ICCJ. Decizia nr. 166/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 166/2011
Dosar nr.8993/1/2010
Şedinţa publică din 28 februarie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 3250 din 18 martie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.G.D. împotriva Deciziei civile nr. 5336 din 1 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, motivat de faptul că motivele invocate de parte nu cad sub incidenţa dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ.
Prin contestaţia înregistrată la data de 10 iunie 2009, reclamantul S.G.D. a cerut anularea deciziei mai sus arătate, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 317 şi a art. 318 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei, s-a susţinut că, instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare a încălcat dispoziţiile de ordine publică privitoare la competenţă, ale art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dar şi ale art. 318 din acelaşi cod, nesoluţionând cererea sa de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
La data de 10 martie 2010, contestatorul a depus note scrise, prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
La termenul din data de 16 septembrie 2010, instanţa a rămas în pronunţare atât asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cât şi asupra fondului contestaţiei în anulare.
Înalta Curte a înţeles să se pronunţe printr-o singură decizie, atât asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cât şi asupra fondului contestaţiei în anulare.
Astfel, prin Decizia nr. 4486 din 16 septembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.
De asemenea, a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.G.D.
Cu privire la cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional, instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, precum şi cu faptul că textele legale criticate nu au legătură cu obiectul cauzei, care este o cale extraordinară de atac.
Relativ la contestaţia în anulare cu care a fost sesizată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a apreciat că aceasta este inadmisibilă, întrucât motivele invocate de contestator nu se circumscriu dispoziţiilor art. 317 şi urm. C. proc. civ., iar hotărârea supusă cenzurii pe această cale este irevocabilă, fiind pronunţată, la rândul său, tot într-o contestaţie în anulare.
La data de 20 septembrie 2010, împotriva dispoziţiei prin care i s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cuprinsă în ultima decizie menţionată, a declarat recurs S.G.D., recurs pe care, însă, nu l-a motivat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, prin Decizia nr. 730 din 25 octombrie 2010, a respins recursul, ca inadmisibil.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu prevederile art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu considerentele Deciziei nr. XXVI/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite şi cu prevederile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
Împotriva acestei din urmă decizii, la data de 27 octombrie 2010, a formulat contestaţie în anulare recurentul S.G.D., invocând prevederile cu caracter general ale art. 318 - 321 C. proc. civ.
Motivele contestaţiei în anulare au fost depuse ulterior, prin memoriul ataşat la dosar la data de 25 februarie 2011.
Înalta Curte, în considerarea dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va analiza, cu prioritate, admisibilitatea căii de atac cu care este învestită.
Admisibilitatea căii extraordinare de atac, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ, se examinează, restrictiv, în raport cu motivele de anulare prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., iar retractarea hotărârii atacate este condiţionată de caracterul fondat al acestora.
Astfel, din economia dispoziţiilor art. 317 şi art. 318 C. proc. civ. rezultă patru cazuri de anulare.
Cazurile de nulitate prevăzute de dispoziţiile art. 317 şi ale art. 318 C. proc. civ., invocate de contestator, vizează, însă, în mod evident, o hotărâre pronunţată de o instanţă de recurs legal învestită, ceea ce nu se regăseşte în speţă, completul de 9 judecători respingând recursul contestatorului, ca inadmisibil.
Astfel, aşa cum s-a expus, prin hotărârea contestată, recursul declarat de către aceeaşi parte împotriva unei hotărâri pronunţată în recurs de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost respins ca inadmisibil, caracterul fondat al excepţiei inadmisibilităţii căii de atac împiedicând instanţa la a analiza fondul recursului. Aşa fiind, cerinţa impusă de textul legal evocat nu este îndeplinită.
Prin dispoziţiile legii procesual civile, legiuitorul a stabilit în mod expres limitele examinării unei hotărâri. În cazul contestaţiei în anulare, dacă s-ar crea limite mai largi, ar însemna să se schimbe caracterul extraordinar al căii de atac, privind anumite neregularităţi prevăzute de lege, ceea ce nu este în sprijinul reglementării date de lege acestei instituţii.
Se constată, aşadar, că cererea nu este admisibilă, potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de retractare pe această cale, determinată ca atare de lege.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.
În raport cu dezlegarea dată contestaţiei în anulare, cu cererea formulată de intimată, cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum şi cu chitanţa justificativă depusă, Înalta Curte va obliga contestatorul la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
Apreciind asupra cererii formulate de intimata SC „L.H." SRL privind amendarea contestatorului în temeiul art. 1081 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta şi-a exercitat drepturile procedurale cu rea-credinţă.
Astfel, potrivit art. 723 alin. (1) C. proc. civ., „Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute".
Conform art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) din codul menţionat, instanţa de judecată poate sancţiona cu amendă judiciară introducerea cu rea-credinţă a unor cereri vădit netemeinice.
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că petentul S.G.D. a sesizat completul de 9 judecători cu o contestaţie în anulare formulată împotriva unei hotărâri pronunţate tot de completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în recurs, declarat, de asemenea, tot împotriva unei hotărâri pronunţate de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de recurs.
Continuarea promovării aceleiaşi căi de atac inadmisibile împotriva unei hotărâri irevocabile, pronunţată de cea mai înaltă instanţă din ierarhia instanţelor judecătoreşti a prelungit, în mod nejustificat, parcursul litigiului, contestatorul invocând din nou aceleaşi excepţii de neconstituţionalitate şi aceleaşi considerente legate de fondul cauzei.
Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 723 alin. (1) şi al art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., i se va aplica contestatorului o amendă judiciară în cuantum de 700 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de S.G.D. împotriva Deciziei nr. 730 din 25 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători.
Obligă contestatorul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 RON, în favoarea intimatei SC „L.H." SRL Bucureşti.
În temeiul art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. aplică o amendă judiciară în sumă de 700 RON, contestatorului S.G.D.
Executorie sub aspectul aplicării sancţiunii amenzii.
Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 165/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 167/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
