ICCJ. Decizia nr. 125/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 125/2005
Dosar nr. 63/2005
Şedinţa publică din 16 mai 2005
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Fiind implicat, începând din anul 2001, în mai multe cauze penale, în calitate de învinuit sau de persoană vătămată, G.C. a formulat plângeri împotriva procurorilor desemnaţi să soluţioneze cauzele respective.
Nemulţumit de modul cum au fost soluţionate plângerile sale, G.C. s-a adresat procurorilor ierarhic superiori, iar la data de 16 decembrie 2003 a înregistrat, la Cabinetul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, o plângere penală împotriva următorilor magistraţi: T.N., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, I.I., procuror inspector în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, şi A.C., Procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, imputându-le săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, de favorizare a infractorului şi de abuz în serviciu, precum şi a unor fapte nesusceptibile de a fi calificate infracţiuni.
Procurorul desemnat să examineze plângerea, prin rezoluţia din 30 martie 2004, emisă în dosarul nr. 832/P/2003 al secţiei de urmărire penală şi criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva magistraţilor sus-menţionaţi, motivând că din verificările efectuate, a rezultat că implicarea acestora a fost de natură profesională, iar soluţiile ce le-au adoptat, au fost verificate de instanţa de judecată potrivit art. 2781 C. proc. pen., constatându-se că sunt legale şi temeinice.
Petiţionarul G.C. a formulat plângere împotriva acestei rezoluţii.
Prin rezoluţia din 20 iulie 2004, procurorul şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins plângerea, ca neîntemeiată, cu motivarea că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este temeinică şi legală.
Nemulţumit, petiţionarul G.C. a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale cu care s-a adresat instanţei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin sentinţa nr. 286 din 13 decembrie 2004, a respins această plângere, ca nefondată.
S-a motivat, prin considerentele sentinţei, că din actele dosarului rezultă că s-au efectuat verificări care confirmă concluzia că aspectele sesizate de petiţionar nu sunt de natură penală cu privire la toate faptele pe care acesta le-a imputat celor trei procurori.
Împotriva sentinţei, G.C. a declarat recurs.
Prin motivele formulate în sprijinul recursului, petiţionarul G.C. a susţinut, în esenţă, că soluţia pronunţată este netemeinică şi nelegală, fiind rezultatul neexaminării criticilor aduse de el, celor două rezoluţii ale procurorilor, în raport cu ansamblul actelor din dosarele la care s-a referit.
S-a mai relevat, în acest sens, că prin considerentele sentinţei nu este identificată nici una din probele pe care s-a întemeiat instanţa, pentru a aprecia că procurorul a efectuat verificări cu privire la toate infracţiunile imputate celor trei magistraţi.
În fine, făcând referiri la fiecare dintre faptele şi atitudinile celor trei procurori cărora le-a atribuit semnificaţie infracţională, petiţionarul a susţinut că instanţa nu le-a examinat cu atenţia necesară, care ar fi impus infirmarea celor două rezoluţii date de procurori.
În concluzie, petiţionarul G.C. a cerut casarea sentinţei, desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi a rezoluţiei prin care i s-a respins plângerea formulată împotriva primei rezoluţii, precum şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea începerii urmăririi penale faţă de cei trei făptuitori.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., instanţa, judecând plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, verifică această rezoluţie, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a eventualelor înscrisuri noi prezentate.
Or, din considerentele sentinţei atacate cu recurs rezultă neîndoielnica examinare, de către prima instanţă, a tuturor criticilor formulate de petiţionar cu privire la cele două rezoluţii pe care le-a considerat netemeinice şi date cu încălcarea legii.
Aprecierile făcute prin sentinţă cu privire la semnificaţia activităţilor desfăşurate de cei 3 procurori în cadrul implicării lor în rezolvarea plângerilor ce le-au fost adresate de petiţionar nu pot fi considerate contrarii concluziilor ce le impune analiza de ansamblu a actelor aflate în volumele ce formează dosarul cauzei.
Este relevantă, în această privinţă, imparţialitatea cu care procurorii vizaţi de petiţionar au acţionat în verificarea şi soluţionarea aspectelor pe care el le-a considerat nelegal rezolvate.
De asemenea, este de observat că din însăşi susţinerile petiţionarului rezultă lipsa de semnificaţie sau inconsistenţa vădită a celor mai multe dintre faptele cărora el le atribuie caracter penal, doar prin răstălmăcirea unor atitudini şi presupuneri de intenţii nedovedite şi chiar incredibil de presupus că ar fi existat.
Aşa fiind, se constată că soluţia primei instanţe, de respingere a plângerii formulate de petiţionar împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, este corectă, iar criticile aduse de acesta sentinţei sunt neîntemeiate.
În consecinţă, urmează ca recursul să fie respins, ca nefondat, cu obligarea petiţionarului să plătească statului, cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.C. împotriva sentinţei nr. 286 din 13 decembrie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă pe petiţionar să plătească statului, suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 124/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 126/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
