ICCJ. Decizia penală nr. 195/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizia penală nr. 195/2012

Dosar nr. 4805/1/2011

Şedinţa publică de la 17 septembrie 2012

Asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 160 din 20 iunie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. 2470/1/2012 a fost admise recursurile declarate de inculpaţii N.A., J.I.P., G.D., P.B., P.M.I. şi V.M.C. împotriva sentinţei nr. 176 din 30 ianuarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 514/1/2009.

A fost casată, în parte, sentinţa penală atacată, numai în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului N.A. şi cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor J.I.P., G.D., P.B., P.M.I. şi V.M.C. şi, în rejudecare:

I. În baza art. 334 din C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului N.A. din infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 şi menţine pedeapsa principală de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) din C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

II. A fost înlăturat sporul de 1(un) an închisoare aplicat inculpatei J.I.P., urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) din C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.

III. S-a redus pedeapsa aplicată inculpatei G.D. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 cu referire la art. 2481 din C. pen., combinat cu art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., de la 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) din C. pen., la 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) din C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.

IV. A fost înlăturat sporul de 1(un) an închisoare aplicat inculpatului P.B., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.

V. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din C. pen. aplicată inculpatei P.M.I., în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, cu înlăturarea sporului de 1(un) an închisoare.

S-a redus pedeapsa stabilită inculpatei P.M.I. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 cu referire la art. 2481 din C. pen., combinat cu art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., de la 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din C. pen., la 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.

S-a redus pedeapsa stabilită inculpatei P.M.I. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.

S-a redus pedeapsa stabilită aceleiaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 din C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., de la 2 ani închisoare la 1 închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 din C. pen. au fost contopite pedepsele sus menţionate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.

VI. A fost înlăturat sporul de 1(un) an închisoare aplicat inculpatului V.M.C., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate.

S-a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva aceleiaşi hotărâri.

S-a stabilit că onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii intimaţi inculpaţi N.A., J.I.P., P.B., P.M.I., V.M.C. şi recurenta inculpată G.D., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei decizii, la data de 28 iunie 2012, a formulat contestaţie în anulare petenta Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, menţionând că cererea este formulată la solicitarea şi în numele inculpatului N.A., în conformitate cu dispoziţiile art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 554/2004.

În motivare, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 386 lit. c) din C. proc. pen., în sensul că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i) din C. proc. pen., cu privire la care existau probe la dosarul cauzei, susţinând că cererea are ca suport legal dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 43/2003 de finanţare a campaniilor electorale şi a partidelor politice şi că are calitate activă în orice proces, în temeiul dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000, aprobată prin Legea nr. 467/2002, O.G. nr. 77/2004 aprobată prin Legea nr. 342/2006, O.G. nr. 26/200 şi H.G. nr. 1.183/2000.

Înalta Curte, examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin prisma dispoziţiilor art. 386 şi urm. din C. proc. pen., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, statuează principiul, potrivit căruia, părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, în cadrul procesului penal.

În raport cu acest principiu, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

Mai mult, potrivit dispoziţiilor cuprinse în C. proc. pen., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual penale, aceleaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.

Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea procesual penală.

Conform dispoziţiilor art. 386 din C. proc. pen. raportat la art. 391 din C. proc. pen., calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare poate fi formulată pentru cazurile expres şi limitative prevăzute de dispoziţiile art. 386 lit. a)-e) din C. proc pen.

Totodată, legea procesuală reglementează termenul de introducere a cererii (art. 388 din C. proc. pen.), instanţa competentă a o soluţiona (art. 389 din C. proc. pen.), precum şi subiecţii de drept care au legitimitate procesuală activă.

Astfel, conform art. 387 alin. (1) din C. proc. pen., cererea de contestaţie în anulare poate fi făcută de oricare dintre părţi, iar contestaţia pentru motivele prevăzute în art. 286 lit. c) şi d) şi de procuror.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 23 şi art. 24 din C. proc. pen., rezultă că, sunt părţi în procesul penal, persoanele fizice sau juridice care au drepturi sau obligaţii ce se nasc din exercitarea acţiunii penale sau acţiunii civile, respectiv: inculpatul, partea vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente.

În cauza dedusă judecăţii, contestaţia în anulare a fost formulată de o persoană care nu are calitatea procesuală de parte, în hotărârea judecătorească atacată.

Prin decizia penală nr. 160 din 20 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2470/1/2012 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, s-au soluţionat recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii N.A., J.I.P., G.D., P.B., P.M.I. şi V.M.C. împotriva sentinţei nr. 176 din 30 ianuarie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 514/1/2009, în contradictoriu cu intimatele părți responsabile civilmente SC E. SRL, SC M.O. SA, SC U.C. SRL, SC A.M. SRL, SC M.I. SRL, SC A.R. SRL, SC F.I. SA, Fundaţia I.R. şi intimata parte civilă Inspectoratul de Stat în Construcții, iar contestatoarea Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului nu a avut nicio calitate în procesul penal finalizat prin decizia atacată.

Dispoziţiile art. 362 alin. (2) din C. proc. pen., care au aplicabilitate şi în cazul altor căi de atac decât apelul, prevăd că dreptul la exercitarea unei căi de atac, în numele şi interesul unei părţi, poate aparţine şi reprezentantului legal, apărătorului, iar pentru inculpat şi soţului acestuia.

În prezenta cauză, contestatoarea Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului nu a dovedit niciuna din calităţile menţionate, pentru a exercita calea de atac a contestaţiei în anulare în numele inculpatului N.A.

Susţinerea contestatoarei, în sensul că are calitate procesuală activă în orice proces, în conformitate cu dispoziţiile O.G. nr. 137/2000, aprobată prin Legea nr. 467/2002, O.G. nr. 77/2004 aprobată prin Legea nr. 342/2006, O.G. nr. 26/200 şi H.G. nr. 1.183/2000, este neîntemeiată, invocarea acestor acte normative, fiind greşită, întrucât se referă la alte domenii, posibilitatea legală a exercitării căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare fiind strict reglementată de dispoziţiile procesual penale.

În consecinţă, contestaţia în anulare formulată nu îndeplineşte una din condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, şi anume aceea ca cererea de contestaţie în anulare să fie făcută de o persoană care are calitatea procesuală prevăzută de lege.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului împotriva deciziei penale nr. 160 din 20 iunie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. 2470/1/2012.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului împotriva deciziei penale nr. 160 din 20 iunie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. 2470/1/2012.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2012.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia penală nr. 195/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI