ICCJ. Decizia nr. 122/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 122/2005
Dosar nr. 51/2005
Şedinţa publică din 16 mai 2005
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 12 mai 1998, D.M. a solicitat să fie efectuate cercetări cu privire la F.G. şi B.M., judecători la Curtea de Apel Ploieşti, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen. şi de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
În esenţă, petiţionarul a susţinut că aceşti magistraţi au refuzat să soluţioneze excepţia pe care a invocat-o, în sensul că Judecătoriei Ploieşti nu i-ar reveni competenţa de a soluţiona două cereri, în contencios administrativ, cu care s-a adresat Curţii de Apel Ploieşti.
Procurorul desemnat să examineze plângerea, prin rezoluţia din 17 septembrie 1998, dată în dosarul nr. 476/P/1998 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a dispus neînceperea urmăririi penale, faţă de judecătorii F.G. şi B.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 247 şi 249 C. pen., cu motivarea că din verificările efectuate nu a rezultat că aceşti magistraţi au săvârşit vreo faptă penală în legătură cu acţiunea în contencios administrativ, îndreptată împotriva unor decizii ale D.G.A.A. Prahova, cu care petiţionarul s-a adresat Curţii de Apel Ploieşti.
Petiţionarul D.M. s-a adresat cu plângere, instanţei, solicitând desfiinţarea rezoluţiei menţionate şi efectuarea de cercetări penale cu privire la cei doi judecători.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin sentinţa nr. 78 din 21 ianuarie 2005, a respins plângerea, ca nefondată, constatând că rezoluţia este legală şi temeinică sub toate aspectele, iar petiţionarul nu a indicat motivele ce ar impune desfiinţarea rezoluţiei.
Împotriva sentinţei, petiţionarul D.M. a declarat recurs, susţinând, fără să argumenteze, că prin soluţia de respingere a plângerii au fost favorizaţi cei doi magistraţi, cu privire la care a cerut să fie efectuate cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 247 şi 249 C. pen.
Recursul nu este fondat.
În adevăr, examinându-se cauza în ansamblu, sub toate aspectele privind legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate cu recurs, se constată că soluţia pronunţată corespunde cerinţelor înscrise în textele de lege aplicabile şi că nu este infirmată de actele dosarului.
Pe de altă parte, în raport cu specificul faptelor imputate prin plângere, care privesc activitatea de judecată în legătură cu soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ, cu care petiţionarul s-a adresat instanţei unde cei doi magistraţi erau judecători, este de observat că soluţiile ce au fost pronunţate de către aceştia, nu erau susceptibile de a fi supuse decât căilor de atac prevăzute de plângere pentru săvârşirea de fapte penale, fără să existe vreun indiciu de vinovăţie în ceea ce îi priveşte.
Aşa fiind şi cum petiţionarul nu a invocat, prin memoriul depus la dosar, nici o situaţie de natură a impune verificări cu privire la legalitatea şi temeinicia sentinţei, ci s-a limitat la aprecieri cu caracter general, urmează ca recursul pe care l-a declarat, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.M. împotriva sentinţei nr. 78 din 21 ianuarie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă pe petiţionar să plătească statului, suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 121/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 123/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
