ICCJ. Decizia nr. 7/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizia penală nr. 7/2014

Dosar nr. 5978/1/2013

Şedinţa publică de la 13 ianuarie 2014

Asupra cererii de revizuire formulată de revizuenţii H.P. şi H.V.;

La data de 13 mai 2013 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmaţiei cererea formulată de condamnaţii H.P. şi H.V. privind revizuirea sentinţei penale nr. 140 din 29 martie 2007 pronunţată de această instanţă.

În motivarea cererii s-a susţinut că, în ceea ce îi priveşte pe revizuenţi, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea prevederilor art. 6 şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea pronunţată la 19 ianuarie 2010, definitivă la 19 aprilie 2010.

Prin sentinţa penală nr. 392 pronunţată în Dosarul nr. 1771/307/2013 Judecătoria Sighetu Marmaţiei a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de către cei doi condamnaţi.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs revizuenţii H.P. şi H.V.

Prin decizia penală nr. 279/R din 26 noiembrie 2013 a Tribunalului Maramureş, secţia penală, s-au admis recursurile formulate de către revizuenţii H.P. şi H.V. împotriva sentinţei penale atacate, s-a casat această hotărâre şi a dispus trimiterea cererii de revizuire Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare,în raport de dispoziţiile art. 4081 alin. (3) coroborat cu art. 3859 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 5978/1/2013.

Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte se constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin sentinţa penală nr. 140 din 29 martie 2007 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei s-a dispus, între altele, condamnarea inculpaţilor:

1. H.P., pentru săvârşirea:

- infracţiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a şi art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen., la pedeapsa amenzii în sumă de 200 lei;

- infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) teza I C. pen., la pedeapsa amenzii în sumă de 250 lei (parte vătămată P.M.).

În baza art. 33 lit. b) şi art. 34 C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai mare, de 250 lei amendă.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul H.P. pentru infracţiunea de insultă prev. de art. 205 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul H.P. pentru infracţiunea de ameninţare prev. de art. 193 C. pen.

2. H.V., pentru săvârşirea:

- infracţiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen., la pedeapsa amenzii în sumă de 200 lei.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul H.V. pentru infracţiunea de insultă prev. de art. 205 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul H.V. pentru infracţiunea de ameninţare prev. de art. 193 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpata H.I. pentru infracţiunea de insultă prev. de art. 205 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpata H.I., pentru infracţiunea de ameninţare prev. de art. 193 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul H.I.A. pentru infracţiunea de insultă prev. de art. 205 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul H.I.A. pentru infracţiunea de ameninţare prev. de art. 193 C. pen.

A obligat inculpaţii H.P. şi H.V. să plătească părţilor civile, în solidar, suma de 913,5 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.

A obligat inculpatul H.P. să plătească părţii civile P.M. suma de 600 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale şi 500 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.

A obligat inculpatul H.P. să plătească părţilor civile cheltuieli judiciare în sumă de 500 lei iar inculpatul H.V. 300 lei, cu acelaşi titlu.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs părţile civile P.I. şi P.M. şi inculpaţii H.V. şi H.P.

Prin decizia penală nr. 238/R din 14 iunie 2007 a Tribunalului Maramureş, secţia penală, s-au respins, ca nefondate recursurile declarate de părţile civile P.I. şi P.M. şi inculpaţii H.P. şi H.V. împotriva sentinţei penale nr. 140 din 29 martie 2007 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

Ulterior, prin cererea înregistrată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului sub nr. 47166/2006, revizuentul H.P. a solicitat instanţei europene să constate încălcarea drepturilor garantate prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, datorită neexecutării de către autorităţile administrative competente a unei hotărâri definitive pronunţate la data de 23 decembrie 2003 prin care Judecătoria Sighetu Marmaţiei a dispus reconstituirea dreptului său de proprietate asupra unei suprafeţe de teren împădurit, punerea sa în posesie de către Comisia Locală din Bârsana şi eliberarea titlului de proprietate de către Comisia Judeţeană Maramureş.

Revizuentul a susţinut că a fost încălcat dreptul său de acces la un tribunal, prevăzut în art. 6 paragraful 1 al Convenţiei, precum şi dreptul la respectarea bunurilor sale, garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

Prin hotărârea pronunţată la 19 ianuarie 2010 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a constatat încălcarea art. 6 paragraful 1 şi a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi s-a dispus ca, în termen de trei luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, statul român să execute integral hotărârea definitivă pronunţată la data de 23 decembrie 2003 de către Judecătoria Sighetu Marmaţiei, în caz contrar urmând ca statul român să achite, în interiorul aceluiaşi termen, suma de 9.200 de euro pentru prejudiciul moral cauzat revizuentului. De asemenea, a stabilit despăgubiri în valoare de 3.000 de euro pentru prejudiciul moral suferit de revizuent.

Hotărârea a rămas definitivă la 19 aprilie 2010, conform art. 44 paragraful 2 din Convenţie.

În conformitate cu prevederile art. 4081 alin. (1) C. proc. pen. „hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pot fi supuse revizuirii, dacă consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.”

Prin urmare, pentru promovarea căii de atac extraordinare a revizuirii reglementată de art. 4081 C. proc. pen., pe lângă cerinţa respectării termenului stabilit de alin. (4) al acestui articol este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: 1) existenţa unei hotărâri penale definitive;2) existenţa unei hotărâri a Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a constatat o încălcarea a drepturilor prevăzute de Convenţia europeană sau a Protocoalelor sale, 3) consecinţele grave ale încălcării Convenţiei europene să continue să se producă şi după pronunţarea hotărârii Curţii Europene, neputând fi remediate decât prin revizuirea hotărârilor interne şi 4) existenţa unei legături de cauzalitate între consecinţele grave ale încălcării dreptului garantat de Convenţie şi hotărârea penală a cărei revizuire se solicită.

Fiind vorba despre o cale extraordinară de atac prevăzută de Codul de procedură penală, este evident că încălcarea constatată prin hotărârea CEDO trebuie să se refere la cauza finalizată prin hotărârea penală definitivă a cărei revizuire se solicită.

În speţă, în raport de dispoziţiile legale anterior arătate, se constată că, deşi există o hotărâre definitivă de condamnare a statului român pentru încălcarea unui drept garantat prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aceasta nu priveşte hotărârea instanţei penale a cărei revizuire se solicită, ci o altă cauză, de natură civilă, în cadrul căreia Judecătoria Sighetu Marmaţiei a dispus, prin hotărârea din 23 decembrie 2003 reconstituirea dreptului de proprietate al revizuentului H.P. asupra unei suprafeţe de teren împădurit, punerea sa în posesie şi eliberarea titlului de proprietate.

Ca atare, în cauză nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 4081 C. proc. pen. privind necesitatea existenţei unei legături de cauzalitate între sentinţa penală a cărei revizuire se solicită şi consecinţele grave ale încălcării dreptului garantat de Convenţie, sancţionată prin hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În ce priveşte excepţia tardivităţii, invocată de către reprezentantul Ministerului Public în legătură cu ne respectarea, de către revizuenţi, a termenului de un an prevăzut de lege pentru introducerea cererii, aceasta nu va mai fi examinată, în raport de prevalenţa excepţiei inadmisibilităţii.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 4081 alin. (10) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 140 din 29 martie 2007 pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei în Dosarul nr. 132/307/2006.

Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii H.P. şi H.V. împotriva sentinţei penale nr. 140 din 29 martie 2007, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei în Dosarul nr. 132/307/2006 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 238/R din 14 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Maramureş.

Obligă revizuenţii la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat .

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2014.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI