu titlu de mită şi justificările reale privind sumele retrase de către acţionari cu orice titlu.

Potrivit disp. art. 11 din aceeaşi lege, deţinerea cu orice titlu de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar şi alte drepturi şi obligaţii, precum şi efectuarea de operaţiuni economice fără să fie înregistrate în contabilitate sunt interzise.

Se retine în actul de sesizare a instanţei că inculpatul S.A. şi-a încălcat grav atribuţiile de serviciu, semnând o autorizaţie de construcţie cu menţiuni nereale şi încasând corelativ o mită foarte mare.

În ceea ce priveşte infracţiunea de dare de mită săvârşită de către învinuitul S.D.G. la solicitarea inculpatului P.G.C., din probele administrate în cauză, a rezultat următoarea situaţie de fapt:

Ca urmare a unui control efectuat în data de 07 noiembrie 2006, de către comisari din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu - Comisariatul Judeţean Dolj, la sediul hypermarket P. Craiova, prilej cu care s-a constatat că magazinul funcţionează fără a deţine autorizaţie de mediu, inculpatul P.G.C. i-a solicitat învinuitului S.D.G., director magazin, să se deplaseze la sediul instituţiei menţionate anterior unde să-i ofere comisarului şef C.M., cu titlu de mită, suma de 1.000 RON, cu scopul ca SC P. SA Piteşti să nu fie sancţionată contravenţional pentru lipsa autorizaţiei de mediu.

Din probele administrate în cauză rezultă că învinuitul S.D.G. i-a oferit bani comisarului şef C.M., martor în cauză, însă acesta din urmă a refuzat primirea banilor şi a dispus întocmirea procesului verbal de contravenţie, prin care SC P. SA Piteşti a fost sancţionată cu plata sumei de 15.000 RON, conform O.U.G. nr. 195/2005 şi Legii nr. 265/2006, pentru lipsa autorizaţiei de mediu.

În acest sens, la data de 08 noiembrie 2006 au fost interceptate un număr de 4 convorbiri telefonice purtate la ore diferite, între inculpatul P.G.C. şi învinuitul S.D.G. în timpul cărora cei doi pun la cale o strategie în sensul de a-i determina pe funcţionarii din cadrul Gărzii de Mediu, prin oferirea unor sume de bani cu titlu de mită, de a nu le aplica amenda contravenţională pentru lipsa avizului de mediu.

Sub acest aspect se reţine ca relevantă sub aspectul intenţiei de mituire a comisarului şef C.M., declaraţia dată de acesta, în calitate de martor, din conţinutul acesteia rezultând că inculpatul Stancu Dragoş a venit la el la birou şi a încercat să-i ofere bani ca să renunţe la a mai aplica sancţiunea contravenţională.

Cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, săvârşită de către învinuitul P.G.C., în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, se retine că inculpatul P.G.C., în calitate de administrator al SC P. SA Piteşti, SC M.A. SRL, SC P.D. SRL (fostă SC O. SRL), grup de firme controlat de către inculpatul P.G.C., a întocmit sub semnătură proprie şi a depus la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj un proces verbal de recepţie parţială, datat 27 martie 2006, în care se precizează că la acea dată au fost recepţionate fizic lucrările la H.P. din municipiul Craiova, respectiv menţiunea,,terminarea fundaţiei şi a stâlpilor de susţinere conform documentaţiei şi Autorizaţiei de Construire din 16 iunie 2006”.

Prin această manoperă frauduloasă, reprezentanţii SC P. SA au încercat să dea o aparenţă de legalitate lucrărilor executate fără autorizaţie.

Fiind audiat, inculpatul P.G.C., deşi a recunoscut că semnătura de la rubrica „Administrator P.G.C. - SC P. SA Piteşti” din procesul verbal de recepţie parţială din data de 27 martie 2006, îi aparţine, acesta a declarat că nu poate preciza împrejurările în care a fost întocmit respectivul proces-verbal şi scopul pentru care a fost redactat.

Se retine în actul de sesizare a instanţei că inculpatul S.A. are calitatea cerută de dispoziţiile art. 147 C. pen. ce reglementează noţiunea de funcţionar public şi funcţionar.

Faptele inculpatului S.A., care în calitate de primar al municipiului Craiova şi de preşedinte al Comisiei de Sistematizare a Circulaţiei Rutiere şi Pietonale a municipiului Craiova, în perioada februarie 2006 - noiembrie 2006, a primit cu titlu de mită, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, suma totală de 50.000 euro, în mai multe tranşe de la inculpatul P.G.C., pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu sau să-şi îndeplinească în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu legate de exercitarea funcţiilor mai sus menţionate, mai concret în scopul facilitării emiterii Autorizaţiei de construire din 16 martie 2006 pentru construirea hypermarket P. Craiova, cu încălcarea normelor Legii nr. 50/1991 şi Legii nr. 18/1991, autorizaţia de construire conţinând elemente nereale şi în scopul facilitării emiterii acordului de prelungire a traseului nr. 13 (autobuz) până în zona unde era amplasat H.P. Craiova şi înfiinţarea unei perechi de staţii pe acest traseu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals intelectual în legătură directă cu o infracţiune de corupţie - luare de mită, faptă prev. şi ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen privind concursul real de infracţiuni.

Faptele inculpatului P.G.C., care în calitate de acţionar majoritar al Grupului de firme PIC S.A. Piteşti, în perioada februarie 2006 - noiembrie 2006, a remis cu titlu de mită în baza unei rezoluţii infracţionale unice, suma totală de 50.000 euro în mai multe tranşe, inculpatului S.A., pentru ca acesta să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu sau să-şi îndeplinească în mod necorespunzător aceste atribuţii legate de exercitarea funcţiei de primar al municipiului Craiova şi de preşedinte al Comisiei de Sistematizare a Circulaţiei Rutiere şi Pietonale a municipiului Craiova, mai concret în scopul facilitării emiterii Autorizaţiei de construire din 16 martie 2006 pentru construirea hypermarket P. Craiova, cu încălcarea normelor Legii nr. 50/1991 şi Legii nr. 18/1991 şi în scopul facilitării emiterii acordului de prelungire a traseului nr. 13 (autobuz) până în zona unde era amplasat H.P. Craiova şi înfiinţarea unei perechi de staţii pe acest traseu, constituie acte materiale ale infracţiunii de dare de mită săvârşită în formă continuată.

De asemenea, faptele săvârşite de către acelaşi inculpat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, ca urmare a unui control efectuat în data de 07 noiembrie 2006, de către comisari din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu - Comisariatul Judeţean Dolj, la sediul hypermarket P. Craiova, prilej cu care s-a constatat că magazinul funcţionează fără a deţine autorizaţie de mediu, ocazie cu care i-a solicitat învinuitului S.D.G., director magazin, să se deplaseze la sediul instituţiei menţionate anterior unde să-i ofere comisarului şef C.M., cu titlu de mită, suma de 1.000 RON, cu scopul ca SC P. SA Piteşti să nu fie sancţionată contravenţional pentru lipsa autorizaţiei de mediu, însă acesta din urmă a refuzat primirea banilor şi a dispus întocmirea procesului verbal de contravenţie, prin care SC P. SA Piteşti a fost sancţionată cu plata sumei de 15.000 RON, conform O.U.G. nr. 195/2005 şi Legii nr. 265/2006, pentru lipsa autorizaţiei de mediu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 255 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen.

Faptele învinuitului S.D.G., care în calitate de director de magazin la H.P. Craiova, ca urmare a unui control efectuat în data de 07 noiembrie 2006, de către comisari din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu - Comisariatul Judeţean Dolj, la sediul hypermarket P. Craiova, prilej cu care s-a constatat că magazinul funcţionează fără a deţine autorizaţie de mediu, la solicitarea inculpatului P.G.C., s-a deplasat la sediul instituţiei menţionate anterior unde i-a oferit comisarului şef C.M., cu titlu de mită, suma de 1.000 RON, cu scopul ca SC P. SA Piteşti să nu fie sancţionată contravenţional pentru lipsa autorizaţiei de mediu, însă acesta din urmă a refuzat primirea banilor şi a dispus întocmirea procesului verbal de contravenţie, prin care SC P. SA Piteşti a fost sancţionată cu plata sumei de 15.000 RON, conform O.U.G. nr. 195/2005 şi Legii nr. 265/2006, pentru lipsa autorizaţiei de mediu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, faptă prev. şi ped. de art. 255 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Faptele învinuitului P.G.C., care în calitate de administrator al SC P. SA Piteşti, SC M.A. SRL, SC P.D. SRL (fostă SC O. SRL), grup de firme controlat de către inculpatul P.G.C., a întocmit sub semnătură proprie şi a depus la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj un proces verbal de recepţie parţială, datat 27 martie 2006, în care se precizează că la acea dată au fost recepţionate fizic lucrările la H.P. din municipiul Craiova, respectiv menţiunea „terminarea fundaţiei şi a stâlpilor de susţinere conform documentaţiei şi Autorizaţiei de Construire din 16 iunie 2006”, menţiune nereală, deoarece aceste lucrări au fost executate fără autorizaţie de construire, motiv pentru care s-a dispus sancţionarea contravenţională, sistarea lucrărilor şi intrarea în legalitate, prin procesul verbal din data de 22 noiembrie 2005, întocmit de către Primăria municipiului Craiova, prin această manoperă frauduloasă încercând să se dea o aparenţă de legalitate lucrărilor executate fără autorizaţie de către reprezentanţii SC P. SA Piteşti, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârşită în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, faptă prev. şi ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 din C. pen.

În vederea confiscării sumei de 50.000 euro ce a constituit obiectul infracţiunii de luare de mita, prin Ordonanţa nr. 172/P/2009 din 04 martie 2010 (vol.7, fila 200-201), s-a dispus instituirea sechestrului penal, pe bunurile mobile/imobile aparţinând celor doi inculpaţi, până la concurenţa sumei de 50.000 euro reprezentând valoarea sumei care în cauză formează obiectul infracţiunii de corupţie, respectiv suma dată cu titlu de mită inculpatului S.A. de către inculpatul P.G.C.

La data de 04 martie 2010, conform procesului - verbal (vol. 7, fila 202-204) s-a instituit sechestrul penal asupra sumei de 50.000 euro, din suma de 200.000 euro identificată şi ridicată de către organul de urmărire penală la data de 02 martie 2010, cu prilejul efectuării percheziţiei la domiciliul inculpatului S.A. din municipiul Craiova, str. Calea Bucureşti, judeţul Dolj.

Suma de 50.000 euro a fost consemnată la C.E.C.B. - Sucursala Piteşti pe numele inculpatului S.A. la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, prilej cu care a fost eliberată recipisa de consemnare din 08 martie 2010, pentru suma de 50.000 euro (vol.7, filele 209-211).

Fiind audiaţi, inculpaţii nu au recunoscut faptele pentru care sunt urmăriţi penal în prezentul dosar de urmărire penală.

Fiind audiat la data de 02 martie 2010, inculpatul S.A. (vol.1, filele 92-98) a precizat că nu se consideră vinovat de săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, iar referitor la infracţiunea de luare de mită nu a recunoscut că ar fi pretins sau primit, în calitatea de primar al municipiului Craiova şi de preşedinte al Comisiei de Sistematizare a Circulaţiei Rutiere din cadrul Primăriei municipiului Craiova, vreo sumă de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, direct sau prin interpuşi, de la P.G.C. sau alte persoane pentru a-i facilita eliberarea autorizaţiei de construire pentru hypermarket P. Craiova sau de a interveni pe lângă membrii Comisiei de Sistematizare a Circulaţiei Rutiere din cadrul Primăriei municipiului Craiova sau la funcţionari din cadrul Regiei Autonome de Transport Craiova în scopul prelungirii traseului de autobuze până la hypermarket P. Craiova.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, în speţă luare de mită, inculpatul S.A. de asemenea, nu a recunoscut săvârşirea acestei fapte, în apărarea sa invocând faptul că atribuţii pe linia verificării legalităţii documentaţiilor întocmite în vederea emiterii autorizaţiilor de construire, aveau alţi funcţionari din cadrul Primăriei, din subordinea sa, iar el, invocând volumul mare de muncă din cadrul Primăriei şi, fiind ultimul care semna autorizaţia, ar fi avut încredere în cei de verificaseră documentaţiile şi semnaseră spre avizare, încercând în acest mod să sugereze faptul că „semnase ca primarul”. De altfel, inculpatul a recunoscut că nu verifica niciodată în mod direct documentaţiile, aceasta fiind o practică a sa.

Inculpatul P.G.C. a avut o atitudine nesinceră pe timpul efectuării urmăririi penale, nerecunoscând faptele săvârşite şi este important de menţionat faptul că acest inculpat a mai fost trimis în judecată de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, tot pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, respectiv dare de mită unor funcţionari publici cu funcţii publice de conducere şi control, în Dosarele penale nr. 97/P/2008, nr. 100/P/2009, nr. 115/P/2009 şi nr. 135/P/2009.

Cu privire la inculpatul P.G.C., se retine că deşi acesta neagă că ar fi făcut menţiunile incriminatoare în evidenţa electronică, apărarea sa nu este plauzibilă în contextul în care, din conţinutul convorbirilor telefonice purtate cu P.G.C. reiese că el este autorul menţiunilor respective, că unitatea centrală şi memory stick - ul îi aparţineau fiind ridicate dintr-un spaţiu destinat strict uzului său personal, iar o asemenea evidenţă a fost găsită şi pe unitatea centrală ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în Dosarul nr. 115/P/2009 la domiciliul său, la data de 22 septembrie 2009.

În legătură cu acest ultim aspect, deşi i s-a cerut de către organul de urmărire penală să precizeze ce reprezintă evidenţa contabilă găsită pe computerul ridicat din domiciliul său, de această dată învinuitul P.G.C. s-a prevalat de disp. art. 70 alin. (2) C. pen.

Aceeaşi atitudine nesinceră a avut-o învinuitul P.G.C. şi în ceea ce priveşte împrejurările în care a fost întocmit şi depus la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj, procesul-verbal de recepţie parţială datat 27 martie 2006, din care rezultă că s-a „procedat la recepţia stadiului fizic de lucrări la obiectivul Hypermarket P., situat în municipiul Craiova, str. N. Titulescu (prelungirea Severinului cu Craiova) în judeţul Dolj şi anume terminarea fundaţiei şi a stâlpilor de susţinere, conform documentaţiei şi Autorizaţiei de construire nr. 303/16 martie 2006”.

Deşi a recunoscut că semnătura de la rubrica „Administrator P.G.C. - SC P. SA Piteşti” din procesul verbal de recepţie parţială din data de 27 martie 2006, îi aparţine, acesta a declarat că nu poate preciza împrejurările în care a fost întocmit respectivul proces-verbal şi scopul pentru care a fost redactat.

Se reţine faptul că învinuitul P.G.C., în calitate de administrator al Grupului de firme SC P. SA Piteşti, grup de firme al cărui acţionar majoritar este inculpatul P.G.C., a mai fost trimis în judecată de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti în Dosarele penale nr. 97/P/2008, nr. 100/P/2009 şi nr. 115/P/2009, pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, respectiv dare de mită şi complicitate la infracţiuni de dare de mită săvârşite de către P.G.C.

În ceea ce-l priveşte pe învinuitul S.D.G., pus în faţa probelor indubitabile administrate în cauză, acesta deşi a recunoscut faptul că inculpatul P.G.C. i-a solicitat telefonic să îi ofere cu titlu de mită comisarului C.M. de la Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Dolj o sumă de bani, în scopul ca SC P. SA Piteşti să nu fie sancţionată contravenţional pentru lipsa autorizaţiei de mediu la H.P. din Craiova cu ocazia controlului efectuat în cursul lunii noiembrie 2006, acesta a negat că ar fi dat curs solicitării inculpatului P.G.C. în acest sens şi că în realitate nu i-ar fi oferit comisarilor din cadrul Gărzii de Mediu vreo sumă de bani.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş sub nr. 1275/109/2010.

Prin încheierea de şedinţă nr. 1173 din data de 6 iulie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea formulată de petentul P.G.C. pentru strămutarea judecării cauzei şi a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Galaţi unde a fost înregistrată sub nr. 6618/121/2010.

Având în vedere că inculpatul S.A. în urma alegerilor parlamentare din anul 2012 a dobândit calitatea de senator fiind ales în circumscripţia electorală 17 Dolj colegiul uninominal nr. 1, Tribunalul Galaţi, în raport de dispoziţiile art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. prin sentinţa penală nr. 15 din data de 16 ianuarie 2013 a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 11 februarie 2013 fiind repartizată în mod aleatoriu Completului nr. 5 cu termen de soluţionare la data de 10 mai 2013.

Prin rezoluţia din data de 12 februarie 2013 completul de judecată, din oficiu, potrivit disp. art. 291 alin. (3)¹ C. proc. pen. a preschimbat termenul de judecată, fixând termen la data de 29 martie 2013, cu respectarea principiului continuităţii, în vederea soluţionării cu celeritate a cauzei.

Procedând la soluţionarea cauzei în urma investirii prin sentinţa penală nr. 15 din 16 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi de declinare a competenţei faţă de calitatea de senator a inculpatului S.A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a continuat cercetarea judecătorească şi a audiat martorii propuşi în apărare de inculpaţii S.A. şi anume: B.V., M.M., S.C., M.P., M.V.E.A., N.D.V., A.B.M., C.N. şi F.M.

La termenul din 2 iulie 2013, inculpatul S.A. şi-a exprimat voinţa de a fi audiat, fapt pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a purces la audierea acestuia, declaraţia fiind consemnată şi ataşată la dosar.

Ceilalţi inculpaţi din prezenta cauză şi anume P.G.C., S.D.G. şi P.G.C. nu şi-au exprimat voinţa de a fi audiaţi în faţa Înaltei Curţi.

Faţă de împrejurarea că martorul M.A.M. nu a fost audiat deşi au fost luate toate diligenţele necesare în acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus în baza dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. să se dea citire declaraţiei martorului dată în faza de urmărire penală urmând a se ţine seama de ea la judecarea cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că situaţia de fapt a fost bine stabilită în actul de sesizare, urmând a fi avută în vedere la soluţionarea cauzei, probele administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în mod direct şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească confirmând existenţa faptelor cât şi modalitatea de comitere a acestora, astfel cum au fost reţinute în sarcina fiecărui inculpat.

Cu privire la inculpatul S.A., din conţinutul probelor administrate în cauză rezultă că acesta în calitate de primar al Municipiului Craiova şi de preşedinte al Comisiei de Sistematizare a Circulaţiei Rutiere şi Pietonale a Municipiului Craiova, în perioada februarie 2006 - noiembrie 2006, a primit cu titlu de mită, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, suma de 50.000 euro în mai multe tranşe de la inculpatul P.G.C. pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu sau să-şi îndeplinească în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu legate de exercitarea funcţiilor menţionate, în scopul facilitării emiterii Autorizaţiei de Construire din 16 martie 2006 pentru construirea hipermarketului P. Craiova, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 50/1991 şi Legii nr. 18/1001, autorizaţia de construcţie conţinând elemente nereale şi în scopul facilitării emiterii acordului de prelungire a traseului nr. 13 de autobuz până în zona unde era amplasat H.P. Craiova şi înfiinţarea unei perechi de staţii pe acest traseu, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals intelectual în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, faptă prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen.

Astfel, din probele dosarului rezultă că în cursul anului 2005 SC Renaşterea Fotbalului Craiovean SRL administrată de martorul M.A. a vândut către SC P. SA Piteşti al cărei acţionar principal era inculpatul P.G.C. un teren situat în extravilanul Municipiului Craiova unde urma să construiască H.P. Craiova.

La data de 5 iulie 2005, SC P. SA a solicitat emiterea unui certificat de urbanism pentru acest teren, certificat ce a fost emis la data de 8 iulie 2005 unde au fost menţionate actele necesare pentru emiterea autorizaţiei de construire.

La data de 14 noiembrie 2005 SC P. SA a depus o primă cerere pentru emiterea autorizaţiei de construire, cerere ce a fost respinsă cu motivaţia că documentaţia depusă nu a obţinut viza juridică favorabilă întrucât exista solicitare de reconstituire a dreptului de proprietate.

A doua solicitare în sensul emiterii autorizaţiei de construire a fost respinsă la data de 24 noiembrie 2005 cu motivarea că documentaţia nu a primit viza juridică întrucât există litigiu pe rol conform certificatului eliberat de Judecătoria Craiova pentru Dosarul nr. 17661/C/2005.

A treia încercare de obţinere a autorizaţiei de construire a constat într-o nouă solicitare la data de 16 martie 2006, cerere înregistrată sub nr. 21463, dosarul conţinând aceeaşi documentaţie ca şi la solicitările anterioare, însă de această dată cererea a fost admisă, iar autorizaţia de construire a fost emisă în aceeaşi zi şi înmânată reprezentanţilor SC P. SA.

Din înscrisurile existente la dosar rezultă că autorizaţia de construire din 16 martie 2006 a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie şi de asemenea cuprinde date necorespunzătoare adevărului, probele administrate în cauză dovedind mai presus de orice îndoială rezonabilă că schimbarea atitudinii inculpatului S.A. a fost determinată de primirea cu titlu de mită a sumei de 40.000 euro de la inculpatul P.G.C. pentru a-şi îndeplini în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu legate de exercitarea funcţiei de primar al Municipiului Craiova.

Astfel, deşi în certificatul de urbanism s-a menţionat că pentru emiterea autorizaţiei de construire este necesar a se depune printre altele, avizul de scoatere din circuitul agricol de la O.S.P.A. Dolj a terenului pe care urmează să fie edificată construcţia, acest document nu a fost depus la momentul emiterii autorizaţiei din 16 martie 2006, astfel încât s-a ajuns la situaţia în care SC H.P. Craiova a început să funcţioneze de la data de 26 octombrie 2006 în condiţiile în care terenul pe care se afla amplasat nu fusese scos din extravilanul Municipiului Craiova.

Din înscrisurile existente la dosar rezultă că Planul Urbanistic zonal privind trecerea din extravilan în intravilan a terenului situat în tarlaua 23 cu schimbarea din zona agricolă în zona cu destinaţia de servicii şi comerţ pentru supermarket PIC a fost aprobată prin Hotărârea nr. 416 din 31 octombrie 2006 a Consiliului Local al municipiului Craiova întrunit la aceeaşi dată, depăşind astfel cu mult termenul la care trebuia obţinută această hotărâre şi depusă la dosarul de obţinere a autorizaţiei de construire.

Deşi prin certificatul de Urbanism i s-a impus beneficiarului SC P. SA să depună ataşat documentaţiile necesare pentru emiterea autorizaţiei de construire şi certificatul de nomenclatură stradală, această cerinţă nu a fost respectată.

Astfel, în acest sens SC P. SA a depus o cerere de eliberare a certificatului de nomenclatură stradală iar prin adresa nr. 28470 din 11 aprilie 2006 s-a comunicat SC P. SA că acesta se eliberează doar în cazul imobilelor aflate în intravilanul Municipiului Craiova.

Se menţionează în adresă că faţă de împrejurarea că imobilul pentru care se solicită certificat de Nomenclatură Stradală se află în extravilanul municipiului Craiova, cererea nu poate fi soluţionată favorabil.

Construcţia acestui centru comercial a început să fie realizată de către SC P. SA fără a avea autorizaţie de construcţie, împrejurare ce a determinat autorităţile locale să aplice amendă în cuantum de 100.000.000 lei, aspect cunoscut de către inculpatul S.A., el fiind cel care a aplicat sancţiunea contravenţională.

În pofida acestui fapt, inculpatul S.A. a emis autorizaţia de construire din 16 martie 2006 cu încălcarea dispoziţiilor art. 56 din Ordinul nr. 1430 din 26 august 2005 care prevăd că în cazul executării lucrărilor de construcţie fără autorizaţie, organul de control are obligaţia, pe baza opririi executării lucrărilor, de a dispune luarea măsurilor necesare pentru încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie.

Dispoziţiile legale menţionate prevăd de asemenea că în situaţia în care construcţia întruneşte condiţiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administraţiei publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizaţii de construire în vederea intrării în legalitate, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică.

Deşi inculpatul S.A. cunoştea faptul că SC P. SA a fost sancţionată contravenţional pentru lipsă autorizaţie de construire, întrucât el a aplicat amenda de 100.000.000 lei, ulterior nu a mai dispus intrarea în legalitate, omiţând această situaţie în cazul Autorizaţiei de construire din 16 martie 2006.

În autorizaţia de construire din 16 martie 2006 au fost făcute menţiuni necorespunzătoare adevărului în sensul că aceasta conţine avizele şi acordurile necesare pentru emiterea ei, însă în realitate, din documentaţia necesară emiterii autorizaţiei de construire lipseau avizul de scoatere din circuitul agricol al terenului pe care urma să se edifice construcţia, certificatul de nomenclatură stradală cât şi referatul de expertiză tehnică pentru lucrările de construcţie începute anterior emiterii autorizaţiei.

Autorizaţia de construire din 16 martie 2006 a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 91 şi următoarele din Legea nr. 18/1991 care stabilesc că amplasarea noilor construcţii de orice fel se face în intravilanul localităţilor.

În pofida acestor nelegalităţi comise cu prilejul emiterii autorizaţiei de construire din 16 martie 2006 în baza Legii nr. 50/1991, ca atribut conferit de lege primarului, inculpatul S.A. nu a recunoscut faptele ce i se reţin în sarcină, singura explicaţie dată fiind aceea că „a semnat ca primarul”, că el nu avea obligaţia să verifice documentaţia ataşată cererii de eliberare a autorizaţiei de construire, atribuit ce revine exclusiv Direcţiei juridice şi Direcţiei de Arhitectură din cadrul Primăriei.

Este adevărat că aceste direcţii de specialitate din cadrul primăriei au obligaţia să verifice îndeplinirea condiţiilor legale precum şi studierea documentelor depuse pentru emiterea autorizaţiei de construire, însă în acelaşi timp nu putem să omitem faptul că inculpatul S.A. nu era străin de situaţia SC P. SA cât timp în cursul anului 2005 a afirmat în cadrul unei publicaţii din Craiova că sub nici o formă SC P. SA nu va primit autorizaţie de construire întrucât pentru aceleaşi suprafeţe de teren au fost făcute cereri de reconstituire a dreptului de proprietate.

Ca atare susţinerea inculpatului S.A. potrivit căreia a semnat autorizaţia de construire „ca primarul” este lipsită de logică, adoptarea acestei atitudini favorabile faţă de SC P. SA fiind determinată de împrejurarea că a primit cu titlu de mită suma de 40.000 euro de la inculpatul P.G.C. pentru a-şi îndeplini în mod defectuos îndatoririle de serviciu.

Inculpatul P.G.C. a menţionat sumele de bani date cu titlu de mită într-o evidenţă contabilă paralelă, respectiv în înregistrările din Registrul de casă descoperite cu ocazia percheziţiilor informatice efectuate în Dosarul penal nr. 97/P/2008 şi Autorizaţiei de percheziţie emisă la 12 mai 2009, în Dosarul nr. 1696/109/2009 al Tribunalului Argeş.

În acea evidenţă (vol.5, filele 162-185; 356; 851) au fost menţionate următoarele:

- la data de 15 februarie 2006, comisioane primărie Craiova 40,000.00 (fila 35 din Anexa D a Registrului de casă al SC P. SA);

- la data de 16 februarie 2006 - comisioane Primărie Crv - 31,200.00 (fila 35 din Anexa D a Registrului de casă al SC P. SA);

- la data de 17 martie 2006 - comisioane primărie 20000 E*35400 - 50,000.00 (fila 57 din Anexa D a Registrului de casă al SC P. SA);

- la data de 20 martie 2006 - comisioane primăria Crv 20000E*3.54 - 20,800.00 (fila 58 din Anexa D a Registrului de casă al SC P. SA).

Explicaţia dată de inculpatul P.G.C. noţiunii de „comision” respectiv că acesta era mijlocul prin care putea să ia banii din firmă şi să-i cheltuiască în alte scopuri decât cele familiale datorită faptului că soţia sa era geloasă, nu are nicio logică cât timp acesta menţionează expres în situaţia contabilă paralelă că sumele respective reprezintă comisioane primăria Craiova.

Explicaţia dată acestei consemnări de către inculpatul P.G.C. nu este credibilă mai ales că firma avea sediul la Piteşti, iar menţionarea Primăriei Craiova ca beneficiară a comisioanelor doar pentru a se ascunde de soţie nu este de natură a conferi acestora credibilitate.

Din conţinutul convorbirilor telefonice înregistrate în Dosarul nr. 97/P/2008, precum şi a celor înregistrate în baza mandatelor de interceptare din 31 octombrie 2006 şi din 12 ianuarie 2007, emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rezultă că menţiunile efectuate în sistemele informatice sunt reale şi se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, la data de 9 noiembrie 2006, ora 9:50 a fost interceptată o convorbire telefonică între inculpatul P.G.C. şi inculpatul P.G.C. căruia i-a cerut să-i facă rost de 10.000 euro „că trebuie să dau la ăştia de la Craiova să-mi bage autobuze şi alea”.

În aceeaşi zi, în registrul de casă a fost menţionată contravaloarea în lei a sumei de 10.000 euro, respectiv suma de 35.050 lei.

Relevantă pentru dovedirea vinovăţiei inculpatului S.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită este şi declaraţia martorului M.D. fost arhitect şef al Primăriei municipiului Craiova care a declarat că a fost contactat de către inculpatul S.A. după ce a fost audiat la Serviciul Teritorial Piteşti al D.N.A. care l-a întrebat probleme de care au fost interesaţi anchetatorii iar el i-a spus că numai aspectele privitoare la autorizaţia emisă pentru SC P. SA Piteşti.

Arată martorul în cuprinsul declaraţiei că documentaţia depusă în data de 18 noiembrie 2005 a fost identică cu cea depusă în data de 16 martie 2006 singura diferenţă fiind că ultima a primit viza juridică însă nu cunoaşte din ce motive.

Arată martorul de asemenea că lui personal nu i s-au oferit bani sau bunuri pentru a semna autorizaţia de construire din 16 martie 2006 şi nu cunoaşte dacă alt funcţionat din cadrul Primăriei Craiova a primit bani sau bunuri pentru a nu-şi îndeplini în mod corespunzător atribuţiilor de serviciu legate de emiterea acestei autorizaţii.

Întrucât au existat îndoieli cu privire la veridicitatea declaraţiilor date de martorul M.D. referitor la solicitarea inculpatului A.S. de a se emite autorizaţia de construire pentru SC P. SA, şi întrucât s-a constatat că între probele administrate şi declaraţiile martorului există neconcordanţe majore, s-a dispus prin rezoluţia procurorului efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice de detectare a comportamentului simulat în baza dispoziţiilor art. 112 şi următoarele C. proc. pen.

Din conţinutul raportului de constatare tehnico ştiinţific pentru detectarea comportamentului simulat din 16 martie 2010 rezultă că la întrebările relevante cauzei, respectiv dacă a primit dispoziţie din partea primarului S.A. sau dacă l-a constrâns în vreun fel pentru a semna autorizaţia de construire şi dacă cunoştea că inculpatul S.A. ar fi primit o anumită sumă de bani de la P.G.C. pentru a elibera autorizaţia de construire pentru SC P. SA, deşi răspunsurile au fost negative, s-au evidenţiat reacţii specifice comportamentului simulat.

Şi declaraţia martorei L.E. este relevantă în cauză, aceasta desfăşurându-şi activitatea în cadrul Direcţiei de Urbanism din Primăria Municipiului Craiova, ea fiind desemnată să verifice documentaţia aferentă autorizaţiei de construire, iar cu ocazia audierii sale a arătat modul defectuos în care a fost emisă autorizaţia de construire din 16 martie 2006.

Susţine martora că iniţial după verificarea documentaţiei a depus dosarul la registratură pentru restituirea acestuia însă este posibil să se fi prezentat reprezentanţi ai societăţii la primărie, motiv pentru care consilierul juridic N.C. a şters viza iniţială şi a pus viza de acord.

Mai arată martora că asupra sa s-au exercitat presiuni pentru redactarea autorizaţiei de construire, iar acestea puteau fi executate de arhitectul şef, fie de la secretarul primăriei, fie de la primatul municipiului Craiova.

Martora M.N., secretarul Primăriei municipiului Craiova a arătat în declaraţia sa că la momentul semnării autorizaţiei de construire, la data de 16 martie 2006 a verificat documentaţia şi a constatat că era completă şi întrunea toate condiţiile legale pentru emiterea autorizaţiei de construire, nu a exercitat nici un fel de presiuni asupra martorei L.E. pentru a introduce documentaţie pe şedinţa Comisiei de Acord Unic sau să redacteze autorizaţia în cursul zilei de 16 martie 2006, nu a primit nici o sumă de bani de la P.G.C. pentru emiterea autorizaţiei, exprimându-şi în acelaşi timp consimţământul de a fi testată pentru detectarea comportamentului simulat legat de acest aspect.

Arată de asemenea martora că după ce a dat prima declaraţie în faţa organelor de urmărire penală s-a întâlnit la sediul Primăriei în ziua respectivă cu inculpatul S.A. căruia i-a comunicat că a dat declaraţie referitoare la emiterea autorizaţiei de construire, însă acesta nu a comentat în nici un fel şi nici nu a determinat-o să declare în vreun fel iar discuţia a avut loc la iniţiativa ei.

Întrucât între declaraţiile martorei M.N. şi probele administrate în cauză existau neconcordanţe majore şi suspiciuni cu privire la sinceritatea şi buna credinţă a acesteia, s-a dispus prin rezoluţia procurorului din data de 9 martie 2010 efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice de detectare a comportamentului simulat, constatare ce nu a putut fi efectuată, martora arătând că suferă de hipertensiune arterială, fiind declarată inaptă pentru a fi examinată cu tehnica poligraf.

Un alt act material al infracţiunii de luare de mită în formă continuată îl constituie primirea de către inculpatul S.A. de la inculpatul P.G.C. a sumei de 10.000 euro în scopul facilitării emiterii acordului de prelungire a traseului nr. 13 de autobuz până la zona unde era amplasat H.P. Craiova şi înfiinţarea unei perechi de staţii pe acest traseu.

Întrucât hypermarket P. Craiova a fost deschis la sfârşitul lunii octombrie 2006, reprezentanţii acestuia erau interesaţi ca mijloacele de transport în comun să circule până în zona respectivă pentru a asigura fluenţa unor clienţi într-un număr cât mai mare, fapt pentru care s-a efectuat o solicitare de prelungire a traseului mijloacelor de transport în comun la nivelul Comisiei pentru Sistematizarea Circulaţiei Rutiere din cadrul Primăriei Municipiului Craiova, comisie al cărei preşedinte era inculpatul S.A..

Discuţiile pe această temă au fost purtate iniţial cu inculpatul S.A. şi întrucât solicitarea SC P. SA nu a fost rezolvată conform aşteptărilor, inculpatul P.G.C. a luat hotărârea de a se întâlni cu primarul Municipiului Craiova, situaţia ce rezultă din convorbirea telefonică dintre P.G.C. şi U.B. din data de 8 noiembrie 2006 ce a avut următorul conţinut :

U.: Alo!

P.G.C.:- Ce zice ăsta, primaru cu autobuzul şi cu asta?

U.:- Mi-a zis că rezolvă. M-a trimis, a vorbit cu directorul, cu B... şi a zis ..

P.G.C.- A zis că rezolvă, nu?

U.- Şi a vorbit el cu B. (n.n. directorul R.A.T.C Craiova).

P.G.C.- Aha!

U.:- .. şi a zis că bagă, nu bagă autobuz că n-are autobuze. Şi a zis că bagă tramvaiul la fiecare sfert de oră.

P.G.C.- Autobuze nu bagă?

U.:- Momentan nu, a zis că peste o lună, o lună jumate cumpără patruzeci de autobuze.

P.G.C.- Bine ..

U.:- Ş-atuncea e posibil să ne bage. Numai ..

P.G.C.:- Mă duc eu pe la el. n-am încotro. Hai pa.

U.- Bine.

P.G.C.: - Pa. Pa.

În cursul aceleiaşi zile inculpatul P.G.C. l-a apelat pe inculpatul S.A. şi au stabilit să se întâlnească a doua zi, după care inculpatul Penescu este apelat de către U.B. care îi comunică faptul că a luat legătura cu B. şi i-a spus că se mai gândeşte, moment în care inculpatul P.G.C. îi spune interlocutorului „lasă că mă duc eu mâine la el, la primar şi o rezolv eu”.

Tot în aceeaşi zi a fost interceptată o altă convorbire telefonică între aceleaşi persoane în timpul căreia inculpatul S.A. spune lui U.B. „eu mă duc acolo că trebuie să-i dau ceva ăluia, că altfel nu face”.

În cursul aceleiaşi zile inculpatul P.G.C. îl apelează pe inculpatul P.G.C. având cu acesta următoarea convorbire:

P.G.C.: Fă-mi rost de 10.000 euro că trebuie să dau la ăştia de la Craiova să-mi bage autobuze şi alea.

P.I..: Deci euro, euro.

P.G.C.: Da, dar repede, în …. la ora unşpe fără un sfert îi dai lui Ţ. să vină la mine acasă, da?

P.I.: Unşpe patruşcinci.

P.G.C.: Hai pa. Nu, zece-patruşcinci.

P.I.: - Zece-patruşcinci.

Ulterior inculpatul P.G.C. l-a apelat pe inculpatul S.A. şi au stabilit să se întâlnească la primărie în aceeaşi zi.

Din conţinutul convorbirii telefonice rezultă cu certitudine că inculpatul P.G.C. i-a dat inculpatului S.A. suma de 10.000 euro pentru a rezolva problema transportului în zona centrului comercial, siguranţa cu care acesta îi cererea lui U.B. să meargă a doua zi la primărie şi să ceară orice „pentru că am fost acum la el, e totul OK”, conducând la concluzia că a fost creat un ascendent moral asupra primarului care primise suma de 10.000 euro şi în acest mod putea fi rezolvată orice problemă a SC P. SA.

Faptul că inculpatul P.G.C. i-a dat primarului S.A. suma de 10.000 euro rezultă şi din convorbirea dintre inculpatul P.G.C. şi fratele acestuia P.I. din aceeaşi zi, în cuprinsul căreia inculpatul îi spune fratelui său „vorbii cu S., fusei, îi dădui ăia şi îi spusei că mâine îi trimit p-ăştia să-i spună exact ce vrea”.

Suma de 10.000 euro remisă cu titlu de mită a fost menţionată în registrul de casă al SC P. SA cu menţiunea comisioane primat Craiova - 35.050 la data de 9 noiembrie 2006 şi reprezintă echivalentul în lei a sumei de 10.000 euro.

În data de 10 noiembrie 2006 U.B. l-a apelat pe inculpatul P.G.C. căruia i-a comunicat că a fost la primărie, că a rezolvat problema transportului fiind mulţumit de atitudinea de colaborare cu primarul.

În aceeaşi convorbire inculpatul P.G.C. îi spune lui U.B. pentru a se asigura că problema transportului se va rezolva, să le dea câte 20 milioane lei lui B. şi directorului tehnic din cadrul Regiei Autonome de Transport Craiova.

Tot în timpul acestei convorbiri, U.B. i-a spus lui P.G.C. că primarul S.A. l-a criticat pe B. spunând „al dracu de comunist, cu mama lui, l-au pus în funcţie şi acum mă tot freacă pe mine cu astea”, însă ulterior l-a sunat şi a spus că vine directorul tehnic pentru a hotărî cum se va proceda cu autobuzul.

Din aceste convorbiri telefonice rezultă cu certitudine atât „bunăvoinţa” inculpatului S.A. de a rezolva problema transportului în comun în zona hypermarket-ului P., bunăvoinţă determinată de primirea sumei de 10.000 euro, cât şi influenţa pe care acesta o avea asupra reprezentanţilor Regiei Autonome de Transport Craiova pe care i-a numit în funcţiile respective.

Cu privire la infracţiunea de dare de mită reţinută în sarcina inculpatului S.D.G. rezultă din probele dosarului că în urma unui control efectuat la data de 7 noiembrie 2006 de către comisari din cadrul Gărzii de Mediu - Comisariatul judeţean Dolj, la sediul hypermarket P. Craiova, s-a constatat că funcţionează fără autorizaţie de mediu, astfel încât P.G.C. i-a cerut inculpatului S.D.G. să se deplaseze la sediul instituţiei respective şi să-i ofere comisarului şef C.M. cu titlu de mită suma de 1000 lei pentru ca SC P. SA să nu fie sancţionată contravenţional pentru lipsa autorizaţiei de mediu.

Inculpatul S.D.G. s-a deplasat la Comisariatul judeţean Dolj şi i-a oferit comisarului şef C.M. suma de 1.000 lei cu titlu de mită, însă acesta a refuzat şi a dispus întocmirea procesului verbal de contravenţie prin care SC P. SA a fost sancţionată contravenţional cu suma de 15.000 lei conform O.U.G. nr. 195/2005 şi Legea nr. 265/2006 privind lipsa autorizaţiei de mediu.

Fiind audiat în cursul procesului penal, martorul C.F. - comisar şef în cadrul Gărzii Naţionale de Mediu - Comisariatul judeţean Dolj, a declarat că inculpatul S.D.G. a mers la el în birou şi a încercat să-i ofere bani pentru a nu mai aplica amenda contravenţională.

Declaraţia martorului se coroborează şi cu conţinutul convorbirilor telefonice purtate între inculpatul P.G.C. şi S.D.G. în cuprinsul căreia primul îi spune celuilalt să-i ofere comisarului şef o sumă de bani pentru a nu mai aplica sancţiunea contravenţională.

Cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată reţinută în sarcina inculpatului P.G.C., în legătură directă cu o infracţiune de corupţie rezultă din probele dosarului că inculpatul P.G.C., în calitate de administrator a SC P. SA Piteşti a întocmit un înscris sub semnătură privată pe care l-a depus la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj, constând într-un proces-verbal de recepţie parţială datat 27 martie 2006 în care se menţionează că la data respectivă au fost recepţionate fizic lucrările la hypermarket P. Craiova şi anume „terminarea fundaţiei şi a stâlpilor de susţinere conform documentaţiei şi Autorizaţiei de Construire din 16 martie 2006.

Din probele dosarului rezultă că această menţiune nu este reală deoarece lucrările au fost efectuate fără autorizaţie de construire acesta fiind motivul pentru care s-a dispus sancţionarea contravenţională a societăţii de către Primăria Municipiului Craiova la data de 22 noiembrie 2005.

Fiind audiat pe parcursul procesului penal, inculpatul P.G.C. nu a putut să dea o explicaţie logică cu privire la întocmirea acestui înscris sub semnătură privată şi nici cu privire la scopul cu care a fost întocmit.

Faţă de argumentele expuse, reţine Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că vinovăţia inculpaţilor S.A., P.G.C., S.D.G. şi P.G.C. sub aspectul comiterii infracţiunilor ce li se reţin în sarcină, a fost dovedită mai presus de orice îndoială rezonabilă, existenţa faptelor fiind confirmată de un probatoriu complet şi complex, fiind îndeplinite toate condiţiile pentru antrenarea răspunderii penale a inculpaţilor.

Apărările formulate de inculpatul S.A., în sensul achitării sale în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de luare de mită nu sunt fondate, probele evidente de vinovăţie expuse anterior conturează elementele constitutive ale acestei infracţiuni, nefiind evidenţiate dubii sub aspectul existenţei infracţiunii.

Înalta Curte reţine că probele administrate în cauză se coroborează între ele şi fac dovada existenţei infracţiunii de luare de mită în formă continuată.

Inculpatul S.A. a solicitat să fie audiat în faţa Înaltei Curţi, el fiind audiat la termenul din 2 iulie 2013, însă declaraţia acestuia nu are un caracter de noutate de natură să răstoarne situaţia de fapt stabilită în actul de sesizare al instanţei.

Printre alte aspecte menţionate, inculpatul S.A. arată că nu îl cunoştea pe inculpatul P.G.C. şi că a discutat cu acesta după emiterea autorizaţiei de construire, afirmaţie contrazisă însă de probatoriul administrat în cauză, cu referire strictă la convorbirile telefonice din care rezultă cu certitudine, având în vedere termenii familiari folosiţi în timpul convorbirilor, că aceştia se cunoşteau şi vorbeau frecvent la telefon.

Existenţa unei situaţii contabile paralele ţinută de inculpatul P.G.C., unde sunt menţionate sumele date cu titlu de „comision” la Primăria Craiova, convorbirile telefonice dintre inculpatul P.G.C. şi U.V., S.D.G. şi P.I., declaraţii martori M.N. sunt probe evidente de vinovăţie, astfel că apreciază Înalta Curte că apărările formulate de inculpatul S.A., în sensul achitării pentru inexistenţa faptei sunt lipsite de fundament.

Nu poate fi omisă din ansamblul probator, declaraţia martorului M.D., precum şi concluziile raportului de constatare ştiinţifică din care rezultă evidenţierea notei specifice a comportamentului simulat la întrebările relevante cauzei, una dintre aceste întrebări referindu-se la împrejurarea dacă cunoaşteţi că inculpatul S.A. a primit o anumită sumă de bani de la P.G.C. pentru a elibera autorizaţia de construire.

Mai mult decât atât, deşi i s-a cerut inculpatului S.A. să accepte o testare cu aparatul poligraf, acesta refuzat.

Este adevărat că această tehnică nu reprezintă o probă propriu-zisă însă ea constituie un indiciu şi reflectă atitudinea celui testat în raport de o anumită stare de lucruri.

Or, în această situaţie orice persoană care se consideră nevinovată şi neimplicată într-o activitate infracţională trebuie să uzeze de toate mijloacele şi oportunităţile legale pentru a-şi dovedi nevinovăţia.

Deşi apărarea inculpatului S.A. în concluziile scrise cât şi în pledoaria orală face referire la declaraţia martorului M.A., ca şi la convorbirea telefonică dintre P.G.C. şi M.A., ca fiind nerelevante cauzei, Înalta Curte reţine că într-adevăr discuţia telefonică dintre cei doi se referă la o altă persoană la care a apelat inculpatul P.G.C. pentru a scoate un teren din circuitul agricol, dar în acelaşi timp se fac referiri şi la modul de lucru al autorităţilor locale din Craiova în sensul că trebuie să oferi diverse sume de bani pentru a rezolva anumite probleme ce depind de sarcinile de serviciu ale acestora.

Referitor la afirmaţia făcută ce martorul M.A. în declaraţia dată pe parcursul procesului penal, conform căreia ar fi auzit că s-a dat suma de 20.000 de dolari SUA sau euro pentru obţinerea autorizaţiei de construire, din anturajul persoanelor de la SC P. SA Piteşti, aceasta se coroborează cu materialul probator administrat în cauză, cuantumul sumei ce a constituit obiectul infracţiunii de luare de mită, diferit de cel reţinut în rechizitoriu, neavând relevanţa sub aspectul existenţei infracţiunii ci doar sub aspectul stabilirii sancţiunii penale.

Şi cu privire la acuzaţia de luare de mită în legătură cu prelungirea traseului nr. 13 de autobuz, apărarea a solicitat a se reţine că fapta nu există, apărare ce nu poate fi primită, argumentele expuse de Înalta Curte sub aspectul existenţei acestei infracţiuni fiind bazate pe probe certe de vinovăţie.

Este adevărat că membrii Comisiei de Sistematizare a Circulaţiei Rutiere şi Pietonale a municipiului Craiova, audiaţi pe parcursul procesului penal au arătat că nu au fost influenţaţi de vreo persoană în adoptarea hotărârii de a prelungi traseul mijloacelor de transport în comun până la H.P. Craiova, însă discuţiile telefonice purtate între inculpaţii S.A. şi P.G.C., dintre P.G.C. cu U.V.B., S.D.G. şi P.I., consemnarea sumei de 10.000 euro în evidenţa paralelă a SC P. SA, chiar în ziua în care inculpatul P.G.C. s-a întâlnit cu S.A. în cadrul Primăriei municipiului Craiova, evidenţiază vinovăţia inculpatului S.A. şi cu privire la acest act material al infracţiunii continuate de luare de mită.

Cu privire la infracţiunea prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen., apărarea solicită achitarea inculpatului S.A. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., solicitând a se reţine că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii nici sub aspectul laturii obiective şi nici cu privire la latura subiectivă.

Înalta Curte reţine că această apărare nu este fondată, aspectele invocate în susţinerea acestei teze, nefiind în măsură să conducă la achitarea inculpatului de orice penalitate.

În susţinerea acestei apărări, inculpatul S.A. a invocat dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. proc. pen., în sensul că prin sentinţa civilă nr. 1472 din 23 iunie 2008 a Tribunalului Dolj pronunţată în Dosarul nr. 4016/63/2006 s-a constatat legalitatea autorizaţiei, sentinţă ce a rămas definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 1864 din 21 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova.

Dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora „hotărârea definitivă a instanţei civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale”, nu sunt incidente în cauză cât timp reţinerea acestei infracţiuni a fost determinată de faptul că în cuprinsul autorizaţiei au fost menţionate elemente nereale, respectiv că au fost ataşate toate documentele necesare printre care certificatul de nomenclatură stradală, decizia de scoatere a terenului din circuitul agricol, când în realitate aceste acte nu se aflau în documentaţia înaintată primăriei.

În sentinţa civilă menţionată se face referire la decizia nr. 3 din 14 noiembrie 2006 de scoatere din circuitul agricol a terenului situat în Craiova tarlaua 23 parcela 1 dobândit de SC P. SA însă la solicitarea SC K.M. SRL şi nu la cererea SC P. SA.

Sub aspectul laturii subiective, apărarea formulată de inculpatul S.A. în sensul că „a semnat ca primarul” nu poate determina constatarea că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive, din ansamblul probator, rezultând fără putinţă de tăgadă, că inculpatul S.A. era tot timpul la curent cu ceea ce se întâmpla în legătură cu viitorul centru comercial.

Faţă de toate aceste argumente prezentate, Înalta Curte reţine vinovăţia inculpatului S.A. sub aspectul comiterii infracţiunilor de luare de mită şi fals intelectual în legătură cu o faptă de corupţie şi corelativ reţine şi vinovăţia inculpatului P.G.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită în formă continuată.

Apărarea inculpatului P.G.C. invocă nelegalitatea probelor obţinute în faza de urmărire penală, făcând referire „la înregistrarea audio a unor convorbiri telefonice purtate în principal între cei trei inculpaţi”.

Sub acest aspect se invocă faptul că probele au fost obţinute în faza actelor premergătoare, iar în această fază nu se pot efectua înregistrări audio.

Înalta Curte nu împărtăşeşte această teză a apărării, întrucât legiuitorul nu condiţionează emiterea autorizaţiei de interceptare de începerea urmăririi penale, aşa cum a înţeles să o facă în cazul emiterii autorizaţiei de percheziţie unde a prevăzut expres în art. 100 C. proc. pen. că aceasta nu poate fi dispusă înainte de începerea urmăririi penale.

În cazul autorizării percheziţiei, legiuitorul a prevăzut expres că percheziţia domiciliară se dispune în cursul urmăririi penale, condiţie pe care nu o regăsim în cazul interceptărilor audio, astfel încât apreciază Înalta Curte că toate criticile formulate de inculpatul P.G.C. cu privire la nelegalitatea înregistrărilor audio nu sunt fondate.

În faza de cercetare judecătorească inculpatul P.G.C. a solicitat la termenul din 27 februarie 2012 la Tribunalul Galaţi, efectuarea unei expertize tehnico-criminalistice a înregistrărilor audio, iar prin încheierea din 1 octombrie 2012 Tribunalul Galaţi a prorogat pronunţarea asupra acestei cereri, până la depunerea punctului de vedere oficial al Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, privind oportunitatea expertizării mijlocului de probă ce conţine interceptarea convorbirilor telefonice din perspectiva stabilirii autenticităţii, a stabilirii existenţei urmelor de alterare şi a expertizării echipamentului tehnic cu care s-a realizat lucrarea.

Cu adresa nr. 397 din 15 octombrie 2012 Institutul Naţional de Expertiză Criminalistică, a răspuns solicitării formulate de Tribunalul Galaţi şi a menţionat că singura examinare care poate fi efectuată se referă la eventuala stabilire a unor urme de alterare, sens în care a solicitat a se pune la dispoziţie înregistrările contestate în original sau duplicat admise de instanţă, datele tehnice disponibile cu privire la activităţile de realizare şi de gestionare a fiecărei înregistrări până la momentul înaintării spre expertizare şi echipamentul tehnic utilizat la realizarea înregistrării.

În raport de aceste precizări ale Institutului Naţional de Expertiză Criminalistică, prin încheierea din 8 noiembrie 2012 Tribunalul Galaţi a prorogat pronunţarea asupra efectuării expertizei criminalistice pentru a se da posibilitatea inculpatului de a indica eventuale alterări ale înregistrării după copierea suportului optic.

Inculpatul P.G.C. nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei fapt pentru care Înalta Curte, referitor la proba privind efectuarea unei expertize asupra suporţilor optici originali ce conţin interceptările convorbirilor telefonice pentru a se stabili dacă înregistrările sunt autentice, dacă au fost realizate simultan cu evenimentele conţinute pe suporţii expertizaţi, dacă conţin ştersături, dacă au fost realizate cu echipament tehnic aflat în dotarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a respins această probă, întrucât inculpatul P.G.C. nu a indicat eventualele alterări ci s-a limitat doar la nişte suspiciuni ce nu au fost dovedite în niciun mod.

Nici criticile privind nelegalitatea probelor, formulate de către apărarea inculpatului P.G.C. cu referire strictă la folosirea raportului de constatare tehnico - ştiinţifică efectuat într-un alt dosar, nu sunt întemeiate.

În acest context apărarea invocă faptul că în rechizitoriu se face referire la un raport de constatare tehnico - ştiinţifică efectuat în Dosarul nr. 97/P/2008 în care P.G.C. are calitatea de inculpat pentru comiterea infracţiunii de dare de mită, asupra unui memory-stick despre care se susţine că ar aparţine inculpatului P.G.C., însă nicio dispoziţie legală nu permite folosirea unui raport de constatare într-o altă cauză.

Este adevărat că legea nu prevede această posibilitate aşa cum de altfel legiuitorul a prevăzut în cazul interceptărilor, stabilind prin art. 91² alin. (5) C. proc. pen. că, convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate pot fi folosite şi în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea unei alte infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 91¹ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., însă în acelaşi timp nu putem să omitem că urmărirea penală în prezenta cauză a început in rem cu privire la săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, săvârşită de funcţionari din cadrul Primăriei municipiului Craiova. În considerentele rezoluţiei nr. 172/P/2008 din 4 noiembrie 2009 se reţine că la data de 20 octombrie 2009 ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti s-au sesizat din oficiu de faptul că P.G.C. a oferit şi dat efectiv în data de 9 noiembrie 2006 numitului S.A., primar al municipiului Craiova, suma de 10.000 euro cu scopul ca, prin prisma funcţiei deţinute să-şi exercite influenţa asupra conducerii Regiei Autonome de Transport Craiova pentru a modifica traseul autobuzelor ce circulă în apropierea hipermarket-ului P. din Craiova şi amplasarea unei staţii în parcarea acestei unităţi.

Întrucât în urma efectuării actelor de urmărire penală s-a stabilit că există legătură între fapta susmenţionată şi înregistrările din registrul de casă descoperite cu ocazia percheziţiilor informatice efectuate în Dosarul penale nr. 97/P/2008, în mod corect s-a dat eficienţă constatării ştiinţifice asupra memory-stick-ului mai ales că datele menţionate în registrul de casă se coroborează cu probele administrate în cauză şi au legătură directă cu cauza dedusă judecăţii.

