ICCJ. Decizia nr. 104/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr.104/2004
Dosar nr. 605/2003
Şedinţa publică din 15 martie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 4 din 11 februarie 2002, Tribunalul Covasna, secţia penală, a condamnat pe inculpatul G.M. ( fiul lui G.G. şi T.Z., născut la data de 10 august 1975 în Târgu Secuiesc) la 13 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzute de art. 174, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., instanţa de fond a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante, de 2 ani închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat, prin sentinţa penală nr. 36 din 6 februarie 2001 a Judecătoriei Târgu Secuiesc şi a dispus executarea acesteia, alături de pedeapsa aplicată în cauza prezentă, urmând ca inculpatul să execute, în final, 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială şi distrugerea briceagului-corp delict.
În latura civilă, a obligat pe inculpat să plătească 200.000 lei lunar, părţii civile D.A., cu titlu de despăgubiri periodice, pe seama minorei D.D., până la majoratul acesteia sau până la noi dispoziţii ale instanţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în seara zilei de 15 septembrie 2001, în timp ce se afla în scara blocului în care locuia D.P., inculpatul G.M. a aplicat acestuia, în zona feţei, gâtului şi omoplaţilor, mai multe lovituri cu un briceag, în urma cărora victima a decedat.
Împotriva hotărârii primei instanţe, au declarat apel, atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, solicitând majorarea pedepsei, cât şi inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 95/Ap din 20 mai 2002, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a admis apelul declarat de procuror şi, rejudecând, a majorat pedeapsa principală de la 13 ani închisoare la 15 ani închisoare
Celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate au fost menţinute.
Apelul declarat de inculpat, împotriva hotărârii primei instanţe, a fost respins, ca nefondat.
În motivarea deciziei, instanţa de control judiciar a reţinut că probele administrate impun următoarele concluzii:
- între victimă şi inculpat exista o relaţie de duşmănie, motiv pentru care acesta din urmă a ameninţat-o de mai multe ori cu moartea;
- din modul în care inculpatul a acţionat, se poate constata că acesta aştepta ocazia de a se întâlni cu victima, ceea ce dovedeşte săvârşirea infracţiunii de omor cu intenţie directă;
- inculpatul a aplicat victimei, în zone vitale, un număr mare de lovituri şi a urmărit-o pe aceasta când a încercat să scape, ceea ce dovedeşte că scopul aplicării loviturilor a fost suprimarea vieţii;
- după săvârşirea faptei, inculpatul a încercat să-şi asigure scăparea, prin părăsirea ţării, fiind prins la pct. de frontieră Turnu;
--inculpatul este recidivist, condamnarea anterioară, privind săvârşirea infracţiunilor de distrugere şi violare de domiciliu, ceea ce dovedeşte predispoziţia acestuia spre violenţă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul a declarat recurs, solicitând, în principal, reţinerea legitimei apărări şi pronunţarea unei soluţii de achitare, iar, în subsidiar, recunoaşterea stării de provocare şi reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr.475 din 31 ianuarie 2003, a respins recursul, ca nefondat, reţinând că situaţia de fapt este în deplină concordanţă cu probele administrate, încadrarea juridică este cea corectă, aşa încât apărările acestuia nu sunt susţinute de materialul probator administrat în cauză.
Împotriva celor trei hotărâri pronunţate în cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispoziţiile art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen.
S-a susţinut că faptei inculpatului i s-a dat o greşită încadrare juridică, în infracţiunea de omor, în loc de infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen., în raport de împrejurarea că infracţiunea menţionată a fost săvârşită pe scara blocului, loc public prin destinaţie.
În concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate şi rejudecarea cauzei în limitele arătate.
Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin art. 152 C. pen., s-a precizat că fapta se consideră săvârşită în public, între altele, atunci când aceasta a fost comisă într-un loc care, prin natura sau destinaţia lui, este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană.
Definirea sintagmei „în public", prin textul legal menţionat, prezintă relevanţă juridică, în raport de împrejurarea că, săvârşirea în aceste condiţii a unei fapte intrând sub incidenţa legii penale, duce la încadrarea acesteia, în cazurile determinate de partea specială a Codului penal, în forma agravată a infracţiunii de bază.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că inculpatul a săvârşit infracţiunea în scara blocului în care locuia victima D.P.
Scara blocului nu era încuiată, nefiind prevăzută cu interfon.
Or, locul faptei, astfel cum a fost determinat de probatoriul administrat în cauză, este accesibil publicului, prin natura şi destinaţia lui.
Aşa fiind, împrejurarea că în momentul săvârşirii omorului pe scara blocului se aflau doar victima şi inculpatul, apare ca fiind lipsită de relevanţă în cauză.
În consecinţă, stabilind corect că inculpatul a ucis victima în scara blocului, loc public în accepţiunea legii penale, instanţele trebuiau să constate că infracţiunea, săvârşită în modalitatea arătată, se circumscrie prevederilor art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Condamnând inculpatul menţionat, pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., faptei săvârşite de către inculpatul menţionat, i s-a dat o greşită încadrare juridică, aşa încât, hotărârile pronunţate, în cauză, sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., corespunzător motivului prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 din acelaşi cod, invocat de procurorul general.
Aşa fiind, Înalta Curte va admite recursul în anulare şi va casa hotărârile atacate, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei.
În consecinţă, în temeiul art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică din infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen.
În raport de gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările în care aceasta a fost comisă, precum şi de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, instanţa apreciază că o pedeapsă cu închisoarea situată la minimul special, prevăzut de norma încriminatoare, este în măsură a îndeplini funcţiile şi asigura scopul pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen.
Ca atare, instanţa va condamna pe inculpatul G.M. la 15 închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea, în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracţiunii prevăzute de art. 174 alin. (1), 175 lit. i) C. pen.
Totodată, va fi menţinută dispoziţia, privind revocarea suspendării condiţionate a pedepsei rezultante, de 2 ani închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat, prin sentinţa penală nr. 36 din 8 februarie 2001 a Judecătoriei Târgu Secuiesc şi executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul G.M. să execute, în final, 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Urmare schimbării încadrării juridice şi condamnării inculpatului, în baza acestui din urmă text, se va dispune anularea mandatelor anterioare şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate, vor fi menţinute.
Din pedeapsa închisorii pronunţate se va deduce, la zi, perioada executată.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare, conform dispozitivului, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 4 din 11 februarie 2002 a Tribunalului Covasna, secţia penală, deciziei penale nr.95/Ap din 29 mai 2002 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi deciziei nr. 475 din 31 ianuarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, privind pe inculpatul G.M.
Casează hotărârile atacate, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei.
În temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei, din infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., text de lege, în baza căruia condamnă pe inculpatul G.M. la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine dispoziţia, privind revocarea suspendării condiţionate a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat, prin sentinţa penală nr. 36 din 8 februarie 2001 a Judecătoriei Târgu Secuiesc şi executarea acesteia, pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca, în final, inculpatul G.M. să execute 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Anulează mandatele anterioare şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Din durata pedepsei de 17 ani închisoare, deduce perioada executată de la 18 septembrie 2001, până astăzi 15 martie 2004.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru asistarea inculpatului menţionat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 103/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 105/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
