ICCJ. Decizia nr. 61/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 61/2011
Dosar nr.1319/1/2011
Şedinţa publică din 14 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1776 din 11 noiembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea petentului A.I. A fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că petentul a adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o plângere împotriva Rezoluţiilor nr. 5242/1405/VIII/1/2010 şi nr. 8406/2093/VIII/1/2010 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Din examinarea actelor dosarului prima instanţă a constatat că plângerea petentului este inadmisibilă, deoarece nu este îndreptată împotriva unei rezoluţii sau ordonanţe de netrimitere în judecată.
Prin Rezoluţia nr. 5242/1405/VIII/1/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petent împotriva procurorului G.M. (deoarece nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 222 alin. (2) C. proc. pen.), soluţia fiind confirmată de procurorul ierarhic superior, prin Rezoluţia nr. 8406/2093/VIII/1 din 25 mai 2010.
S-a concluzionat că măsura dispusă de procuror nu se circumscrie celor reglementate de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., plângerea adresată de petent instanţei fiind respinsă, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs petentul, criticând-o, astfel după cum rezultă din cuprinsul motivelor de recurs pentru încălcarea art. 1 alin. (5), art. 16, art. 21, art. 22, art. 131, art. 52 din Constituţie, art. 10 lit. j) C. proc. pen., art. 48 lit. g) C. proc. pen., art. 49 alin. (2) C. proc. pen., art. 62 C. proc. pen., art. 277 C. proc. pen. şi art. 2781 alin. (2) şi (12) C. proc. pen., nerespectarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi refuzul cercetării infracţiunilor de tentativă la infracţiunea de omor comise în speţă. S-a solicitat admiterea recursului şi rejudecarea cauzei pe bază de probe, cu respectarea hotărârilor judecătoreşti şi cercetarea infracţiunilor anterior menţionate.
Analizând cauza prin prisma criticilor formulate şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 275 şi următoarele C. proc. pen. împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală orice persoană poate face plângere, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, plângerea fiind soluţionată potrivit distincţiilor prevăzute de art. 275 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 278 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
În materia soluţiilor de netrimitere în judecată legiuitorul a prevăzut nu doar posibilitatea exercitării controlului ierarhic (potrivit art. 278 C. proc. pen.), dar şi pe cea a controlului judecătoresc, în procedura specială reglementată de art. 2781 C. proc. pen.
Rezultă aşadar că în situaţia în care într-o cauză concretă nu s-a dispus una dintre soluţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. şi nici nu sunt incidente alte cazuri de excepţie în care legiuitorul a prevăzut dreptul de a se supune o soluţie/ măsură a procurorului cenzurii instanţei, nu există dreptul de a ataca prin plângere actul procurorului.
În cauza de faţă petentul a formulat plângere împotriva unor soluţii de respingere a plângerilor anterior formulate, soluţii care, după cum în mod just a constatat şi prima instanţă excedau celor expres şi limitativ reglementate de dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., astfel că această procedură specială nu putea fi declanşată, plângerea adresată primei instanţe fiind inadmisibilă.
Aşadar prima instanţă, dând o corectă interpretare şi aplicare dispoziţiilor incidente şi devoluând cauza în mod just, doar cu privire la aspectul admisibilităţii plângerii cu care a fost sesizată, a pronunţat o hotărâre legală, temeinică şi riguros motivată.
Criticile invocate în recurs sunt nefondate.
Astfel, pretinsa incidenţă a autorităţii de lucru judecat altor hotărâri nu poate fi reţinută, deoarece nu s-a dovedit îndeplinirea condiţiilor legale, sub acest aspect.
De asemenea, se constată că prima instanţă a procedat la judecarea cauzei cu respectarea prevederilor legale privind incompatibilităţile, petentul neformulând, de altfel o cerere de recuzare a magistraţilor consideraţi incompatibili a participa la soluţionarea cauzei.
Dispoziţiile art. 277 C. proc. pen. şi art. 2781 alin. (2) şi (12) C. proc. pen. nu erau incidente în cauză având în vedere obiectul cererii petentului, iar dispoziţiile invocate privind lămurirea cauzei pe bază de probe au fost avute în vedere de instanţă în limitele devoluţiunii, respectiv sub aspectul admisibilităţii plângerii petentului; totodată, se constată că motivul de recurs privind încălcarea drepturilor şi principiilor constituţionale invocate de petent formal nu se susţin, având în vedere şi argumentele anterior expuse.
Referitor la dreptul la acces la justiţie se constată că prevederea acestuia prin lege nu conferă, de plano, caracter admisibil oricăror cereri adresate instanţelor.
Critica privind pretinsul refuz la instanţei de a cerceta cauza, pe fond, nu poate fi primită, întrucât constatarea faptului că instanţa a fost sesizată nelegal, printr-o cerere inadmisibilă, nu a permis antamarea altor aspecte vizând fondul cauzei.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Vizând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.I. împotriva Sentinţei nr. 1776 din 11 noiembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 5486/1/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 60/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 62/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