Înalta Curte consideră că probele administrate în cauză fac dovada vinovăţiei inculpatului P.G.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii continuate de dare de mită fiind dovedită existenţa celor 3 acte materiale, respectiv că acesta a dat inculpatului S.A. sumele de 40.000 euro pentru emiterea autorizaţiei de construire, 10.000 euro pentru a fi prelungit traseul mijloacelor de transport în comun până la hipermarket-ul P., precum şi suma de 1.000 lei, în varianta oferirii către C.M. - comisar şef în cadrul Gărzii Naţionale de Mediu - Comisariatul Judeţean Dolj.

Apărarea inculpatului P.G.C. a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru actele materiale de dare de mită faţă de inculpatul S.A., apărare ce nu poate fi primită, probele administrate în cauză dovedind în mod indubitabil existenţa acestor fapte ca şi comiterea lor cu forma de vinovăţie cerută de lege.

Înalta Curte a descris modalitatea de comitere a faptelor cu ocazia analizării faptelor corelative de luare de mită comise de inculpatul S.A., fapt pentru care nu va mai relua descrierea situaţiei de fapt şi în cazul inculpatului P.G.C.

Cu privire la actul material de dare de mită cu privire la comisarul şef C.M., apărarea inculpatului P.G.C. a solicitat a se reţine disp. art. 29 C. pen., referitoare la instigarea neurmată de executare.

Înalta Curte consideră că această cerere nu poate fi primită şi nici nu poate avea consistenţa unei cereri de schimbare a încadrării juridice care să oblige instanţa să se pronunţe asupra acesteia.

Astfel, instigarea neurmată de executare presupune ca instigatul după ce a acceptat săvârşirea faptei prevăzută de legea penală, se răzgândeşte şi nu mai trece la săvârşirea faptei sau comite o tentativă nepedepsibilă ori începe săvârşirea faptei dar se desesizează sau împiedică producerea rezultatului.

În această situaţie instigatul nu va fi pedepsit dacă a renunţat la comiterea faptei, dar instigatorul va răspunde penal după regulile prevăzute în art. 29 alin. (1) C. pen., pentru instigare neurmată de executare.

În cauza dedusă judecăţii, rezultă că inculpatul P.G.C. i-a solicitat telefonic inculpatului S.D.G. să îi ofere o sumă de bani comisarului C.M. pentru a nu aplica amenda contravenţională faţă de SC P. SA, activitate dusă de acesta până la capăt însă a fost refuzat de către martor care nu a acceptat oferta inculpatului S.D.G. şi a sancţionat contravenţional SC P. SA.

Fapta comisă de cei doi inculpaţi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită în varianta oferirii unei sume de bani, faptă comisă cu intenţie, faptă consumată la momentul oferirii astfel încât solicitarea apărării în sensul de a se reţine incidenţa disp. art. 29 C. pen., privind instigarea neurmată de executare este lipsită de sens.

Deşi inculpatul P.G.C. neagă comiterea faptelor, Înalta Curte reţine că materialul probator consistent administrat în cauză, respectiv conţinutul convorbirilor telefonice, evidenţa contabilă paralelă declaraţiile martorilor, înscrisuri, conturează conţinutul constitutiv al infracţiunii ce i se reţine în sarcină.

Cu privire la inculpatul S.D.G., reţine Înalta Curte că fapta de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, reţinută în sarcina sa, a fost dovedită atât cu privire la existenţa sa cât şi sub aspectul comiterii ei cu forma de vinovăţie cerută de lege.

Deşi apărarea a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., solicitând a se reţine că fapta nu a fost comisă de el, Înalta Curte reţine că nu se face dovada în nici un mod că nu inculpatul este autorul acestei fapte.

Probele administrate în cauză şi facem referire cu deosebire la convorbirile telefonice cu inculpatul P.G.C. şi declaraţia martorului C.M., confirmă comiterea faptei de către inculpat, cu intenţie el oferind comisarului şef suma de 1000 lei, cu titlu de mită pentru a nu sancţiona contravenţional SC P. SA pentru lipsa avizului de mediu în cazul construirii hipermarket-ului P. Craiova.

Şi fapta reţinută în sarcina inculpatului P.G.C. de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu o faptă de corupţie prev. de art. 290 din C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 a fost dovedită, din conţinutul probelor rezultând că acesta a întocmit un proces verbal datat 27 martie 2006 de recepţie finală, în care menţionează că la acea dată au fost recepţionate fizic lucrările la H.P. şi anume terminarea fundaţiei şi a stâlpilor de susţinere, aspecte nereale, deoarece aceste lucrări au fost efectuate fără autorizaţie de construire, încercând în acest mod să ofere o aparenţă de legalitate acestor lucrări efectuate în afara unui cadrul legal.

Solicitarea apărării de achitare a inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., invocând inexistenţa faptei pe motiv că procesul - verbal a fost semnat ulterior întocmirii autorizaţiei de construire nu este fondată, neavând nici un suport probator.

Deşi inculpatul a recunoscut că semnătura de la rubrica administrator P.G.C. - SC P. SA din procesul verbal de recepţie finală îi aparţine, în declaraţia dată pe parcursul procesului penale acesta a arătat că nu poate preciza nici împrejurările în care a întocmit procesul-verbal şi nici scopul pentru care a fost întocmit.

Poziţia adoptată de inculpat de nerecunoaştere a faptei este contrazisă de probele dosarului din conţinutul cărora rezultă că lucrările au fost efectuate în afara cadrului legal, acesta a fost motivul pentru care societatea a fost sancţionată contravenţional prin procesul verbal din data de 22 noiembrie 2005 întocmit de Primăria municipiului Craiova.

În raport de toate argumentele prezentate Înalta Curte apreciază că vinovăţia inculpaţilor S.A., P.G.C., S.D.G. şi P.G.C. a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă sub aspectul comiterii faptelor ce li se reţin în sarcină astfel încât va dispune condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului S.A. Înalta Curte va da eficienţă criteriilor prev. de art. 72 C. pen., urmând să realizeze o proporţie între gradul de pericol social al faptei şi pedeapsa aplicată.

Înalta Curte va avea în vedere în procesul de individualizare a pedepsei natura infracţiunilor comise, modalitatea de comitere a faptelor, calitatea în care acesta a comis faptele, respectiv aceea de ales local, calitate în care trebuia să apere interesele cetăţenilor şi nu să folosească o instituţie a statului pentru interesele proprii.

Cu privire la cuantumul pedepsei, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei sancţiuni penale egale cu minimul special al pedepsei este aptă să asigure dublul scop al pedepsei, astfel nu este definit de disp. art. 52 C. pen., având în vedere timpul scurs de la comiterea faptelor şi lipsa antecedentelor penale.

Ca modalitate de executare, Înalta Curte apreciază că se impune executarea pedepsei în regim de detenţie, natura faptelor comise ca modalitate de executare impunând un regim privativ de libertate.

Referitor la inculpatul P.G.C., Înalta Curte va da eficienţă tuturor criteriilor generale reglementate de disp. art. 72 C. pen. şi va aplica inculpatului o pedeapsă orientată către mediul prevăzut de lege, având în vedere natura infracţiunilor comise ca şi perseverenţa infracţională de care a dat dovadă săvârşind mai multe acte materiale ce intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Înalta Curte consideră că în cazul acestui inculpat se impune un regim sancţionator mai sever, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, respectiv acesta, pentru a-şi rezolva problemele personale, a înţeles să dea mită funcţionarilor din diferite instituţii ale statului, concepţia sa fiind aceea că numai în acest mod îşi putea rezolva problemele personale şi, de asemenea îi determina şi pe alţi angajaţi ai săi de a proceda de aceeaşi manieră, comportament de natură să afecteze încrederea opiniei publice în instituţiile statului.

Mai mult decât atât, reţine Înalta Curte că inculpatul P.G.C. este inculpat în alte trei dosare penale tot pentru fapte de aceeaşi natură, toate aceste argumente pledând pentru executarea pedepsei în regim de detenţie, numai în acest mod putând fi realizată reeducarea inculpatului în sensul formării unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

În cazul inculpaţilor S.D.G. şi P.G.C., Înalta Curte va stabili un regim sancţionator mai blând atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, având în vedere gradul redus de participare a acestora la comiterea faptelor.

Poziţia manifestată de inculpaţi pe parcursul procesului penal, contribuţia inculpaţilor la comiterea faptelor, lipsa antecedentelor penale sunt împrejurări cărora Înalta Curte le va da eficienţa necesară şi va stabili ca modalitate de executare suspendarea condiţionată a executări pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, considerând că în acest mod poate fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen.

Solicitarea inculpatului P.G.C. de a se reţine incidenţa disp. art. 18¹ C. pen., respectiv că fapta ce i se reţine în sarcină nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, nu este întemeiată.

Natura faptei comise ca şi modalitatea de comitere a acesteia sunt împrejurări de natură să aducă o atingere majoră valorilor apărate de lege, fapt ce implică o sancţiune de natură penală şi nu una administrativă.

Lipsa antecedentelor penale, gradul de instruire ca şi faptul că inculpatul are în întreţinere un copil minor, sunt împrejurări ce vor fi valorificate în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, fără a avea consistenţa necesară de a determina pericolul social al faptei.

În cazul inculpatului S.A., Înalta Curte va aplica şi o pedeapsă complementară alături de infracţiunea de luare de mită, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen., pe o perioadă determinată conform disp. art. 65 C. pen.

În privinţa tuturor inculpaţilor, Înalta Curte va stabili o pedeapsă accesorie, constând în interzicerea unor drepturi din cele prev. de art. 64 C. pen., pe perioada executării pedepsei principale, pedepse individualizate în raport de jurisprudenţa CEDO, cauza Sabău şi Pârcălab, fiind relevantă în acest sens.

În privinţa inculpaţilor S.D.G. şi P.G.C., având în vedere modalitatea de executare a pedepselor, Înalta Curte va dispune, potrivit disp. art. 71 alin. (5) C. pen., suspendarea executării pedepselor accesorii pe perioada termenului de încercare.

Împotriva sentinţei penale pronunţată de prima instanţă, au declarat, în termen legal, recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi recurenţii intimaţi inculpaţi S.A., P.G.C., S.D.G. şi P.G.C.

Reprezentantul Ministerului Public - D.N.A., prin recursul declarat, a solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinţei penale atacate şi, în rejudecare, majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor S.A., P.G.C., S.D.G. şi P.G.C., invocând greşita individualizare a pedepselor aplicate, având în vedere infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi inculpaţii, care prezintă un grad ridicat de pericol social, beneficiind de o reglementare specială în Legea nr. 78/2000 şi un regim sancţionator sever.

Recurentul intimat inculpat S.A. a criticat sentinţa atacată, ca fiind netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:

- în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia neregularităţii actului de sesizare a instanţei;

- în mod greşit instanţa de fond nu a analizat probele în apărare, încălcând dispoziţiile exprese ale art. 356 lit. c) C. proc. pen.

- instanţa de fond la termenul din 2 iulie 2013 a procedat în mod nelegal la aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. cu privire la un martor esenţial în cauză, şi anume martorul M.A.

- instanţa de fond, în mod nelegal, şi-a întemeiat soluţia de condamnare pe „probe” care nu sunt prevăzute de lege şi anume pe rezultatul testării poligraf a martorului M.D., precum şi pe refuzul subsemnatului de a accepta o astfel de testare.

- în mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen., deşi nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, nici sub raportul laturii obiective şi nici sub raportul laturii subiective.

- în mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În realitate faptele la care face referire instanţa de fond nu există, întrucât nu a primit niciodată vreo sumă de bani de la coinculpatul P.G.C., nici pentru eliberarea autorizaţiei de construire din 16 martie 2006 şi nici pentru prelungirea traseului de autobuz nr. 13.

Faţă de cele arătate, recurentul intimat inculpat S.A. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, iar, în subsidiar, având în vedere că nu s-a pronunţat conform art. 356 lit. a) C. proc. pen., casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond. A solicitat şi casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Recurentul intimat inculpat P.G.C. a solicitat următoarele:

- casarea sentinţei penale atacate şi, în rejudecare, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) Cp. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu există nici cu privire la autorizaţia de construire şi nici cu privire la prelungirea traseului de autobuz, respectiv, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru actul material referitor la autorizaţia de mediu.

- în subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, avându-se în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului, care pot fi reţinute ca circumstanţe atenuante în favoarea acestuia şi ar justifica o executare a pedepsei fără executare efectivă, fie prin suspendarea condiţionată, fie prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Recurentul intimat inculpat P.G. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale atacate şi, rejudecând, reducerea cuantumului pedepsei aplicate, care depăşeşte cu mult minimul prevăzut de lege, cu menţinerea modalităţii de executare stabilită de instanţa de fond.

Recurent intimat inculpat S.D.G. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare cu corecta evocare a fondului şi respectarea prezumţiei de nevinovăţie, iar, în subsidiar, casarea sentinţei şi, rejudecând, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c), în subsidiar, art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Analizând recursurile declarate, prin raportare la motivele de recurs invocate, precum şi în raport cu dispoziţiile art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie, completul de 5 judecători, constată că acestea nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:

I. În ce priveşte recursul declarat de Ministerul Public, D.N.A.:

Referitor la prima critică de netemeinicie, vizând greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor S.A., P.G.C., S.D.G. şi P.G.C., parchetul a susţinut că se impune majorarea cuantumului acestora, având în vedere modalitatea concretă de comitere a faptelor, caracterul continuat al activităţii infracţionale, folosirea calităţii de primar a inculpatului S.A. şi a instituţiei pe care o reprezenta în interes propriu, valoarea sumei ce constituie obiect al infracţiunii de corupţie, faptul că inculpatul P.G.C. este inculpat în alte opt dosare penale tot pentru comiterea unor infracţiuni de corupţie, precum şi incidenţa prevederilor din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Examinând critica parchetului, instanţa de control judiciar constată că nu este întemeiată.

Analizând actele dosarului, se constată că, în mod corect, prima instanţă a avut în vedere la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social în concret al faptelor de corupţie comise, circumstanţele reale ale săvârşirii lor, dar şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.

În contextul concret al cauzei, prima instanţă, prin cuantumul pedepselor aplicate, orientat către minimul special prevăzut de lege, a ţinut cont de modul în care inculpaţii au conceput şi realizat faptele reţinute în sarcina acestora, de data săvârşirii acestora şi durata procedurilor judiciare.

Totodată, a fost avut în vedere profilul moral şi de personalitate pozitiv al inculpatului S.A., şi anume lipsa antecedentelor penale, conduita sa în societate, cariera de om politic şi vârsta acestuia.

Cât priveşte datele ce caracterizează persoana inculpatului P.G.C., care are calitatea de inculpat în alte opt dosare pentru infracţiuni de corupţie, prima instanţă a avut în vedere aspectele pozitive reflectate de activitatea acestuia în comunitate (prin crearea a 5000 de locuri de muncă), dar a dat eficienţă în mod corect perseverenţei infracţionale şi gradului de pericol social relevat de comportamentul inculpatului în relaţia cu autorităţile şi instituţiile statului.

În ce priveşte modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate inculpaţilor S.D.G. şi P.G.C., prima instanţă a avut în vedere în mod corect atât gradul redus de participare a acestora la comiterea faptelor, cât şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, conduita pe parcursul procesului penal, faptul că nu au antecedente penale, elemente care justifică aplicarea unor pedepse într-un cuantum redus şi suspendarea condiţionată a executării acestora.

Instanţa de recurs consideră că pedepsele aplicate inculpaţilor pentru fiecare din faptele comise reflectă, în mod plural, evaluarea tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, urmând ca pedepsele de câte 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru inculpaţii S.A. şi P.G.C. şi, respectiv, pedepsele a căror executare a fost suspendată condiţionat, de 1 an şi 6 luni închisoare pentru inculpatul S.D.G. şi de 1 an închisoare pentru inculpatul P.G.C., să asigure realizarea scopurilor educativ şi de exemplaritate ale acesteia, dând posibilitatea îndreptării şi reinserţiei sociale pozitive viitoare a inculpaţilor.

De asemenea, prin pedepsele aplicate se realizează şi respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.

II. În ce priveşte recursul declarat de recurentul intimat inculpat S.A.:

Apărarea inculpatului S.A. a formulat mai multe critici cu privire la neregularităţile actului de sesizare a instanţei:

În ce priveşte prima critică a apărării inculpatului, prin care a susţinut că rechizitoriul nu cuprinde toate menţiunile prevăzute la art. 317 C. proc. pen., prin aceea că acesta nu descrie fapta reţinută în sarcina inculpatului, aspect prin prisma căruia este foarte dificil de a face o apărare eficientă în cauză şi, în consecinţă, instanţa ar fi trebuit să restituie cauza procurorului, instanţa de control judiciar o apreciază ca neîntemeiată.

Din interpretarea prevederilor art. 332 C. proc. pen., rezultă că legiuitorul a limitat posibilitatea primei instanţe de a se desesiza şi a restitui cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale doar la patru situaţii: când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent; în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător.

În cauză, nu este incidentă niciuna dintre situaţiile enunţate, întrucât, din lecturarea rechizitoriului, rezultă că acesta corespunde din punct de vedere formal şi legal cerinţelor impuse de textul de lege pentru acest act procedural, respectiv cuprinde menţiunile enumerate de art. 263 C. proc. pen.

Cât priveşte efectuarea actelor de urmărire penală in rem, în lipsa inculpatului şi imposibilitatea asigurării apărării acestuia, instanţa constată că nu au fost indicate acele acte care au cauzat inculpatului o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel, iar, pe de altă parte, apărarea putea uza în cursul urmăririi penale de drepturile conferite de art. 172 C. proc. pen.

Împrejurarea că organul de urmărire penală a apreciat, la momentul sesizării sale, că fapta ar corespunde incriminării legale a infracţiunii de trafic de influenţă, iar, ulterior, din datele strânse în cauză nu şi-a format deplina convingere că autori ai presupuselor fapte de corupţie ar fi inculpaţii S.A. şi P.G.C., pentru a dispune începerea urmăririi penale in personam, reprezintă doar aprecierea subiectivă a organului judiciar la momentul efectuării actelor procesuale respective, acestea putând fi supuse cenzurii procurorului care supraveghea faza de urmărire penală. Din perspectiva legalităţii actelor de urmărire penală efectuate în cauză, se constată că, în raport cu cerinţele impuse de legiuitor pentru garantarea principiului legalităţii în această fază de debut a procesului penal, nu poate fi incidentă nicio sancţiune procesual penală.

Încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător atrage sancţiunea nulităţii absolute atunci când sunt obligatorii, potrivit legii. Or, în cauză, nu era incidentă o astfel de situaţie.

Cât priveşte criticile apărării referitoare la procesul-verbal de sesizare din oficiu, instanţa de control judiciar constată că nu sunt întemeiate.

Apărarea a susţinut că acest proces-verbal este lovit de nulitate absolută, întrucât a fost încheiat de poliţişti din cadrul D.N.A., iar nu de către organul de urmărire penală, precum şi faptul că în cuprinsul lui descrie fapta de trafic de influenţă, doar cu privire la actul material al remiterii sumei de 10.000 euro, iar nu pe cea de dare de mită.

Instanţa de control judiciar reţine că dispoziţiile referitoare la competenţa materială a organelor de urmărire penală au incidenţă doar cu privire la începerea şi efectuarea urmăririi penale, iar nu şi în ce priveşte modul prin care acestora li se aduce la cunoştinţă despre săvârşirea unei infracţiuni, motiv pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea de sesizare pentru orice persoană.

De asemenea, faptul că în descrierea faptei din cuprinsul procesului-verbal, se reţine de către ofiţerii de poliţie judiciară că numitul P.G.C. a oferit şi dat efectiv numitului S.A. suma de 10.000 euro cu scopul ca, prin prisma funcţiei deţinute, să îşi exercite influenţa asupra conducerii Regiei Autonome de Transport Craiova, nu are relevanţă asupra valabilităţii acestui act de sesizare, întrucât în partea finală a acestuia se menţionează că cercetările se efectuează faţă de numiţii S.A. şi P.G.C. pentru infracţiunile de dare şi luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) şi art. 255 alin. (1) C. pen., ambele raportate la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000. De altfel, organul de urmărire penală nu este ţinut de încadrarea juridică şi descrierea faptei din actul de sesizare, câtă vreme prin rezoluţia de începere a urmăririi penale a reţinut că din actele premergătoare şi actele de urmărire penală efectuate in rem, au rezultat date şi indicii cu privire la toate celelalte infracţiuni de corupţie pentru care s-a desfăşurat urmărirea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată.

Referitor la criticile apărării pe fondul cauzei, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că, din probele administrate în cauză, rezultă în mod cert că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Pentru ca o faptă să fie infracţiune este necesar să se constate cele trei trăsături esenţiale prevăzute de art. 17 C. pen.: să prezinte pericol social, să fie săvârşită cu vinovăţie şi să fie prevăzută de legea penală.

Existenţa acestor trei caracteristici esenţiale se constată prin verificarea, prioritar, a corespondenţei dintre fapta concretă cu descrierea conţinută în norma de incriminare, adică dacă se suprapune acestui model legal creat de legiuitor.

Existenţa faptei de luare de mită în formă continuată, prev. şi ped. de art. 254 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 5 alin. (1), art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., fals intelectual săvârşit în legătură cu o infracţiune de corupţie, prev. şi ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 din C. pen. cu referire la infracţiunea de luare de mită sub forma primirii de foloase, în modalitatea reţinută de prima instanţă rezultă din coroborarea probelor strânse în faza de urmărire penală şi administrate în cursul cercetării judecătoreşti.

Astfel cum a reţinut prima instanţă, inculpatul S.A., în calitate de primar al Municipiului Craiova şi de preşedinte al Comisiei de Sistematizare a Circulaţiei Rutiere şi Pietonale a Municipiului Craiova, în perioada februarie 2006 - noiembrie 2006, a primit cu titlu de mită, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, suma de 50.000 euro în mai multe tranşe de la inculpatul P.G.C. pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu sau să-şi îndeplinească în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu legate de exercitarea funcţiilor menţionate, în scopul facilitării emiterii Autorizaţiei de Construire din 16 martie 2006 pentru construirea hipermarketului P. Craiova, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 50/1991 şi Legii nr. 18/1001, autorizaţia de construcţie conţinând elemente nereale. Totodată, a primit mită pentru a facilita emiterea acordului de prelungire a traseului nr. 13 de autobuz până în zona unde era amplasat H.P. Craiova şi înfiinţarea unei perechi de staţii pe acest traseu.

Sub aspectul conţinutului juridic şi constitutiv al infracţiunii, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că acestea sunt realizate în concret, prin primirea foloaselor de către inculpatul S.A., în schimbul îndeplinirii unor acte ce intrau în sfera atribuţiilor de serviciu ale inculpatului.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, autorizaţia de construire constituie actul de autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea şi funcţionarea construcţiilor. Autorizaţia de construire se emite în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate potrivit legii. Conform art. 4 lit. b) din acelaşi act normativ, emitenţi ai acestei autorizaţii pot fi primarii municipiilor sau oraşelor, pentru construcţiile şi lucrările de orice fel din intravilanul şi extravilanul acestora.

Potrivit art. 7 alin. (1) din aceeaşi lege, autorizaţia de construire se emite în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, pe baza documentaţiei depuse, care trebuie să cuprindă:

a) certificatul de urbanism;

b) dovada titlului asupra terenului şi/sau construcţiilor;

c) proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii;

d) avizele şi acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism;

e) dovada privind achitarea taxelor legale.

Din cronologia actelor întocmite de primăria municipiului Craiova, după emiterea certificatului de urbanism la data de 8 iulie 2005 pentru SC P. SA, rezultă că au fost obţinute avize şi acorduri legale necesare dintre cele stabilite prin certificatul de urbanism, precum: avizul din 26 august 2005 al Ministerului Administraţiei şi Internelor - Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi avizul din 26 august 2005 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin care s-a aprobat scoaterea definitivă din circuitul agricol a terenului situat în tarlaua 23, Hotărârea Consiliului Local al municipiului Craiova din 30 iunie 2005 de aprobare a planului urbanistic de detaliu (PUD) privind schimbarea destinaţiei terenului din zonă agricolă în zonă cu caracter comercial.

Din ansamblul probator administrat în cauză, rezultă că autorizaţia de construire din 16 martie 2006 a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 91 şi următoarele din Legea nr. 18/1991 care stabilesc că amplasarea noilor construcţii de orice fel se face în intravilanul localităţilor, precum şi cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 50/1991.

Potrivit înscrisurilor aflate în dosar, autorizaţia de construire din 16 martie 2006 a fost emisă de primarul municipiului Craiova în favoarea SC P. SA, deşi la acel moment terenul situat în tarlaua 23 pe care urma să fie construit un hipermarket P., nu fusese trecut din extravilan în intravilan construibil şi nu exista o decizie de scoatere din circuitul agricol a acestui teren. Astfel, abia la data de 31 octombrie 2006, prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului Craiova nr. 416, s-a aprobat Planul Urbanistic zonal privind trecerea din extravilan în intravilan a terenului situat în tarlaua 23 cu schimbarea din zona agricolă în zona cu destinaţia de servicii şi comerţ pentru supermarket.

De asemenea, autorizaţia de construire a fost emisă fără ca documentaţia impusă de primărie prin certificatul de urbanism să fie completă, respectiv lipseau avizul de scoatere din circuitul agricol al Oficiului de studii pedologice şi agrochimice Dolj, certificatul de nomenclatură stradală, referatul de expertiză tehnică pentru lucrările de construcţie începute anterior emiterii autorizaţiei, precum şi autorizaţia de mediu.

Apărarea inculpatului S.A. sub acest aspect a susţinut că aceste documente nu erau necesare, întrucât Legea nr. 50/1991 şi Ordinul nr. 1430/2005 nu le prevăd obligatoriu pentru emiterea autorizaţiei de construcţie.

Interpretarea proprie a dispoziţiilor legale, de către apărare, nu poate conferi un caracter de legalitate omiterii obţinerii unor acte pe care autorităţile locale le-au apreciat ca fiind necesare într-o situaţie concretă. Lipsa caracterului obligatoriu al unui act prevăzut în lege nu exclude posibilitatea aprecierii sale ca fiind necesar pentru edificarea unei construcţii, această facultate fiind lăsată de legiuitor la aprecierea autorităţii emitente.

În ce priveşte susţinerea apărării că, potrivit art. 7 alin. (9) din Legea nr. 50/1991, modificată la 19 mai 2005, autoritatea emitentă a autorizaţiei nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenţa, în momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti privind imobilul teren şi/sau construcţii, responsabilitatea aparţinând solicitantului, instanţa reţine următoarele:

Instanţa de recurs constată că textul de lege nu a exclus în integralitate răspunderea autorităţii emitente, ci doar a statuat o cauză de înlăturare a răspunderii acesteia pentru prejudicii existente la momentul emiterii, dar pe care nu le cunoaşte la momentul respectiv. Există aşadar obligaţia emitentului autorizaţiei cu privire la stabilirea regimului juridic al terenului pentru care se emite autorizaţia. În practica autorităţilor administraţiei locale, practică generată şi de aplicarea Legilor restituirii proprietăţilor (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005), pe terenuri aflate în litigiu nu se emit autorizaţii de construcţii până la clarificarea regimului acestor terenuri. Mai mult decât atât, cel interesat în primul rând de a nu genera alte litigii este primarul, în calitatea lui şi de preşedinte al Comisiei locale de fond funciar.

Pe de altă parte, potrivit art. 20 alin. (1) din Normele Metodologice din 12 octombrie 2009 de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, aprobate prin ordinul 839/2009, documentaţia pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii trebuie să conţină, în mod obligatoriu, printre altele, documentaţia tehnică - D.T. şi avizele, acordurile si punctul de vedere/actul administrativ al autorităţii pentru protecţia mediului competente, solicitate prin certificatul de urbanism.

Construcţia hipermarketului a început să fie realizată de către SC P. SA fără a avea autorizaţie de construcţie, împrejurare ce a determinat autorităţile locale să aplice o amendă în cuantum de 100.000.000 lei, conform procesului-verbal de contravenţie aflat la fila 159, vol. I, dos. urm. penală.

