ICCJ. Decizia nr. 224/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 224/2013
Dosar nr. 3311/1/2013
Şedinţa publică de la 02 decembrie 2013
Asupra contestaţiei de faţă,
În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin decizia nr. 123 din 13 mai 2013 pronunţată de Înalta Curte, completul de 5 judecători - penal 1, cu privire la latura penală, s-a dispus condamnarea inculpaţilor P.A., R.G.N., B.C.C., S.C., O.I.V., G.M.V., A.O., pentru săvârşirea de infracţiuni în legătură cu atribuţiile de serviciu iar inculpatul R.G.N. şi pentru infracţiunea de fals intelectual, iar cu privire la latura civilă, în temeiul art. 348 C. proc. pen. a dispus restabilirea situaţiei anterioare, desfiinţând cele două înscrisuri purtând denumirea „Raport privind solicitarea de modificare a modalităţii de încadrare a unui post şi reluare a procedurii pentru două posturi finanţate şi deblocate” înregistrate sub nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 şi Ordinul nr. II/4033, Ordinul nr. II/4034, Ordinul nr. II/4035 şi Ordinul nr. II/4069.
Pentru a decide astfel, sub aspectul laturii civile Completul de 5 Judecători a reţinut că, urmare a condamnării inculpaţilor, care în toamna anului 2010, au organizat concursuri în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române (I.G.J.R.) şi al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (I.G.S.U.), al căror singur scop a fost angajarea lui F.C. şi a persoanelor apropiate acestuia, în funcţii de autoritate publică din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor cu încălcarea dispoziţiilor legale, prin derogarea în totalitate de la Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, nr. 69/2009 şi nr. 11/3184/25 iunie 2010, se impune restabilirea situaţiei anterioare, conform dispoziţiilor art. 14, 348 C. proc. pen. S-a reţinut că au fost întocmite două note raport care nu conţineau date reale şi, care au fost înregistrare sub acelaşi număr, iar după susţinerea concursului şi publicarea rezultatelor au fost emise Ordinul nr. II/4033, Ordinul nr. II/4034, Ordinul nr. II/4035 şi Ordinul nr. II/4069, şi care au fost la rândul lor anulate ca acte subsecvente.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie la executare partea civilă M.A.I., întrucât hotărârea conţine dispoziţii care nu pot fi puse în executare, temeiul invocat fiind art. 461 lit. c) C. proc. pen.
În acest sens, contestatoarea a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. 123 din 13 mai 2013 pronunţată de Completul de 5 Judecători - Penal 1, prin precizarea limitelor în care această decizie va fi executată cu privire la situaţia juridică a persoanelor la care se referă ordinele M.A.I. desfiinţate de către instanţa penală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători la data de primul termen de judecată, stabilit aleatoriu, fiind la data de 30 septembrie 2013.
Prin încheierea din data de 30 septembrie 2013 cauza a fost scoasă de pe rolul Completului de 5 Judecători Penal 2, şi trimisă spre competentă soluţionare Completului de 5 Judecători - Penal 1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând contestaţia formulată prin prisma dispoziţiilor art. 461 lit. c) C. proc. pen. Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Prin „nelămurire” se înţelege neclaritatea, imprecizia dispozitivului, ca parte a hotărârii care urmează a fi pusă în executare.
În situaţia în care se constată că dispozitivul hotărârii este neclar, promovarea unei contestaţii la executare se impune doar în măsura în care explicitarea acestuia nu este posibilă pe baza considerentelor hotărârii.
În speţă, prin decizia penală nr. 123 din 13 mai 2013, î n baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea celor două înscrisuri purtând denumirea „Raport privind solicitarea de modificare a modalităţii de încadrare a unui post şi reluare a procedurii pentru două posturi finanţate şi deblocate” înregistrate sub nr. S/97557 din 13 octombrie 2010, precum şi a Ordinelor nr. II/4033, II/4034, II/4035 şi II/4069.
Din acest dispozitiv rezultă aşadar că soluţionarea laturii civile a cauzei s-a făcut prin raportare la dispoziţiile art. 348 C. proc. pen. în sensul desfiinţării a doua categorii de înscrisuri: pe de o parte rapoartele emise cu încălcarea dispoziţiilor legale, iar pe de altă parte ordinele emise subsecvent şi care au avut ca efect angajarea ilegală a unor persoane.
Identificarea actelor desfiinţate s-a făcut prin indicarea titulaturii lor, a numărului şi eventual a datei de emitere.
Din considerentele deciziei sus-menţionate a rezultat astfel că partea civilă M.A.I a menţionat că nu a suferit nicio pagubă materială ca rezultat al activităţii infracţionale în urma căreia au fost angajate fraudulos patru persoane în structurile M.A.I.
S-a reţinut însă că, chiar dacă partea civilă a renunţat implicit la acţiunea civilă, se impune potrivit art. 348 C. proc. pen. măsura desfiinţării actelor falsificate.
În acest sens, s-a constatat că partea civilă a solicitat anularea ordinelor de numire pe calea unei acţiuni civile separate( aflată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti), ceea ce echivalează cu faptul că în procesul penal nu există constituire de parte civilă cu privire la desfiinţarea acestor ordine.
Or, potrivit art. 348 C. proc. pen. „Instanţa, chiar dacă nu există constituire de parte civilă se pronunţă asupra restabilirii situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.
Aşadar, urmare a condamnării inculpatului Baci pentru nelegala emitere a ordinelor de numire, Înalta Curte, completul de 5 judecători, a dispus restabilirea situaţiei anterioare emiterii acestor ordine, respectiv desfiinţarea actelor care au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor legale (cele două rapoarte de la I.G.J.R., nota-raport de la I.G.S.U.) şi a actelor subsecvente acestora care au produs consecinţa angajării ilegale şi care au fost la rândul lor nelegale, respectiv ordinele de numire: Ordinele II/4033, II/4034, II/4035 (vol. 2, filele 2-4, d.u.p.) şi Ordinul II/4069 (vol. 5, fila 45, d.u.p.).
Fiind învestită cu soluţionarea prezentei contestaţii la executare, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că dispozitivul deciziei penale nr. 123 din 13 mai 2013 se coroborează cu motivarea hotărârii, neexistând nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.
În acest sens, actele care au fost desfiinţate ca efect al restabilirii situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor au fost expres şi limitativ menţionate atât în dispozitivul, cât şi în considerentele deciziei menţionate, fiind vorba atât despre actele iniţiale emise cu încălcarea dispoziţiilor legale, cât şi a actelor subsecvente emise în urma concursului organizat cu fraudarea legii.
Împrejurarea că în afara actelor precizate, care au produs consecinţa unor angajări ilegale, mai există şi altele, în legătură cu acestea sau decurgând din ele, nu poate conduce la concluzia că hotărârea definitivă a instanţei penale este neclară, câtă vreme obiectul analizei instanţei de control judiciar şi limitele în care aceasta s-a pronunţat sunt precis determinate.
Prin urmare, nu se poate solicita ca pe calea contestaţiei la executare să se dispună şi cu privire la alte acte decât cele strict menţionate în decizie, căci aceasta ar echivala cu o adăugare, iar nu cu o lămurire a hotărârii ce se execută.
De altfel, pentru actele administrative subsecvente celor 4 Ordine a căror desfiinţare s-a dispus prin decizia amintită, partea civilă M.A.I. (Ministerul Afacerilor Interne) a promovat o acţiune separată adresată instanţei de contencios administrativ, aflată în prezent pe rolul Tribunalului Bucureşti, prin care s-a solicitat anularea acestora (a se vedea sentinţa civilă nr. 2588 din 17 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 1510/2/2011).
Aşa fiind, în temeiul art. 461 lit. c) C. proc. pen. Înalta Curte, completul de 5 judecători, va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Afacerilor Interne - prin Direcţia Generală Juridică împotriva deciziei penale nr. 123 din 13 mai 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 470/1/2013.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul M.A.I. prin Direcţia Generală Juridică împotriva deciziei penale nr. 123 din 13 mai 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 470/1/2013.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 02 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 359/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 3/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
