ICCJ. Decizia nr. 219/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 219/2011
Dosar nr.7123/1/2011
Şedinţa publică din 12 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1283 din 26 august 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.D.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că inculpatul T.D.I. a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., raportat la art. 1608 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis împotriva sa. În motivarea cererii, inculpatul a arătat, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a fi liberat sub control judiciar. A mai arătat că din cei 37 de inculpaţi cercetaţi în cauză s-a solicitat arestarea doar pentru 28, în prezent fiind în stare de arest numai 14, ceea ce dovedeşte că urmărirea penală se poate desfăşura în bune condiţii cu aceştia în stare de liberate. La dosarul cauzei nu sunt date că lăsat în libertate inculpatul va încerca să săvârşească alte infracţiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, că va altera ori distruge mijloace de probă. A mai arătat că este necunoscut cu antecedente penale, că a lucrat în sistemul vamal cca.13 ani, este integrat social şi profesional, are 2 copii, acesta fiind singurul lor întreţinător şi că are o problemă gravă de sănătate.
Prima instanţă, examinând actele dosarului, a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului T.D.I. s-a dispus prin încheierea nr. 759 din data de 24 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, definitivă prin respingerea recursului inculpatului de către completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Judecătorul care a dispus arestarea preventivă a reţinut că inculpatul T.D.I. este cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6 şi 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 254 pct. 1 şi 2 C. pen., art. 6 şi 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în intervalul mai 2000 - martie 2011, în calitate de asociat la SC C.C.S. SRL Constanţa, acesta a aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat şi a săvârşit, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, mai multe acte materiale specifice infracţiunilor de complicitate la luare de mită şi complicitate la dare de mită.
S-a reţinut, astfel, că inculpatul T.D.I., la cererea unor lucrători vamali din cadrul B.V. Constanţa Sud Agigea, printre care O.C.C., M.A., R.V. ş.a., a pretins şi primit, în numele acestora, diverse sume de bani de la mai mulţi intermediari vamali (A.E.H., A.N.A.R.B.M., M.R., C.L., D.M.) sume de bani ce au fost ulterior împărţite cu lucrătorii vamali, precum şi cu conducerea grupului infracţional din care făcea parte, în scopul ca lucrătorii vamali implicaţi să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate, ce conţineau, după caz: mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, în scopul ca lucrătorii vamali să îşi exercite atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil.
În concret, s-au reţinut următoarele:
La data de 25 mai 2010, inculpatul T.D.I. i-a propus inculpatului O.C.C. o sumă de bani neprecizată pentru a-l ajuta pe un prieten al său să-şi realizeze operaţiunile vamale de la B.V. Constanţa Sud Agigea, de o manieră preferenţială şi mult mai rapidă decât în mod normal.
La data de 24 august 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului A.N.A.R.B.M. să plătească o sumă de bani neprecizată, cuantificată prin expresia „cu ce trebuie", cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanţa Sud Agigea, în scopul ca aceştia să permită intrarea în ţară a două containere cu mărfuri importate.
La data de 27 august 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului C.M., reprezentant al SC M. SRL, să plătească o sumă de bani, definită codat ca „3 saci de orez", cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, în scopul ca aceştia să-i proceseze mărfurile prezentate în vamă, aparţinând unor clienţi ai societăţii pe care o reprezintă. Inculpatul T.D.I. a recunoscut că a primit deja „2 saci de orez" de la inculpatul C.M. şi că acesta urma să mai dea „un sac de orez".
La data de 31 august 2010, inculpatul T.D.I. i-a pretins inculpatului A.N.A.R.B.M. o sumă de bani neprecizată, definită generic ca „ceea ce trebuie", în scopul de a fi dată ca mită lucrătorilor vamali de la B.V. Constanţa Sud Agigea, pentru ca aceştia să îşi exercite atribuţiile de serviciu şi să proceseze un container conţinând mărfuri diverse (pulovere, încălţăminte etc.).
La data de 2 septembrie 2010, inculpatul M.A. lucrător vamal, i-a solicitat inculpatului T.D.I. ca unul din importatorii sau intermediarii vamali, neidentificat, descris codat sub denumirea de „inginerul chelios", să plătească cu titlu de mită suma de 3.000 dolari S.U.A., pentru a se permite intrarea în ţară a unei cantităţi de 30 de baxuri cu pixuri. Ulterior, problema a fost discutată de inculpatul T.D.I. cu intermediarul vamal A.N.A.R.B.M. În final inculpatul T.D.I. i-a pretins intermediarului vamal A.N.A.R.B.M. suma de 2.500 dolari S.U.A., cu titlu de mită, pentru lucrătorul vamal M.A., în scopul ca acesta să permită introducerea în ţară a respectivei cantităţi de pixuri.
