ICCJ. Decizia nr. 109/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 109/2011
Dosar nr.9893/1/2010
Şedinţa publică din 28 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1968 din 20 noiembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.A. împotriva rezoluţiei nr. 716/P/2008 din 8 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică. A fost menţinută rezoluţia atacată, iar petenta obligată la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 10 iunie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, plângerea formulată de petiţionara M.A. împotriva rezoluţiei nr. 716/P/2008 din 8 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând admiterea plângerii şi trimiterea cauzei procurorului pentru începerea urmăririi penale.
În urma analizării actelor dosarului prima instanţă a reţinut că petenta M.A. a formulat plângere penală împotriva magistratului judecător T.R.I. de la Judecătoria Sector 1 Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 264 C. pen. şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), constând în aceea că la termenul din 17 ianuarie 2008 nu s-a abţinut de la judecarea dosarului civil nr. 2398/299/2007 în care petenta este parte.
Prin rezoluţia nr. 342/P/2008 din 10 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul T.R.I. reţinând că faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală, soluţie menţinută prin rezoluţia nr. 771/II/2/P/2008 din 22 mai 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Petiţionara nu a formulat plângere împotriva acestei rezoluţii, ci împotriva procurorului care a efectuat cercetări faţă de magistratul T.R.I.
Astfel, petiţionara a formulat plângere penală împotriva procurorului L.L.C. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât nu a cercetat actele existente în dosarul nr. 2398/299/2007 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Prin rezoluţia nr. 716/P/2008 din data de 8 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul L.L.C., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, întrucât fapta nu există.
La adoptarea acestei soluţii s-a avut în vedere faptul că plângerea formulată de petentă nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege, respectiv cele reglementate de dispoziţiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen.
De asemenea, s-a reţinut că infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) se săvârşeşte cu intenţie, or, din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că procurorul L.L.C. să fi săvârşit vreo faptă penală
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petenta M.A., iar prin rezoluţia nr. 5117/2479/II-2/2009 din data de 14 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Cu privire la plângerea formulată de petentă potrivit dispoziţiilor art. 2781C. proc. pen., adresată instanţei prin care s-a solicitat a se reţine că rezoluţia procurorului ierarhic este lovită de nulitate, întrucât nu este motivată punctual, din conţinutul acesteia nu rezultă faptele penale pe care ar fi trebuit să le cerceteze procurorul L.L.C.. Analizând actele dosarului instanţa a apreciat că plângerea formulată de petiţionară nu este întemeiată.
S-a constatat că soluţia adoptată prin rezoluţia nr. 716/P/2008 din 8 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este legală şi temeinică, în mod corect stabilindu-se că soluţiile formulate de procuror ca şi hotărârile pronunţate de judecători nu pot constitui fapte penale în funcţie de nemulţumirea părţilor căzute în pretenţii; petiţionara nu a uzat de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. în sensul de a se plânge instanţei de judecată în raport cu soluţia adoptată de procurorul L.L.C. ci „ a preferat" să formuleze plângere penală împotriva acesteia fiind nemulţumită de soluţia dispusă, respectiv de neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul T.R.I.
S-a arătat împrejurarea că petiţionara este nemulţumită de soluţia adoptată de magistrat, aceasta neputând fi asimilată cu săvârşirea unei fapte penale în mod corect apreciindu-se, prin rezoluţia atacată că infracţiunea prevăzută de art. 246 C. proc. pen. se săvârşeşte cu intenţie, neexistând în speţă indicii în acest sens.
Împotriva acestei sentinţe , în termen legal, a declarat recurs petenta, recursul nu a fost motivat.
Analizând cauza sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen. începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea cumulativă, a unei condiţii pozitive, a existenţei de date privind săvârşirea unei infracţiuni şi a unei condiţii negative, a inexistenţei cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, prevăzută de art. 10 C. proc. pen., cu distincţiile indicate de textul legal invocat.
În cauză, procurorul sesizat prin plângerea petentei, cu respectarea dispoziţiilor art. 224 C. proc. pen., a dispus efectuarea, în etapa actelor premergătoare, a verificărilor apreciate ca utile cauzei şi fundamentarea soluţiei dispuse, concluzionând, motivat, în sensul incidenţei cazului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., ceea ce a determinat dispunerea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimată.
Din verificarea actelor dosarului se constată, de asemenea, că intimata procuror s-a limitat la a-şi exercita prerogativele specifice funcţiei cu care era investită, interpretarea şi aplicarea legii cauzelor instrumentate şi dispunerea unor soluţii fiind activităţi de esenţa funcţiei sale şi neputând constitui, prin ele însele, infracţiuni, spre a atrage răspunderea penală a magistratului, chiar dacă au nemulţumit pe una dintre părţi.
Aprecierile negative şi nedovedite ale petentei cu privire la soluţia dispusă în mod legal de procuror se impuneau a fi invocate pe calea parcurgerii procedurii de control ierarhic şi judecătoresc al soluţiilor procurorului, potrivit dispoziţiilor art. 275-2781 C. proc. pen., iar nu prin formularea unei plângeri penale, demersul juridic promovat de către petentă neputând avea finalitatea urmărită de către aceasta.
Aşa fiind, se constată că soluţia dispusă de către prima instanţă, de menţinere a soluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rezoluţia atacată, este legală şi temeinică, faptele reclamate de către petentă neexistând în materialitatea lor. De asemenea, se reţine că prima instanţă a dat o evaluare proprie justă materialului dosarului, plângerii petentei şi rezoluţiei atacate, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., hotărârea pronunţată fiind legală, temeinică şi riguros motivată.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (1) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta M.A. împotriva sentinţei nr. 1968 din 20 noiembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 5008/1/2009.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 108/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 11/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
