ICCJ. Decizia nr. 230/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 230/2011
Dosar nr.392/1/2011
Şedinţa publică din 28 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 220 din 12 februarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 8549/1/2009 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta G.F. împotriva deciziei penale nr. 3272 din 15 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu motivarea că hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu conţine o rezolvare a fondului cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 393 alin. (1) şi art. 394 C. proc. pen.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, în termen legal, a declarat recurs revizuenta G.F.
Examinând hotărârea atacată, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 393 hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă, din conţinutul acestui text legal, rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conţin hotărârile judecătoreşti.
Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condiţiile şi în cazurile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., singurele în măsură să conducă la o reexaminare a cauzei penale.
În cauză, revizuenta G.F. a formulat cererea, solicitând revizuirea deciziei nr. 3272 din 15 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 791/R din 5 august 2009 a Curţii de Apel Timişoara.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că hotărârea vizată prin cererea de revizuire formulată de petentă nu îndeplineşte condiţiile art. 393 C. proc. pen., deoarece nu conţin o rezolvare a fondului cauzei, în sensul dispoziţiilor art. 345 alin. (1) C. proc. pen., care stipulează că "Instanţa hotărăşte prin sentinţă asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal".
Mai mult decât atât, revizuenta nu a invocat critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute expres şi limitativ de art. 394 C. proc. pen.
Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât, în situaţia contrară s-ar contraveni dispoziţiilor procesuale menţionate şi principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile [...] pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Criticile recurentei revizuente reiau în esenţă aspectele invocate în plângerea penală adresată primei instanţe şi au făcut obiectul analizei acesteia, după cum s-a şi demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală, a recursului nu s-au dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanţe.
Aşadar, soluţia primei instanţe, de respingere, ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de revizuentă împotriva deciziei nr. 3272 din 15 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, este legală şi temeinică.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta G.F. împotriva sentinţei nr. 220 din 12 februarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 8549/1/2009.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta revizuentă va fi obligată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta G.F. împotriva sentinţei nr. 220 din 12 februarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 8549/1/2009.
Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 23/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 231/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
