ICCJ. Decizia nr. 199/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 199/2011
Dosar nr.6377/1/2011
Şedinţa publică din 17 august 2011
Asupra recursului de faţă,
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1134 din 29 iulie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.D.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că inculpatul T.D.I. a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciare în temeiul dispoziţiilor art. 1602 C. proc. pen. S-a motivat că urmărirea penală se poate desfăşura şi cu inculpatul în stare de libertate, mai ales că este bolnav, are numai un plămân, ceea ce îl pune în dificultate de a suporta condiţiile din penitenciar. S-a mai menţionat că, în această cauză, sunt 2 fraţi T. arestaţi, ceea ce constituie o evidentă exagerare, şi că acuzaţiile aduse inculpatului T.D.I. sunt neclare. În final, au prezentat şi argumente ce ţin de datele personale favorabile ale inculpatului, cu privire la situaţia sa medicală.
Prima instanţă, în baza lucrărilor din dosar, a constatat că arestarea inculpatului T.D.I. s-a dispus prin încheierea nr. 759 din data de 24 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (definitivă prin respingerea recursului inculpatului T.D.I. conform încheierii nr. 143 din 31 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători); prin încheierea nr. 888 din 18 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (definitivă prin respingerea recursului inculpatului T.D.I. conform încheierii nr. 154 din 21 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători), a fost prelungită starea de arest a inculpatului T.D.I. pentru încă 30 de zile.
Conform actelor şi lucrărilor dosarului de urmărire penală, inculpatul T.D.I. este cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6 şi 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 254 pct. 1 şi 2 C. pen., art. 6 şi 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut că, în intervalul mai 2010 - martie 2011, în calitate de asociat la SC C.C.S. SRL Constanţa, inculpatul T.D.I. a săvârşit, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, mai multe acte materiale specifice infracţiunii de complicitate la luare de mită, infracţiune, la rândul său, săvârşită de mai mulţi lucrători vamali din cadrul P.V.C. Sud Agigea, precum şi mai multe acte materiale specifice infracţiunii de complicitate la dare de mită.
În concret, inculpatul T.D.I., la cererea unor lucrători vamali din cadrul structurii antemenţionate, printre care O.C.C., M.A., R.V. ş.a., a pretins şi primit, în numele acestora, diverse sume de bani de la mai mulţi intermediari vamali (A.E.H., A.N.A.R.B.M., M.R., C.L., D.M.), sume de bani ce au fost ulterior împărţite cu lucrătorii vamali, precum şi cu conducerea grupului infracţional din care făcea parte, în scopul ca lucrătorii vamali implicaţi să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate, ce conţineau, după caz: mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, în scopul ca lucrătorii vamali să îşi exercite atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil.
Astfel, la data de 25 mai 2010, inculpatul T.D.I. i-a propus inculpatului O.C.C. o sumă de bani neprecizată pentru a-l ajuta pe un prieten al său să-şi realizeze operaţiunile vamale de la B.V. Constanţa Sud Agigea, de o manieră preferenţială şi mult mai rapidă decât în mod normal (25 mai 2010, orele 1428:42).
La data de 24 august 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului A.N.A.R.B.M. să plătească o sumă de bani neprecizată, cuantificată prin expresia „cu ce trebuie", cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanţa Sud Agigea, în scopul ca aceştia să permită intrarea în ţară a două containere cu mărfuri importate (24 august 2010, orele 1530:l6).
La data de 27 august 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului C.M., reprezentant al SC M. SRL, să plătească o sumă de bani, definită codat ca „3 saci de orez", cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, în scopul ca aceştia să-i proceseze mărfurile prezentate în vamă, aparţinând unor clienţi ai societăţii pe care o reprezintă. Inculpatul T.D.I. a recunoscut că a primit deja „2 saci de orez? de la inculpatul C.M. şi că acesta urma să mai dea „un sac de orez" (27 august 2010, orele 1228:27şi 1234:09).
La data de 31 august 2010, inculpatul T.D.I. i-a pretins inculpatului A.N.A.R.B.M. o sumă de bani neprecizată, definită generic ca „ceea ce trebuie", în scopul de a fi dată ca mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să îşi exercite atribuţiile de serviciu şi să proceseze un container conţinând mărfuri diverse (pulovere, încălţăminte etc.) (31 august 2010, orele 164:07, 1649:44, 1830:54).
La data de 02 septembrie 2010, orele 1722:23 inculpatul M.A. lucrător vamal, i-a solicitat inculpatului T.D.I. ca unul din importatorii sau intermediarii vamali, neidentificat, descris codat sub denumirea de „inginerul chelios", să plătească cu titlu de mită suma de 3. 000 dolari S.U.A., pentru a se permite intrarea în ţară a unei cantităţi de 30 de baxuri cu pixuri. Ulterior, problema a fost discutată de inculpatul T.D.I. cu intermediarul vamal A.N.A.R.B.M. (02 septembrie 2010, orele 1725:57). În final, inculpatul T.D.I. i-a pretins intermediarului vamal A.N.A.R.B.M. suma de 2. 500 dolari S.U.A., cu titlu de mită, pentru lucrătorul vamal M.A., în scopul ca acesta să permită introducerea în ţară a respectivei cantităţi de pixuri (03 septembrie 2010, ora 0922:37).
La aceeaşi dată, 02 septembrie 2010, după ce a fost informat de inculpatul P.L., angajatul său, că inculpatul C.M. intenţionează să introducă în ţară o cantitate de 125 colete cu lame de ras, reprezentând 10 % din capacitatea containerului în interiorul căruia au fost disimulate, inculpatul T.D.I. a precizat că valoarea mitei ce trebuie oferită vameşilor de la B.V. Constanţa Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară a containerului este de „o mie şi ceva" de dolari S.U.A. sau Euro (02 septembrie 2010, ora 1130:54).
La data de 03 septembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului A.N.A.R.B.M. suma de 2. 500 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanţa Sud Agigea, ca recompensă pentru efectuarea în ziua anterioară a unei operaţiuni vamale pentru un client al acestuia (03 septembrie 2010, ora 0922:37).
La data de 30 septembrie 2010, inculpatul T.D.I. l-a întrebat pe inculpatul M.A., lucrător vamal la V.C. Sud Agigea, care este suma ce trebuie dată ca mită lucrătorilor vamali pentru a permite intrarea în ţară a unui container cu aţă; inculpatul M.A. i-a precizat suma de 5.500 dolari S.U.A.
La data de 04 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a pretins inculpatului D.M. suma de 2. 500 dolari S.U.A. pentru ca lucrătorii vamali să permită introducerea în ţară a unui container ce conţinea, printre altele, ochelari şi genţi contrafăcute, purtând ilegal marca B. (04 octombrie 2010, orele 1705:39 şi următoarele).
La data de 05 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. a pretins iniţial suma de 1. 500 dolari S.U.A., iar ulterior 2.500 dolari S.U.A. de la numitul A., pentru a se permite de către lucrătorii vamali introducerea în ţară a unui container cu mărfuri ilicite (05 octombrie 2010, orele 1621:51 şi următoarea).
La data de 06 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a pretins inculpatului E.H.A. o sumă de bani definită codificat ca „9 cu 11", ca mită pentru lucrătorii vamali pentru introducerea în ţară a unui transport cu baterii de duş (06 octombrie 2010, orele 1445:17).
La data de 08 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat inculpatului P.L. să-i aducă, de urgenţă, lista cu sumele de bani solicitate de lucrătorii vamali, ca mită, pentru procesarea unor containere (08 octombrie 2010, orele 1053:36 şi 1349:43).
Tot, la data de 08 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a dat inculpatului M.A., prin intermediul inculpatului P.L., angajat al SC C.C.S. SRL, o sumă de bani neprecizată, numită codificat „medicamente", cerându-i concomitent să permită intrarea in ţară a două containere aparţinând firmei G., în condiţiile în care unul din containere conţinea 25 % mărfuri ilicite, iar cel de-al doilea container conţinea 98 % produse ilicite (08 octombrie 2010, orele 1421:27 şi 08. 10. 2010, orele 1511:36).
La data de 12 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. a pretins suma de 6. 000 dolari S.U.A. de la inculpatul E.H.A., intermediar vamal, pentru ca lucrătorii vamali să permită accesul în ţară a cantităţii de 100 baxuri de ţigări, mărcile V. şi M., disimulate în mai multe containere conţinând prosoape (12 octombrie 2010, orele 1656:26 şi următoarele 5 convorbiri).
La data de 13 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. a pretins aceeaşi sumă de bani ca în cazul precedent (6. 000 dolari S.U.A.) de la inculpatul E.H.A., intermediar vamal, pentru ca lucrătorii vamali să permită accesul în ţară a unei cantităţi (9 cu 16) de genţi conţinând însemne de marcă contrafăcute (13 octombrie 2010, orele 1120:46).
La data de 29 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. l-a consiliat pe inculpatul B.S. cu privire la mita ce trebuia percepută de grupul criminal organizat din care amândoi fac parte şi ce trebuia împărţită cu lucrătorii vamali, explicându-i că, în cazul unui container ce se găseşte deja în V.C. Sud Agigea şi conţine 10 % din capacitatea totală marfă purtând însemne de marcă contrafăcute, respectiv A. şi N., valoarea mitei este de 1. 000 dolari S.U.A. (29 octombrie 2010, orele 1322:31).
La data de 02 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat inculpatului C.L. (reprezentant al SC U.E. SRL) o sumă de bani neprecizată (definită codat prin expresia „în condiţii normale") pentru introducerea în ţară a unor containere conţinând mărfuri contrafăcute, purtând mărcile înregistrate: A., F., M., S.Y., W., G., E. (01 noiembrie 2010, orele 10I8:54, 1023:56, 1037:06, 1040:14, 1512:31; 02 noiembrie 2010, orele 1032:26 şi 1033:13).
La data de 03 noiembrie 2010 i-a promis inculpatului E.H.A. că va discuta cu inculpatul O.C.C. pentru a se permite intrarea în ţară a unui container cu cacao, lucru pe care l-a şi făcut ulterior, în condiţiile în care banii pe care E.H.A. trebuia să-i dea urmau să fie împărţiţi egal între el şi vameşii de la B.V. Constanţa Sud Agigea (03 noiembrie 2010, orele 1623:30, 1703:22, 1704:57).
La data de 10 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat inculpatului M.R. suma de 500 dolari S.U.A. pentru introducerea în ţară prin V.C. Sud Agigea a 15 colete cu carcase de telefoane mobile (10 noiembrie 2010, orele 1906:34).
La data de 12 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat inculpatului M.R. suma de 1.000 dolari S.U.A. pentru introducerea în ţară prin V.C. Sud Agigea a unui container cu mărfuri, conţinând, disimulate, 70 de baxuri cu icoane şi alte articole religioase ortodoxe, pentru care nu exista autorizarea Patriarhiei Române (12 noiembrie 2010, orele 1342:37).
La data de 12 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a stabilit cu O.C., adjunct al Ş.V. Constanţa Sud Agigea, detaliile tehnice pentru introducerea în ţară a unor containere cu mărfuri, intermediate de inculpatul M.R., containere în care erau disimulate cantităţi importante de mărfuri contrafăcute, purtând însemnele mărcilor H.M., C.K. şi B., precum şi o cantitate neprecizată de ţigări marca V. În total, mărfurile contrafăcute reprezentau 566 de baxuri. Aceleaşi detalii au fost stabilite imediat ulterior cu inculpatul B.S., inculpatul M.R. şi inculpatul C.M. (12 noiembrie 2010, orele 1759:00, 1804:31, 1822:10, 1824:12, 1837:58 şi 13 noiembrie 2010, orele 1512:33 şi 1554:28).
În final, inculpatul T.D.I. i-a precizat inculpatului B.S. valoarea mitei ce trebuia percepută pentru intrarea în ţară a mărfurilor respective, adică 3.000 dolari S.U.A. (13 noiembrie 2010, orele 2050:31 şi 15. 11. 2010, orele 0925;07).
La data de 15 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a stabilit împreună cu inculpatul O.C., adjunct al Ş.V. Constanţa Sud Agigea, inculpatul B.S. şi inculpatul M.R., valoarea mitei ce trebuia percepută pentru introducerea în ţară a unor mărfuri contrafăcute, după cum urmează: 3.500 dolari S.U.A. pentru lucrătorii vamali şi 500 dolari S.U.A. pentru inculpatul T.D.I., pentru 108 baxuri conţinând chiloţi bărbăteşti purtând însemnele de marcă contrafăcută D.G., 7.000 dolari S.U.A. pentru jucării contrafăcute purtând însemnele mărcii B., 2.000 dolari S.U.A. pentru 111 baxuri de ochelari contrafăcuţi, 1.500 dolari S.U.A. pentru produse contrafăcute purtând însemnele mărcii B., 3.000 dolari S.U.A. pentru 30 de baxuri de chiloţi (alţii decât cei care purtau însemnele mărcii D.G., 4.500 dolari S.U.A. pentru 221 baxuri cu tampoane igienice marca A.D. (15 noiembrie 2010, orele 0839;13, 0846:05, 1019:21, 1024:12, 1028:22, 1030:39, 1103:11, 1114:01, 1121:04, 1159:11, 1251:49, 1316:24, 1354:15, 1433:23, 1435:45, 1438:06, 1506:58, 1510:11, 1532:56, 160I:45, 1603:09, 1606:58, 1622:21, 1628:18, 1647:43, 1648:40).
În cursul serii de 15 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a pretins inculpatului M.R. 1.500 dolari S.U.A., cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru introducerea în ţară a unor containere conţinând mărfuri contrafăcute, purtând marca K. De asemenea, inculpatul T.D.I. a purtat negocieri în vederea introducerii în ţară a 15 baxuri cu jucării contrafăcute purtând mărcile H.M. şi P.D. (15 noiembrie 2010, orele 1806:14, 1819;33, 1832:31, 1834;05, 1836;28,1841:53, 1844:22, 1845:22 şi 16 noiembrie 2010, orele 1508:13).
La data de 16 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului M.R. suma de 1.500 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru introducerea in ţară a unei cantităţi neprecizate de perdea şi ochelari de vedere, câtă vreme în documentele vamale erau precizate: materiale textile şi, respectiv, ochelari de soare (16 noiembrie 2010, orele 1757:06; 1803:57; 1805:14, 1819:04 şi 17 noiembrie 2010, orele 1711:18, 1735;39, 1738:40).
La data de 17 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut intermediarului vamal M.R. ca, în numele firmei D.G., să dea mită suma de 1. 000 dolari S.U.A., destinaţi lucrătorului vamal M.A., în scopul ca acesta să îşi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită intrarea în ţară a 10 baxuri cu ochelari de vedere (17 noiembrie 2010, orele 1711:18, 1735:39 şi 1738:40).
La aceeaşi dată, 17 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul M.A., lucrător vamal în cadrul Vămii Constanţa Sud Agigea plata unei sume neprecizate, cu titlu de mită, pentru lucrătorul vamal, sumă ce urma să fie plătită pentru a nu fi oprite în vamă importurile firmei D. (17 noiembrie 2010, ora 0903:55), cu toate că facturile de import erau necorespunzătoare şi prezentate doar în copie.
Tot la data de 17 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul O.C. plata de către intermediarul vamal M.R. a unei sume neprecizate, cu titlu de mită, definită codificat prin expresia „doi pari" pentru a permite intrarea în ţară a unui container conţinând linoleum (17 noiembrie 2010, ora 0945:33).
La data de 18 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu un lucrător vamal neidentificat plata sumei de 1. 500 dolari S.U.A. pentru a se permite intrarea în ţară a unui container cu fasole (18 noiembrie 2010, orele 1221:21).
La aceeaşi dată, 18 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat intermediarului vamal M.R. suma de 3. 500 dolari S.U.A., cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru a se permite intrarea în ţară a 60 de colete cu parfumuri, 40 de baxuri cu umbrele, 7 baxuri cu cărţi de joc şi produse marca H.M. contrafăcute (18 noiembrie 2010, orele 1804:11; 1804:42, 1808:14, 2008:37 şi 19 noiembrie 2010, ora 0854:27).
La data de 19 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu lucrătorul vamal M.A. plata sumei de 4. 000 dolari S.U.A., cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară a 78 şi, respectiv, 25 de baxuri cu mărfuri (19 noiembrie 2010, orele 1226:33 şi 1430:57).
La data de 06 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut intermediarului vamal M.R. suma de 500 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii de la V.C. Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară a unui container cu diverse produse contrafăcute (06 decembrie 2010, orele 1805:31).
La aceeaşi dată, 06 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului C.L., în numele lucrătorilor vamali de la V.C. Sud Agigea, o sumă de bani, definită codat ca „două tone pe bucată" pentru a permite intrarea în ţară a unui transport de televizoare, fără plata taxelor vamale aferente, cu toate că respectivele televizoare nu purtau înscrisă specificaţia C.E. (06 decembrie 2010, orele 1810:44 şi 1813:16).
Tot, la data de 06 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul E.H.A. introducerea în ţară a unor cantităţi neprecizate de brichete şi aparate de epilat pentru femei, contra unei sume de bani neprecizate, ce urma să fie dată cu titlu de mită lucrătorilor vamali din V.C. Sud Agigea (06 decembrie 2010, orele 2002:38; 07 decembrie 2010, orele 1523:24 şi 1727:38 şi 09 decembrie 2010, ora 1057:40).
La data de 20 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul E.H.A. plata de către A.N.A.R.B.M. a unei sume de bani neprecizate, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din V.C. Sud Agigea, pentru servicii ce i-au fost făcute acestuia de respectivii lucrători vamali prin neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu specifice ale acestora (20 decembrie 2010, orele 1147:45).
La data de 22 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului E.H.A. suma de 1. 100 dolari S.U.A. cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din V.C. Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită accesul în ţară al unui container conţinând îmbrăcăminte (22 decembrie 2010, orele 1126:38).
Referitor la acelaşi container cu cel precizat anterior, la aceeaşi dată, 22 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului E.H.A. suma de 1. 000 dolari S.U.A. (două palme) în plus faţă de cerinţele anterioare, cu titlu de mită, pentru vameşii de la V.C. Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară de mărfuri contrafăcute conţinute de containerul respectiv (mărfuri purtând însemnele F. şi D.) (22 decembrie 2010, orele 1151:52, 1152:19, 1154:40).
La data de 23 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului M.R. suma de 5.000 dolari S.U.A., sumă negociată în final la 4.000 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru vameşii de la V.C. Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară a unui container, conţinând 10 baxuri cu artificii şi 61 de baxuri cu mărfuri contrafăcute (23 decembrie 2010, orele 1138:26, 1139:10, 1142:25, 1145:05).
Tot, la data de 23 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului E.H.A. o sumă de bani, definită prin expresia „12 cu 7 şi 16 cu 5", cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară a unui transport de chibrituri (23 decembrie 2010, orele 1445:32, 1628:11, 1637:43).
La data de 28 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul E.H.A., luând în acelaşi timp legătura cu lucrătorii vamali M.A. şi I.M., din cadrul Vămii Constanţa Sud Agigea, introducerea în ţară a unor cantităţi de ciuperci, pentru care nu exista certificat de captură (28 decembrie 2010, orele 1442:54, 1507:48, 1512;45, 1716:58,1717:03,1732:56, 1734:03).
La data de 29 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. l-a consiliat pe inculpatul E.H.A. ca, în cazul importului unui container conţinând 4 tone măsline, iar restul ardei, întrucât mita cerută de lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea este prea mare („şaptesprezece jumătate") e preferabil să introducă aceste mărfuri în ţară în regim de tranzit şi să definitiveze importul la Bucureşti, unde mita cerută de vameşi este doar de 1.000 dolari S.U.A. (29 decembrie 2010, orele 1725:13, 1725:17).
La data de 30 decembrie 2010, după mai multe discuţii cu inculpatul O.C.C., adjunct al şefului Vămii Constanţa Sud Agigea, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului E.H.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, suma totală de 2. 000 dolari S.U.A., pentru introducerea în ţară a 115 colete cu lame de bărbierit, 30 de colete de ecoplast, cărţi de joc, cutii cu bomboane, cârlige de rufe din plastic, cârlige de rufe din bambus, pioneze, scăunele pentru copii, lipici pentru prins şobolani şi sardine (29 decembrie 2010, orele 2216:48, 2218:42, 2248;09, 225245; 30 decembrie 2010, orele 1013:14, 1109:09, 1116:49, 1119:44, 1156:50, 1259:41, 1259:44, 1312:07,1312:10, 1338:46).
La data de 06 ianuarie 2011, inculpatul T.D.I. a fost informat de lucrătorul vamal M.A. din cadrul Vămii Constanţa Sud Agigea că inculpatul C.M. introduce în ţară un container, din care jumătate reprezintă mărfuri nedeclarate, iar 20 de colete reprezintă mărfuri contrafăcute, sugerându-i-se să contacteze importatorul pentru a-i solicita mită pentru că respectivele mărfuri ar putea fi introduse ilicit în ţară (06 ianuarie 2011, orele 1245:45).
La data de 18 ianuarie 2011, orele 18:18:47, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului E.H.A. suma de 2. 000 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară a unui container conţinând CD-uri contrafăcute (conţinând muzică fără plata drepturilor de autor aferente) (18 ianuarie 2011, orele 1818:47, 1826:35, 1827:08, 1827:46, 1835:39; 20 ianuarie 2011, orele 1533:36).
La data de 16 februarie 2011, inculpatul T.D.I. i-a dat inculpatului S.I. suma de 5. 700 dolari S.U.A., colectaţi de la un client neidentificat, pentru încălcarea atribuţiilor de serviciu ale acestuia, prin încheierea ilicită a 6 operaţiuni de tranzit vamal la B.V. Slobozia, pe care îl conduce (16 februarie 2011, orele 1412:14, 1413:57, 1521:36; 28. 02. 2011, ora 0921:52).
Potrivit dispoziţiilor art. art. 23 alin. (10) din Constituţia României şi de art. 136 alin. (2), art. 1601 şi următoarele C. proc. pen., prima instanţă a constatat că formularea unei cereri de liberare provizorie este condiţionată, aşa cum rezultă din chiar denumirea instituţiei, de luarea prealabilă a măsurii arestării, şi nu presupune încetarea sau schimbarea temeiurilor care au impus luarea măsurii arestării, deoarece, în aceste ipoteze, devin incidente alte instituţii de drept procesual penal, revocarea arestării sau înlocuirea arestării (art. 139 C. proc. pen.),existând dreptul judecătorului de a acorda sau nu liberarea provizorie.
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul T.D.I., prima instanţă a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea în principiu [(art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.)], care se referă la natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, determinate de cuantumul pedepsei prevăzute de lege, după cum rezultă şi din Decizia pronunţată deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, asupra recursului în interesul legii, nr. 7 din 9 februarie 2009 (M. Of. nr. 694/15.10.2009), deoarece potrivit dispoziţiilor art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina petentului inculpat T.D.I. nu depăşeşte 15 ani închisoare, sub pragul prevăzut de normele procedurale pentru admisibilitatea unei astfel de cereri.
S-a argumentat că infracţiunile ce intră în scopul grupului infracţional organizat sunt infracţiuni de corupţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sub limita de 18 ani, astfel că, din acest punct de vedere, cererea inculpatului este admisibilă.
În ceea ce priveşte condiţia negativă prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la comportamentul inculpatului şi perspectiva acestui comportament după liberarea provizorie, s-a reţinut că aceasta nu este îndeplinită.
S-a argumentat de către prima instanţă că din coroborarea prevederilor art. 1602 alin. (1) şi art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., reiese caracterul facultativ al acordării liberării provizorii sub control judiciar, chiar şi în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în vreunul din cazurile de împiedicare a acordării liberării provizorii prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen.
Astfel, probatoriul administrat de către procuror până la acest moment procesual este de natură a conduce la presupunerea rezonabilă (art. 681 C. proc. pen.) că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat penal, fiind îndeplinită exigenţa prevăzută de art. 143 C. proc. pen.
Urmărirea penală este în curs de desfăşurare, cauza în care petentul este cercetat este destul de complexă, iar temeiurile în baza cărora s-a dispus măsura arestării preventive nu s-au schimbat, nu au intervenit elemente noi, favorabile, în ceea ce priveşte poziţia procesuală a inculpatului.
Prima instanţă, procedând la analiza numai a aspectelor avute în vedere de dispoziţiile art. 1601 - art. 16010 C. proc. pen. şi nu la analiza temeiurilor arestării preventive, a constatat că instanţa de judecată, atât în cursul urmăririi penale cât şi al judecăţii, la cerere, poate dispune liberarea provizorie, sub control judiciar, dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., neexistând obligaţia admiterii în fond a cererii.
S-a arătat că la verificarea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar se porneşte de la una dintre premisele esenţiale ale liberării provizorii, respectiv subzistenţa temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, deoarece dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar înceta, instanţa ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu, să dispună, după caz, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemaimpunându-se, prin ipoteză, problema liberării provizorii.
