ICCJ. Decizia nr. 195/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 195/2011
Dosar nr.6371/1/2011
Şedinţa publică din 17 august 2011
Asupra recursului de faţă,
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1138 din 29 iulie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.L., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că inculpatul P.L. a formulat, prin apărătorul său, cerere de liberare provizorie sub control judiciar în temeiul dispoziţiilor art. 1602 C. proc. pen.
S-a motivat că, prin prisma dispoziţiilor naţionale, cât şi din perspectiva C.E.D.O., se impune ca liberarea provizorie sub control judiciar să nu fie condiţionată de gravitatea infracţiunilor, ci această măsură trebuie subordonată garantării prezentării inculpatului la audieri, precum si evitării unei stări de pericol sau a obstrucţionării justiţiei, cererea fiind întemeiată, neexistând date pentru neaplicarea acestei măsuri conform art. 1602 alin. (2) C. proc. pen. şi deşi liberarea provizorie are un caracter facultativ, instanţa nu poate uza în mod discreţionar de această facultate, întrucât ar încălca în mod flagrant dispoziţiile art. 5 alin. (5) C. proc. pen., art. 23 alin. (1) din Constituţia României şi art. 53 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând actele şi lucrările dosarului prima instanţă a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului P.L. a fost dispusă pe o durată de 29 zile prin încheierea nr. 759 din 24/25 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, ulterior fiind prelungită pe o durată de 30 de zile prin încheierea nr. 888 din 18 iunie 2011. Ambele încheieri au rămas definitive prin respingerea recursului inculpatului. La data de 11 iulie 2011, prin încheierea nr. 1026, a fost prelungită cu încă 30 de zile măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a reţinut de către procuror că inculpatul că a aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat, şi în concret că în intervalul mai 2010 – aprilie 2011, în calitate de angajat la societatea de comisionariat vamal SC C.C.S. SRL Constanţa, condusă de inculpatul T.D.I., a săvârşit, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acte materiale specifice infracţiunii de complicitate la luare de mită, infracţiune săvârşită de mai mulţi lucrători vamali din B.V.C.S.A., precum şi acte materiale specifice infracţiunii de dare de mită, săvârşită de mai mulţi intermediari vamali.
Astfel, inculpatul P.L. era angajatul SC C.C.S. SRL ce îşi desfăşura activitatea în Portul Constanţa Sud Agigea, fiind în permanentă legătură cu lucrătorii vamali de la scanner, control fizic şi control documentar. În această calitate, inculpatul P.L. transmitea inculpatului T.D.I. informaţiile relevante, culese de la faţa locului, despre problemele întâmpinate de clienţii SC C.C.S. SRL în cadrul operaţiunilor de control vamal. Pe de altă parte, acelaşi învinuit transmitea lucrătorilor vamali informaţiile transmise de inculpatul T.D.I., inclusiv promisiunile de a se plăti mită pentru introducerea în ţară a containerelor cu mărfuri importate.
Astfel, inculpatul P.L. a acţionat ca o interfaţă în comunicarea dintre lucrătorii B.V.C.S.A. şi inculpatul T.D.I. cu privire la practicile corupte promovate de aceştia, în sensul încălcării atribuţiilor de serviciu ale lucrătorilor vamali prin permiterea accesului pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate sau în sensul exercitării de către lucrătorii vamali a atribuţiilor de serviciu specifice prin procesarea containerelor respective, permiţând accesul lor în ţară în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil.
Astfel, în toată perioada sus-menţionată, aflându-se în fiecare zi în portul Constanţa Sud Agigea, a avut asupra sa câte un telefon mobil, schimbat diacronic, pe care îl purta personal de la un lucrător vamal la altul (de exemplu O.C.C., M.A., B.L. şi alţii), pentru ca discuţiile dintre lucrătorii vamali şi inculpatul T.D.I. referitoare la mita ce trebuia plătită să aibă loc exclusiv prin aceste telefoane, în scopul de a proteja secretul discuţiilor respective şi de a face extrem de dificilă identificarea vorbitorilor în cazul unor eventuale interceptări a convorbirilor telefonice purtate de pe telefoanele respective (11 octombrie 2010, orele 17:46:32).
La data de 25 august 2010, inculpatul P.L. a promis că îl va contacta pe şeful B.V.C.S.A., inculpatul D.L.A., pentru a-i raporta acestuia cum decurge operaţiunea de intrare în ţară a unor mărfuri aflate în două containere ce urmau să fie vămuite în sistem de tranzit la B.V. Slobozia şi respectiv Călăraşi, mărfuri aparţinând unui protejat al inculpatului D.L.A.
