ICCJ. Decizia nr. 9/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia civilă nr. 9/2014
Dosar nr. 5762/1/2013
Şedinţa publică de la 10 februarie 2014
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele;
Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul Secţiei pentru judecători în materie disciplinară sub nr. 5/J/2012, Comisia de disciplină pentru judecători a solicitat ca să se dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pârâtei C.M.L. - judecător din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, cu privire la săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi k) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările ulterioare, în forma anterioară modificărilor din Legea nr. 24/2012, constând în încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii şi procurorii şi, respectiv, în manifestarea unei atitudini nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi.
Într-o a doua acţiune disciplinară înregistrată pe rolul Secţiei pentru judecători în materie disciplinară sub nr. 15/J/2012, Inspecţia Judiciară a solicitat Secţiei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pârâtei C.M.L. - judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti cu privire la săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c), f) şi t) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările din Legea nr. 24/2012.
La termenul de judecată din 6 februarie 2013, instanţa de disciplină a admis excepţia conexităţii celor două cauze, invocată de Inspecţia Judiciară în Dosarul nr. 15/J/2012 şi, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 164 C. proc. civ., a conexat Dosarul nr. 15/J/2012 la Dosarul nr. 5/J/2012.
Prin Hotărârea nr. 5/J din 11 aprilie 2013, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, a admis în parte acţiunile conexe şi, în baza art. 100 lit. c) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a aplicat judecătorului C.M.L., de la Curtea de Apel Bucureşti, sancţiunea disciplinară constând în „mutarea disciplinară pentru o perioadă de trei luni la Curtea de Apel Ploieşti” pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi art. 99 lit. c) (fost art. 99 lit. k)) în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 24/2012) din acelaşi act normativ, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 24/2012.
Totodată, s-a respins ca neîntemeiată, acţiunea disciplinară formulată împotriva aceluiaşi judecător pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. f) şi lit. t) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de disciplină, a declarat recurs judecătorul pârât C.M.L., criticând-o în esenţă, pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5, pct. 7 şi pct. 9, precum şi pe cele ale art. 3041 din C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 432 din 4 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, a respins, ca nefundat, recursul magistratului.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a înlăturat punctual şi motivat criticile formulate de recurentă şi a constatat, în esenţă, că Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, ca instanţă disciplinară, a stabilit în mod just situaţia de fapt, rămasă neschimbată în recurs şi care a reliefat existenţa faptelor, a conduitei reprobabile, a vinovăţiei şi a consecinţelor acestora şi a dat o corectă încadrare în drept abaterilor în discuţie.
La data de 3 decembrie 2013, împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de recurs, a formulat contestaţie în anulare C.M.L., cale extraordinară de atac pe care contestatoarea nu a motivat-o, susţinând verbal că nu a identificat niciunul dintre motivele de anulare strict şi limitativ prevăzute de codul de procedură civilă şi că a exercitat această cale de atac în scopul de a dovedi că a epuizat toate căile din dreptul intern, pentru a se adresa justiţiei internaţionale.
Intimata Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea căii de atac deduse judecăţii, întrucât aceasta nu a fost motivată.
În considerarea dispoziţiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, coroborate cu cele ale art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea contestaţiei în anulare în speţă.
Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti pentru motive privind pronunţarea acestora cu nerespectarea condiţiilor formale, legal prevăzute, de desfăşurare a judecăţii sau ca o consecinţă a unui raţionament jurisdicţional este reglementată prin normă constituţională.
Potrivit art. 129 din Constituţia României, părţile pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii procesuale.
Corespunzător acestui principiu constituţional, legea procesual civilă a determinat precis, prin norme imperative, desfăşurarea procesului civil, în fond şi căi de atac, corespunzător unui mecanism de desfăşurare care, prin reglementarea conţinutului fiecărei etape procesuale, constituie o garanţie a egalităţii părţilor, a protejării judiciare a drepturilor subiective deduse judecăţii şi a pronunţării de hotărâri corespunzătoare legii şi adevărului.
Reglementarea are aptitudinea de a răspunde cerinţelor noii perspective asupra justiţiei, generate de art. 21 din Constituţia României, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2 din protocolul Adiţional nr. 7 la Convenţie.
Aşadar, revine părţii interesate obligaţia de a sesiza instanţa de judecată cu căi de atac, în condiţiile art. 129 alin. (1) şi art. 723 alin. (1) C. proc. civ.
Admisibilitatea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ, se examinează, restrictiv, în raport cu motivele de anulare prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., iar retractarea hotărârii atacate este condiţionată de caracterul fondat al acestora.
Astfel, din economia dispoziţiilor art. 317 şi art. 318 C. proc. civ. rezultă patru cazuri de anulare.
Aşa cum s-a expus anterior, contestatoarea nu a indicat niciunul dintre aceste motive prevăzute expres şi limitativ de textele legale, ce reglementează şi condiţionează admisibilitatea căii de atac în discuţie şi a susţinut că nici a putut identifica vreun astfel de motiv.
Or, recunoaşterea unor căi de atac în condiţii neprevăzute de legea procesuală constituie o veritabilă încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, urmează a se dispune respingerea contestaţiei în anulare de faţă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de C.M.L. împotriva deciziei civile nr. 432 din 4 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică de la 10 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 176/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 7/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
