ICCJ. Decizia nr. 359/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia civilă nr. 359/2012
Dosar nr. 4496/1/2012
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Prin hotărârea nr. 11/J din 12 octombrie 2011, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acţiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru judecători împotriva judecătorului L. (fostă Ş., respectiv F.) A.C., de la Judecătoria Cornetu şi, în temeiul art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004 republicată, i-a aplicat acestuia sancţiunea „excluderii din magistratură” pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g), lit. h) teza a doua, lit. i) şi lit. j) din acelaşi act normativ.
Recursul declarat de magistratul L.A.C. împotriva hotărârii sus menţionate a fost respins de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, prin decizia civilă nr. 65 din 6 februarie 2012.
Instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că hotărârea instanţei de disciplină este legală şi temeinică, toate susţinerile invocate de recurentă prin această cale atac fiind analizate şi respinse punctual, ca neîntemeiate.
Astfel, referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004, republicată, s-a constatat că, din probele administrate a rezultat că, la data de 28 aprilie 2011, când s-a finalizat cercetarea disciplinară prealabilă, recurenta avea întârzieri în redactarea hotărârilor, termenul de redactare prevăzut de lege fiind depăşit excesiv, cu perioade cuprinse între 12 luni (365 zile) şi o lună (30 de zile), această situaţie fiind incidentă într-un număr foarte mare de hotărâri (489 hotărâri, din care 444 civile şi 45 penale), multe dintre acestea fiind pronunţate în materii pentru care legea prevede termene scurte de redactare.
Sub acest aspect, s-a reţinut că întârzierea în redactarea hotărârilor reprezintă o constantă în activitatea magistratului şi o caracteristică a modului în care acesta a înţeles să-şi exercite responsabilităţile specifice funcţiei de judecător.
Relativ la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 304/2004, republicată, în forma în vigoare la acea dată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, a apreciat, în esenţă, că faptele judecătorului L.A.C. de a întocmi 13 minute la o dată ulterioară (20 ianuarie 2011) datei pronunţării hotărârii (22 decembrie 2010), de a nu motiva în termen sentinţa pronunţată în Dosarul penal nr. 7202/1748/2010 al Judecătoriei Cornetu (în care figurau 3 inculpaţi arestaţi preventiv), urmată de redactarea acestei hotărâri de către un alt judecător, ca şi omisiunea aceluiaşi magistrat de a trece soluţiile în condica de şedinţă reprezintă încălcări ale dispoziţiilor procedurale şi regulamentare, care întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare menţionate, în modalitatea exercitării funcţiei şi încălcării normelor procedurale, cu gravă neglijenţă.
Instanţa de recurs a apreciat că modalitatea de lucru astfel adoptată de magistrat a avut drept consecinţe: perturbarea activităţii instanţei, cu riscul denaturării datelor din situaţia statistică a dosarelor; neefectuarea lucrărilor de către grefieri în termenele prevăzute de Regulament; percepţia negativă a justiţiabililor cu privire la activitatea instanţei şi temporizarea procedurilor judiciare, prelungindu-se nejustificat durata acestora, ceea ce reprezintă o încălcare a art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Sub aspectul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004, republicată, Completul de 5 Judecători a apreciat că instanţa de disciplină a reţinut corect refuzul explicit al recurentei judecător de a se prezenta la instanţă pentru a motiva sentinţa penală nr. 321 din 22 decembrie 2010 (în condiţiile în care expira măsura arestării preventive a inculpaţilor şi era necesară înaintarea dosarului în calea de atac), vinovăţia sa îmbrăcând forma intenţiei şi rezultând din comportamentul pe care aceasta a înţeles să-l adopte, contrar dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. pen., ale art. 5 lit. f) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti şi ale art. 12 şi 13 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor.
Cât priveşte abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004, republicată, s-a constatat că Secţia pentru judecători a avut în vedere în mod corect prevederile art. 24 din Regulamentul privind concediile judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 325/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cele ale art. 2 alin. (3) din acelaşi regulament, întrucât este necontestat faptul neprezentării recurentei la serviciu în zilele de 14, 15 şi 17 februarie 2011, împrejurarea că aceasta a formulat cerere de concediu nefiind relevantă, în raport cu aceste dispoziţii şi cu faptul că cererea respectivă a fost avizată negativ de conducerea instanţei, pe motiv că înregistra un număr de 473 de hotărâri neredactate.