Legat de această operaţiune, inculpatul P.L. i-a comunicat inculpatului T.D.I. că, în curând, lucrătorii vamali îşi vor preciza pretenţiile pe care le au cu privire la cuantumul mitei (26 august 2010, orele 14:04:06, 10:56:03, 10:52:02). De asemenea, inculpatul P.L. i-a comunicat inculpatului T.D.I. că la controlul documentar este de serviciu lucrătorul vamal G.N. Inculpatul P.L. i-a promis apoi inculpatului T.D.I. că va interveni pe lângă lucrătorul vamal, inculpatul M.A., pentru ca respectivele mărfuri să fie introduse în ţară chiar în aceeaşi zi sau, cel târziu, a doua zi dimineaţă foarte devreme (27 august 2010, orele 12:12:30, 12:14:08).
La data de 1 septembrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că trei operaţiuni de tranzit ale intermediarului vamal A.E.H., conţinând sardine, au fost oprite de lucrătorul vamal I.L., cerându-i să se intereseze despre motivul acestei stări de fapt.
La aceeaşi dată, inculpatul P.L. i-a precizat inculpatului T.D.I. că a rezolvat intrarea în ţară a unui transport de „papuci", contra unei sume de bani denumite codificat „cu 9" (1 septembrie 2010, orele 11:09:02).
La data de 2 septembrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că inculpatul C.M. intenţionează să introducă în tară o cantitate de 125 colete cu lame de ras, reprezentând 10% din capacitatea unui container, iar inculpatul T.D.I. i-a precizat că valoarea mitei pentru o astfel de operaţiune este de „o mie şi ceva" de dolari S.U.A. sau euro (2 septembrie 2010, orele 11:30:54).
La data de 30 septembrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. despre faptul că într-un container aparţinându-i intermediarului vamal M.R. există disimulată şi nedeclarată o cantitate mare de bunuri diverse, printre care: parfumuri, tampoane igienice, pampers, patenţi, bomfaiere. Inculpatul P.L. i-a propus inculpatului T.D.I., lucru agreat de acesta, să ducă direct containerul la magazie, pentru a se evita aplicarea de sancţiuni importante de către lucrătorii vamali (30 septembrie 2010, ora 09:17:03).
La data de 4 octombrie 2010, inculpatul P.L. a luat la cunoştinţă despre faptul că inculpatul D.M., intermediar vamal, a prezentat în vamă un container conţinând 20 de baxuri de ochelari, declaraţi ca fiind ochelari de soare, câtă vreme erau, de fapt, ochelari de vedere (fapt ce antrena o încadrare tarifară superioară), angajându-se să ia legătura cu lucrătorii vamali pentru a le comunica faptul că trebuie permis accesul în ţară a containerului respectiv. La fel, inculpatul urma să intervină pe lângă lucrătorii vamali pentru a se permite intrarea în ţară a unui container conţinând macrou al unui intermediar vamal bulgar, situaţie în care s-a intervenit şi pe lângă inculpatul D.L.A., şeful B.V.C.S.A. (4 octombrie 2010, ora 09:17:08; 5 octombrie 2010, ora 10:28:41; 5 octombrie 2010, ora 10:47:43).
La data de 5 octombrie 2010, împreună cu inculpatul T.D.I., inculpatul P.L. a stabilit suma de bani ce trebuia oferită ca mită de numitul A., pentru introducerea în ţară a 45 colete cu mărfuri ilicite, în cadrul unui container ce conţinea 1.000 de colete de mărfuri, la valoare iniţială de 1.500 dolari S.U.A., iar ulterior, după introducerea în ţară a mărfurilor, la valoarea de 2.500 dolari S.U.A. (5 octombrie 2010, orele 16:21:51, 16:3:03).
La data de 8 octombrie 2010, inculpatul P.L. a intervenit pe lângă lucrătorii vamali de la B.V.C.S.A. pentru a permite intrarea în ţară a două containere ce conţineau, printre altele, disimulate colete cu ochelari de vedere şi alimente (8 octombrie 2010, ora 10:52:43).
La data de 8 octombrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat faţă de inculpatul T.D.I. să-i aducă, de urgenţă, lista cu sumele de bani solicitate de lucrătorii vamali ca mită pentru procesarea unor containere (8 octombrie 2010, orele 10:53:36 şi 13:49:43).
La data de 8 octombrie 2010, orele 15:11:36, inculpatul P.L. l-a înştiinţat, de o manieră codată, pe inculpatul T.D.I. că a dat mită unui lucrător vamal, spunându-i: „i-am lăsat medicamente lui băiatu", acţiune validată imediat de inculpatul T.D.I. (8 octombrie 2010, orele 15:11:36).
La data de 11 octombrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat faţă de inculpatul T.D.I. că va transmite mita către lucrătorii vamali de îndată ce va fi nevoie, sumele respective urmând să-i fie ulterior restituite de către T.D.I. (11 octombrie 2010, orele 16:28:42).
La data de 12 octombrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat faţă de inculpatul T.D.I. că va contacta lucrătorii vamali pentru a-i oferi informaţii exacte despre operaţiunile, atât licite, cât şi ilicite ale intermediarului vamal M.R., în perioada 22 septembrie 2010 – 11 octombrie 2010, pentru a putea calcula cu exactitate sumele ce trebuiau percepute de la acesta, atât legal, cât şi cu titlu de mită. La aceeaşi dată, inculpatul P.L. i-a transmis inculpatului T.D.I. informaţii similare despre operaţiunile vamale ale inculpatului D.M. şi A.N.A.R.B.M. (12 octombrie 2010, orele 08:51:42 şi 10:58:31).
La data de 12 octombrie 2010, orele 11:08:53, inculpatul P.L. l-a întrebat pe inculpatul T.D.I. de ce lucrătorul vamal M.A. nu a primit încă un aparat de bărbierit ce i-a fost promis de inculpatul T.D.I. ca mită pentru serviciile făcute (12 octombrie 2010, orele 11:08:53).
La data de 26 octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că mita solicitată de vameşi pentru introducerea în ţară a unui container conţinând 10 colete din 315, jucării nedeclarate/contrafăcute, este de 4.000 dolari S.U.A. (26 octombrie 2010, orele 17:26:12 şi 17:37:54).
La data de 27 octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că inculpatul D.L.A., şeful B.V.C.S.A., i-a trimis un client ce va realiza mai multe operaţiuni de tranzit vamal, urmând ca firma SC C.C.S. SRL „să se ocupe de tot; de luat liber, de (...)", implicând prin această formulare inclusiv activitatea de colectare a mitei pentru lucrătorii vamali (27 octombrie 2010, orele 12:19:40, 12:06:35 şi 13:17:16).
La data de 28 octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că unul dintre lucrătorii vamali va respinge un tranzit vamal pe motivul că certificatul de origine al mărfurilor este falsificat. Această situaţie, de o gravitate deosebită, a fost de natură să-l alerteze pe inculpatul T.D.I., care i-a cerut inculpatului P.L. să intervină pe lângă lucrătorul vamal să înscrie în documente orice alt motiv de respingere a operaţiunii de tranzit, fără a se face referire la documentul fals prezentat în vamă de SC C.C.S. SRL pentru operaţiunea respectivă (28 octombrie 2010, orele 11:09:52).
La data de 29 octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că acel client, care i-a fost trimis de inculpatul D.L.A., a prezentat în vamă o operaţiune de tranzit, pentru care a plătit atât comisioanele percepute de SC C.C.S. SRL, cât şi mita pentru lucrătorii vamali, urmând ca introducerea în ţară a mărfurilor să aibă loc de îndată (29 octombrie 2010, ora 09:04:07).
La data de 1 noiembrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat faţă de inculpatul T.D.I. că va verifica în vamă care anume din containerele prezentate de firma SC U.E. SRL, reprezentată de inculpatul C.L., conţin mărfuri cu caracter ilicit şi care ar fi pretenţiile de mită ale lucrătorilor vamali pentru introducerea în ţară a mărfurilor respective (1 noiembrie 2010, orele 10:40:14 şi 15:42:34). La aceeaşi dată, inculpatul P.L. a efectuat verificările solicitate şi i-a comunicat inculpatului T.D.I. că respectivele containere nu pun probleme din punct de vedere al admiterii lor în ţară.
La data de 2 noiembrie 2010, inculpatul P.L. i-a solicitat inculpatului T.D.I. să i se dea banii pentru mita ce trebuia oferită lucrătorilor vamali în cazul unui transport de pomelo, urmând ca respectiva sumă de bani, neprecizată, să fie recuperată ulterior de la client, numitul M. (2 noiembrie 2010, ora 09:15:44).