La aceeaşi dată, 2 septembrie 2010, după ce a fost informat de inculpatul P.L., angajatul său, că inculpatul C.M. intenţionează să introducă în ţară o cantitate de 125 colete cu lame de ras, reprezentând 10 % din capacitatea containerului în interiorul căruia au fost disimulate, inculpatul T.D.I. a precizat că valoarea mitei ce trebuie oferită vameşilor de la B.V. Constanţa Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară a containerului este de „o mie şi ceva" de dolari S.U.A. sau Euro.
La data de 3 septembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului A.N.A.R.B.M. suma de 2.500 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la B.V. Constanţa Sud Agigea, ca recompensă pentru efectuarea în ziua anterioară a unei operaţiuni vamale pentru un client al acestuia.
La data de 30 septembrie 2010, inculpatul T.D.I. l-a întrebat pe inculpatul M.A., lucrător vamal la V.C. Sud Agigea, care este suma ce trebuie dată ca mită lucrătorilor vamali pentru a permite intrarea în ţară a unui container cu aţă; inculpatul M.A. i-a precizat suma de 5.500 dolari S.U.A.
La data de 4 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a pretins inculpatului D.M. suma de 2.500 dolari S.U.A. pentru ca lucrătorii vamali să permită introducerea în ţară a unui container ce conţinea, printre altele, ochelari şi genţi contrafăcute, purtând ilegal marca B.
La data de 5 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. a pretins iniţial suma de 1.500 dolari S.U.A., iar ulterior 2.500 dolari S.U.A. de la numitul A., pentru a se permite de către lucrătorii vamali introducerea în ţară a unui container cu mărfuri ilicite.
La data de 6 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a pretins inculpatului E.H.A. o sumă de bani definită codificat ca „9 cu 11", ca mită pentru lucrătorii vamali pentru introducerea în ţară a unui transport cu baterii de duş.
La data de 8 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat inculpatului P.L. să-i aducă de urgenţă, lista cu sumele de bani solicitate de lucrătorii vamali, ca mită, pentru procesarea unor containere.
Tot la data de 8 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a dat inculpatului M.A., prin intermediul inculpatului P.L., angajat al SC C.C.S. SRL, o sumă de bani neprecizată, numită codificat „medicamente", cerându-i concomitent să permită intrarea în ţară a două containere aparţinând firmei G., în condiţiile în care unul din containere conţinea 25 % mărfuri ilicite, iar cel de-al doilea container conţinea 98 % produse ilicite.
La data de 12 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. a pretins suma de 6.000 dolari S.U.A. de la inculpatul E.H.A., intermediar vamal, pentru ca lucrătorii vamali să permită accesul în ţară a cantităţii de 100 baxuri de ţigări, mărcile V. şi M., disimulate în mai multe containere conţinând prosoape.
La data de 13 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. a pretins aceeaşi sumă de bani ca în cazul precedent (6.000 dolari S.U.A.) de la inculpatul E.H.A., intermediar vamal, pentru ca lucrătorii vamali să permită accesul în ţară a unei cantităţi de genţi conţinând însemne de marcă contrafăcute.
La data de 29 octombrie 2010, inculpatul T.D.I. l-a consiliat pe inculpatul B.S. cu privire la mita ce trebuia percepută de grupul criminal organizat din care amândoi fac parte şi ce trebuia împărţită cu lucrătorii vamali, explicându-i că, în cazul unui container ce se găseşte deja în V.C. Agigea şi conţine 10 % din capacitatea totală marfă purtând însemne de marcă contrafăcute, respectiv A. şi N., valoarea mitei este de 1.000 dolari S.U.A.
La data de 2 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat inculpatului C.L. (reprezentant al SC U.E. SRL) o sumă de bani neprecizată (definită codat prin expresia „în condiţii normale") pentru introducerea în ţară a unor containere conţinând mărfuri contrafăcute, purtând mărcile înregistrate: A., P., M., S.Y., W., G., E.
La data de 3 noiembrie 2010, i-a promis inculpatului A.E.H. că va discuta cu inculpatul O.C.C. pentru a se permite intrarea în ţară a unui container cu cacao, lucru pe care l-a şi făcut ulterior, în condiţiile în care banii pe care A.E.H. trebuia să-i dea urmau să fie împărţiţi egal între el şi vameşii de la B.V. Constanţa Sud Agigea.
La data de 10 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat inculpatului M.R. suma de 500 dolari S.U.A. pentru introducerea în ţară prin V.C. Sud Agigea a 15 colete cu carcase de telefoane mobile.
La data de 12 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat inculpatului M.R. suma de 1.000 dolari S.U.A. pentru introducerea în ţară prin V.C. Sud Agigea a unui container cu mărfuri, conţinând, disimulate, 70 de baxuri cu icoane şi alte articole religioase ortodoxe, pentru care nu există autorizarea Patriarhiei Române.
La data de 12 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a stabilit cu O.C.C., adjunct al Ş.V.C. Sud Agigea, detaliile tehnice pentru introducerea în ţară a unor containere cu mărfuri, intermediate de inculpatul M.R., containere în care erau disimulate cantităţi importante de mărfuri contrafăcute, purtând însemnele mărcilor H.M., C.K. şi B., precum şi o cantitate neprecizată de ţigări marca V. în total, mărfurile contrafăcute reprezentau 566 de baxuri. Aceleaşi detalii au fost stabilite imediat ulterior cu inculpatul B.S., inculpatul M.R. şi inculpatul C.M.
În final, inculpatul T.D.I. i-a precizat inculpatului B.S. valoarea mitei ce trebuia percepută pentru intrarea în ţară a mărfurilor respective adică 3.000 dolari S.U.A.
La data de 15 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a stabilit împreună cu inculpatul O.C., adjunct al Ş.V. Constanţa Sud Agigea, inculpatul B.S. şi inculpatul M.R., valoarea mitei ce trebuia percepută pentru introducerea în ţară a unor mărfuri contrafăcute, după cum urmează: 3.500 dolari S.U.A. pentru lucrătorii vamali şi 500 dolari S.U.A. pentru inculpatul T.D.I., pentru 108 baxuri conţinând chiloţi bărbăteşti purtând însemnele de marcă contrafăcută D.D., 7.000 dolari S.U.A. pentru jucării contrafăcute purtând însemnele mărcii B., 2.000 dolari S.U.A. pentru 111 baxuri de ochelari contrafăcuţi, 1500 dolari S.U.A. pentru produse contrafăcute purtând însemnele mărcii B., 3.000 dolari S.U.A. pentru 30 de baxuri de chiloţi (alţii decât cei care purtau însemnele mărcii D.D., 4.500 dolari S.U.A. pentru 221 baxuri cu tampoane igienice marca A.D.
În cursul serii de 15 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a pretins inculpatului M.R. 1.500 dolari S.U.A., cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru introducerea în ţară a unor containere conţinând mărfuri contrafăcute, purtând marca K. De asemenea, inculpatul T.D.I. a purtat negocieri în vederea introducerii în ţară a 15 baxuri contrafăcute purtând mărcile H.M. şi P.D.
La data de 16 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului M.R. suma de 1.500 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru introducerea în ţară a unei cantităţi neprecizate de perdea şi ochelari de vedere, câtă vreme în documentele vamale erau precizate:materiale textile şi, respectiv, ochelari de soare.
La data de 17 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut intermediarului vamal M.R. ca, în numele firmei D.G., să dea mită suma de 1.000 dolari S.U.A., destinaţi lucrătorului vamal M.A., în scopul ca acesta să îşi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită intrarea în ţară a 10 baxuri cu ochelari de vedere.
La aceeaşi dată, 17 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul M.A., lucrător vamal în cadrul Vămii Constanţa Sud Agigea plata unei sume neprecizate, cu titlu de mită, pentru lucrătorul vamal, sumă ce urma să fie plătită pentru a nu fi oprite în vamă importurile firmei D. cu toate că facturile de import erau necorespunzătoare şi prezentate doar în copie.
Tot la data de 17 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul O.C. plata de către intermediarul vamal M.R. a unei sume neprecizate, cu titlu de mită, definită codificat prin expresia „doi pari" pentru a permite intrarea în ţară a unui container conţinând linoleum.
La data de 18 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu un lucrător vamal neidentificat plata sumei de 1.500 dolari S.U.A. pentru a se permite intrarea în ţară a unui container cu fasole. La aceeaşi dată, 18 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a solicitat intermediarului vamal M.R. suma de 3.500 dolari S.U.A., cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru a se permite intrarea în ţară a 60 de colete cu parfumuri, 40 de baxuri cu umbrele, 7 baxuri cu cărţi de joc şi produse marca H.M. contrafăcute.
La data de 19 noiembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu lucrătorul vamal M.A. plata sumei de 4.000 dolari S.U.A., cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară a 78 şi, respectiv, 25 baxuri cu mărfuri.