S-a concluzionat că pentru a refuza liberarea provizorie pe considerente de netemeinicie, instanţa trebuie să constate existenţa unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere la luarea măsurii preventive, care să justifice convingerea că lăsarea inculpatului în libertate, chiar provizorie şi restrânsăprintr-un control judiciar, nu este totuşi oportună.
Prin interpretarea sistematică a dispoziţiilor procedurale din materia măsurilor preventive, în corelaţie şi cu exigenţele C.E.D.O. şi ale jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg, rezultă că astfel de temeiuri privesc, fie aspecte legate de buna desfăşurare a procesului penal, respectiv existenţa unor date, altele decât cele avute în vedere de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal ar putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptei pentru care inculpatul este cercetat, respectiv prin modul şi mijloacele de săvârşire ori prin urmări aceasta să fi produs o gravă vătămare relaţiilor sociale ocrotite, traduse printr-un impact violent asupra conştiinţei publicului, astfel încât liberarea inculpatului, chiar provizorie, să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială şi neîncredere în actul de justiţie.
Având în vedere consideraţiile expuse, prima instanţă a apreciat cererea petentului inculpat ca fiind neîntemeiată, deoarece, la acest moment procesual, buna desfăşurare a procesului penal poate fi compromisă prin faptul că instanţa nu a fost încă sesizată cu rechizitoriul, s-au mai efectuat acte de urmărire penală de la data arestării preventive a inculpatului şi până în prezent, urmând a fi efectuate şi alte acte procesuale, urmărirea penală nefiind finalizată, cauza fiind complexă, fiind ridicate documente de la societăţi comerciale care au beneficiat de acordul liberului de vamă, actele urmând a fi verificate.
De asemenea, având în vedere modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, numărul actelor materiale reţinute în sarcina inculpatului, calitatea avută de acesta, asociat la societatea de comisionar vamal SC C.C.S. SRL Constanţa, instanţa a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului constituie un pericolul concret, aducându-se atingere valorilor sociale şi regulilor de drept instituite într-un stat democratic, generând în rândul opiniei publice ideea că funcţionarii vamali se pot folosi de funcţiile lor pentru obţinerea de beneficii materiale prejudiciind buna reputaţie a instituţiilor publice. O reacţie blânda faţă de acest gen de inculpaţi ar putea crea un sentiment de insecuritate publică de drept şi ar face ineficiente măsurile legislative care au menirea să înfrângă recrudescenţa faptelor de corupţie, totodată, generându-se neîncredere în capacitatea justiţiei de a reacţiona la astfel de fenomene şi, prin aceasta, punându-se în pericol ordinea publică şi de drept aflată într-o relaţie cauzală cu actul de înfăptuire a justiţiei.
Faţă de circumstanţele reale ale comiterii faptei şi cele personale ale inculpatului, prima instanţă a avut în vedere şi urmarea socialmente periculoasă a infracţiunii, lezarea gravă a relaţiilor sociale ocrotite prin incriminarea infracţiunilor care aduc atingere unor activităţi de interes public, apreciind că garanţiile de ordin personal (buna conduită avută anterior, lipsa antecedentelor penale, are în întreţinere 1 copil şi are o familie organizată), cât şi cele prevăzute de art. 1602 alin. (3) C. proc. pen., nu înlătură pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea inculpatului în libertate.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul, criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile orale ale apărătorului ales al recurentului inculpat (prezentate în partea introductivă a prezentei decizii) pentru folosirea de argumente străine instituţiei juridice a liberării provizorii sub control judiciar, prin adăugare la lege, aprecierea asupra temeiniciei cererii prin raportare, în mod eronat, la temeiurile arestării, inexistenţa elementelor în sensul neîndeplinirii condiţiei prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., neobservarea circumstanţelor personale şi îndeosebi a aspectelor de ordin medical.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din analiza dispoziţiilor art. 136 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, aceste scopuri putând fi atinse şi prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 5 paragraf 3 din C.E.A.D.O.L.F. care prevede că persoana arestată sau reţinută beneficiază, între altele, de dreptul de a putea fi eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Referitor la reglementările interne în materie se constată că art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., prevede condiţiile concrete în care aceasta poate fi acordată.
Rezultă, aşadar, că liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură preventivă, neprivativă de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanţei [(art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.)] şi care presupune îndeplinirea unor condiţii, expres reglementate, privind cuantumul pedepsei închisorii prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă, forma de vinovăţie cu care aceasta a fost săvârşită şi inexistenţa datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. De asemenea, o condiţie ce rezultă implicit din reglementarea normativă precizată o constituie preexistenţa măsurii arestării luate faţă de învinuit sau inculpat.
Analizând actele dosarului se constată că întemeiat prima instanţă a constatat că la acest moment procesual acordarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului nu era oportună.
Se reţine, astfel, că prin hotărâri judecătoreşti definitive succesive, faţă de inculpat a fost luată şi apoi prelungită măsura arestării preventive.
Totodată, se constată că există date apte a convinge un observator obiectiv că la nivelul instituţiilor vamale şi portuare din Municipiul Constanţa s-a constituit un grup infracţional organizat, incluzând oameni politici deţinători ai unor importante funcţii de stat (secretar general al M.A.I./senator al României), persoane cu funcţii de conducere din sistemul vamal, lucrători vamali cu diferite grade profesionale, comisionari vamali, intermediari vamali, oameni de afaceri implicaţi în activitatea de import - export de mărfuri, persoane fizice beneficiare curente a mărfurilor importate în România şi transportatori, grup ce avea ca scop deturnarea activităţilor legale ale autorităţilor statului român în privinţa activităţii de import - export de mărfuri prin birourile vamale de pe raza D.R.A.O.V. Constanţa, dar şi din Municipiul Bucureşti, prin acapararea instituţiilor competente, determinate să îşi exercite prerogativele exclusiv pentru realizarea intereselor economice ale grupului infracţional organizat.
Practicile grupului infracţional organizat constau în instituirea unei reţele structurale funcţionale de taxare ilicită, în favoarea grupului, a containerelor cu mărfuri procesate în punctele vamale, facilitându-se concomitent introducerea în ţară de mărfuri contrafăcute, mărfuri interzise la import, mărfuri ce nu erau însoţite de avizele sau autorizaţiile necesare, mărfuri de altă natură sau în alte cantităţi decât cele declarate în vamă, falsificarea sistematică a documentelor de achiziţie externă a mărfurilor (în scopul diminuării bazei de taxare vamală a acestora), mărfuri flagrant subevaluate, mărfuri provenind de la societăţi comerciale ori din ţări ce necesită taxarea anti-dumping, fără perceperea acestor taxe.
Reţeaua structurală constituită de grupul infracţional organizat percepea sume de bani ilicite, inclusiv pentru procesarea vamală legală a mărfurilor licit introduse în România, în caz contrar, aceste mărfuri fiind amânate sine die de la controlul vamal.
Infracţiunile, mijloace de acţiune ale grupului infracţional organizat erau reprezentate de darea şi luarea de mită, traficul de influenţă, evaziunea fiscală, contrabanda, falsul în înscrisuri sub semnătură privată, falsul material în înscrisuri oficiale, falsul intelectual, uzul de fals, folosirea de documente falsificate la autoritatea vamală, infracţiuni contra drepturilor de marcă industrială înregistrată.
Potrivit cercetărilor efectuate până în prezent membrii grupului infracţional organizat erau structuraţi pe paliere de conducere şi control: B.E. şi P.A.C., de protecţie externă: M.L. şi B.M., comandă şi coordonare la nivelul sistemului vamal: C.S., D.L.A., B.L., O.C.C. şi S.I., execuţie la nivelul sistemului vamal: M.A., R.V., D.I.D., R.M.I., G.N., H.J., T.H.D., execuţie – comisionari vamali şi angajaţi ai comisionarilor vamali: T.D.I., Ţ.V., B.S., I.M.I., P.L., O.M., H.L., C.M., Z.R., D.I., execuţie – intermediari vamali, oameni de afaceri, persoane fizice: E.H.A., A.N.A.R.B.M., R.M., C.L., A.A., D.M., C.M., L.S., Z.Q., G.N., N.J.
Se reţine, de asemenea, că actele dosarului furnizează date apte a creea presupunerea rezonabilă că în calitatea sa de asociat al societăţii de comisionariat vamal SC C.C.S. SRL, inculpatul T.D.I. a acţionat în cadrul palierului de execuţie al grupului infracţional organizat, ajutând în calitate de complice, comiterea ca autor, în formă continuată, de către lucrătorii vamali, a infracţiunii de luare de mită, acelaşi inculpat acţionând în aceeaşi calitate şi prin raportare la infracţiunea de dare de mită comisă de către alte persoane. Se reţine că în prezent actele dosarului furnizează indicii ce creează presupunerea că inculpatul, la cererea unor lucrători vamali din cadrul structurii antemenţionate, printre care O.C.C., M.A., R.V. ş. a., a pretins şi primit, în numele acestora, diverse sume de bani de la mai mulţi intermediari vamali (E.H.A., A.N.A.R.B.M., M.R., C.L., D.M.), sume de bani ce au fost ulterior împărţite cu lucrătorii vamali, precum şi cu conducerea grupului infracţional din care făcea parte, în scopul ca lucrătorii vamali implicaţi să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate, ce conţineau mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate sau în scopul ca lucrătorii vamali să îşi exercite atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil.
Probele administrate creează presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis respectivele fapte, incriminate de dispoziţiile art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6 şi 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiei art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 254 pct. 1 şi 2 C. pen., art. 6 şi 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiei art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., fapte de o gravitate deosebită, având în vedere amploarea activităţii grupului infracţional, scopurile acestuia şi impactul exercitat din punct de vedere economic şi social.
Faptele pentru care inculpatul este cercetat şi pentru care s-a luat măsura arestării preventive respectă, sub aspectul regimului sancţionator, condiţiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., dar, cu toate acestea, din analiza cauzei în ansamblul său, rezultă că cererea de liberare provizorie nu îndeplineşte condiţia oportunităţii, implicit prevăzută de normele ce reglementează această instituţie.
Acordarea liberării sub control judiciar reprezintă o vocaţie şi nu un drept al inculpatului, doar instanţa fiind în măsură să aprecieze asupra oportunităţii dispunerii acestei măsuri, normele europene necontravenind dispoziţiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. Având în vedere acest ultim aspect, se constată că aprecierea cu privire la oportunitatea măsurii presupune un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea inculpatului/învinuitului, calitatea acestuia, modul de săvârşire al faptei, natura acesteia, circumstanţele concrete ale cauzei şi cele privind persoana învinuitului sau inculpatului.
Totodată, dispoziţiile art. 5 paragraf 3 din Convenţie, anterior indicat, nu instituie o obligaţie de acordare a liberării persoanei private de liberate în cursul procedurii judiciare, chiar cu impunerea oferirii de garanţii în sensul arătat de art. 5 paragraf 3 teza finală, iar luarea măsurilor preventive alternative celor privative de libertate, chiar în accepţiunea art. 136 alin. (2) C. proc. pen., se subsumează realizării scopurilor acestora.
Aşa fiind, se constată că gravitatea faptelor despre care există indicii ce creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, contextul în care acestea au fost comise şi impactul lor, conduc la concluzia că scopul măsurilor preventive nu poate fi, cel puţin în stadiul procesual actual, atins fără privarea de libertate a inculpatului, în vederea normalei desfăşurări a procesului penal, aflat într-o fază incipientă, urmărirea penală nefiind finalizată, având în vedere caracterul complex al cauzei, natura variată şi amplul probatoriu ce trebuie în continuare administrat pentru aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele.
La aprecierea asupra acordării liberării provizorii sub control judiciar circumstanţele personale ale inculpatului nu pot să fie prioritar avute în vedere şi nici să prevaleze principiului aflării adevărului şi necesităţii desfăşurării normale a procesului penal. Astfel, aspectele referitoare la inculpat nu sunt suficiente în speţă pentru a fundamenta concluzia că cererea de liberare provizorie este întemeiată, aspectele indicate neputând fi avute în vedere izolat faţă de interesul general al menţinerii ordinii sociale, ce prevalează, în anumite circumstanţe, dreptului persoanei deţinute de a fi cercetată în stare de libertate.
Aşa fiind, se reţine că soluţia dispusă de către prima instanţă a realizat o corectă interpretare şi aplicare, cauzei concrete dedusă judecăţii, a normelor legale incidente în speţă, hotărârea astfel pronunţată fiind legală, temeinică şi riguros argumentată.
Motivele de recurs invocate sunt nefondate.
Soluţia primei instanţe a avut în vedere necesitatea atingerii scopului măsurilor preventive, reglementat de art. 136 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., care, în prezenta cauză, la acest moment procesual nu poate fi realizat în absenţa privării de libertate a inculpatului, având în vedere natura infracţiunilor despre care există presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, gravitatea acestora, complexitatea cauzei şi necesitatea desfăşurării în bune condiţii a urmăririi penale.
Sub acest aspect se reţine că sunt nefondate criticile apărării, în sensul că instanţa s-a raportat în mod greşit la aspecte circumscrise temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive şi că ar fi utilizat argumente străine de natura pricinii, prin adăugare la lege, deoarece numai o examinare concretă a situaţiei particulare a inculpatului (care implica şi analiza circumstanţelor reale şi personale) putea oferi date apte a forma convingerea instanţei cu privire la oportunitatea sau, dimpotrivă, la inoportunitatea acordării liberării provizorii, la soluţionarea cauzei instanţa având în vedere şi interpretând în mod just, prin coroborare, prevederile art. 1601 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Se constată, de asemenea, că nu se susţin argumentele apărării în sensul inexistenţei de date privind un potenţial comportament negativ al inculpatului ulterior liberării, în condiţiile art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., inoportunitatea acordării liberării provizorii rezultând implicit din natura şi gravitatea faptelor despre care există date ce creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, condiţiile şi circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, impresia creată publicului în sensul funcţionării clandestine şi ilicite a unui sistem paralel cu cel al autorităţilor statului, ce urmărea realizarea intereselor private ale membrilor săi şi care, în mod evident, presupunea o reacţie fermă a organelor judiciare.
Motivul de recurs referitor la neanalizarea în mod eronat a situaţiei particulare a inculpatului (în special în ceea ce priveşte starea precară a sănătăţii sale) se constată că nici acesta nu poate fi primit, deoarece, după cum s-a arătat şi în cele ce preced, în situaţia (cum este cea din cauza de faţă) în care scopul măsurii preventive nu poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului, urmează a se da eficienţă şi a fi avută în vedere, cu prioritate, necesitatea realizării scopului procesului penal, ce prevalează interesului persoanei de a fi cercetată în libertate.
Rezultă, aşadar, că argumentele invocate de către instanţă, contrar susţinerilor apărării, sunt apte a justifica soluţia dispusă, care este legală, temeinică şi riguros motivată.
Pentru considerentele ce preced dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.D.I. împotriva încheierii nr. 1134 din 29 iulie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 6146/1/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 august 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 198/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 210/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
