ICCJ. Decizia nr. 141/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 141/2004
Dosar nr. 40/2004
Şedinţa publică din 26 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 861 din 23 septembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul B.E. (fiul lui N. şi I., născut, la 9 ianuarie 1970, în municipiul Bucureşti, agent de pază, pregătire 8 clase şcoală generală, necăsătorit, cu antecedente penale, domiciliat în comuna Chiajna, judeţul Ilfov) a fost condamnat la 10 ani închisoare şi interzicerea timp de 5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 176 lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a reţinut că, în seara zilei de 17 iunie 2001, în timp ce se afla în vizită la P.D. din comuna Chiajna, inculpatul l-a înjunghiat pe acesta cu un cuţit, în zona feţei şi a gâtului, după care l-a înjunghiat cu acelaşi cuţit, în partea stângă a gâtului, pe S.G., pe care l-a întâlnit atunci când a ieşit din casă.
Prin leziunile cauzate victimelor, inculpatul le-a pus viaţa în primejdie.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, acesta fiind respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 717 din 12 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Recursul declarat de inculpat, împotriva acestei decizii, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 4359 din 9 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Împotriva ultimei decizii, condamnatul B.E. a formulat contestaţie în anulare, aceasta fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 178 din 13 ianuarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu motivarea că temeiurile invocate nu se încadrează în cazurile de contestaţie prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Condamnatul a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând să fie audiaţi martori în vederea elucidării împrejurărilor în care au fost comise faptele.
Recursul nu este admisibil.
Potrivit art. 392 alin. (4) C. proc. pen., prin care sunt reglementate căile de atac ce se pot exercita împotriva hotărârilor ce se pronunţă asupra contestaţiei în anulare, „sentinţa dată în contestaţie este supusă apelului, iar Decizia dată în apel este supusă recursului".
Din această prevedere neechivocă a legii rezultă, astfel, că Decizia dată în recurs, asupra contestaţiei în anulare, nu este supusă nici unei căi de atac.
Aşa fiind şi cum Decizia atacată a fost pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca instanţă de recurs, recursul declarat în cauză, nefiind prevăzut de lege, este inadmisibil.
În consecinţă, urmează ca recursul să fie respins, ca inadmisibil, cu obligarea condamnatului să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de condamnatul B.E. împotriva deciziei nr. 178 din 13 ianuarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă pe condamnat să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, vor fi avansaţi din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 26 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 140/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 142/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
