ICCJ. Decizia nr. 145/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 145/2004
Dosar nr. 52/2004
Şedinţa publică din 26 aprilie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 241 din 26 decembrie 1957, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară a condamnat, între alţii, pe următorii inculpaţi:
- Ş.P. (fiul lui A. şi P., născut la 22 iulie 1910 în oraşul Sulina, judeţul Tulcea, conferenţiar universitar, doctor în ştiinţe economice şi sociale, necăsătorit, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu cunoscut în Bucureşti, sectorul 2) la 25 ani muncă silnică, 8 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 1 C. pen. anterior, la 8 ani închisoare corecţională, pentru săvârşirea infracţiunii de operaţiuni cu mijloace de plată străine, prevăzută de art. 5 pct. 2 şi pct. 14 din Legea nr. 285/1947, precum şi la 3 ani închisoare corecţională, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere fără autorizaţie de maşini de scris, prevăzută de art. 26828 a C. pen. anterior, urmând să execute, în baza art. 101 C. pen. anterior, pedeapsa cea mai grea, de 25 ani muncă silnică, 8 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii;
- P.N. (fiul lui G. şi M., născut la 13 ianuarie 1892 în municipiul Bucureşti, avocat, licenţiat în drept şi în filozofie, divorţat, nu are copii, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, sectorul 2, decedat) la 25 ani temniţă grea, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 1, cu aplicarea art. 31 C. pen. anterior, la 15 ani detenţiune grea pentru săvârşirea infracţiunii de activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare, prevăzută de art. 1931 alin. (3) şi (4) C. pen. anterior şi la câte 5 ani închisoare corecţională, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în acte publice, prevăzută de art. 401 pct. 3 C. pen. anterior şi de uz de fals, prevăzută de art. 412 C. pen. anterior, urmând să execute, în baza art. 101 C. pen. anterior, pedeapsa cea mai grea, de 25 ani temniţă grea, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii; - C.G. (ulterior C.Z.G., fiul lui C. şi A.I., născut la 29 martie 1909 în municipiul Râmnicu Sărat, judeţul Buzău, avocat, licenţiat în drept, căsătorit, nu are copii, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, sectorul 3, decedat în anul 1983) la 18 ani muncă silnică, 8 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 1 C. pen. anterior; - M.D. (fiul lui D. şi C.A., născut la 2 noiembrie 1910 în satul Râca, comuna Popeşti, judeţul Argeş, contabil, licenţiat în drept şi absolvent al Academiei Comerciale, căsătorit, nu are copii, cu antecedente penale, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, sectorul 3, decedat în anul 1981) la 16 ani muncă silnică, 8 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 1 C. pen. anterior, la 5 ani închisoare corecţională, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de arme militare, prevăzută de art. 14 lit. a) din Decretul nr. 163/1950, la 1 an închisoare corecţională pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de muniţiuni fără autorizare, prevăzută de art. 12 lit. a) din Decretul nr. 163/1950 şi la 5 ani închisoare corecţională, pentru săvârşirea infracţiunii de operaţiuni cu mijloace de plată străine, prevăzută de art. 5 pct. 2 şi pct. 14 din Legea nr. 285/1947, urmând să execute, în baza art. 101 C. pen. anterior, pedeapsa cea mai grea, de 16 ani muncă silnică, 8 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii; - P.M. (fiul lui I. şi E., născut la 11 ianuarie 1912 în localitatea Ocolina, judeţul Soroca, absolvent al conservatorului, căsătorit, are un copil, fără antecedente penale, domiciliat în Bucureşti, sector 2) la 16 ani muncă silnică, 8 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 1 C. pen. anterior;
- D.E. (fiica lui R. şi A.A., născută la 10 februarie 1913 în comuna Ostrov, judeţul Constanţa, profesor de matematică, licenţiată în matematici, divorţată, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, sectorul 3, decedată în anul 1984) la 10 ani temniţă grea, 6 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 1, cu aplicarea art. 157 C. pen. anterior; - B.D. (fiica lui A.U. şi O., născută la 4 martie 1907 în municipiul Bucureşti, casnică, a fost funcţionar la Radiodifuziune, licenţiată în litere, divorţată, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, sectorul 6, decedată în anul 1984) la 15 ani muncă silnică, 6 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 1 C. pen. anterior şi la 10 ani închisoare corecţională, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere şi necedare de monede de aur, prevăzută de art. 1 şi 2 pct. 2 raportat la art. 8 pct. 2 şi la art. 14 din Legea nr. 284/1947, urmând să execute, în baza art. 101 C. pen. anterior, pedeapsa cea mai grea, de 15 ani muncă silnică, 6 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii; - C.M. (fiica lui M.N. şi I.A., născută la 25 noiembrie 1907 în municipiul Slatina, judeţul Olt, funcţionară, absolventă a liceului şi 2 ani Academia Comercială, necăsătorită, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, sectorul 1, decedată în anul 1991) la 7 ani închisoare corecţională, 4 ani interdicţie corecţională şi confiscarea totală a averii, pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. b) C. pen. anterior; - V.Z. (ulterior P.Z., născută la 26 iunie 1913 în comuna Osica de Sus, judeţul Olt, avocat, licenţiată în drept, divorţată, recăsătorită după condamnare, fără antecedente penale, domiciliată în Bucureşti, sectorul 2) la 8 ani închisoare corecţională, 4 ani interdicţie corecţională şi confiscarea totală a averii, pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. b) C. pen. anterior; - C.D.D. (fiica lui M.N. şi A.L., născută la 17 decembrie 1927 în oraşul Găeşti, judeţul Dâmboviţa, funcţionară, pregătire 5 clase de liceu, căsătorită, nu are copii, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, sectorul 6, decedată în anul 1998) la 4 ani închisoare corecţională, 3 ani interdicţie corecţională şi confiscarea totală a averii, pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. b) C. pen. anterior; - B.A. (fiica din afara căsătoriei a S., născută la 9 noiembrie 1908 în municipiul Braşov, casnică, licenţiată în litere şi în filozofie, căsătorită, nu are copii, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, decedată în anul 2002) la 8 ani închisoare corecţională, 4 ani interdicţie corecţională şi confiscarea totală a averii, pentru săvârşirea infracţiunii de răspândire de publicaţii interzise, prevăzută de art. 325 lit. c) C. pen. anterior; - A.K. (fiica lui V. şi Z.E., născută la 15 iunie 1911 în oraşul Sankt Petersburg din Rusia, profesoară de liceu şi asistentă la Institutul Agronomic din Bucureşti, licenţiată la Institutul Maxim Gorki, necăsătorită, cu ultimul domiciliu cunoscut în Bucureşti, sectorul 1) la 8 ani închisoare corecţională, 4 ani interdicţie corecţională şi confiscarea totală a averii, pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. b) C. pen. anterior şi la 2 ani închisoare corecţională, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere fără autorizaţie de maşini de scris, prevăzută de art. 26828 a C. pen. anterior, urmând să execute, în baza art. 101 C. pen. anterior, pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare corecţională, 4 ani interdicţie corecţională şi confiscarea totală a averii.
S-a reţinut că inculpaţii Ş.P. şi P.N., fiind urmăriţi pentru activitate legionară, desfăşurată în trecut, au devenit fugari, continuând să se întâlnească după anul 1948 în mod conspirativ, cu care ocazie au hotărât să constituie o organizaţie subversivă, denumind-o P.N.N.
Ulterior, cei doi inculpaţi au hotărât ca Ş.P. să fie şeful organizaţiei, iar P.N. ideologul acesteia.
Trecându-se la extinderea organizaţiei subversive, au fost recrutaţi, în cadrul acesteia, inculpaţii C.G., M.D., P.M., D.E. şi B.D.
În timpul desfăşurării activităţii subversive, în cadrul organizaţiei menţionate, precum şi ulterior, după arestarea membrilor acesteia, inculpatele C.M., V.Z., C.D. şi A.K. au ajutat pe membrii organizaţiei cu bani şi alimente, iar inculpata B.A. i-a procurat lui Ş.P., cu care a intrat în legătură în anul 1955, mai multe materiale de propagandă legionară şi antisemite, pentru a le folosi la redactarea de scrieri îndreptate împotriva regimului social-politic din acea perioadă.
Concretizate, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor vizaţi, prin recursul în anulare de faţă, constau în următoarele:
1. Inculpatul Ş.P., fost membru al organizaţiei legionare din anul 1937, a devenit fugar începând din anul 1948, fiind găzduit de coinculpatele D.E. şi B.D., iar pentru a nu fi descoperit de autorităţi a folosit acte false şi nume conspirative.
Luând apoi legătura cu inculpatul P.N., care a devenit fugar în anul 1949, Ş.P. a pus, împreună cu acesta, bazele organizaţiei subversive P.N.N., pe care au constituit-o după modelul organizaţiei legionare.
Ulterior, după ce aceşti inculpaţi şi-au stabilit atribuţiile, Ş.P. devenind şeful organizaţiei, iar P.N. ideologul acesteia, primul a recrutat, ca membri în organizaţie, pe coinculpaţii C.G., M.D., P.M., D.E. şi B.D., precum şi pe alte persoane.
Activitatea desfăşurată în cadrul organizaţiei înfiinţate a constat în întâlniri cu membrii acesteia, cu care prilej au fost citite şi comentate unele articole din vechi publicaţii ale organizaţiei legionare sau cuziste.
În cadrul acestei activităţi, inculpatul Ş.P. a redactat mai multe scrieri cu conţinut potrivnic regimului de democraţie populară instaurat în România, între care şi materialul intitulat „Solidaritatea românească".
Totodată, inculpatul Ş.P. a organizat şi un mic comerţ cu diferite bunuri de uz personal, între care apă de toaletă şi cremă de ghete, folosind banii realizaţi pentru întreţinerea sa, în vederea continuării activităţii subversive.
Tot pentru întreţinerea sa, inculpatul Ş.P. a primit de la B.D. mai multe monede de aur, pe care le-a vândut prin intermediul coinculpatului M.D.
În afară de activitatea desfăşurată în cadrul organizaţiei P.N.N., inculpatul Ş.P., folosindu-se de C.G., a ţinut legătura cu Ţ.P., P.G. şi I.P., care erau implicaţi în acţiuni de propagandă îndreptată împotriva regimului democrat-popular instaurat în ţara noastră.
Inculpatul Ş.P. a folosit, pentru acţiunile subversive ce le-a întreprins, o maşină de scris, pe care a deţinut-o fără autorizaţie legală, până în iunie 1957, când a fost prins.
2. Inculpatul P.N., încadrându-se în anul 1925 în L.A.N.C., a devenit director al ziarului A.N., în care calitate a făcut propagandă în favoarea instaurării fascismului în România, prin publicarea unor articole, cum sunt cele intitulate „Dictatura fascistă", „Teroarea comunistă", „Ţara în care nu se mai râde", „Spilcuiri sociale", „Care dictatură?", „Noul Guvern", precum şi prin scrierea lucrărilor „Regenerarea neamului românesc" şi „Ideea liberă".
În anii 1940-1941, acelaşi inculpat a publicat articole prin care a făcut propagandă în favoarea regimului legionar instaurat în acea perioadă, iar, ulterior, fiind numit de guvernul antonescian, director al revistei M.N.R. şi consilier în Ministerul Muncii, în care calitate s-a ocupat de biblioteci, a făcut deplasări în Germania şi Italia, pentru a procura literatură fascistă şi a o difuza în ţară, în scopul de a abate pe muncitori de la scopurile lor.
Începând din anul 1949, devenind fugar, a reluat legătura cu coinculpatul Ş.P., cu care se cunoştea dinainte, iar, în urma discuţiilor ce le-au avut, au pus împreună bazele organizaţiei subversive P.N.N.
Atribuindu-i-se calitatea de ideolog al acestei organizaţii, inculpatul P.N. a redactat lucrarea intitulată „Problema naţională", în care a susţinut că organizarea trebuie realizată după sistemul legionar.
Tot în scopul consolidării organizaţiei subversive, inculpatul P.N. a mai redactat lucrările „Partidele politice româneşti", „Problema socială" şi „Problema politică".
Participând la şedinţele ţinute cu membrii organizaţiei recrutaţi de Ş.P., inculpatul P.N. a prezentat, în faţa acestora, lucrările sale şi s-a folosit, în cadrul discuţiilor şi comentariilor făcute, de argumente din publicaţiile periodice P.V., S.P., B.V., C.L., apărute în perioada interbelică.
Pentru a reuşi să rămână nedescoperit, inculpatul P.N. a primit de la coinculpata V.Z. două buletine de identitate, pe care el le-a falsificat şi folosit până la arestare, legitimându-se pe baza lor cu numele conspirative „Vlaicu", „Vlaiculescu" şi „Ştefănescu".
3. Inculpatul C.G., fost membru al organizaţiei legionare din anul 1936, a reluat legătura cu coinculpatul Ş.P. după anul 1948, când acesta a devenit fugar.
Acceptând să devină membru al organizaţiei subversive P.N.N., a participat la şedinţele acestei organizaţii, cu care prilej s-a declarat de acord cu ideile susţinute prin scrierile redactate de P.N., precum şi cu invocarea materialelor cu caracter legionar şi antisemit prezentate în cadrul acelor şedinţe.
Totodată, inculpatul C.G., care participa şi la discuţiile cu caracter duşmănos regimului social politic de atunci, purtate în grupul din care făcea parte Ţ.P., P.G. şi I.P., a informat pe coinculpatul Ş.P. despre conţinutul acelor discuţii, având şi schimburi de păreri în această privinţă.
4. Inculpatul M.D., fost membru al organizaţiei legionare din anul 1939, a reluat legătura în anul 1955 cu coinculpatul Ş.P.
La propunerea ce i s-a făcut de Ş.P., inculpatul M.D. a acceptat să devină membru al organizaţiei subversive P.N.N., participând apoi la şedinţele acestei organizaţii, cu care prilej a fost de acord cu conţinutul materialelor prezentate de P.N.
Tot inculpatul M.D. a redactat mai multe scrieri, referitoare la organizarea comerţului în eventualitatea înlăturării regimului democrat-popular.
De asemenea, inculpatul M.D. a participat la comerţul clandestin iniţiat de Ş.P., pentru a-l sprijini să-şi adune banii necesari întreţinerii sale şi continuării activităţii şi a primit, de la acest coinculpat, 3 monede de aur pe care le-a vândut, dându-i sumele în lei pe care le-a realizat.
Inculpatul M.D. a deţinut, fără autorizare, o armă Z.B., un pistolet şi 83 cartuşe, pe care le-a ascuns în podul unei case, unde au fost găsite cu ocazia percheziţiei făcute după arestarea sa.
5. Inculpatul P.M., încadrat în organizaţia legionară în anul 1940, a cunoscut în anul 1955, prin coinculpatul M.D., pe fugarii Ş.P. şi P.N.
Apoi, inculpatul P.M. a participat la şedinţele organizaţiei subversive P.N.N., organizate de Ş.P. şi P.N. la domiciliul coinculpatelor D.E. şi B.D., cu care ocazie s-a discutat despre scopurile organizaţiei respective, au fost studiate materiale cu caracter legionar şi s-au făcut comentarii cu privire la conţinutul acestora.
Inculpatul P.M. a participat, împreună cu coinculpatul M.D., la comerţul clandestin cu articole de parfumerie şi cosmetică, organizat de Ş.P., pentru strângerea fondurilor necesare continuării activităţii acestuia.
În perioada mai-iunie 1957, în care Ş.P. a stat ascuns la inculpatul P.M., au avut loc mai multe întruniri la domiciliul acestuia, la care au participat P.N. şi ceilalţi membri ai organizaţiei.
6. Inculpata D.E., încadrată în organizaţia legionară în anul 1940, a oferit găzduire coinculpatului Ş.P., începând din anul 1948, când acesta a devenit fugar.
Ulterior, la domiciliul acestei inculpate s-au ţinut, cu regularitate, întruniri ale membrilor organizaţiei subversive P.N.N., la care a aderat şi ea.
În cadrul acestor întruniri, inculpata D.E. a participat activ la discuţiile, prin care membrii organizaţiei preconizau schimbarea regimului social-politic existent atunci în România.
Începând din anul 1952, aceeaşi inculpată a organizat, împreună cu coinculpatele P.U.M. şi Ş.E.T., şedinţe de spiritism, în timpul cărora au făcut propagandă împotriva regimului de democraţie populară din România.
