ICCJ. Decizia nr. 227/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 227/2011
Dosar nr. 6447/1/2011
Şedinţa publică din 12 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1912 din 24 noiembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta G.A. împotriva Încheierii nr. 823 din 12 mai 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 2425/1/2010, cu obligarea revizuentei, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin încheierea a cărei revizuire s-a solicitat a fost respinsă, ca nefondată cererea petentei de strămutare a judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1402/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa.
Astfel, prin raportare la dispoziţiile art. 393 C. proc. pen. şi art. 394 C. proc. pen. instanţa a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă, hotărârea atacată necuprinzând o rezolvare a fondului cauzei şi nefiind incidente niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs revizuenta, criticând-o pentru nelegalitate, netemeinicie şi caracter abuziv.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că acesta este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din analiza dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., raportat la art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii în măsura în care acestea au dat o soluţionare fondului cauzei rezolvând raportul juridic de drept substanţial, formulându-se o soluţie de condamnare, achitare sau de încetare a procesului penal.
Această concluzie rezultă şi din interpretarea dispoziţiilor art. 394 alin (2) şi alin. (3) C. proc. pen. care reprezintă reglementarea a două condiţii în care pot fi invocate cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a), b), c) şi d) C. proc. pen.
Astfel, prin art. 394 alin. (2) C. proc. pen. se limitează invocarea primului caz de revizuire la situaţia când „pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori de condamnare" iar prin art. 394 alin. (3) C. proc. pen. se prevede că motivele prevăzute de art. 394 lit. b), c) şi d) constituie cazuri de revizuire „dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice".
Rezultă, aşadar, caracterul inadmisibil al cererii de revizuire în situaţiile în care hotărârea a cărei revizuire se solicită nu cuprinde o rezolvare a fondului.
Se va reţine, totodată că în procedura specială reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., analizează plângerea formulată împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată în baza actelor premergătoare efectuate, verificând rezoluţia sau ordonanţa atacată, plângerea formulată şi orice înscrisuri depuse de părţi.
Soluţiile ce pot fi adoptate în această procedură sunt cele prevăzute de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. şi nu includ stabilirea vinovăţiei şi nici a existenţei faptei în accepţiunea art. 345 C. proc. pen. prin condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal faţă de persoana trimisă în judecată.
Faţă de aspectele prezentate se va considera că soluţia pronunţată de prima instanţă asupra cererii de revizuire este justă.
Calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi extinsă asupra hotărârilor judecătoreşti ce nu cuprind o soluţie asupra fondului cauzei, faţă de specificul procedurii în care sunt pronunţate. A accepta o soluţie contrară ar determina o încălcare gravă a dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.
Pentru considerentele ce preced în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta G.A. împotriva Sentinţei nr. 1912 din 24 noiembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 4152/1/2010.
Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 230/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 226/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