Deşi documentaţia solicitată iniţial pentru eliberarea autorizaţiei de construire nu era completă, inculpatul S.A. a emis autorizaţia de construire din 16 martie 2006 cu încălcarea dispoziţiilor art. 56 din Ordinul nr. 1430 din 26 august 2005, care prevăd că în cazul executării lucrărilor de construcţie fără autorizaţie, organul de control are obligaţia, pe baza opririi executării lucrărilor, de a dispune luarea măsurilor necesare pentru încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie.

Dispoziţiile legale sus-menţionate prevăd de asemenea că în situaţia în care construcţia întruneşte condiţiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administraţiei publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizaţii de construire în vederea intrării în legalitate, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică. Necesitatea existenţei acestui referat de expertiză tehnică a fost confirmată şi de martorul M.D., care a arătat că, dacă ar fi ştiut că aceasta lipseşte, nu ar fi semnat acordul unic şi autorizaţia de construire, în calitate de arhitect şef (fila 126-131, vol. 1 dosar urm. penală).

Instanţa de control judiciar reţine că era de notorietate împrejurarea că inculpatul S.A. era la curent cu încercările SC P. SA de a primi autorizaţia pentru suprafaţa de teren în cauză, întrucât existau cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru acel teren. Acest aspect a rezultat din mediatizarea eforturilor SC P. SA de a dobândi autorizaţie de construire a hipermarketului, relevate atât de declaraţiile primarului S.A., cât şi de martorul M.A.

Raportat la considerentele arătate, şi în ce priveşte infracţiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracţiune de corupţie - luare de mită, faptă prev. şi ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 C. pen., reţinută în sarcina inculpatului S.A., instanţa de control judiciar constată că fapta există şi a fost dovedită, sub aspectul conţinutului constitutiv, prin probele dosarului.

Este adevărat că anterior semnării de către primar, autorizaţia de construire trebuia semnată în prealabil de către secretarul şef şi arhitectul şef, însă răspunderea pentru întocmirea actului conţinând menţiuni nereale revine primarului, în calitate de emitent legal al autorizaţiei de construire, potrivit art. 4 din Legea nr. 50/1991.

Susţinerea apărării inculpatului, că primarul S.A. nu poate răspunde pentru eroarea celor două persoane, nefiind întrunită latura subiectivă a infracţiunii de fals intelectual, nu este întemeiată. Sub aspectul laturii subiective, această infracţiune poate fi săvârşită cu intenţie directă sau indirectă. Or, în concret, primarul S.A. a semnat şi emis autorizaţia, în condiţiile în care avea cunoştinţă de încercările nereuşite ale SC P. SA de a de a primi autorizaţia pentru suprafaţa de teren în cauză, astfel că a acţionat cel puţin cu intenţie indirectă.

Primirea sumei de 40.000 euro de către primarul S.A. rezultă din corespondenţa fidelă între perioada eliberării autorizaţiei de construire, prin încălcarea atribuţiilor sale şi efectuarea menţiunilor în registrul de casă al inculpatului P.G.C., care se coroborează cu conţinutul discuţiilor telefonice cu martorul M.A., care se suprapun aceluiaşi interval de timp şi care relevă demersurile susţinute ale inculpatului Penescu pentru obţinerea autorizaţiei.

Astfel, aşa cum rezultă din declaraţia martorei L.E., care era desemnată în cadrul Direcţiei de Urbanism pentru a verifica documentaţia aferentă autorizaţiei de construire, în ziua emiterii acesteia, l-a văzut pe numitul P.G.C. în sediul primăriei, a intrat chiar în biroul său şi în aceeaşi zi, a fost apelată telefonic în birou de o persoană ierarhic superioară, care i-a cerut să redacteze autorizaţia de construire, căci altfel nu ar fi întocmit-o în aceeaşi zi. (filele 186-191, vol. I, dos. urm. penală).

Sumele plătite cu titlu de mită de către inculpatul P.G.C. au fost menţionate în evidenţa contabilă paralelă, respectiv pe înregistrările din Registrul de casă descoperite cu ocazia percheziţiilor informatice efectuate în Dosarul penal nr. 97/P/2008 şi autorizaţiei de percheziţie emisă la 12 mai 2009, în Dosarul nr. 1696/109/2009 al Tribunalului Argeş.

Acurateţea înscrierilor din evidenţa contabilă este confirmată de modalitatea strictă în care inculpatul Penescu înţelegea să menţioneze în registrul de casă toate sumele plătite pentru produsele achiziţionate din supermarket.

În acea evidenţă au fost găsite menţionate următoarele:

- la data de 15 februarie 2006 - comisioane primărie Craiova 40,000.00 (fila 35 din Anexa D a Registrului de casă al SC P. SA);

- la data de 16 februarie 2006 - comisioane Primărie Crv - 31,200.00 (fila 35 din Anexa D a Registrului de casă al SC P. SA);

- la data de 17 martie 2006 - comisioane primărie 20000E *35400 - 50,000.00 (fila 57 din Anexa D a Registrului de casă al SC P. SA);

- la data de 20 martie 2006 - comisioane primărie Crv 20000 E*3.54 - 20,800.00 (fila 58 din Anexa D a Registrului de casă al SC P. SA).

Realitatea înregistrărilor din evidenţa contabilă reiese şi din coroborarea cu discuţiile telefonice înregistrate în Dosarul nr. 97/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, în temeiul mandatelor de interceptare nr. 003146 din 31 octombrie 2006 şi nr. 0098 din 12 ianuarie 2007, emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înregistrări efectuate la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Potrivit convorbirilor telefonice înregistrate în acel dosar, menţiuni similare au fost efectuate şi în cazul altor sume plătite de inculpatul P.G.C. cu titlu de mită.

Astfel, la data de 14 noiembrie 2008, orele 12:54, un angajat al SC P. SA l-a apelat pe inculpatul P.G.C. şi i-a relatat că F.L.I. i-a cerut 4.000 euro, întrebându-l ce să menţioneze în evidenţă. Inculpatul P.G.C. i-a spus „Protecţia consumatorului” la care acea persoană i-a spus că va efectua şi menţiunea „Protocol”. Suma remisă inculpatului L.D.C., fost director al Oficiului pentru Protecţia Consumatorului Argeş, a fost menţionată în evidenţa contabilă paralelă ţinută de către P.G.C. sub menţiunea „protocol OPC-4000 eu”, echivalent în lei „15.248,40”.

În acelaşi dosar, la data de 13 decembrie 2008, în contabilitatea paralelă se menţiona suma de 270.000 RON, menţionată cu titlul „protocol cca”, în cazul mitei plătite fostul preşedinte al Comisiei Centrale a Arbitrilor, C.G. În Dosarul nr. 115/P/2009, sumele remise cu titlu de mită inculpatului S.A. erau menţionate sub denumirea „consultanţă financiară” sau „protocol S.”.

De asemenea, la data de 9 noiembrie 2006, ora 09:50 a fost interceptată o convorbire telefonică între inculpatul P.G.C. şi învinuitul P.G.C., care i-a cerut să-i facă rost de 10.000 euro pentru a fi remişi primarului municipiului Craiova. Contravaloarea în lei a celor 10.000 euro a fost menţionată în Registrul de casă în cuantum de 35.050 RON (fila 229 Anexa D Raport de constatare tehnico-ştiinţifică).

Cât priveşte susţinerea apărării, în sensul că legalitatea autorizaţiei de construire a fost stabilită de Tribunalul Dolj prin sentinţa nr. 1472 din 23 iunie 2008, hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă la data de 21 aprilie 2009, Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că nu poate fi primită.

Din analiza hotărârii invocate de apărare, rezultă că obiectul dosarului în care s-a pronunţat sentinţa sus-menţionată, consta în stabilirea nulităţii absolute a autorizaţiei de construire, în temeiul art. 9¹ din Legea nr. 453/2001, dar numai din perspectiva faptului că terenul a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate la Legea nr. 18/1991 sau pentru că ar fi aparţinut domeniului public în inventarul ADS.

Drept urmare, împrejurarea că o instanţă civilă a stabilit, pe cale incidentală, legalitatea autorizaţiei de construire din 16 martie 2006, din perspectiva criticilor cu care a fost investită şi care se limitau doar la aspectele mai sus enunţate, nu echivalează cu recunoaşterea caracterului acesteia de legalitate în integralitate.

În ce priveşte al doilea act material al infracţiunii de luare de mită în formă continuată reţinut în sarcina inculpatului S.A., constând în primirea de la inculpatul P.G.C. a sumei de 10.000 euro în scopul facilitării emiterii acordului de prelungire a traseului nr. 13 de autobuz până la zona unde era amplasat H.P. Craiova şi înfiinţarea unei perechi de staţii pe acest traseu, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată, examinând materialul probator al cauzei, că acesta face dovada conţinutului constitutiv al infracţiunii de luare de mită, rezultând cu certitudine fapta şi vinovăţia inculpatului.

Întrucât hypermarket P. Craiova a început să funcţioneze la data de 26 octombrie 2006, inculpatul P.G.C. a iniţiat demersuri pentru a asigura în zona respectivă un flux cât mai mare de clienţi. În acest scop, iniţial, reprezentanţii supermarketului, U.B. şi S.D.G. au luat legătura cu reprezentanţii Regiei Autonome de transport Craiova, solicitând prelungirea traseului mijloacelor de transport în comun la nivelul Comisiei pentru Sistematizarea Circulaţiei Rutiere din cadrul Primăriei Municipiului Craiova, comisie al cărei preşedinte era inculpatul S.A.

Urmare răspunsului negativ, primit de la reprezentanţii regiei, care au comunicat că nu au autobuze disponibile, singurul mijloc de transport fiind tramvaiul, inculpatul P.G.C. a luat hotărârea de a rezolva această problemă, stabilind în acest scop o întâlnire cu primarul municipiului Craiova. Acest aspect rezultă din convorbirea telefonică dintre inculpatul P. şi U.B., în care primul îi comunică celui de-al doilea: „lasă că mă duc eu mâine la el, la primar şi o rezolv eu”. (fila 22, vol. 1, dos. urm. pen.).

Din conţinutul convorbirilor telefonice purtate la datele de 8 şi 9 noiembrie 2006 (fila 20-22, vol.1, dos. urm. pen.), între inculpatul P.G.C. cu U.B., rezultă decizia luată de inculpatul Penescu de a remite o sumă de bani primarului S.A., sens în care a comunicat lui U.B. că „eu mă duc acolo că trebuie să-i dau ceva ăluia, că altfel nu face”.

Imediat după această afirmaţie, inculpatul P.G.C. a luat legătura telefonic cu inculpatul P.G.C., căruia i-a solicitat să-i facă rost de suma de 10 000 euro până la ora 10,45, întrucât stabilise întâlnirea cu primarul S.A. între orele 13-14 (conform convorbirii telefonice purtată la data de 8 noiembrie 2006 între inculpaţii P. şi S. - fila 21, vol.1, dos. urm. pen.):

„P.G.C.: Fă-mi rost de 10.000 euro că trebuie să dau la ăştia de la Craiova să-mi bage autobuze şi alea.

P.I..: Deci euro, euro.

P.G.C.: Da, dar repede, în … la ora unşpe fără un sfert îi dai lui Ţ. să vină la mine acasă, da?”

După ce inculpatul P.G.C. s-a întâlnit cu inculpatul S.A., l-a apelat pe U.B. căruia i-a spus că s-a întâlnit cu S.A., că a rezolvat problema şi să meargă a doua zi la primar pentru a discuta în concret despre transport. Remiterea sumei de 10.000 euro pentru soluţionarea problemei mijloacelor de transport rezultă din conţinutul convorbirii telefonice purtate imediat după întâlnirea cu primarul, în care inculpatul P.G.C. i-a comunicat lui U.B. să meargă a doua zi la primărie şi să ceară orice: „mâine te duci la S. şi îi ceri ce vrei tu, a zis mâine să te duci să-i spui ce vrei, că am fost acuma la el, e totul OK”; „să-i spui tu cum ai vrea, din sfert în sfert de oră…să vină autobuz”; „deci acu trebuie să-i ceri şi cât mai multe…să-ntoarcă capul de linie acolo”.

Siguranţa inculpatului P.G.C., în sensul soluţionării acestei probleme este confirmată şi de discuţia cu fratele său, P.I., din aceeaşi zi, în cuprinsul căreia inculpatul îi spune: „vorbii cu S., fusei, îi dădui ăia şi îi spusei că mâine îi trimit p-ăştia să-i spună exact ce vrea”.

La fel ca şi celelalte sume de bani, trecute cu menţiunea „protocol” sau „comision”, şi această sumă, de 10.000 euro, remisă cu titlu de mită, a fost menţionată în registrul de casă al S.C. SC P. SA cu menţiunea „comisioane primar Craiova - 35.050” la data de 9 noiembrie 2006, care reprezintă echivalentul în lei a sumei de 10.000 euro.

La data de 10 noiembrie 2006, U.B. l-a contactat telefonic pe inculpatul P.G.C. căruia i-a comunicat că a fost la primărie şi că a rezolvat problema transportului, fiind mulţumit de atitudinea de colaborare cu primarul, care a dezavuat comportamentul lui B., afirmând despre acesta: „al dracu de comunist, cu mama lui, l-au pus în funcţie şi acum mă tot freacă pe mine cu astea” şi că va veni directorul tehnic pentru a hotărî cum se va proceda cu autobuzul.

În aceeaşi convorbire, inculpatul P.G.C. i-a solicitat lui U.B., să le dea câte 20 milioane lei lui B. şi directorului tehnic din cadrul Regiei Autonome de Transport Craiova, pentru a se asigura că se va rezolva problema transportului, în sensul dorit, respectiv să fie cât mai multe autobuze, cu plăcuţe pe care să scrie P.

Din aceste convorbiri telefonice a rezultat atitudinea favorabilă a inculpatului S.A. faţă de problema transportului în comun în zona H.P., concretizată în facilitarea transportului într-un interval de timp foarte scurt. Rezolvarea favorabilă a problemei transportului este confirmată de discuţiile telefonice dintre inculpaţii P.G.C. şi S.D.G., prin care acesta din urmă a comunicat celui dintâi, la data de 26 noiembrie 2006, că autobuzele circulă „ din jumătate în jumătate de oră… şi tramvaiul din jumătate în jumătate de oră”, că a pus pancartă cu P. şi că directorul de exploatare, M., „vrea să-i facem nişte plăcuţe d-astea pentru celelalte autobuze…”.

În consecinţă, şi cu privire la cel de-al doilea act material pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului S.A., instanţa de recurs constată că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă, bazată pe materialul probator administrat şi just apreciat, care a confirmat întrunirea conţinutului constitutiv al infracţiunilor corelative de dare şi luare de mită.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, reţine că probele administrate în cauză fac dovada vinovăţiei inculpatului P.G.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii continuate de dare de mită, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective, constând în trei acte materiale, respectiv că acesta a dat inculpatului S.A. sumele de 40.000 euro pentru emiterea autorizaţiei de construire şi 10.000 euro pentru prelungirea traseului mijloacelor de transport în comun până la hipermarket-ul P., precum şi suma de 1.000 lei, în varianta oferirii către C.M. - comisar şef în cadrul Gărzii Naţionale de Mediu - Comisariatul Judeţean Dolj.

Cât priveşte susţinerea apărării referitor la acest act material, respectiv că nu primarul este cel care realizează prelungirea traseului mijloacelor de transport şi că nu a semnat hotărârea nr. 12 a Consiliului Local Craiova, nu este fondată.

Este adevărat că prelungirea traseului mijloacelor de transport în comun se aproba în cadrul Comisiei pentru Sistematizarea Circulaţiei Rutiere din cadrul Primăriei municipiului Craiova, însă preşedinte al acestei comisii era primarul S.A.

Îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu, în mod nemijlocit, de către funcţionarul care primeşte bani nu este de esenţa infracţiunii de luare de mită. În cauză, îndeplinirea acestui act a fost realizată prin modul în care inculpatul S.A. îşi exercita îndatoririle de serviciu, care a putut determina efectuarea actului respectiv, dată fiind ascendenţa sa asupra membrilor Comisiei.

Cât priveşte susţinerea apărării, în sensul că prelungirea traseului era în favoarea Regiei Autonome de Transport Craiova, aceasta nu are relevanţă sub aspectul conţinutului constitutiv al infracţiunii, întrucât textul incriminator nu condiţionează existenţa acesteia de un demers pozitiv.

În consecinţă, pentru argumentele expuse, solicitarea inculpatului P.G.C. de achitare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru actele materiale de dare de mită faţă de inculpatul S.A., nu poate fi primită, probele administrate în cauză dovedind existenţa şi conţinutul constitutiv al acestora, în modalitatea faptică reţinută cu privire la actele corelative de luare de mită săvârşite de inculpatul S.A.

În ce priveşte infracţiunea de dare de mită reţinută în sarcina inculpatului S.D.G., Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că fapta şi vinovăţia acestuia a fost cert dovedită, rezultând din coroborarea probelor administrate în cauză.

Astfel, din convorbirile telefonice interceptate la data de 8 noiembrie 2006 între inculpatul P.G.C. şi inculpatul S.D.G., directorul magazinului (filele 14-19, 25-28, vol.1, dos. urm. pen.), coroborate cu declaraţia martorului C.M., comisar şef al Gărzii Naţionale de Mediu - Comisariatul Judeţean Dolj (dată în cursul urmăririi penale şi menţinută în faţa primei instanţe), rezultă că, urmare controlului efectuat la sediul hypermarket P. Craiova, la data de 7 noiembrie 2006, de către comisari din cadrul Gărzii de Mediu - Comisariatul judeţean Dolj, s-a constatat că funcţionează fără autorizaţie de mediu. În aceste condiţii, pentru a evita sancţionarea contravenţională pentru lipsa autorizaţiei de mediu, la solicitarea inculpatului P.G.C., inculpatul S.D.G. s-a deplasat la sediul Gărzii de Mediu şi i-a oferit comisarului şef C.M. suma de 1.000 lei, cu titlu de mită.

Aşa cum rezultă şi din conţinutul convorbirilor telefonice, comisarul şef C.M. a refuzat suma oferită şi a dispus întocmirea procesului verbal de contravenţie prin care SC P. SA a fost sancţionată contravenţional cu suma de 15.000 lei conform O.U.G. nr. 195/2005 şi Legea nr. 265/2006 privind lipsa autorizaţiei de mediu.

Drept urmare, prima instanţă a reţinut corect ca fiind dovedit prin probe conţinutul constitutiv al infracţiunii de dare de mită, în modalitatea oferirii de bani, în scopul neîndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, de către funcţionarul Gărzii de Mediu.

Cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată reţinută în sarcina inculpatului P.G.C., săvârşită în legătură directă cu o infracţiune de corupţie:

Din examinarea materialului probator, rezultă că inculpatul P.G.C., în calitate de administrator a SC P. SA Piteşti a întocmit un înscris sub semnătură privată pe care l-a depus la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj, constând într-un proces-verbal de recepţie parţială datat 27 martie 2006 în care a menţionat că la data respectivă au fost recepţionate fizic lucrările la hypermarket P. Craiova şi anume: „terminarea fundaţiei şi a stâlpilor de susţinere conform documentaţiei şi Autorizaţiei de Construire din 16 martie 2006.”

Or, dat fiind că lucrările au început anterior emiterii autorizaţiei de construire, fapt confirmat de sancţionarea contravenţională a societăţii de către Primăria Municipiului Craiova la data de 22 noiembrie 2005 şi că emiterea autorizaţiei a avut loc la aproape 4 luni de la această dată, menţiunea că în 11 zile de la data emiterii autorizaţiei a fost finalizată fundaţia şi stâlpii de susţinere conform autorizaţiei este nereală.

Apărarea inculpatului a susţinut sub acest aspect că recepţia parţială a fost efectuată de către inculpatul P.G.C. la solicitarea B.C.R. - Agenţia Piteşti, aceasta fiind banca ce finanţa ridicarea hipermarketului P., iar recepţia parţială era o etapă în edificarea construcţiei.

Instanţa de control judiciar apreciază că raţiunea întocmirii procesului-verbal, chiar în situaţia solicitării acestuia de către o instituţie bancară, nu acoperă caracterul nereal al menţiunilor pe care acest act le conţine.

În legătură cu ultimul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile cazului de casare al art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., privitor la care inculpatul P.G.C. a solicitat aplicarea unei pedepse minime, cu reţinerea circumstanţelor atenuante sau executarea pedepsei în condiţiile art. 86¹ sau art. 81 C. pen., avându-se în vedere datele ce caracterizează persoana sa:

Înalta Curte urmează a respinge, ca neîntemeiată şi critica privind greşita individualizare a pedepsei aplicate, sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare, pentru considerentele expuse în analiza aceluiaşi motiv invocat în recursul Parchetului, apreciind că, în raport cu gravitatea faptei de corupţie şi cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, executarea pedepsei rezultante în regim privativ de libertate corespunde exigenţelor art. 52 C. pen.

Cu privire la critica formulată de apărarea inculpaţilor P.G.C. şi S.D.G., constând în nelegalitatea mijloacelor de probă avute în vedere la pronunţarea soluţiei de condamnare, respectiv: înregistrarea convorbirilor telefonice dintre P.G.C. şi alţii, în faza de urmărire penală, cu încălcarea prevederilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen. şi ale art. 2 C. proc. pen., în sensul nerespectării principiului legalităţii în cadrul procesului penal, pe de o parte, iar pe de altă parte, dispunerea acestora în baza Legii nr. 554/2000, dosarul informativ fiind realizat într-o altă cauză penală; raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din altă cauză penală, căruia i s-a dat eficienţă şi în prezenta cauză, deşi era efectuat într-un alt cadru procesual.

Apărarea a susţinut că interceptările telefonice nu au fost realizate cu autorizarea judecătorului, la solicitarea procurorului care a efectuat/supravegheat urmărirea penală. Tot referitor la aceste interceptări, raportat la faptul că urmărirea penală a fost începută în anul 2010, în opinia apărării, este evident faptul că toate interceptările au fost efectuate în afara procesului penal, ca acte premergătoare, astfel că acestea nu pot fi valorificate ca mijloc de probă, la dosarul cauzei nefiind depus un proces-verbal de valorificare a acestora de către organul de urmărire penală. De altfel, apărarea a învederat faptul că nu a avut posibilitatea să studieze legalitatea şi modalitatea în care au fost obţinute convorbirile telefonice, la dosarul cauzei nefiind ataşată încheierea judecătorului anume desemnat prin care acesta a încuviinţat aceste interceptări telefonice.

Pentru aceste motive, apărătorul a solicitat înlăturarea interceptărilor telefonice care au fost realizate într-un dosar informativ, fără respectarea dispoziţiilor Codului de procedură penală în materie, precum şi a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică realizat în Dosarul penal nr. 97/P/2008, întrucât legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea folosirii într-o altă cauză penală, ci doar în cauza în care se fac cercetări, astfel că proba este nelegală.

Instanţa de recurs constată critica ca nefiind fondată.

În ce priveşte legalitatea acestui mijloc de probă administrat în cauză, Înalta Curte reţine că interceptările şi înregistrările audio sau video efectuate potrivit dispoziţiilor art. 91¹ C. proc. pen. prevăd suficiente garanţii în raport cu prevederile art. 2 C. proc. pen., prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a modalităţilor de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării şi certificării autenticităţii convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării.

Instanţa de control judiciar îşi însuşeşte argumentele primei instanţe sub acest aspect, considerând că din interpretarea textului de lege rezultă că emiterea autorizaţiei prevăzută de dispoziţiile art. 91¹ C. proc. pen. nu este condiţionată de începerea urmăririi penale din moment ce textul de lege vorbeşte despre faza de „pregătire a unei infracţiuni”, care este anterioară momentului de începere a urmăririi penale şi, drept urmare, din raţiuni ce ţin de tactica de descoperire a unor infracţiuni grave, autorizaţia poate fi emisă înainte de săvârşirea acestora.

În cauza de faţă, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi a celor din mediul ambiental s-au efectuat cu autorizarea motivată a judecătorului de la instanţa competentă (mandatul din 31 octombrie 2006, emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, declasificat la data de 19 mai 2009 şi mandatul din 12 ianuarie 2007, aflate la filele 57, 58, volumul 1 dosar urmărire penală). De asemenea, conform art. 91³ C. proc. pen., s-a procedat la redarea integrală a convorbirilor interceptate şi înregistrate, în procese-verbale certificate pentru autenticitate de către procurorul care a efectuat urmărirea penală în cauză.

Cât priveşte utilizarea acestor înregistrări efectuate într-o altă cauză penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 91² alin. (5) C. proc. pen., convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate pot fi folosite şi în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea unei alte infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 91¹ alin. (1) şi (2).

Or, în cauză, această premisă impusă de textul de lege a fost îndeplinită, întrucât din conţinutul convorbirilor interceptate în Dosarul penal nr. 97/P/2008 au rezultat date cu privire la săvârşirea unei fapte de corupţie.

În ce priveşte critica apărării, referitoare la utilizarea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din alt dosar în prezenta cauză, instanţa de control judiciar constată că nu este întemeiată, întrucât datele avute în vedere de prima instanţă au rezultat din conţinutul convorbirilor telefonice, iar faptul că acestea au fost cuprinse într-un act procedural, constând în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, nu este de natură a le exclude.

În consecinţă, instanţa de control judiciar reţine că nu este incidentă sancţiunea înlăturării şi invalidării mijloacelor de probă din materialul probator potrivit dispoziţiilor procesual penale, care poate interveni doar în situaţia în care se constată că acestea au fost obţinute în mod ilegal, potrivit art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

În cauza de faţă, mijloacele de probă care au constituit suportul probator al soluţiei primei instanţe au fost obţinute în mod legal, au fost administrate în cursul cercetării judecătoreşti în condiţiile specifice de asigurare a garanţiilor procesuale ale părţilor şi au fost evaluate de instanţă prin coroborarea lor cu restul ansamblului probator.

Cât priveşte critica formulată de apărătorii inculpaţilor S.A., P.G.C. şi P.G.C., referitoare la faptul că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 356 lit. c) C. proc. pen., care prevăd că instanţa trebuie să facă „analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, cât şi a celor care au fost înlăturate (…)”, în sensul că în cauză au fost înlăturate probe propuse de către inculpaţi în apărare (declaraţii de martori în favoarea inculpatului, Hotărârea Consiliului Local Craiova nr. 291/2005) şi, respectiv, că sentinţa recurată a avut în vedere doar declaraţiile a patru martori, deşi în faza de urmărire penală a fost audiat un număr de 16 martori, instanţa de control judiciar reţine următoarele:

Analizând critica apărării, se constată că, în realitate, aceasta se referă la lipsa de motivare a hotărârii, prin neanalizarea probelor pe care instanţa nu le-a reţinut ca fundament probator al soluţiei de condamnare.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători apreciază că, deşi instanţa nu a motivat în mod expres înlăturarea probelor pe care urmare cercetării judecătoreşti, nu le-a considerat concludente, aceasta decurge din celelalte constatări şi aprecieri argumentate în scris, care conduc la concluzia că cele reţinute în considerente ca fiind suport probator al soluţiei sunt cele care exprimă adevărul, uzând şi de raţionamentul per a contrario.

În ceea ce priveşte critica referitoare la greşita aplicare a prevederilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., apărarea a precizat că renunţă la această critică, dat fiind faptul că instanţa de recurs a încuviinţat audierea martorului M.A.M., acesta fiind audiat, în condiţii de contradictorialitate, la ultimul termen de judecată.

Pentru considerentele arătate şi constatând că nu există alte temeiuri de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de către recurenţii intimaţi inculpaţi S.A., P.G.C., P.G.C. şi S.D.G. împotriva sentinţei penale nr. 701 din 11 iulie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 6618/121/2010.

Vor fi obligaţi recurenţii intimaţi inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de către recurenţii intimaţi inculpaţi S.A., P.G.C., P.G.C. şi S.D.G. împotriva sentinţei penale nr. 701 din 11 iulie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 6618/121/2010.

Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 142/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI		ICCJ. Decizia nr. 126/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI →

ICCJ. Decizia nr. 178/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 178/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI