ICCJ. Decizia nr. 22/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 9 Judecători

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Deciziapenală nr. 22/2010

Dosar nr. 8160/2010

Şedinţa publică din 24 ianuarie 2011

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 485 din 23 martie 2010 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul F.I.I., împotriva ordonanţei nr. 658/P/2009 din 29 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin ordonanţa nr. 658/P/2009 din 29 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus, printre alte dispoziţii, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii judecători V.L., L.M. şi P.A. din cadrul Curţii de Apel Braşov, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 246 şi art. 2481 C. pen.

Prin rezoluţia nr. 10743/5343/II-2/2009 din 20 noiembrie 2009 a procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate împotriva ordonanţei nr. 658/P/2009.

În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, la instanţa de judecată, plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin sentinţa nr. 485 din 23 martie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu motivarea că magistraţii reclamaţi şi-au exercitat corect şi în conformitate cu dispoziţiile legale atribuţiile de serviciu, iar demersurile petentului constituie, în fapt, încercări de reformare a unor hotărâri civile.

Împotriva acestei sentinţe, petentul F.I.I. a declarat recurs.

La termenul de azi, 24 ianuarie 2011, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia tardivităţii recursului declarat de petent.

Examinând recursul declarat de petent, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că acesta este tardiv.

În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (10) şi ale art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea de respingere a plângerii împotriva ordonanţei sau rezoluţiei de netrimitere în judecată poate fi atacată cu recurs, iar termenul de recurs este de 10 zile.

Potrivit art. 3853 alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) teza I din acelaşi cod, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că hotărârea atacată a fost pronunţată la data de 23 martie 2010, petentul fiind prezent la dezbateri, (conform practicalei sentinţei atacate – fila 149). Aşa fiind, termenul de recurs curge pentru acesta de la pronunţarea sentinţei. Aceasta înseamnă că petentul putea declara recurs în 10 zile de la pronunţare, conform dispoziţiilor art. 3853 C. proc. pen., respectiv până la data de 6 aprilie 2010, în speţă declaraţia de recurs a petentului fiind făcută la data de 13 aprilie 2010, conform ştampilei aplicată pe plic, (fila 4).

Aşa fiind, excepţia tardivităţii recursului invocată din oficiu, de instanţă, se constată a fi întemeiată.

În consecinţă, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., Curtea va respinge ca tardiv recursul declarat de petentul F.I.I.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul F.I.I. împotriva sentinţei nr. 485 din 23 martie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 10074/1/2009.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 219/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI  ICCJ. Decizia nr. 226/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 22/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI