ICCJ. Decizia nr. 204/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia nr. 204/2013
Dosar nr. 4544/1/2013
Şedinţa publică de la 28 octombrie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire formulată revizuenţii I.B., I.E., I.N. şi I.V. au solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 167 din 16 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, apreciind că vinovate de uciderea rudei lor sunt mai multe persoane, nu numai intimatul inculpat D.V., singurul condamnat în această cauză. Revizuenţii apreciază că în egală măsură vinovaţi sunt şi poliţiştii din închisoare, precum şi medicul penitenciarului care nu au luat nicio măsură în vederea salvării vieţii rudei lor.
Prin hotărârea CEDO Iorga şi alţii vs România, care a stat la baza formulării prezentei cereri de revizuire, s-a constatat încălcarea prevederilor art. 2 din convenţie, pe de o parte, ca urmare a nerespectării de către stat a obligaţiei de a proteja viaţa unei persoane aflate sub controlul său, în stare de deţinere, iar, pe de altă parte, pentru lipsa unei anchete efective apte să ducă la clarificarea circumstanţelor decesului părţii vătămate şi identificarea persoanelor vinovate.
Prin aceeaşi hotărâre statul român a fost obligat să plătească revizuenţilor suma de 35000 de euro cu titlu de prejudiciu moral.
Având în vedere hotărârea pronunţată de CEDO, în temeiul art. 4081 C. proc. pen. revizuenţii au sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, solicitând revizuirea sentinţei penale nr. 167 din 16 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 4195/2003.
Analizând cererea de revizuire prin prisma dispoziţiilor speciale prevăzute de art. 4081 C. proc. pen., se constată că această cerere este inadmisibilă pentru considerentele ce urmează :
Potrivit dispoziţiilor art. 4081 alin. (1) C. proc. pen.: Hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pot fi supuse revizuirii, dacă consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Din economia textului de lege anterior menţionat rezultă că promovarea unei cereri de revizuire este condiţionată de existenţa unei hotărâri definitive a Curţii Europene prin care se constată o încălcare a unui drept prevăzut în Convenţia Europeană într-un proces penal desfăşurat în faţa autorităţilor judiciare române, în care instanţele penale române s-au pronunţat prin hotărâre definitivă.
În acelaşi timp, persoana căreia legiuitorul i-a recunoscut dreptul de a cere revizuirea unei hotărâri definitive, ca urmare a pronunţării unei hotărâri CEDO prin care s-a constatat încălcarea drepturilor prevăzute de convenţie, este obligată să îşi exercite acest drept într-un anumit termen, stabilit prin lege şi care este un termen de decădere. Termenul de decădere este intervalul de timp înăuntrul căruia titularul unui drept subiectiv este obligat, printr-o dispoziţie legală imperativă, să-şi exercite acel drept, sub sancţiunea stingerii dreptului respectiv. Termenul de decădere are ca efect pierderea dreptului subiectiv însuşi, acest termen neputând fi suspendat sau întrerupt şi este incompatibil cu instituţia repunerii în termen.
Raportând consideraţiile teoretice anterior menţionate speţei de faţă, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că potrivit dispoziţiilor art. 4081 alin. (4) C. proc. pen.: “Cererea de revizuire se poate face în termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului.”
Termenul de 1 (un) an de zile prevăzut de dispoziţiile art. 4081 alin. (4) C. proc. pen., este un termen de decădere, astfel că neexercitarea lui de către revizuenţi, în intervalul stabilit de legiuitor, are drept consecinţă stingerea dreptului lor de a mai cere revizuirea sentinţei penale nr. 167 din 16 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Hunedoara.
Din actele dosarului rezultă că hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului a fost pronunţată la data de 25 ianuarie 2011 şi, potrivit dispoziţiilor art. 44 pct. 2 lit. b) din Convenţie, a rămas definitivă la data de 25 aprilie 2011.
Aşa fiind, potrivit dispoziţiilor art. 4081 alin. (4) C. proc. pen. , se impunea ca revizuenţii să sesizeze instanţa de judecată în termen de un an de zile, termen care a început să curgă la data de 25 aprilie 2011 şi s-a încheiat la data de 25 aprilie 2012.
În aceste condiţii se constată că cererea de revizuire a fost formulată la data de 11 septembrie 2013, după 2 ani de la data la care hotărârea CEDO Iorga şi alţii vs România a rămas definitivă, timp în care părţile nu şi-au exercitat dreptul conferit de legiuitor, rămânând în pasivitate.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 4081 alin. (4) şi alin. (10) teza I C. proc. pen., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii I.B., I.E., I.N. şi I.V., ca tardivă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de către revizuenţii I.B., I.E., I.N. şi I.V., împotriva sentinţei penale nr. 167 din 16 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 4195/2003.
Obligă revizuenţii la plata sumei de câte 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150 lei, pentru intimatul – inculpat D.V. se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 193/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 22/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
