ICCJ. Decizia nr. 163/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 163/2011
Dosar nr.9638/1/2010
Şedinţa publică din 28 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11 martie 2010 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, revizuentul S.D. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1285 din 26 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală în dosarul nr. 4120/2/2009, în contradictoriu cu intimata Primăria oraşului Zimnicea.
Revizuentul a invocat dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2 şi 7 C. proc. civ., arătând, în esenţă, că instanţa de recurs nu a avut în vedere cererile şi dovezile depuse la dosar şi nu a respectat principiile de drept ce guvernează procesul civil, precum şi dreptul de proprietate reglementat de art. 480 – 482 C. civ.
A mai arătat revizuentul că, deşi, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., cu ocazia soluţionării recursului, nu s-a intrat în cercetarea fondului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 5457 din 21 octombrie 2010, a respins cererea de revizuire.
Instanţa a reţinut, în considerentele deciziei, că cererea de revizuire este inadmisibilă, în raport cu prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. şi cu faptul că, prin hotărârea supusă revizuirii, nu s-a abordat fondul litigiului, ci s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de aceeaşi parte împotriva unei hotărâri irevocabile, pronunţată în contestaţie în anulare.
La data de 3 noiembrie 2010, împotriva Deciziei nr. 5457/2010, a declarat recurs revizuentul S.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pe motiv că, în cadrul procesului, nu s-ar fi ţinut cont de capetele de cerere pe care le-a formulat şi nici de probele aduse în sprijinul acestora şi că judecătorii au tergiversat soluţionarea cauzei.
În temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea recursului, soluţionarea acestei chestiuni făcând de prisos analizarea altor cereri sau susţineri.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
În raport cu principiul statuat prin textul menţionat, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Or, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea pronunţată în revizuire este supusă căilor de atac prevăzute pentru hotărârea revizuită.
În cauză, completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra unei cereri de revizuire, formulată de S.D.
Hotărârea a cărei revizuire s-a cerut, în speţă Decizia civilă nr. 1285 din 26 februarie 2010 era irevocabilă şi, în consecinţă, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării unui nou recurs.
Se constată, aşadar, că recursul declarat nu este admisibil, potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 299 C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pe de altă parte, soluţionarea prezentului recurs, ce nu priveşte o cauză soluţionată în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excede competenţei atribuite completului de 9 judecători prin art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, coroborat cu art. 725 alin. (2) C. proc. civ. şi art. XXV alin. (3) din Legea nr. 202/2010.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Drept urmare, neobservarea acestora este sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Aşadar, recursul nu este admisibil nici potrivit legii speciale, aşa încât excepţia invocată se constată a fi întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de S.D., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat S.D. împotriva Deciziei nr. 5457 din 21 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 162/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 164/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
