ICCJ. Decizia nr. 231/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 231/2011
Dosar nr.395/1/2011
Şedinţa publică din 28 martie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1500 din 7 octombrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 5915/1/2010 au fost respinse, ca nefondate, plângerile formulate de petenţii A.S. şi A.C. împotriva ordonanţei nr. 778/P/2009 din 8 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică, şi s-a menţinut ordonanţa atacată, cu obligarea petenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin ordonanţa nr. 778/P/2009 din 8 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică, s-a dispus, între altele, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de C.A.I.M. – deputat în Parlamentul României sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 271 alin. (2) C. pen.
Împotriva acestei ordonanţe, petenţii au formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângere care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 4133/1951/II/2/2010 din 18 mai 2010.
Procurorii au reţinut că în cauză persoanele reclamate au depus toate diligenţele necesare în vederea punerii în executare a hotărârii judecătoreşti, însă petenţii au refuzat amplasamentele oferite, sub aspect subiectiv nefiind dovedită reaua-credinţă.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petenţii au formulat, în termen legal, plângere împotriva ordonanţei nr. 778/P/2009 din 8 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică, plângere care a fost respinsă, ca nefondată prin sentinţa nr. 1500 din 7 octombrie 2010 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că soluţia de neîncepere a urmăririi penale adoptată de procuror este corectă cu atât mai mult, cu cât, de la data de 30 noiembrie 2008, C.A.I.M. nu mai îndeplineşte funcţia de primar al oraşului Pecica şi, respectiv, Preşedinte al Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii, petenţii A.S. şi A.C. au declarat recurs.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de petenţi nu sunt fondate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că petenţii A.S. şi A.C. au formulat plângere penală împotriva Consiliului Local şi a Comisiei de Aplicare a Fondului Funciar Pecica, al cărei preşedinte a fost primarul C.A.I.M., pentru nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind două sentinţe civile, care se referă la două suprafeţe de teren intravilan.
Într-un prim ciclu procesual, cu toate că Judecătoria Arad a dispus admiterea plângerii şi desfiinţarea rezoluţiei nr. 6258/P/2007 şi ordonanţei prim procurorului nr. 951/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad şi trimiterea cauzeila Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, instanţa nu a detaliat motivele pentru care a trimis cauza procurorului, neindicând într-o manieră concludentă şi utilă cauzei împrejurările ce urmează a fi constatate şi pe cale de consecinţă nu au fost prezentate nici mijloacele de probă aferente.
În vederea punerii în executare a sentinţei civile, aparatul de specialitate al primarului oraşului Pecica a procedat la numeroase verificări pe teren în vederea identificării unui teren conform hotărârii judecătoreşti, dar nu s-a reuşit identificarea unui teren agricol intravilan, liber de sarcini, în suprafaţă de 1098 mp, compact, situaţie în care din dispoziţia intimatului C.A.I.M. s-a convocat în şedinţă de lucru Comisia de fond funciar, pe ordinea de zi figurând „punerea în posesie intravilan A.S. şi A.C." şi „punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti irevocabile".
Prin hotărârea Primăriei oraşului Pecica s-a propus „punerea în posesie prin delimitare în teren a domnilor A.S. şi A.C. cu suprafaţa de 1076 mp teren intravilan", însă petenta A.C. a refuzat categoric amplasamentele oferite, aspect ce rezultă din procesul-verbal încheiat cu acea ocazie.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat existenţa faptei de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, întrucât nu se poate vorbi despre împiedicarea petenţilor de a intra în posesia terenului, nefiind administrate probe din care să rezulte reaua-credinţă a fostului primar, aşa încât, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petenţilor împotriva ordonanţei nr. 778/P/2009 din 8 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică, este legală şi temeinică.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petenţii A.S. şi A.C. împotriva sentinţei nr. 1500 din 7 octombrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 5915/1/2010.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii petenţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petenţii A.S. şi A.C. împotriva sentinţei nr. 1500 din 7 octombrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 5915/1/2010.
Obligă recurenţii petenţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 230/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 239/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