La data de 6 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut intermediarului vamal M.R. suma de 500 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii de la V.C. Sud Agigea pentru a permite intrarea în ţară a unui container cu diverse produse contrafăcute.
La aceeaşi dată, 6 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului C.L., în numele lucrătorilor vamali de la V.C. Sud Agigea, o sumă de bani, definită codat ca „două tone pe bucată" pentru a permite intrarea în ţară a unui transport de televizoare, fără plata taxelor vamale aferente, cu toate că respectivele televizoare nu purtau înscrisă specificaţia „CE"
Tot la data de 6 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul E.H.A. introducerea în ţară a unor cantităţi neprecizate de brichete şi aparate de epilat pentru femei contra unei sume de bani neprecizate, ce urma să fie dată cu titlu de mită lucrătorilor vamali din V.C. Sud Agigea.
La data de 20 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul E.H.A. plata de către A.N.A.R.B.M. a unei sume de bani neprecizate, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din V.C. Sud Agigea, pentru servicii ce i-au fost făcute acestuia de respectivii lucrători vamali prin neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu specifice ale acestora.
La data de 22 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului E.H.A. suma de 1.100 dolari S.U.A. cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali din V.C. Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită accesul în ţară al unui container conţinând îmbrăcăminte.
Referitor la acelaşi container cu cel precizat anterior, la aceeaşi dată, 22 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului E.H.A. suma de 1.000 dolari S.U.A. (două palme) în plus faţă de cerinţele anterioare, cu titlu de mită, pentru vameşii de la V.C. Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară de mărfuri contrafăcute conţinute de containerul respectiv (mărfuri purtând însemnele F. şi D.).
La data de 23 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului M.R. suma de 5.000 dolari S.U.A., sumă negociată în final la 4.000 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru vameşii de la V.C. Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară a unui container, conţinând 10 baxuri cu artificii şi 61 de baxuri cu mărfuri contrafăcute.
Tot, la data de 23 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului E.H.A. o sumă de bani, definită prin expresia „12 cu 7 şi 16 cu 5", cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară a unui transport de chibrituri.
La data de 28 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. a negociat cu inculpatul E.H.A., luând în acelaşi timp legătura cu lucrătorii vamali M.A. şi I.M., din cadrul Vămii Constanţa Sud Agigea, introducerea în ţară a unor cantităţi de ciuperci, pentru care nu exista certificat de captură.
La data de 29 decembrie 2010, inculpatul T.D.I. l-a consiliat pe inculpatul E.H.A. ca, în cazul importului unui container conţinând 4 tone măsline, iar restul ardei, întrucât mita cerută de lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea este prea mare („şaptesprezece jumătate") e preferabil să introducă aceste mărfuri în ţară în regim de tranzit şi să definitiveze importul la Bucureşti, unde mita cerută de vameşi este doar de 1.000 dolari S.U.A.
La data de 30 decembrie 2010, după mai multe discuţii cu inculpatul O.C.C., adjunct al Ş.V. Constanţa Sud Agigea, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului E.H.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali, suma totală de 2.000 dolari S.U.A., pentru introducerea în ţară a 115 colete cu lame de bărbierit, 30 de colete de ecoplast, cărţi de joc, cutii cu bomboane, cârlige de rufe din plastic, cârlige de rufe din bambus, pioneze, scăunele pentru copii, lipici pentru prins şobolani şi sardine.
La data de 6 ianuarie 2011, inculpatul T.D.I. a fost informat de lucrătorul vamal M.A. din cadrul Vămii Constanţa Sud Agigea că inculpatul C.M. introduce în ţară un container, din care jumătate reprezintă mărfuri nedeclarate, iar 20 de colete reprezintă mărfuri contrafăcute, sugerându-i-se să contacteze importatorul pentru a-i solicita mită pentru că respectivele mărfuri ar putea fi introduse ilicit în ţară.
La data de 18 ianuarie 2011, inculpatul T.D.I. i-a cerut inculpatului A.E.H. suma de 2.000 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la V.C. Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită intrarea în ţară a unui container conţinând CD-uri contrafăcute (conţinând muzică fără plata drepturilor de autor aferente).
La data de 16 februarie 2011, inculpatul T.D.I. i-a dat inculpatului S.I. suma de 5.700 dolari S.U.A., colectaţi de la un client neidentificat, pentru încălcarea atribuţiilor de serviciu ale acestuia, prin încheierea ilicită a 6 operaţiuni de tranzit vamal la B.V. Slobozia pe care îl conduce.
Prin încheieri succesive ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, definitive prin respingerea recursului inculpatului de către completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost prelungită starea de arest a acestuia, ultima prelungire dispusă prin încheierea nr. 1196 din 11 august 2011 expirând la data de 20 septembrie 2011.
La momentul procesual al luării măsurii preventive, cât şi ulterior, în procedura prelungirii mandatului, s-a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura şi gravitatea acuzaţiilor, presupusa modalitate de comitere a faptelor, scopul în vederea căruia se acţionase şi rezultatul negativ produs asupra imaginii instituţiilor statului.
S-a considerat că o altă măsură preventivă mai puţin restrictivă de libertate nu era suficientă pentru protejarea eficientă a interesului public, interes circumscris şi nevoii de restabilire a prestigiului şi încrederii publicului în instituţiile statului.
În analiza efectuată a fost evidenţiată anvergura activităţii ilicite şi frecvenţa de săvârşire a presupuselor acte de corupţie, cu consecinţe grave asupra sistemului de acumulare a veniturilor realizate din activităţi vamale, împrejurări reţinute ca fiind de natură să creeze un sentiment de insecuritate socială în condiţiile în care investigaţiile efectuate indicau că activitatea infracţională era generalizată la nivelul majorităţii transportatorilor, lucrătorilor şi comisionarilor vamali, fiind posibil ca orice persoană implicată în acţiuni ilegale (contrabandă), în înţelegere cu membrii reţelei, să introducă în ţară şi bunuri periculoase sau interzise la deţinere.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar, prin prisma dispoziţiilor art. 1602 şi următoarele C. proc. pen., prima instanţă a constatat că aceasta, deşi este admisibilă, nu este şi întemeiată.
S-a avut în vedere că dispoziţiile art. 136 alin. (2) C. proc. pen., se impun a fi analizate în cauză prin raportare la art. 1602 C. proc. pen., din care rezultă că pentru a se putea dispune liberarea provizorie, trebuie să fie îndeplinite două condiţii pozitive şi una negativă. Prima condiţie pozitivă se referă la aceea că liberarea provizorie este condiţionată de privarea de libertate a persoanei ea neputând fi dispusă în lipsa unei stări de arest efectiv, condiţie îndeplinită, deoarece inculpatul se află sub puterea mandatului de arestare preventivă emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; a doua condiţie vizează şi gravitatea infracţiunii săvârşite condiţie care, de asemenea, este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru cea mai gravă infracţiune care ar intra în scopul grupului infracţional organizat, aceea de luare de mită, nu depăşeşte limita de 18 ani închisoare.
De asemenea, s-a apreciat că sunt îndeplinite şi condiţiile negative cerute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., actele şi lucrările de urmărire penală nerelevând date sau indicii pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că inculpatul ar săvârşi alte infracţiuni sau ar întreprinde acţiuni de natură a influenţa probatoriul administrat, în condiţiile în care acesta nu e cunoscut cu antecedente penale, iar până la momentul formulării cererii de liberare provizorie sub control judiciar, probele referitoare la faptele presupus a fi comise (interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice) se aflau în păstrarea organelor judiciare, împrejurare ce înlătură posibilitatea deteriorării sau alterării lor de către orice persoană.
S-a reţinut că în interpretarea dispoziţiilor art. 1602 şi următoarele C. proc. pen., rezultă că îndeplinirea celor trei condiţii nu conferă celui arestat un drept la liberarea provizorie, ci numai o vocaţie, instanţa având facultatea şi nu obligaţia de a dispune măsura şi că în absenţa unor criterii legale ce ar trebui să fie avute în vedere la examinarea temeiniciei unei cereri de liberare provizorie, pornind de la practica judiciară internă în materie cât şi de la jurisprudenţa C.E.D.O., instanţa trebuie să se raporteze la criterii referitoare, atât la elementele ce privesc faptele presupus comise de inculpat (gradul de pericol social concret, împrejurările comiterii faptei, urmările produse sau care s-ar fi putut produce), cât şi la cele ce privesc persoana inculpatului pentru a aprecia, în concret, în ce măsură scopul pentru care a fost dispusă măsura arestării preventive [(conform art. 136 alin. (1) C. proc. pen.)] poate fi atins şi prin liberarea provizorie a inculpatului.
Astfel, s-a constatat că inculpatul nu are antecedente penale, are familie organizată, 2 copii în întreţinere, are probleme de sănătate, o activitate îndelungată în sistemul vamal dar aceste elemente ce ţin de circumstanţierea persoanei inculpatului trebuie privite în relaţionare directă cu circumstanţele reale ale cauzei.
Sub acest aspect, raportat la natura, multitudinea şi gravitatea acuzaţiilor aduse, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, complicitate la luare şi dare de mită, în formă continuată (44 de acte materiale), la frecvenţa pe care o înregistrează în prezent acest tip de infracţiuni şi urmările negative pe care le produc (contribuind la amplificarea fenomenului de criminalitate transfrontalieră şi implicit la diminuarea credibilităţii instituţiilor statului unde sunt încadraţi cei cărora i-a fost oferită mită) având în vedere şi stadiul actual al cercetărilor, necesitatea strângerii probelor în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele, prima instanţă a constatat insuficienţa instituirii controlului judiciar şi caracterul neoportun al liberării provizorii a inculpatului, îndeosebi din perspectiva asigurării bunei derulări a procedurilor judiciare şi a exigenţelor scopului impus de art. 136 C. pen.; actele de urmărire penală efectuate în cauză nu au infirmat indiciile iniţiale privind implicarea inculpatului în activităţile grupului infracţional organizat şi nici suspiciunea rezonabilă că acesta ar fi comis faptele de care este acuzat.
De asemenea, s-a apreciat că şi interesul public al prezervării ordinii publice continuă să fie actual în raport cu gravitatea infracţiunilor, de faptul că acestea au fost săvârşite în participaţie cu persoane care deţineau funcţii implicând exerciţiul autorităţii de stat, de consecinţele produse asupra sistemului de acumulare a veniturilor realizate din activităţile vamale şi impactul negativ asupra imaginii şi prestigiului instituţiilor publice, presupusa activitate infracţională ce formează obiectul cercetărilor întinzându-se pe o perioadă relativ lungă de timp şi implicând un număr mare de participanţi şi de acte materiale de executare.
S-a menţionat că probaţiunea în cauză până la acest moment procesual se întemeiază în principal pe convorbirile telefonice interceptate, aspectele infracţionale rezultate din aceste convorbiri necesitând multiple verificări în fapt cu privire la activităţile de vămuire desfăşurate, societăţile şi persoanele beneficiare implicate, interesul anchetei penale în curs de desfăşurare reclamând în acest stadiu efectuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de arest.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul, criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile orale ale apărătorului ales al recurentului inculpat (prezentate în partea introductivă a prezentei decizii) pentru greşita interpretare a normelor ce reglementează instituţia juridică a liberării provizorii sub control judiciar, inexistenţa elementelor în sensul neîndeplinirii condiţiei prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., cererea fiind întemeiată şi prin raportare la circumstanţele personale ale inculpatului şi îndeosebi a aspectelor de ordin medical.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din analiza dispoziţiilor art. 136 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, aceste scopuri putând fi atinse şi prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 5 paragraf 3 din C.E.A.D.O.L.F. care prevede că persoana arestată sau reţinută beneficiază, între altele, de dreptul de a putea fi eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Referitor la reglementările interne în materie se constată că art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., prevede condiţiile concrete în care aceasta poate fi acordată.
Rezultă, aşadar, că liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură preventivă, neprivativă de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanţei [(art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.)] şi care presupune îndeplinirea unor condiţii, expres reglementate, privind cuantumul pedepsei închisorii prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă, forma de vinovăţie cu care aceasta a fost săvârşită şi inexistenţa datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. De asemenea, o condiţie ce rezultă implicit din reglementarea normativă precizată o constituie preexistenţa măsurii arestării luate faţă de învinuit sau inculpat.
Analizând actele dosarului se constată că întemeiat prima instanţă a constatat că la acest moment procesual acordarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului nu era oportună.
Se reţine, astfel, că prin hotărâri judecătoreşti definitive succesive, faţă de inculpat a fost luată şi apoi prelungită măsura arestării preventive.
Totodată, se constată că există date apte a convinge un observator obiectiv că la nivelul instituţiilor vamale şi portuare din Municipiul Constanţa s-a constituit un grup infracţional organizat, incluzând oameni politici deţinători ai unor importante funcţii de stat (secretar general al M.A.I./senator al României), persoane cu funcţii de conducere din sistemul vamal, lucrători vamali cu diferite grade profesionale, comisionari vamali, intermediari vamali, oameni de afaceri implicaţi în activitatea de import - export de mărfuri, persoane fizice beneficiare curente a mărfurilor importate în România şi transportatori, grup ce avea ca scop deturnarea activităţilor legale ale autorităţilor statului român în privinţa activităţii de import - export de mărfuri prin birourile vamale de pe raza D.R.A.O.V. Constanţa, dar şi din Municipiul Bucureşti, prin acapararea instituţiilor competente, determinate să îşi exercite prerogativele exclusiv pentru realizarea intereselor economice ale grupului infracţional organizat.
Practicile grupului infracţional organizat constau în instituirea unei reţele structurale funcţionale de taxare ilicită, în favoarea grupului, a containerelor cu mărfuri procesate în punctele vamale, facilitându-se concomitent introducerea în ţară de mărfuri contrafăcute, mărfuri interzise la import, mărfuri ce nu erau însoţite de avizele sau autorizaţiile necesare, mărfuri de altă natură sau în alte cantităţi decât cele declarate în vamă, falsificarea sistematică a documentelor de achiziţie externă a mărfurilor (în scopul diminuării bazei de taxare vamală a acestora), mărfuri flagrant subevaluate, mărfuri provenind de la societăţi comerciale ori din ţări ce necesită taxarea anti-dumping, fără perceperea acestor taxe.
Reţeaua structurală constituită de grupul infracţional organizat percepea sume de bani ilicite, inclusiv pentru procesarea vamală legală a mărfurilor licit introduse în România, în caz contrar, aceste mărfuri fiind amânate sine die de la controlul vamal.
Infracţiunile, mijloace de acţiune ale grupului infracţional organizat erau reprezentate de darea şi luarea de mită, traficul de influenţă, evaziunea fiscală, contrabanda, falsul în înscrisuri sub semnătură privată, falsul material în înscrisuri oficiale, falsul intelectual, uzul de fals, folosirea de documente falsificate la autoritatea vamală, infracţiuni contra drepturilor de marcă industrială înregistrată.
Potrivit cercetărilor efectuate până în prezent membrii grupului infracţional organizat erau structuraţi pe paliere de conducere şi control: B.E. şi P.A.C., de protecţie externă: M.L. şi B.M., comandă şi coordonare la nivelul sistemului vamal: C.S., D.L.A., B.L., O.C.C. şi S.I., execuţie la nivelul sistemului vamal: M.A., R.V., D.I.D., R.M.I., G.N., H.J., T.H.D., execuţie – comisionari vamali şi angajaţi ai comisionarilor vamali: T.D.I., Ţ.V., B.S., I.M.I., P.L., O.M., H.L., C.M., Z.R., D.I., execuţie – intermediari vamali, oameni de afaceri, persoane fizice: E.H.A., A.N.A.R.B.M., R.M., C.L., A.A., D.M., C.M., L.S., Z.Q., G.N., N.J.
Se reţine, de asemenea, că actele dosarului furnizează date apte a creea presupunerea rezonabilă că în calitatea sa de asociat al societăţii de comisionariat vamal SC C.C.S. SRL, inculpatul T.D.I. a acţionat în cadrul palierului de execuţie al grupului infracţional organizat, ajutând în calitate de complice, comiterea ca autor, în formă continuată, de către lucrătorii vamali, a infracţiunii de luare de mită, acelaşi inculpat acţionând în aceeaşi calitate şi prin raportare la infracţiunea de dare de mită comisă de către alte persoane. Se reţine că în prezent actele dosarului furnizează indicii ce creează presupunerea că inculpatul, la cererea unor lucrători vamali din cadrul structurii antemenţionate, printre care O.C.C., M.A., R.V. ş. a., a pretins şi primit, în numele acestora, diverse sume de bani de la mai mulţi intermediari vamali (E.H.A., A.N.A.R.B.M., M.R., C.L., D.M.), sume de bani ce au fost ulterior împărţite cu lucrătorii vamali, precum şi cu conducerea grupului infracţional din care făcea parte, în scopul ca lucrătorii vamali implicaţi să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate, ce conţineau mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate sau în scopul ca lucrătorii vamali să îşi exercite atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil.
Probele administrate creează presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis respectivele fapte, incriminate de dispoziţiile art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6 şi 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 254 pct. 1 şi 2 C. pen., art. 6 şi 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., fapte de o gravitate deosebită, având în vedere amploarea activităţii grupului infracţional, scopurile acestuia şi impactul exercitat din punct de vedere economic şi social.
Faptele pentru care inculpatul este cercetat şi pentru care s-a luat măsura arestării preventive respectă, sub aspectul regimului sancţionator, condiţiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., dar, cu toate acestea, din analiza cauzei în ansamblul său, rezultă că cererea de liberare provizorie nu îndeplineşte condiţia oportunităţii, implicit prevăzută de normele ce reglementează această instituţie.
Acordarea liberării sub control judiciar reprezintă o vocaţie şi nu un drept al inculpatului, doar instanţa fiind în măsură să aprecieze asupra oportunităţii dispunerii acestei măsuri, normele europene necontravenind dispoziţiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. Având în vedere acest ultim aspect, se constată că aprecierea cu privire la oportunitatea măsurii presupune un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea inculpatului/învinuitului, calitatea acestuia, modul de săvârşire al faptei, natura acesteia, circumstanţele concrete ale cauzei şi cele privind persoana învinuitului sau inculpatului.
Totodată, dispoziţiile art. 5 paragraf 3 din Convenţie, anterior indicat, nu instituie o obligaţie de acordare a liberării persoanei private de libertate în cursul procedurii judiciare, chiar cu impunerea oferirii de garanţii în sensul arătat de art. 5 paragraf 3 teza finală, iar luarea măsurilor preventive alternative celor privative de libertate, chiar în accepţiunea art. 136 alin. (2) C. proc. pen., se subsumează realizării scopurilor acestora.
Aşa fiind, se constată că gravitatea faptelor despre care există indicii ce creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, contextul în care acestea au fost comise şi impactul lor, conduc la concluzia că scopul măsurilor preventive nu poate fi, cel puţin în stadiul procesual actual, atins fără privarea de libertate a inculpatului, în vederea normalei desfăşurări a procesului penal, aflat într-o fază incipientă, urmărirea penală nefiind finalizată, având în vedere caracterul complex al cauzei, natura variată şi amplul probatoriu ce trebuie în continuare administrat pentru aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele.
La aprecierea asupra acordării liberării provizorii sub control judiciar circumstanţele personale ale inculpatului nu pot să fie prioritar avute în vedere şi nici să prevaleze principiului aflării adevărului şi necesităţii desfăşurării normale a procesului penal. Astfel, aspectele referitoare la inculpat nu sunt suficiente în speţă pentru a fundamenta concluzia că cererea de liberare provizorie este întemeiată, aspectele indicate neputând fi avute în vedere izolat faţă de interesul general al menţinerii ordinii sociale, ce prevalează, în anumite circumstanţe, dreptului persoanei deţinute de a fi cercetată în stare de libertate.
Aşa fiind, se reţine că soluţia dispusă de către prima instanţă a realizat o corectă interpretare şi aplicare, cauzei concrete dedusă judecăţii, a normelor legale incidente în speţă, hotărârea astfel pronunţată fiind legală, temeinică şi riguros argumentată.
Motivele de recurs invocate sunt nefondate.
Soluţia primei instanţe a avut în vedere necesitatea atingerii scopului măsurilor preventive, reglementat de art. 136 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., care, în prezenta cauză, la acest moment procesual nu poate fi realizat în absenţa privării de libertate a inculpatului, având în vedere natura infracţiunilor despre care există presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, gravitatea acestora, complexitatea cauzei şi necesitatea desfăşurării în bune condiţii a urmăririi penale.
Sub acest aspect se reţine că sunt nefondate criticile apărării, în sensul că instanţa a interpretat eronat normele incidente în speţă, deoarece la soluţionarea cauzei instanţa a avut în vedere şi a aplicat în mod just, prin coroborare, prevederile art. 1601 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., raportându-se şi la prevederile art. 136 C. proc. pen., observând nu doar situaţia de fapt, astfel după cum aceasta reiese, în acest moment, din actele dosarului, dar şi aspectele particulare ce ţin de persoana inculpatului şi necesitatea de asigurare, în orice circumstanţe, a realizării scopului procesului penal. Totodată, s-a concluzionat just că situaţia particulară a inculpatului (în special în ceea ce priveşte starea precară a sănătăţii sale) nu poate fi avută în vedere, cu prioritate şi nici prevala interesului realizării scopului procesului penal, care, în speţă, la acest moment procesual, nu poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului.
Se constată, de asemenea, că nu se susţin argumentele apărării în sensul inexistenţei de date privind un potenţial comportament negativ al inculpatului ulterior liberării, în condiţiile art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., inoportunitatea acordării liberării provizorii rezultând implicit din natura şi gravitatea faptelor despre care există date ce creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, condiţiile şi circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, impresia creată publicului în sensul funcţionării clandestine şi ilicite a unui sistem paralel cu cel al autorităţilor statului, ce urmărea realizarea intereselor private ale membrilor săi şi care, în mod evident, presupunea o reacţie fermă a organelor judiciare.
Rezultă, aşadar, că argumentele invocate de către instanţă, contrar susţinerilor apărării, sunt apte a justifica soluţia dispusă, care este legală, temeinică şi riguros motivată.
Pentru considerentele ce preced dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.D.I. împotriva încheierii nr. 1283 din 26 august 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 6766/1/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 220/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 218/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