Din această perspectivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, a reţinut că responsabilitatea în exercitarea îndatoririlor profesionale impunea recurentei să formuleze cererea de concediu anterior perioadei vizate şi să efectueze zilele de concediu de odihnă numai după aprobarea preşedintelui instanţei, ceea ce, însă, nu s-a întâmplat în speţă, recurenta absentând de la serviciu în virtutea presupunerii sale că cererea i-ar fi fost aprobată.
Cum toate criticile formulate de recurentă, critici ce vizau atât fondul cauzei, cât şi aspecte de procedură, s-au constatat a fi nefondate, recursul a fost respins, cu consecinţa menţinerii hotărârii instanţei disciplinare.
Prin decizia civilă nr. 277 din 11 iunie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de L.A.C. împotriva hotărârii instanţei de recurs, cu motivarea că, neîndeplinind condiţia impusă de prevederile art. 322 C. proc. civ. ca instanţa să fi evocat fondul, decizia atacată nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac, de retractare.
La data de 14 iunie 2012 (conform plicului aflat la fila 8 din prezentul dosar), L.A.C. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 65 din 6 februarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, invocând o serie de critici vizând fondul cauzei şi modul în care instanţa menţionată a analizat şi soluţionat motivele sale de recurs şi solicitând „schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul casării Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 11/J din 12 octombrie 2011”, iar, în subsidiar, „schimbarea în parte a deciziei atacate, în sensul înlocuirii acestei sancţiuni drastice de excludere din magistratură cu orice altă sancţiune prevăzută de art. 100 din Legea nr. 303/2004”.
Cu prilejul dezbaterilor, contestatoarea, prin avocat, a precizat verbal că temeiul de drept al prezentei căi de atac îl constituie dispoziţiile art. 317 şi ale art. 318 teza a doua C. proc. civ.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat, în primul rând, respingerea ca tardivă a contestaţiei în anulare, cu motivarea că nu s-au respectat dispoziţiile art. 319 C. proc. civ. şi, în al doilea rând, constatarea inadmisibilităţii căii de atac promovate, pe motiv că nu ar fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 317 şi, respectiv, de art. 318 C. proc. civ.
Având în vedere dispoziţiile art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată (r 2), coroborate cu cele ale art. 137 alin. (1) C. proc. civ., care consacră ordinea soluţionării excepţiilor, Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia tardivităţii căii de atac deduse judecăţii.
Contestaţia în anulare, astfel cum este reglementată în art. 317 şi următoarele C. proc. civ. trebuie exercitată în termenul prevăzut imperativ de lege în acest scop, după distincţiile de la art. 319 C. proc. civ.
În speţă, este atacată cu contestaţie în anulare o hotărâre de respingere a recursului, adică o hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă de executare silită, caz în care, potrivit art. 319 alin. (2) teza a doua C. proc. civ., contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre.
Textul de lege nu prevede expres dacă termenul de 15 zile are în vedere data la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre în întregul ei sau doar de dispozitivul acesteia.
Dat fiind, însă, că omisiunea analizării unui motiv de recurs nu ar putea fi contestată decât după motivarea hotărârii, termenul trebuie calculat de la data la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre în integralitatea ei.
Fiind vorba despre o hotărâre pronunţată în recurs, decizia a cărei anulare se solicită nu s-a comunicat din oficiu părţilor, dar din actele dosarului, respectiv din încheierea de şedinţă din 7 mai 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul de revizuire nr. 1314/1/2012 (fila 22) rezultă că, prin avocat, contestatoarea a luat cunoştinţă de motivarea deciziei la acea dată, 7 mai 2012.
În raport cu data menţionată, este evident că formularea contestaţiei în anulare la data de 14 iunie 2012 (conform plicului de la fila 8 dosar) s-a făcut cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2) teza a doua C. proc. civ.
Având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că nerespectarea acestuia atrage sancţiunea decăderii, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (1) teza întâi C. proc. civ.
În raport cu cele anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, constată că prezenta cale de atac nu a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale sancţionatorii mai sus indicate şi să decidă în sensul respingerii, ca tardivă, a contestaţiei în anulare.
În raport cu dezlegarea dată contestaţiei, nu se mai impune examinarea celorlalte aspecte invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de L.A.C., judecător la Judecătoria Cornetu, judeţul Ilfov, împotriva deciziei civile nr. 65 din 6 februarie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 9898/1/2011.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 391/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 224/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