De asemenea, inculpata D.E. a deţinut la domiciliul său ziare, cărţi şi alte publicaţii, cu caracter legionar, fiind găsite şi ridicate cu ocazia percheziţiei ce i s-a făcut în urma arestării sale.
7. Inculpata B.D., cunoscându-l pe Ş.P. în anul 1946, l-a găzduit începând din anul 1948, participând, totodată, la activitatea subversivă desfăşurată de acesta în cadrul organizaţiei P.N.N.
A participat, astfel, la întrunirile clandestine ţinute de coinculpaţii Ş.P., P.G. şi C.G., cu care prilej aceştia şi-au atribuit funcţii în guvernul ce preconizau să-l constituie, în cazul schimbării regimului social-politic de atunci.
Inculpata B.D. a participat şi la şedinţe de spiritism, în timpul cărora a făcut comentarii defavorabile regimului social-politic de atunci, preconizând schimbarea acestuia.
Tot această inculpată i-a dat coinculpatului Ş.P. mai multe monede de aur, pentru a le comercializa şi a folosi sumele în lei obţinute, în scopul continuării activităţii sale subversive.
În luna mai 1957, inculpata B.D. a depozitat, împreună cu C.M., publicaţiile legionare folosite de membrii organizaţiei subversive la domiciliul acesteia din urmă şi la domiciliul coinculpatului P.M.
8. Inculpata C.M. a cunoscut pe coinculpatele D.E. şi B.D. în anul 1952, prin intermediul lui Ş.P., cu care se cunoştea din perioada în care au fost internaţi în lagărul de la Caracal.
Ulterior, inculpata C.M. a participat la unele întruniri ţinute de Ş.P., cu care prilej au fost studiate ziare şi alte publicaţii cu caracter legionar.
Totodată, această inculpată l-a ajutat pe Ş.P. să vândă diferite produse cosmetice, pentru a obţine banii ce-i erau necesari continuării activităţii sale subversive.
9. Inculpata V.Z., cunoscând în anul 1941 pe P.N., cu care a fost în relaţii de prietenie, l-a găzduit la domiciliul ei în perioada 1949-1959, cu unele întreruperi, în care acesta a locuit la A.K.
În perioada în care i-a acordat găzduire, inculpata V.Z. a purtat cu P.N. discuţii cu conţinut denigrator la adresa regimului social-politic de atunci.
Totodată, pentru a-l ajuta pe P.N. să-şi continue activitatea subversivă, fără să fie prins, inculpata V.Z. i-a dat două buletine de identitate, eliberate pe numele ei, în care acesta a modificat numele şi a înlocuit fotografia cu o fotografie a sa, folosindu-se apoi de acele buletine, pentru a se sustrage de la urmărire.
10. Inculpata C.D.D. a cunoscut, prin soţul ei C.G., pe fugarul Ş.P., vizitându-l.
După arestarea soţului ei, inculpata C.D.D. a reuşit, în timpul percheziţiei, să sustragă unele publicaţii compromiţătoare pentru acesta, transportându-le în apartamentul unde locuise Ş.P.
În luna mai 1957, după ce a fost ascultată ca martoră, cu care prilej organele de anchetă au întrebat-o despre fugarul Ş.P., inculpata C.D.D. l-a anunţat pe acesta, prin alte persoane, că trebuie să dispară pentru că era căutat de autorităţi, ceea ce l-a determinat pe Ş.P. să se mute la P.M.
11. Inculpata A.K., stabilită în România în anul 1918, după ce a reuşit să fugă cu părinţii săi din Sankt Petersburg, a cunoscut pe P.N. în anul 1934.
Începând din anul 1949, când P.N. a devenit fugar, inculpata A.K. i-a oferit găzduire şi l-a ajutat lunar cu câte 100 lei, până în anul 1957, când a fost arestat.
În perioada în care l-a găzduit pe P.N., inculpata A.K. a purtat cu acesta discuţii ostile regimului social-politic de atunci, aducându-i, totodată, la cunoştinţă ştirile şi comentariile pe care ea le asculta de la posturile de radio ale unor ţări occidentale.
După arestarea lui P.N., pentru a-l ajuta, inculpata A.K. a dat publicaţiile cu caracter legionar pe care acesta i le încredinţase anterior, precum şi o maşină de scris pentru deţinerea căreia nu avea autorizare, coinculpatului M.V., portar la blocul în care ea locuia, rugându-l să le ascundă.
12. Inculpata B.A., cunoscând prin B.D. pe fugarul Ş.P., i-a dat acestuia mai multe materiale de propagandă legionară, printre care şi publicaţia intitulată I.A., pentru a se folosi de ele la redactarea unei lucrări cu caracter antisemit.
Sentinţa a rămas definitivă, faţă de inculpaţii Ş.P., P.N., C.G., M.D., P.M., D.E., B.D., C.M., B.A., V.Z. şi C.D.D., în urma respingerii recursurilor declarate de aceşti inculpaţi, prin Decizia nr. 57 din 22 februarie 1958 a Tribunalului Suprem, Colegiul Militar.
Prin aceeaşi decizie, admiţându-se recursul declarat de inculpata A.K., s-a dispus casarea sentinţei, numai referitor la infracţiunea prevăzută de art. 26828 a C. pen. anterior, pentru care această inculpată a fost achitată, în baza art. 4 partea I pct. 3 C. proc. pen. atunci în vigoare, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a motivat, în ceea ce priveşte pe A.K., că din probele dosarului se desprinde, în mod evident, că această inculpată a cunoscut preocupările din trecut şi cele ulterioare ale coinculpaţilor Ş.P. şi P.N., în sensul reorganizării activităţii legionare, precum şi că i-a ajutat pe aceştia, aşa cum s-a menţionat în considerentele sentinţei.
S-a învederat, însă, că nu se justifică soluţia de condamnare a inculpatei A.K., pentru fapta de deţinere a unei maşini de scris, deoarece art. 26828 a C. pen. anterior, prin care s-a încriminat această faptă, a fost abrogat prin Decretul nr. 258 din 15 iunie 1957, astfel că se impune să fie achitată, pentru infracţiunea respectivă, în temeiul art. 4 partea I-a pct. 3 C. proc. pen. ce era în vigoare atunci.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, împotriva celor două hotărâri, cu privire la cei 12 inculpaţi menţionaţi mai sus, invocând cazul de casare prevăzut în art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza I C. proc. pen.
S-a susţinut că, în faptele celor 12 inculpaţi nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de uneltire, contra ordinii sociale, prevăzute de art. 209 pct. 1 şi de art. 209 pct. 2 lit. b) C. pen. anterior, de activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare, prevăzută de art. 1931 alin. (3) şi (4) C. pen. anterior şi de răspândire de publicaţii interzise, prevăzută de art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior, învederându-se, în esenţă, următoarele
Realizarea laturii obiective a infracţiunilor, de uneltire contra ordinii sociale, prevăzute de art. 209 pct. 1 şi de art. 209 pct. 2 lit. b) C. pen. anterior, era condiţionată de existenţa activităţilor specifice de iniţiere sau de constituire a unor organizaţii sau asociaţii, în scopul schimbării ordinii sociale sau a formei de guvernământ, ceea ce, în cauză, nu s-a dovedit, deoarece, din declaraţiile martorilor ascultaţi, rezultă că inculpaţii şi-au manifestat doar nemulţumirea faţă de regimul politic existent atunci, fără a acţiona în vreuna din modalităţile concrete la care se referă acele texte de lege.
Tot în acest sens, s-a mai subliniat că, din relatările inculpaţilor, coroborate cu declaraţiile martorilor şi cu înscrisul ce s-a pretins că a constituit statutul organizaţiei subversive, rezultă că întâlnirile dintre inculpaţi nu aveau un caracter organizat, ci erau sporadice, chiar întâmplătoare, iar în discuţiile ce se purtau erau abordate de obicei teme sociale, literare şi filozofice, urmate uneori şi de recitarea de poezii de R.G.
Conchizându-se cu privire la întâlnirile şi discuţiile cu tentă politică purtate de inculpaţi, s-a susţinut că, prin caracterul lor întâmplător, neprogramat, precum şi prin varietatea subiectelor abordate, care priveau cele mai diverse aspecte ale vieţii sociale, politice şi ale culturii, nu pot fi considerate ca acţiuni specifice de iniţiere sau constituire a unei organizaţii subversive şi nici de participare la activitatea acesteia, ci de manifestare într-un mod aparte a libertăţii de exprimare, ca trăsătură specifică a unei societăţi democratice.
Pe de altă parte, s-a învederat că activitatea inculpatului P.N., în calitate de director al ziarului A.N., a fost greşit considerată ca intens desfăşurată contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare; cât timp, prin articolele publicate, el nu a făcut altceva decât să-şi exercite dreptul la libertatea de opinie.
În fine, s-a susţinut că, în ceea ce priveşte pe inculpata B.A., s-a considerat greşit că ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de răspândire de publicaţiuni interzise, deoarece nu s-a stabilit că această inculpată a încredinţat coinculpatului Ş.P. publicaţiile în vederea răspândirii lor în public, din probele administrate, reieşind că i le-a dat doar cu împrumut, în scopul limitat de a le folosi la documentarea sa.
Făcându-se referire şi la situaţia altor inculpaţi condamnaţi prin aceeaşi sentinţă, cum sunt Ţ.P., P.G., I.P. şi Ş.E.T., care au fost achitaţi prin Decizia nr. 55 din 20 octombrie 1997 a Completului de 9 judecători, ca urmare a exercitării căii de atac extraordinare a recursului în anulare, precum şi G.G. şi C.M., care au fost achitaţi prin sentinţele nr. 84 din 26 februarie 1970 şi, respectiv, nr. 176 din 14 septembrie 1971 ale Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, în urma admiterii cererilor de revizuire pe care le-au formulat, s-a relevat că infirmarea cu autoritate de lucru judecat, în cazul celor 6 inculpaţi, a soluţiei de condamnare, prezintă relevanţă, deoarece acestora li s-au imputat şi reţinut în sarcină fapte având vădită legătură cu activitatea reţinută în sarcina celor 12 inculpaţi, vizaţi prin recursul în anulare de faţă.
În concluzie, s-a arătat că se impune casarea hotărârilor, cu privire la cei 12 inculpaţi vizaţi prin recursul în anulare şi achitarea acestora, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) din C. proc. pen., precum şi înlăturarea pedepsei complementare a confiscării totale a averii ce li s-a aplicat.
Recursul în anulare este fondat, în sensul celor ce urmează:
Potrivit art. 209 pct. 1 C. pen. anterior, în baza căruia au fost condamnaţi primii 7 inculpaţi, era considerat infracţiune de uneltire contra ordinii sociale, „faptul de a iniţia sau constitui, în ţară sau în străinătate, organizaţii sau asociaţii care au drept scop schimbarea ordinii sociale existente în stat sau a formei de guvernământ democratice, ori de a activa, în cadrul unei asemenea organizaţii sau asociaţii, ori de a adera la acestea".
Or, faptele săvârşite de inculpaţii Ş.P., P.N., C.G., M.D., P.M., D.E. şi B.D., prin conţinutul lor, rezultat din materialul probator administrat, nu pot realiza latura obiectivă a infracţiunii de uneltire, contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 1 C. pen. anterior, cât timp acţiunile lor concrete s-au limitat la discuţii, e adevărat, potrivnice regimului social-politic din acea perioadă, dar care nu au depăşit faza exprimării de critici şi păreri, astfel că nu sunt susceptibile de a fi considerate acte de iniţiere sau constituire a unei organizaţii sau asociaţii în accepţiunea prevederilor din acel text de lege şi nici de natură a fi privite ca formă de activitate sau modalitate de aderare la o asemenea organizaţie.
În această privinţă, este de observat că inculpatul Ş.P. a precizat că nu a iniţiat sau organizat vreun partid sau vreo organizaţie naţionalistă, precum şi că activitatea desfăşurată s-a limitat la purtarea de discuţii, despre eventuala schimbare a regimului social-politic şi posibilul acces la putere, în urma unor alegeri libere, a diferite formaţiuni politice, între care şi P.N.N., cu privire la constituirea şi scopurile căruia s-a consultat cu P.N. şi cu o parte din ceilalţi inculpaţi.
De asemenea, inculpatul P.N. a declarat că, în urma discuţiilor avute cu Ş.P., s-a convins că „mişcarea legionară nu mai poate continua aşa cum a activat în trecut", preconizând „vot popular şi nu dictatură legionară". A mai relatat acest inculpat, că întreaga lor activitate s-a limitat la discuţii teoretice, axate în principal pe numeroasele sale scrieri, în care şi-a expus părerile, precum şi pe problemele politice ce erau tratate în ziarele de atunci.
Referindu-se la P.N.N., a cărui constituire o preconiza, inculpatul P.N. a relevat că a reflectat, împreună cu Ş.P., la înfiinţarea unui astfel de partid, numai pentru eventualitatea în care s-ar fi revenit la sistemul alegerilor libere. Totodată, inculpatul P.N. a menţionat că la aceste discuţii, în cadrul cărora nu s-au exprimat decât păreri teoretice, cu privire la problemele politice şi sociale, au mai luat parte, foarte rar, coinculpaţii M.D., P.M., C.G., D.E., B.D. şi C.M.
Tot în acest sens, au făcut declaraţii şi inculpaţii D.E., C.G., M.D., P.M., B.D., precum şi inculpata C.M., condamnată în acelaşi dosar, pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. b) C. pen. anterior şi achitată în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., în urma admiterii cererii de revizuire, prin sentinţa nr. 176 din 14 septembrie 1971 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
Este semnificativ că şi din relatările martorilor C.E., P.L., M.Ş., C.M., Ş.D., C.C., Z.A., M.C., R.M. şi D.T.M., rezultă că discuţiile cu caracter politic în care s-au implicat cei 7 inculpaţi sus-menţionaţi au constat, de regulă, în manifestarea unor nemulţumiri faţă de măsurile luate de guvernul de atunci şi în legătură cu evoluţia realităţilor social-politice din acea perioadă, precum şi că asemenea discuţii se purtau, de cele mai multe ori, în contextul dezbaterii unor teme sociale, literare sau filozofice.
Or, astfel de manifestări, specifice formelor de exprimare a libertăţii de opinie, care nu pot fi interzise într-un stat democratic, chiar dacă se refereau şi la eventualitatea organizării unui partid politic, în ipoteza în care evoluţia social-politică ar fi creat condiţii pentru ţinerea de alegeri libere, nu sunt susceptibile de a fi considerate acte de iniţiere sau de constituire a unei organizaţii sau asociaţii, având drept scop schimbarea ordinii sociale existente în stat sau a formei de guvernământ democratice.
Aşa fiind, faptele comise de inculpaţii Ş.P. şi P.N. nu întrunesc, sub aspectul laturii obiective şi al celei subiective, elementele constitutive ale infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 1 C. pen. anterior, în forma iniţierii sau constituirii unei organizaţii sau asociaţii de natura celor vizate prin acest text de lege, iar ca urmare nici faptele inculpaţilor C.G., M.D., P.M., D.E. şi B.D. nu întrunesc, tot sub aspectul laturii obiective şi al celei subiective, elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni, în forma desfăşurării unei activităţi în cadrul unei asemenea organizaţii sau asociaţii, ori a aderării la acestea.
Tot astfel, în raport cu lipsa trăsăturilor specifice necesare care să justifice concluzia că a fost constituită de Ş.P. şi P.N. o organizaţie sau asociaţie în accepţiunea art. 209 pct. 1 C. pen. anterior, nici actele de favorizare reţinute ca prestate de inculpatele C.M., V.Z., C.D.D. şi A.K. în favoarea membrilor acelei presupuse organizaţii nu pot fi considerate că întrunesc, sub aspectul laturii obiective şi al celei subiective, elementele constitutive ale infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, deoarece, potrivit art. 209 pct. 2 lit. b) din acelaşi cod, constituie o atare infracţiune numai „faptul de a ajuta în orice mod vreo organizaţie sau asociaţie din cele arătate la pct. 1 ori de a face propagandă sau întreprinde acţiuni în favoarea acestora ori a membrilor lor".
O asemenea concluzie este impusă şi de împrejurarea că, ulterior, s-a constatat, cu autoritate de lucru judecat, că alţi 6 inculpaţi, condamnaţi prin aceeaşi sentinţă, pentru săvârşirea de acte de uneltire contra ordinii sociale, în strânsă legătură cu cei 12 inculpaţi vizaţi prin recursul în anulare, nu se fac vinovaţi de astfel de acte, în care sens G.G. şi C.M. au fost achitaţi, prin sentinţele nr. 84 din 26 februarie 1970 şi, respectiv, nr. 176 din 14 septembrie 1971 ale Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, ca urmare a admiterii cererilor de revizuire formulate de aceşti inculpaţi, iar inculpaţii Ţ.P., P.G., I.P. şi Ş.E.T. au fost achitaţi, în urma admiterii unui recurs în anulare anterior, prin Decizia nr. 55 din 20 octombrie 1997 a Curţii Supreme de Justiţie, în complet format din 9 judecători.
De asemenea, aşa cum s-a relevat prin recursul în anulare de faţă, din examinarea actelor dosarului, se constată că, în mod nejustificat, s-a reţinut că inculpata B.A. a încredinţat coinculpatului publicaţii cu caracter interzis, în scopul de a le răspândi în public.
În această privinţă, este de observat că inculpata B.A., licenţiată în litere şi în filozofie, a declarat că, în urma unor discuţii avute cu coinculpatul Ş.P., cu privire la problema naţională, cu care prilej s-au referit la lucrări având ca autori pe V.A. şi pe C.A.R., i-a dat acelui coinculpat cărţile şi celelalte publicaţii considerate interzise cu titlu de împrumut, iar nu pentru a le răspândi în public.
În acelaşi sens a făcut relatări şi inculpatul Ş.P., care a declarat că, atunci când a cerut publicaţiile, i-a spus coinculpatei B.A. că îi sunt necesare pentru a se documenta în problema evreiască, menţionând că pe el îl interesa mai ales discursul ţinut de V.A. în această problemă, în anul 1881.
De altfel, în raport cu nivelul deosebit al pregătirii inculpatului Ş.P., care a fost cadru universitar o perioadă îndelungată şi a elaborat numeroase scrieri pe teme având legătură cu materialele obţinute de la B.A., se impune concluzia că, aşa cum el a declarat, nu i-au fost date în vederea răspândirii lor în public, ci în scopul de a se documenta pentru elaborarea de noi studii în problemele ce-l preocupau.
Or, prin art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior, în baza căruia a fost condamnată inculpata menţionată, se prevede că infracţiunea de răspândire de publicaţii interzise constă în fapta aceluia „care, cunoscând conţinutul, va încredinţa uneia sau mai multor persoane, în vederea răspândirii în public, chiar dacă răspândirea nu a avut loc, (...), scrisori de orice fel, ziare, corespondenţe, gravuri, desene, afişe, embleme, imprimate clandestine, filme, anunţuri luminoase, sau alte asemenea, prin care se provoacă la comiterea unei infracţiuni calificată crimă sau delict".
Aşa fiind, şi cum, în raport cu cele arătate, nu se poate reţine că inculpata B.A. ar fi încredinţat publicaţiile respective coinculpatului Ş.P., în vederea răspândirii în public, este evident că această faptă a sa nu întruneşte, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în textul de lege arătat.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte infracţiunea de activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare, pentru care a fost condamnat inculpatul P.N., este de observat că prin art. 1931 alin. (3) şi (4) C. pen. anterior, a cărui aplicare s-a făcut, s-a prevăzut că „activitatea intensă desfăşurată în contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare, de către persoanele care au ocupat efectiv funcţiuni de răspundere în formaţiunile fasciste sau alte formaţiuni", era pedepsită „cu detenţiune grea de la 3 la 20 de ani şi confiscarea totală sau parţială a averii", cu aceeaşi pedeapsă sancţionându-se" instigatorii, complicii, favorizatorii, tăinuitorii, precum şi cei care au ajutat în orice mod pe cei de mai sus".
În această privinţă, însă, este de observat că, pe lângă că inculpatul P.N. nu a ocupat funcţii de răspundere în vreo formaţiune politică de natura celor la care se referă textul de lege menţionat, dar articolele publicate de el în ziarul A.N., unde era director, nici nu au conţinutul incitator şi dăunător care să justifice evaluarea lor ca activitate intens desfăşurată contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare, ci constituiau o activitate specifică admisă în cadrul schimbului de idei, pe cale publicistică, într-o societate democratică.
În atare situaţie, se impune constatarea că, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al celei subiective, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 1931 alin. (3) şi (4) C. pen. anterior, încât nu se justifică soluţia de condamnare a inculpatului P.N., pentru săvârşirea acestei infracţiuni.
În consecinţă, recursul în anulare, fiind fondat cu privire la toate aspectele menţionate, va fi admis, urmând ca, în conformitate cu art. 4141 alin. (1), cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., să se dispună, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) din acelaşi cod, achitarea inculpaţilor Ş.P., C.G., M.D., P.M., D.E. şi B.D., pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 1 C. pen. anterior, a inculpatului P.N., pentru săvârşirea atât a acestei infracţiuni, cât şi a infracţiunii de activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare, prevăzută de art. 1931 alin. (3) şi (4) C. pen. anterior, a inculpatelor C.M., A.K., V.Z. şi C.D.D., pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. b) C. pen. anterior, iar a inculpatei B.A. pentru săvârşirea infracţiunii de răspândire de publicaţii interzise, prevăzută de art. 325 alin. (3) lit. c) C. pen. anterior.
Totodată, ca urmare a admiterii recursului în anulare, examinându-se cauza în ansamblu, se constată că nu se mai justifică menţinerea soluţiilor de condamnare a inculpaţilor Ş.P., P.N., M.D. şi B.D. pentru celelalte infracţiuni ce li s-au reţinut în sarcină, care nu au făcut obiectul criticilor formulate prin recursul în anulare.
Astfel, infracţiunea de operaţiuni cu mijloace de plată străine, prevăzută de art. 5 pct. 2 şi pct. 14 din Legea nr. 285/1947, pentru care au fost condamnaţi inculpaţii Ş.P. şi M.D., precum şi infracţiunea de deţinere şi necedare de monede din aur, prevăzută de art. 1 şi 2 pct. 2 raportat la art. 8 pct. 2 şi la art. 14 din Legea nr. 284/1947, pentru care a fost condamnată inculpata B.D., nu mai sunt prevăzute de legea penală, deoarece art. 37 din Decretul nr. 210/1960, în care s-au inclus faptele respective în urma abrogării prin acelaşi decret a celor două legi, a fost abrogat, la rândul său, prin Decretul Lege nr. 9/1989, publicat în M. Of., Partea I, nr. 9 din 31 decembrie 1989.
Totodată, infracţiunea de deţinere fără autorizaţie a maşinilor de scris, prevăzută de art. 26828 a C. pen. anterior, pentru care a fost condamnat inculpatul Ş.P., nu mai este prevăzută de legea penală, reglementarea respectivă, care a fost introdusă prin Decretul nr. 176/1954, fiind abrogată prin Decretul nr. 258 din 15 iunie 1957 şi înlocuită ulterior cu o altă reglementare, total diferită, prin Decretul nr. 212/1960.
Aşa fiind, se impune ca, extinzându-se recursul în anulare, să se dispună casarea celor două hotărâri şi cu privire la aceste aspecte, precum şi achitarea celor 3 inculpaţi, pentru infracţiunile menţionate, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.
De asemenea, constatându-se că în ceea ce priveşte infracţiunile de fals în acte publice, prevăzută de art. 401 alin. (2) pct. 3 C. pen. anterior şi de uz de fals prevăzută de art. 412 din acelaşi cod, pentru care a fost condamnat inculpatul P.N., sunt incidente dispoziţiile de încetare a procesului penal prevăzute de art. 6 din Decretul nr. 315/1999, iar infracţiunile de deţinere de arme militare, prevăzută de art. 14 lit. a) din Decretul nr. 163/1950 şi de deţinere de muniţiuni fără autorizare, prevăzută de art. 12 lit. a) din acelaşi decret, pentru care a fost condamnat inculpatul M.D., sunt amnistiate prin art. 1 din Decretul nr. 11/1988, mai urmează a se casa hotărârile şi în această privinţă şi a se dispune încetarea procesului penal, pentru acele infracţiuni, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.
Totodată, ca urmare a casării hotărârilor în sensul arătat, mai urmează a se înlătura aplicarea, în cauză, a pedepsei complementare a confiscării averii, precum şi a dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni prevăzute în art. 101 C. pen. anterior.
De asemenea, urmează a se dispune ca onorariile de avocat, pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, să fie plătite din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei nr. 241 din 26 decembrie 1957 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară şi deciziei nr. 57 din 22 februarie 1958 a Tribunalului Suprem, Colegiul Militar.
Casează hotărârile atacate, numai cu privire la inculpaţii Ş.P., P.N., C.G., M.D., P.M., D.E., B.D., C.M., V.Z., C.D.D., B.A. şi A.K.
1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpaţii: - Ş.P., C.G., M.D., P.M., D.E. şi B.D., pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 1 C. pen. anterior; - P.N., pentru săvârşirea infracţiunilor de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 1 C. pen. anterior şi de activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare, prevăzută de art. 1931 alin. (3) şi (4) C. pen. anterior; - C.M., A.K., V.Z. şi C.D.D., pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. b) C. pen. anterior; - B.A., pentru săvârşirea infracţiunii de răspândire de publicaţii interzise, prevăzută de art. 325 lit. c) C. pen. anterior.
2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpaţii: - Ş.P., pentru săvârşirea infracţiunilor de operaţiuni cu mijloace de plată străine, prevăzută de art. 5 pct. 2 şi pct. 14 din Legea nr. 285/1947 şi de deţinere fără autorizaţie a unei maşini de scris, prevăzută de art. 26828 a C. pen. anterior; - M.D., pentru săvârşirea infracţiunii de operaţiuni cu mijloace de plată străine, prevăzută de art. 5 pct. 2 şi pct. 14 din Legea nr. 285/1947;- B.D., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere şi necedare de monede din aur, prevăzută de art. 1 şi 2 pct. 2, raportat la art. 8 pct. 2 şi la art. 14 din Legea nr. 284/1947.
3. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 6 din Decretul nr. 315/1959, încetează procesul penal faţă de inculpatul P.N., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în acte publice, prevăzută de art. 401 alin. (2) pct. 3 C. pen. anterior şi de uz de fals, prevăzută de art. 412 din acelaşi cod.
4. În conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpatul M.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de deţinere de arme militare, prevăzută de art. 14 lit. a) din Decretul nr. 163/1950 şi de deţinere de muniţiuni fără autorizare, prevăzută de art. 12 lit. a) din acelaşi decret, constatându-se că aceste infracţiuni sunt amnistiate prin art. 1 din Decretul nr. 11/1988.
5. Înlătură pedeapsa complementară a confiscării totale a averii, aplicată inculpaţilor sus-menţionaţi, precum şi aplicarea art. 101 C. pen. anterior, faţă de inculpaţii Ş.P., P.N., M.D. şi B.D.
Onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, în sumă de câte 600.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 26 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 144/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 146/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
