ICCJ. Decizia nr. 192/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia nr. 192/2013
Dosar nr. 1216/1/2013
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2013
Asupra contestaţiei în anulare formulată,
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 20 februarie 2013 contestatoarea I.M. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 22 din 11 februarie 2013 pronunţată în dosarul nr. 4678/1/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, precizând că îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 386 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.
Totodată, în conformitate cu art. 390 C. proc. pen. contestatoarea a solicitat suspendarea executării hotărârii penale nr. 22 din 11 februarie 2013 pronunţată în dosarul nr. 4678/1/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, ca efect al admiterii contestaţiei în anulare.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea I.M. a arătat că, deşi a solicitat instanţei de control judiciar să dispună amânarea cauzei în vederea audierii sale, depunând acte medicale care să justifice starea sa de sănătate precară, aceste împrejurări nu au fost acceptate de completul de judecată care a trecut la judecarea recursului. A motivat că dreptul inculpatului de a da declaraţii pe tot parcursul procesului penal rezultă din dreptul la apărare privit ca şi garanţie procesuală, fiind atributul exclusiv al beneficiarului său de a renunţa, în mod expres, la a-l exercita.
Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, examinând temeinicia contestaţiei în anulare, în raport cu actele dosarului şi cazul invocat, constată că aceasta nu este fondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 lit. e) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare atunci când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
În cauză, niciuna dintre situaţiile reglementate de prevederile art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt incidente, nefiind îndeplinite cele două premize prevăzute de textul de lege care impuneau obligativitatea ascultării inculpatei, respectiv: inculpata să nu fie ascultată la instanţele de fond şi apel; instanţele de fond şi apel nu au pronunţat împotriva inculpatei o hotărâre de condamnare.
În ce priveşte prima condiţie, este adevărat că inculpata I.M. nu a fost ascultată, în cursul soluţionării cauzei în primă instanţă, însă motivat de împrejurarea că instanţa a luat act de poziţia sa procesuală constantă de a uza de dreptul la tăcere, în baza art. 70 alin. (2) C. proc. pen.
Cât priveşte cea de a doua situaţie, nici aceasta nu are incidenţă, dat fiind că împotriva inculpatei a fost pronunţată o hotărâre de condamnare.
Din actele dosarului, rezultă că, la judecarea recursului, instanţa de control judiciar, în baza rolului activ, a pus în vedere inculpatei, la primul termen de recurs, din 17 septembrie 2012, dreptul acesteia de a da declaraţii în cauză, recurenta fiind de acord să fie audiată în această fază procesuală.
Ulterior, deşi s-au acordat în cauză mai multe termene (15 octombrie 2012, 6 noiembrie 2012, 17 decembrie 2012 şi 28 ianuarie 2013), la termenele din datele de 15 octombrie 2012 şi 17 decembrie 2012, recurenta inculpată nu s-a prezentat, astfel că nu s-a putut proceda la audierea inculpatei.
Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că legiuitorul recunoaşte dreptul procesual al inculpatului de a fi ascultat în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, acest drept fiind garantat pe parcursul procesului penal, însă, în acelaşi timp, revine inculpatului obligaţia corelativă de a depune diligenţele necesare pentru desfăşurarea în condiţii normale a actului de justiţie. De asemenea, este necesar ca din conduita procesuală a părţii să se prefigureze o certitudine cu privire la o audiere ulterioară, întrucât soluţionarea cauzei nu poate depinde sine die de o imposibilitate fizică a inculpatului.
Instanţa de recurs a acordat cinci termene de judecată, constatând că inculpata I.M. a invocat probleme de sănătate care începeau cu câteva zile înaintea termenului de judecată şi se finalizau în ziua termenului sau la scurt timp după acesta. La ultimul termen de judecată, din 28 ianuarie 2013, recurenta inculpată I.M. nu a făcut în niciun mod dovada imposibilităţii de a da declaraţii în faţa instanţei de recurs, diagnosticul invocat, de hemipareză dreapta, nefiind susţinut de acte medicale.
Este adevărat că, în cauză, contestatoarea I.M. a depus un set de acte medicale, aflate la filele 74-105, în dovedirea stării sale grave de sănătate, acestea fiind avute în vedere de instanţa de recurs, însă, pentru considerentele anterior arătate, nu impuneau o altă amânare a soluţionării cauzei.
În ce priveşte cererea formulată de contestatoarea I.M., de suspendare a executării hotărârii penale nr. 22 din 11 februarie 2013 pronunţată în dosarul nr. 4678/1/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, se constată că în cauză nu sunt incidente motive care să impună admiterea acesteia, ca efect al netemeiniciei contestaţiei în anulare formulate.
Pentru considerentele mai sus-expuse, urmează a fi respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea I.M. împotriva deciziei penale nr. 22 din 11 februarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. 4678/1/2012.
Va fi obligată recurenta contestatoare la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea I.M. împotriva deciziei penale nr. 22 din 11 februarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. 4678/1/2012.
Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 180/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 193/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