La data de 12 noiembrie 2010, inculpatul P.L. a stabilit împreună cu inculpatul T.D.I. că va discuta cu inculpatul Olteanu Claudiu-Constantin, pentru a stabili care este valoarea mitei ce trebuia plătită lucrătorilor vamali pentru un transport de mărfuri (12 noiembrie 2010, orele 13:50:07).
La data de 30 noiembrie 2010, inculpatul P.L. i-a promis inculpatului T.D.I. că va lua legătura cu lucrătorii vamali şi, în special, cu inculpatul O.C.C. pentru a afla care este valoarea mitei ce trebuie dată pentru introducerea în ţară a mărfurilor importate de firma D.G. (30 noiembrie 2010, ora 10:29:15).
La data de 30 noiembrie 2010, inculpatul P.L. i-a comunicat inculpatului T.D.I. că ştampila aplicată pe un certificat de origine în cazul unui import al SC C.C.S. SRL nu este notificată (este, practic, falsificată) (30 noiembrie 2010, orele 13:35:06).
La data de 4 ianuarie 2011, inculpatul P.L. l-a întrebat pe inculpatul T.D.I. dacă să introducă în vamă un transport de chibrituri, având stabilită mita pentru lucrătorii vamali „la 14", primind de la inculpatul T.D.I. ordinul de a-l introduce în vamă „la 12" (4 ianuarie 2011, orele 12:30:40).
S-a considerat că faptele constituie infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 255 pct. 1 C. pen. şi art. 6 şi art. 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 pct. 1 şi 2 C. pen. şi art. 6 şi art. 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Având în vedere dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Constituţia României şi de art. 136 alin. (2), art. 1601 şi urm. C. proc. pen. prima instanţă a reţinut că formularea unei cereri de liberare provizorie este condiţionată de luarea prealabilă a măsurii arestării şi nu presupune încetarea sau schimbarea temeiurilor care au impus luarea măsurii arestării (deoarece, în aceste ipoteze, devin incidente alte instituţii de drept procesual penal – revocarea arestării sau înlocuirea arestării ), instanţa având dreptul de a aprecia asupra acordării sau neacordării liberării provizorii, care constituie un „substituent" al măsurii arestării.
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul P.L., instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea în principiu [art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.], având în vedere şi Decizia de recurs în interesul legii nr. 7 din 9 februarie 2009, pronunţată deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinându-se, totodată, că potrivit dispoziţiilor art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina petentului inculpat P.L. nu depăşeşte 15 ani închisoare, sub pragul prevăzut de normele procedurale pentru admisibilitatea unei astfel de cereri, infracţiunile ce intrau în scopul grupului infracţional organizat fiind infracţiuni de corupţie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sub limita de 18 ani, din acest punct de vedere cererea inculpatului fiind admisibilă.
În ceea ce priveşte condiţia negativă prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la comportamentul inculpatului şi perspectiva acestui comportament după liberarea provizorie, prima instanţă a constatat că aceasta nu este îndeplinită, reţinându-se că din coroborarea art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. reiese caracterul facultativ al acordării liberării provizorii sub control judiciar, chiar şi în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în vreunul din cazurile de împiedicare a acordării liberării provizorii prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen.
Astfel, s-a argumentat că probatoriul administrat până în acest moment procesual este de natură a conduce la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat penal, fiind îndeplinită exigenţa prevăzută de art. 143 C. proc. pen.
Urmărirea penală este în curs de desfăşurare, cauza în care petentul este cercetat este destul de complexă, iar temeiurile în baza cărora s-a dispus măsura arestării preventive nu s-au schimbat, nu au intervenit elemente noi, favorabile în ceea ce priveşte poziţia procesuală a inculpatului.
Prima instanţă, procedând la analiza numai a aspectelor avute în vedere de dispoziţiile art. 1601 - art. 16010 C. proc. pen. şi nu la analiza temeiurilor arestării preventive – a constatat că instanţa de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii, la cerere, poate dispune liberarea provizorie, sub control judiciar, dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., neexistând obligaţia de a se admite în fond cererea.
Cu ocazia verificării temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar se porneşte de la una dintre premisele esenţiale ale liberării provizorii, respectiv subzistenţa temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, deoarece dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar înceta, instanţa ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu, să dispună, după caz, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemaimpunându-se, prin ipoteză, problema liberării provizorii.
S-a concluzionat că pentru a refuza liberarea provizorie pe considerente de netemeinicie, instanţa trebuie să constate existenţa unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere la luarea măsurii preventive, care să justifice convingerea că lăsarea inculpatului în libertate, chiar provizorie şi restrânsă printr-un control judiciar, nu este totuşi oportună.
Prin interpretarea sistematică a dispoziţiilor procedurale din materia măsurilor preventive, în corelaţie şi cu exigenţele C.E.D.O. şi ale jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg, s-a reţinut că astfel de temeiuri privesc fie aspecte legate de buna desfăşurare a procesului penal, respectiv existenţa unor date, altele decât cele avute în vedere de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal ar putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptei pentru care inculpatul este cercetat, respectiv prin modul şi mijloacele de săvârşire ori prin urmările sale aceasta să fi produs o gravă vătămare relaţiilor sociale ocrotite, traduse printr-un impact violent asupra conştiinţei publicului, astfel încât liberarea inculpatului, chiar provizorie, să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială şi neîncredere în actul de justiţie.
Astfel, s-a constatat că cererea inculpatului este neîntemeiată, deoarece la acest moment procesual, buna desfăşurare a procesului penal poate fi compromisă prin faptul că instanţa nu a fost încă sesizată cu rechizitoriul, s-au mai efectuat acte de urmărire penală de la data arestării preventive a inculpatului şi până în prezent, urmând a fi efectuate şi alte acte procesuale, urmărirea penală nefiind finalizată. Faţă de numărul mare de persoane implicate, cauza este complexă, ceea ce presupune o urmărire penală complexă şi au fost ridicate documente de la societăţi comerciale care au beneficiat de acordul liberului de vamă, actele urmând a fi verificate.
De asemenea, având în vedere modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, numărul actelor materiale reţinute în sarcina inculpatului, calitatea avută de acesta, angajat la societatea de comisionariat vamal SC C.C.S. SRL Constanţa prima instanţă a concluzionat asupra existenţei pericolul concret pe care îl constituie lăsarea inculpatului în libertate, aducându-se atingere valorilor sociale şi regulilor de drept instituite într-un stat democratic, generând în rândul opiniei publice ideea că funcţionarii vamali se pot folosi de funcţiile lor pentru obţinerea de beneficii materiale, prejudiciind buna reputaţie a autorităţilor publice, o reacţie blândă faţă de acest gen de inculpaţi putând crea un sentiment de insecuritate publică şi ar face ineficiente măsurile legislative care au menirea să înfrângă recrudescenţa penală de corupţie, generând şi neîncredere în capacitatea justiţiei de a reacţiona la astfel de fenomene şi, prin aceasta, s-ar pune în pericol ordinea publică de drept aflată într-o relaţie cauzală cu actul de înfăptuire a justiţiei.
Faţă de circumstanţele reale ale comiterii faptei şi cele personale ale inculpatului, prima instanţă a avut în vedere şi urmarea socialmente periculoasă a infracţiunii, lezarea gravă a relaţiilor sociale ocrotite prin incriminarea infracţiunilor care aduc atingere unor activităţi de interes public, apreciindu-se că garanţiile de ordin personal (buna conduită avută anterior, lipsa antecedentelor penale, faptul că are în întreţinere copii minori şi are o familie organizată), cât şi cele prevăzute de art. 1602 alin. (3) C. proc. pen., nu înlătură pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea inculpatului în libertate, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat fiind respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile apărătorului său ales, expuse în partea introductivă a prezentei decizii, pentru greşita apreciere a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen. şi greşita respingere a cererii inculpatului, faţă de circumstanţele personale ale acestuia.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din analiza dispoziţiilor art. 136 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, aceste scopuri putând fi atinse şi prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 53 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale care prevede că persoana arestată sau reţinută beneficiază, între altele, de dreptul de a putea fi eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Referitor la reglementările interne în materie se constată că art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. prevede condiţiile concrete în care aceasta poate fi acordată.
Rezultă, aşadar, că liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură preventivă, neprivativă de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanţei [art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.] şi care presupune îndeplinirea unor condiţii, expres reglementate, privind cuantumul pedepsei închisorii prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă, forma de vinovăţie cu care aceasta a fost săvârşită şi inexistenţa datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. De asemenea, o condiţie ce rezultă implicit din reglementarea normativă precizată o constituie preexistenţa măsurii arestării luate faţă de învinuit sau inculpat.
Analizând actele dosarului se constată că întemeiat prima instanţă a constatat că la acest moment procesual acordarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului nu era oportună.
Se reţine, astfel, că prin hotărâri judecătoreşti definitive succesive, faţă de inculpat a fost luată şi apoi prelungită măsura arestării preventive.
Totodată, se constată că există date apte a convinge un observator obiectiv că la nivelul instituţiilor vamale şi portuare din Municipiul Constanţa s-a constituit un grup infracţional organizat, incluzând oameni politici deţinători ai unor importante funcţii de stat (secretar general al MAI/senator al României), persoane cu funcţii de conducere din sistemul vamal, lucrători vamali cu diferite grade profesionale, comisionari vamali, intermediari vamali, oameni de afaceri implicaţi în activitatea de import-export de mărfuri, persoane fizice beneficiare curente a mărfurilor importate în România şi transportatori, grup ce avea ca scop deturnarea activităţilor legale ale autorităţilor statului Român în privinţa activităţii de import-export de mărfuri prin birourile vamale de pe raza D.R.A.O.V. Constanţa, dar şi din Municipiul Bucureşti, prin acapararea instituţiilor competente, determinate să îşi exercite prerogativele exclusiv pentru realizarea intereselor economice ale grupului infracţional organizat.
Practicile grupului infracţional organizat constau în instituirea unei reţele structurale funcţionale de taxare ilicită, în favoarea grupului, a containerelor cu mărfuri procesate în punctele vamale, facilitându-se concomitent introducerea în ţară de mărfuri contrafăcute, mărfuri interzise la import, mărfuri ce nu erau însoţite de avizele sau autorizaţiile necesare, mărfuri de altă natură sau în alte cantităţi decât cele declarate în vamă, falsificarea sistematică a documentelor de achiziţie externă a mărfurilor (în scopul diminuării bazei de taxare vamală a acestora), mărfuri flagrant subevaluate, mărfuri provenind de la societăţi comerciale ori din ţări ce necesită taxarea anti-dumping, fără perceperea acestor taxe.
Reţeaua structurală constituită de grupul infracţional organizat percepea sume de bani ilicite, inclusiv pentru procesarea vamală legală a mărfurilor licit introduse în România, în caz contrar, aceste mărfuri fiind amânate sine die de la controlul vamal.
Infracţiunile - mijloace de acţiune ale grupului infracţional organizat erau reprezentate de darea şi luarea de mită, traficul de influenţă, evaziunea fiscală, contrabanda, falsul în înscrisuri sub semnătură privată, falsul material în înscrisuri oficiale, falsul intelectual, uzul de fals, folosirea de documente falsificate la autoritatea vamală, infracţiuni contra drepturilor de marcă industrială înregistrată.
Potrivit cercetărilor efectuate până în prezent membrii grupului infracţional organizat erau structuraţi pe paliere de conducere şi control: B.E. şi P.A.C., de protecţie externă: M.L. şi B.M., comandă şi coordonare la nivelul sistemului vamal: C.S., D.L.A., B.L., O.C.C. şi S.I., execuţie la nivelul sistemului vamal: M.A., R.V., D.I.D., R.M.I., G.N., H.J., T.H.D., execuţie – comisionari vamali şi angajaţi ai comisionarilor vamali: T.D.I., Ţ.V., B.S., I.M.I., P.L., O.M., H.L., C.M., Z.R. D.I., execuţie – intermediari vamali, oameni de afaceri, persoane fizice: E.H.A., A.N.A.R.B.M., R.M., C.L., A.A., D.M., C.M., L.S., Z.Q., G.N., N.N.
Se reţine, de asemenea că actele dosarului furnizează date apte a crea presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracţiunile pentru care este cercetat, respectiv cele prevăzute de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6 şi art. 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 pct. 1 şi 2 C. pen., art. 6 şi art. 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Se constată că există presupunerea rezonabilă că inculpatul, angajat al societăţii comerciale de comisionariat vamal al cărei asociat era inculpatul T.D.L. a sprijinit în repetate rânduri ca şi complice săvârşirea în calitate de autor a infracţiunilor de luare de mită de către lucrătorii vamali, respectiv dare de mită de către intermediarii vamali, mediind activităţi derulate de către acest din urmă inculpat şi acţionând ca o interfaţă în comunicarea dintre lucrătorii B.V.C.S.A. şi inculpatul T.D.I. cu privire la practicile ilicite şi corupte promovate de aceştia, în sensul încălcării atribuţiilor de serviciu ale lucrătorilor vamali prin permiterea accesului pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate sau în sensul exercitării de către lucrătoriivamali aatribuţiilor de serviciuspecificeprinprocesarea containerelor respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă fără vreun temei legal plauzibil.
Probele administrate creează presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, fapte de o gravitate deosebită, având în vedere amploarea activităţii grupului infracţional, scopurile acestuia şi impactul exercitat din punct de vedere economic şi social, sub aspectul regimului sancţionator faptele despre care există indicii că au fost comise de inculpat respectând condiţiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.
Cu toate acestea, din analiza cauzei în ansamblul său, rezultă că cererea de liberare provizorie nu îndeplineşte condiţia oportunităţii, implicit prevăzută de normele ce reglementează această instituţie.
Se reţine sub acest aspect că acordarea liberării sub control judiciar reprezintă o vocaţie şi nu un drept al inculpatului, doar instanţa fiind în măsură să aprecieze asupra oportunităţii dispunerii acestei măsuri, normele europene necontravenind dispoziţiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.; se constată că aprecierea cu privire la oportunitatea măsurii presupune un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea inculpatului/învinuitului, calitatea acestuia, modul de săvârşire al faptei, natura acesteia, circumstanţele concrete ale cauzei şi cele privind persoana învinuitului sau inculpatului.
Totodată, dispoziţiile art. 53 din Convenţie, anterior indicat, nu instituie o obligaţie de acordare a liberării persoanei private de libertate în cursul procedurii judiciare, chiar cu impunerea oferirii de garanţii în sensul arătat de art. 53 teza finală, iar luarea măsurilor preventive alternative celor privative de libertate, chiar în accepţiunea art. 136 alin. (2) C. proc. pen., se subsumează realizării scopurilor acestora.
Aşa fiind, instanţa de recurs apreciază că gravitatea faptelor despre care există indicii ce creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, contextul în care acestea au fost comise, numărul mare de acte materiale şi impactul lor, conduc la concluzia că scopul măsurilor preventive nu poate fi, cel puţin în stadiul procesual actual, atins fără privarea de libertate a inculpatului, în vederea normalei desfăşurări a procesului penal, aflat într-o fază incipientă. Urmărirea penală nu este, încă finalizată, având în vedere caracterul complex al cauzei, natura variată şi numărul crescut al probelor ce trebuie în continuare administrate pentru aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Se constată, totodată, că la aprecierea asupra acordării liberării provizorii sub control judiciar circumstanţele personale ale inculpatului nu pot să fie prioritar avute în vedere şi nici să prevaleze principiului aflării adevărului şi necesităţii desfăşurării normale a procesului penal.
Astfel, circumstanţele personale nu sunt suficiente în speţă pentru a fundamenta concluzia că cererea de liberare provizorie este întemeiată, ele neputând fi avute în vedere izolat faţă de interesul general al menţinerii ordinii sociale, ce prevalează, în anumite circumstanţe, cum este şi cea de faţă, dreptului persoanei deţinute de a fi cercetată în stare de libertate.
Aşa fiind, se reţine că soluţia dispusă de către prima instanţă a realizat o corectă interpretare şi aplicare, cauzei concrete dedusă judecăţii, a normelor legale incidente în speţă, hotărârea astfel pronunţată fiind legală, temeinică şi riguros argumentată.
Criticile invocate în recurs sunt nefondate.
După cum rezultă din motivarea anterior prezentată prima instanţă a argumentat just neîndeplinirea, la acest moment procesual, a cerinţei de oportunitate a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, nerespectarea condiţiei legale amintite rezultând implicit din natura şi gravitatea faptelor despre care există date ce creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, condiţiile şi circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, impresia creată publicului în sensul funcţionării clandestine şi ilicite a unui sistem paralel cu cel al autorităţilor statului, ce urmărea realizarea intereselor private ale membrilor săi şi care, în mod evident, presupunea o reacţie fermă a organelor judiciare.
Rezultă, aşadar, că argumentele invocate de către instanţă, contrar susţinerilor apărării, sunt apte a justifica soluţia legal dispusă, care este temeinică şi riguros motivată.
Pentru considerentele ce preced dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L. împotriva încheierii nr. 1138 din 29 iulie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 6160/1/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 august 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 196/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 194/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
