ICCJ. Decizia nr. 193/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 5 Judecători

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizia nr. 193/2013

Dosar nr. 4556/1/2013

Şedinţa publică de la 7 octombrie 2013

Asupra cererii de contestaţie în anulare de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 169 din 9 septembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. 3109/1/2013 a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta I.M. împotriva deciziei penale nr. 2313 din 30 aprilie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Penală în dosarul nr. 43100/3/2005; a fost obligat recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie în anulare recurenta revizuentă I.M., cauza fiind înregistrată la data de 13 septembrie 2013 şi formând obiectul dosarului nr. 4556/1/2013, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători.

Analizând cererea de contestaţie în anulare sub aspectul admisibilităţii, potrivit dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen. se constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 386 C. proc. pen., „împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;

c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 lit. f) – i1), cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1)”.

Contestaţia în anulare ca şi cale de atac extraordinară, de retractare, este mijlocul procesual prin care, în anumite cazuri prevăzute de lege, se poate cere unei instanţe care a pronunţat o hotărâre definitivă să rejudece cauza penală şi să revină în total sau în parte asupra soluţiilor date de aceasta.

Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., contestaţia în anulare împotriva hotărârilor penale definitive poate fi făcută numai în cazurile anume prevăzute în aceste dispoziţii.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestaţiei formulate.

Conform textului de lege mai sus-menţionat, una dintre condiţiile pe care trebuie să le constate instanţa ca îndeplinită, este aceea a invocării în cuprinsul cererii de contestaţie a unui caz dintre cele expres prevăzute de dispoziţiile art. 386 C. proc. pen. şi a depunerii la dosar a dovezilor pe care se sprijină.

Or, în cuprinsul cererii scrise, aflată la fila 2 din dosar, contestatoarea nu a invocat motive care să poată fi încadrate în vreunul din temeiurile expres şi limitativ reglementate de prevederile art. 386 C. proc. pen.

Aşa fiind, constatându-se că cererea de contestaţie în anulare nu îndeplineşte, cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., va fi respinsă, ca inadmisibilă.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea I.M. împotriva încheierii penale nr. 169 din 9 septembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători în dosarul nr. 3109/1/2013.

Obligă recurenta contestatoare la plata sumei 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 192/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI  ICCJ. Decizia nr. 204/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 193/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI