ICCJ. Decizia nr. 4/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia civilă nr. 4/2014
Dosar nr. 5922/1/2013
Şedinţa publică de la 27 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă constată următoarele:
Prin decizia nr. 6737 din 15 octombrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei nr. 2217 din 23 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 2980/2/2013 formulată de Asocierea F.C.C.A.A.S.
Împotriva deciziei sus menţionate, invocând dispoziţiile art. 513 alin. (6) din N.C.P.C., la data de 12 decembrie 2013, a declarat recurs revizuenta Asocierea F.C.C.A.A.S.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, formând obiectul Dosarului nr. 5921/1/2013.
La data de 21 ianuarie 2014, recurenta Asocierea F.C.C.A.A.S. a depus la dosarul cauzei cerere de renunţare la judecată, invocând dispoziţiile art. 406 C. proc. civ.
Intimata S.B.M.B.H. a ataşat la dosar întâmpinare, prin care a invocat, în principal, pe cale de excepţie: lipsa capacităţii de folosinţă şi a capacităţii de exerciţiu în ceea ce o priveşte pe recurentă, lipsa calităţii de reprezentant în ceea ce priveşte societatea A.B.G.M.B.H., precum şi inadmisibilitatea căii de atac a recursului.
Având în vedere poziţia exprimată de recurentă, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 406 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă: „Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă”.
Sub acest aspect, este de observat că, în situaţia dată, manifestarea de voinţă în sensul de a renunţa la judecată reprezintă o desistare, o manifestare a dreptului de dispoziţie al părţilor în sensul reglementat expres de prevederile art. 9 alin. (3) teza I din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., ce nu poate fi supusă cenzurii instanţei.
Pe de altă parte, se reţine că, în art. 406 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., sunt prevăzute două situaţii, în funcţie de faptul dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată sau dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate ori ulterior acestui moment.
În speţă, se constată că renunţarea la judecată s-a făcut după comunicarea recursului către intimaţi, dar înainte de primul termen la care părţile sunt legal citate, astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 237 alin. (2) pct. 6 teza I şi ale art. 243 teza I din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., urmează a se lua act de această împrejurare care pune capăt procesului, fără a se mai impune examinarea excepţiilor invocate de intimate.
Aşa fiind, Înalta Curte va lua act de renunţarea la judecata recursului declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de A.F.C.C.A.A.S., împotriva deciziei civile nr. 6737 din 15 octombrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 3702/1/2013.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică de la 27 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 435/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 421/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
