ICCJ. Decizia nr. 105/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 105/2004
Dosar nr. 663/2003
Şedinţa publică din 15 martie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Militare Cluj, în fond, după casare, prin sentinţa penală nr. 1453 din 14 decembrie 1956, a condamnat pe inculpatul S.F. (fiul lui I. şi al E., născut la data de 10 martie 1903, în comuna Corbu, regiunea Piteşti) la 5 ani şi 6 luni detenţiune grea pentru săvârşirea infracţiunii de activitate intensă contra clasei muncitoare şi activităţii revoluţionare, prevăzută de art. 1931 alin. (2) C. pen. anterior.
Conform art. 25 pct. 6 din acelaşi cod, instanţa de fond a dispus confiscarea totală a averii condamnatului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în perioada 1943-1944, inculpatul S.F., în calitate de comisar la Direcţia Generală a Siguranţei Bucureşti, a luat măsuri împotriva persoanelor ce desfăşurau acţiuni cu caracter revoluţionar ori activităţi de propagandă împotriva regimului politic.
Tribunalul Suprem – Colegiul Militar, prin Decizia nr. 98 din 22 februarie 1957, a luat act că inculpatul S.F. nu a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispoziţiile art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza I C. proc. pen.
S-a susţinut că, prin conţinutul lor concret, acţiunile inculpatului s-au circumscris atribuţiilor sale de serviciu, neexistând date care să ateste desfăşurarea unei activităţi intense contra clasei muncitoare, aşa încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, pentru care acesta a fost trimis în judecată şi condamnat.
În concluzie, Procurorul General a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate şi rejudecarea cauzei.
Recursul în anulare este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Infracţiunea de activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare prevăzută de art. 1931 C. pen. anterior a fost introdusă în Codul penal român prin Decretul nr. 62 din 6 martie 1954.
Potrivit textului menţionat, săvârşirea infracţiunii de activitate intensă împotriva clasei muncitoare şi activităţii revoluţionare se pedepsea cu detenţiune grea pe viaţă şi confiscarea totală a averii, dacă subiectul activ al infracţiunii deţinuse o funcţie de răspundere în aparatul de stat sau într-un serviciu secret în timpul vechiului regim sau cu detenţiune grea de la 5 la 25 ani şi confiscarea averii, totală sau parţială, dacă fapta a fost săvârşită de o persoană ce nu a deţinut un post de răspundere.
Aşadar, prin textul menţionat, introdus în Codul penal anterior cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii, s-a urmărit angajarea răspunderii penale, între alţii, şi a unor persoane care au făcut parte din structura organelor de poliţie.
Pentru a se reţine săvârşirea infracţiunii menţionate, în una din cele două forme prevăzute în alin. (1) sau (2) al art. 1931 C. pen. anterior, era necesar să se stabilească împrejurarea că subiectul activ al infracţiunii a desfăşurat o activitate intensă, sistematică şi constantă contra clasei muncitoare şi activităţii revoluţionare.
Cu alte cuvinte, prin raportare la atribuţiile de serviciu, pentru reţinerea acestei infracţiuni, probele administrate trebuiau să dovedească că subiectul activ a comis abuzuri sau că a manifestat exces de zel.
Or, probatoriul administrat în cauză, cu referire la activitatea inculpatului, nu a demonstrat caracterul intens al acesteia, îndreptată împotriva clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare.
Astfel, din probele dosarului rezultă că inculpatul a deţinut funcţia de comisar al poliţiei de siguranţă Bucureşti.
În calitatea oficială menţionată, inculpatul a luat măsuri pentru asigurarea ordinii publice, precum şi pentru preîntâmpinarea unor acţiuni îndreptate împotriva securităţii statului.
Din declaraţiile martorilor D.I., A.Gh., N.M., C.I., B.I. şi S.R., rezultă că organele de poliţie, în mai multe rânduri, în special cu ocazia zilelor de 1 mai şi 7 noiembrie, au luat măsuri împotriva lor.
Din declaraţiile martorilor rezultă că, în timpul anchetelor, agenţi din subordinea inculpatului au exercitat acte de violenţă împotriva acestora.
Nu există, însă, probe certe, care să ateste că actele de violenţă au fost exercitate din ordinul inculpatului.
De altfel, chiar în considerentele hotărârii judecătoreşti criticate s-a reţinut că inculpatul, în virtutea atribuţiilor de serviciu, a depistat mai multe persoane suspecte, dar nu a exercitat acte de violenţă împotriva lor.
Aşadar, măsurile luate de inculpat conform atribuţiilor de serviciu, cu ocazia zilelor de 1 mai şi 7 noiembrie, pentru asigurarea ordinii publice şi preîntâmpinării manifestaţiilor, nu au caracter de activităţi care să intre sub incidenţa ilicitului penal, în sensul dispoziţiilor art. 1931 C. pen. anterior.
Pe de altă parte, tot în sfera activităţilor licite se încadrează şi măsurile luate de inculpat cu privire la transmiterea unor informaţii care vizau mişcarea comunistă, interzisă prin lege în perioada respectivă.
Astfel, prin Legea pentru organizarea poliţiei generale a statului din 21 iulie 1929, poliţia de siguranţă şi informativă avea ca sarcină culegerea, instrumentarea şi aducerea la cunoştinţa autorităţilor superioare a datelor şi indiciilor referitoare la fapte sau stări de fapt contrare ordinii publice şi siguranţei statului.
Aşadar, nedovedindu-se exercitarea de violenţe de către inculpat sau de către alţi agenţi ai poliţiei de siguranţă, din ordinul acestuia şi nici excesul de zel corespunzător sintagmei „activităţi intense„ contra clasei muncitoare şi activităţii revoluţionare din norma încriminatoare, în mod corect s-a reţinut, prin recursul în anulare, că acţiunile inculpatului s-au circumscris atribuţiilor sale de serviciu.
În concluzie, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de activitate intensă contra clasei muncitoare şi activităţii revoluţionare prevăzută de art. 1931 C. pen. anterior, inculpatul fiind condamnat exclusiv în considerarea calităţii avute anterior în aparatul de stat organizat de puterea înlăturată la 6 martie 1945.
Aşa fiind, hotărârile criticate sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 teza I C. proc. pen., corespunzător temeiului prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza I din acelaşi cod, invocat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art,4141 C. proc. pen., raportat la art. 38515 pct. 2 lit. b) din acelaşi cod, Înalta Curte va admite recursul în anulare şi va casa hotărârile atacate.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va achita pe inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 1931 C. pen. anterior şi va înlătura pedeapsa complimentară a confiscării averii, aplicată inculpatului menţionat în baza art. 25 pct. 6 din acelaşi cod.
Totodată, în baza art. 193 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare, conform dispozitivului, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 1453 din 14 decembrie 1956 a Tribunalului Militar al Regiunii a III – a Militară Cluj şi deciziei penale nr. 98 din 22 februarie 1957 a Tribunalului Suprem – Colegiul Militar, privind pe inculpatul S.F.
Casează hotărârile atacate.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul S.F., pentru infracţiunea de activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare, prevăzută de art. 1931 alin. (1) C. pen. anterior.
Înlătură pedeapsa complimentară a confiscării averii.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistarea inculpatului S.F. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 104/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 106/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
