ICCJ. Decizia nr. 59/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 5 Judecători

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizia penală nr. 59/2011

Dosar nr. 1668/1/2011

Şedinţa publică din 14 martie 2011

Asupra contestaţiei la executare formulată.

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin Decizia nr. 963 din 7 decembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul M.I. împotriva Deciziei nr. 584 din 6 iulie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 2573/1/2009; a fost obligat contestatorul la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de recurs a reţinut, că prin Decizia nr. 161 din 9 martie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de petentul M.I. împotriva Încheierii din 9 septembrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 902/54/2008.

S-a reţinut, în esenţă, că recursul a fost formulat cu nerespectarea termenului imperativ prevăzut de dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Împotriva acestei decizii petentul a formulat cerere de contestaţie în anulare, respinsă, ca inadmisibilă prin Decizia nr. 584 din 6 iulie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători. S-a arătat că motivul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. nu este susţinut de probele dosarului sau alte dovezi noi, iar celelalte critici nu se circumscriu cazurilor expres prevăzute de art. 386 C. proc. pen., astfel că, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., cererea a fost respinsă, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat o cerere intitulată „apel", recalificată, ca recurs.

Cu privire la recursul declarat, instanţa a apreciat că este inadmisibil, având în vedere principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, principiul unicităţii căii de atac şi prevederile art. 3851 C. proc. pen., recursul fiind respins, ca inadmisibil.

Împotriva acestei din urmă decizii contestatorul a formulat contestaţie la executare, invocând cazul prevăzut de dispoziţiile art. 461 lit. c) C. proc. pen. şi criticând Decizia atacată sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor judiciare către stat, solicitând anularea acestora.

Examinând cererea formulată cu prioritate prin prisma admisibilităţii acesteia se constată că este inadmisibilă şi va fi respinsă, pentru considerentele ce urmează.

Astfel după cum rezultă din analiza dispoziţiilor art. 461 C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în cazurile expres prevăzute de art. 461 alin. (1) lit. a) – d) C. proc. pen., competenţa de soluţionare revenind, instanţelor indicate potrivit dispoziţiilor art. 461 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., conform procedurii reglementată de art. 460 C. proc. pen.

În cauza dedusă judecăţii contestatorul a invocat formal cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., criticând hotărârea atacată pentru eronata stabilire a obligaţiei de plată a cheltuielilor judiciare.

Astfel, se reţine că dispoziţiile art. 461 lit. c) C. proc. pen. se referă la nelămuririle ivite cu privire la hotărârea ce se execută sau la eventuale împiedicări la executare, „nelămuririle" având în vedere limitele în care hotărârea se execută şi nu reexaminarea asupra fondului cauzei, inclusiv asupra modului de stabilire a cheltuielilor judiciare. Or, în cauză, hotărârea atacată este clară, în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare, dispozitivul hotărârii fiind neechivoc.

Aşa fiind, critica formulată de contestator nu se poate circumscrie cazurilor expres şi limitativ reglementate de dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. a) – d) C. proc. pen., cererea adresată instanţei neîndeplinind condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege şi fiind, pe cale de consecinţă, inadmisibilă.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 460, raportat la art. 461 C. proc. pen., contestaţia la executare formulată va fi respinsă, ca inadmisibilă.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul M.I. împotriva Deciziei nr. 963 din 7 decembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 8087/1/2009.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 76/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI  ICCJ. Decizia nr. 56/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 59/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI