ICCJ. Decizia nr. 124/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 9 Judecători

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizia nr. 124/2005

Dosar nr. 60/2005

Şedinţa publică din 16 mai 2005

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 18 februarie 2000, R.V. a formulat plângere penală împotriva notarului public Z.A. imputându-i săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.

S-a susţinut că faptele constau în aceea că notarul public menţionat a înscris în certificatul de moştenitor nr. 215 din 26 octombrie 1998, contrar realităţii, că succesiunea ar fi fost acceptată în termen legal de toţi moştenitorii, diminuând, astfel, cotele de moştenire cuvenite petiţionarului R.V., precum şi numiţilor R.C. şi R.V., în calitate de nepoţi de frate predecedat, singurii care au acceptat succesiunea în termenul legal.

În cursul efectuării actelor premergătoare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat ministrului justiţiei, în temeiul art. 31 din Legea nr. 36/1995, privind notarii publici şi activitatea notarială, avizul pentru cercetarea penală a notarului public Z.A.

Ministrul justiţiei, prin adresa nr. 1266/14 AI/N/2001 a comunicat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, ministrul justiţiei nu a avizat cererea penală a acestui notar public.

Ca urmare, prin rezoluţia nr. 983/P/2000 din 20 septembrie 2000, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 228 alin. (6), cu referire la art. 10 lit. f) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Z.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Împotriva acestei rezoluţii, R.V. s-a adresat cu plângere la instanţă.

Prin sentinţa penală nr. 46 din 25 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de R.V., cu motivarea că în lipsa autorizării organului competent, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare.

R.V. a declarat recurs împotriva sentinţei.

Recursul a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 6753 din 14 decembrie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu motivarea că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penală a fost adoptată, de procuror, în conformitate cu dispoziţiile legale care condiţionează punerea în mişcare a acţiunii penale, în cazul când persoana cercetată este un notar public, de existenţa avizului ministrului justiţiei.

R.V. a declarat recurs şi împotriva acestei decizii.

Acest recurs nu este admisibil.

În adevăr, prin art. 3851 C. proc. pen., care reglementează deciziile supuse recursului, deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, ca instanţă de recurs, nu sunt menţionate între hotărârile susceptibile de a mai fi atacate pe o atare cale.

De altfel, o decizie a instanţei de recurs nu ar putea fi supusă unui nou recurs, declarat în aceeaşi cauză, şi pentru că o asemenea eventualitate ar impune învestirea unei instanţe ierarhic superioare celei fireşti, cu calea de atac a recursului, ceea ce ar fi de neconceput, deoarece în acest mod, prin exercitarea succesivă a aceleiaşi căi de atac, s-ar încălca şi normele procedurale ce reglementează competenţa instanţelor.

În consecinţă, constatându-se inadmisibilitatea recursului declarat, urmează a se dispune respingerea acestuia, cu obligarea petiţionarului să plătească statului, cheltuielile judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul R.V. împotriva deciziei nr. 6753 din 14 decembrie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Obligă pe petiţionar să plătească statului, suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 123/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI  ICCJ. Decizia nr. 125/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 124/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI