ICCJ. Decizia nr. 147/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 147/2011
Dosar nr.8941/1/2010
Şedinţa publică din 28 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 23 ianuarie 2009, s-a înregistrat, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A.I., Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună şi Asociaţia C.E. împotriva hotărârii pronunţate în dosarul nr. 31/1999, al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Prin Încheierea din 18 mai 2009, s-a dispus suspendarea judecăţii pentru lipsa părţilor, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs revizuenţii Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună şi Asociaţia C.E. iar, ulterior, au invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 303 alin. (5) C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 1205 din 8 octombrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi, totodată, a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva încheierii de suspendare.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Având în vedere că recursul s-a declarat împotriva unei încheieri de suspendare a judecării unei cereri de revizuire pentru lipsa părţilor, dispoziţiile procedurale cuprinse în art. 303 alin. (5) C. proc. civ., despre care recurenţii consideră că intră în coliziune cu art. 129, 21, 7, 8, 10, 12, 17, 19, 20, 22, 25, 28 şi 30 din Constituţia României, nu au legătură cu soluţionarea cauzei, astfel încât, nu se impune sesizarea Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte încheierea de suspendare, recurenţii nu au precizat care ar fi normele procedurale prevăzute de art. 105 C. proc. civ., care să fi fost încălcate cu ocazia pronunţării respectivei încheieri.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs revizuenta, invocând încălcarea competenţei Curţii Constituţionale a României, încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., inserarea unor motive străine de natura pricinii, încălcarea cu premeditare a legilor justiţiei din România şi a mai multor instrumente juridice fundamentale semnate de Statul Român, trecerea sub tăcere a mai multor mijloace de apărare şi probe în favoarea celor interesaţi în practicarea traficului de influenţă, chiar şi după data aderării României la Uniunea Europeană.
În drept, recurenta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 304 pct. 3, 5, 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 1897 din 19 martie 2010, a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta Asociaţia C.M.E. împotriva dispoziţiei referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de aceeaşi revizuentă împotriva dispoziţiei referitoare la respingerea recursului, din aceeaşi hotărâre.
La data de 19 martie 2010, împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs Asociaţia C.M.E., invocând o serie de critici şi reglementări legale cu caracter general, dar fără a indica motive de recurs care să poată fi încadrate în prevederile art. 304 C. proc. civ.
De asemenea, recurenta a cerut suspendarea judecăţii în temeiul art. 242, art. 243 şi art. 244 C. proc. civ., fără nicio altă argumentare, a solicitat instanţei să se abţină, tot fără a-şi motiva cererea şi a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. (5) C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, prin Decizia nr. 715 din 25 octombrie 2010, a respins recursul pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei.
Instanţa a considerat că, nefăcând dovada înregistrării în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, recurenta nu şi-a dovedit capacitatea juridică, potrivit art. 1 alin. (2) din OG nr. 26/2000 şi art. 5 alin. (1) din acelaşi act normativ şi, prin urmare, nu poate să-şi exercite drepturile procesuale în calitate de recurentă.
La data de 25 octombrie 2010, împotriva deciziei sus menţionate, au declarat recurs Asociaţia C.M.E. şi A.I., invocând prevederi legale cu caracter general, fără a invoca motive de recurs care să poate fi încadrate în prevederile art. 304 C. proc. civ.
Având în vedere dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., ce consacră ordinea de soluţionare a excepţiilor, instanţa va cerceta cu prioritate admisibilitatea căii de atac cu care este învestită, soluţionarea acestei chestiuni făcând de prisos analizarea altor cereri sau susţineri.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin art. 129 din Constituţia României, a fost statuat principiul, potrivit căruia, părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, în cadrul sistemului procesului civil.
În raport cu principiul statuat prin textul menţionat, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Mai mult, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condiţiile, ordinele şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceleaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
În cauză, completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători s-a pronunţat asupra unui recurs declarat împotriva unei hotărâri irevocabile.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, una priveşte existenţa unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Hotărârea atacată de către recurenţi a dobândit caracter irevocabil odată cu soluţionarea recursului şi, prin urmare, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar, specific căii de reformare.
Se constată, aşadar, că recursul declarat nu este admisibil, potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 299 C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pe de altă parte, soluţionarea prezentului recurs, ce nu priveşte o cauză soluţionată în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excede competenţei atribuite completului de 9 judecători prin art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, coroborat cu art. 725 alin. (2) C. proc. civ. şi art. XXV alin. (3) din Legea nr. 202/2010.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Drept urmare, neobservarea acestora este sancţionată cu nulitatea hotărârilor judecătoreşti, pronunţate cu nesocotirea lor.
Aşadar, recursul nu este admisibil nici potrivit legii speciale.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de recurenţii Asociaţia C.M.E. şi A.I., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta Asociaţia C.M.E. şi A.I. împotriva Deciziei nr. 715 din 25 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 146/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 148/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
