ICCJ. Decizia nr. 161/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 161/2011
Dosar nr.9384/1/2010
Şedinţa publică din 28 februarie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 493 din 25 martie 2008, Judecătoria Găeşti a admis, în parte, plângerea formulată de petentul D.S.M., în contradictoriu cu Comisia locală de fond funciar Dragodana prin primar, B.A., secretar al Primăriei Dragodana şi Comisia judeţeană de fond funciar Dâmboviţa.
A fost obligată intimata Comisia locală Dragodana la întocmirea documentaţiei şi înaintarea la Comisia judeţeană, iar aceasta din urmă, la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 2.500 mp pădure, conform procesului-verbal şi fişei de punere în posesie.
S-a respins capătul de cerere din plângere privind obligarea la despăgubiri civile.
Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă, prin Decizia nr. 1762 din 10 noiembrie 2009, a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.S.M. împotriva sentinţei civile sus menţionate.
Împotriva acestei decizii civile, a declarat recurs reclamantul.
Prin Decizia civilă nr. 95 din 3 februarie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu şi a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul D.S.M. împotriva Deciziei Tribunalului Dâmboviţa, nr. 1762 din 10 noiembrie 2009.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 5282 din 15 octombrie 2010, a respins recursul, ca inadmisibil, cu motivarea că, împotriva unei hotărâri irevocabile, nu se mai poate exercita un nou recurs, conform prevederilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
La data de 22 octombrie 2010, împotriva acestei din urmă decizii a declarat un nou recurs, reclamantul D.S.M., invocând aspecte legate de fondul cauzei şi de modul în care instanţele au soluţionat cererile pe care le-a formulat în cadrul acestui litigiu.
Având în vedere dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., ce consacră ordinea de soluţionare a excepţiilor, instanţa va cerceta cu prioritate admisibilitatea căii de atac cu care a fost învestită, soluţionarea acestei chestiuni făcând de prisos analizarea altor cereri sau susţineri.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin art. 129 din Constituţia României, a fost statuat principiul potrivit căruia, părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, în cadrul sistemului procesului civil.
În raport cu principiul statuat prin textul menţionat, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Mai mult, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceleaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
În cauză, completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală s-a pronunţat asupra unui recurs, declarat de acelaşi recurent, D.S.M., împotriva unei hotărâri irevocabile.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, una priveşte existenţa unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Hotărârea atacată de către recurent a dobândit caracter irevocabil, odată cu soluţionarea recursului, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. şi, prin urmare, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar, specific căii de reformare.
Se constată, aşadar, că recursul declarat nu este admisibil, potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 299 C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pe de altă parte, soluţionarea prezentului recurs, ce nu priveşte o cauză soluţionată în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excede competenţei atribuite completului de 9 judecători prin art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, coroborat cu art. 725 alin. (2) C. proc. civ. şi art. XXV alin. (3) din Legea nr. 202/2010.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Drept urmare, neobservarea acestora este sancţionată cu nulitatea hotărârilor judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Aşadar, recursul nu este admisibil nici potrivit legii speciale.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de recurentul D.M., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de D.M. împotriva Deciziei nr. 5282 din 15 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 160/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 162/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
