CSJ. Decizia nr. 241/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 241
Dosar nr. 71/2003
Şedinţa publică din 22 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiţionarul A.D., inculpat apelant în dosarul penal nr. 404/2000 al Curţii de Apel Târgu Mureş, a formulat, la termenul din 2 aprilie 2003, cerere de recuzare a tuturor judecătorilor acelei instanţe.
În sprijinul cererii formulate, petiţionarul A.D. a arătat că judecătorii Curţii de Apel Târgu Mureş sunt interesaţi în cauză deoarece el a chemat în judecată această curte de apel, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, pe motiv că la data de 9 octombrie 2002 i s-a refuzat eliberarea unui certificat ce-i era necesar într-un alt proces, aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, prin încheierea nr. 32 din 8 aprilie 2003, a respins cererea de recuzare, ca nefondată, cu motivarea că nu se poate reţine existenţa cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 48 lit. d) C. proc. pen., invocat de petiţionar, deoarece împrejurarea la care acesta se referă nu justifică susţinerea că toţi judecătorii Curţii de Apel Târgu Mureş ar fi interesaţi în cauza cu care a fost sesizată acea instanţă.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs.
Recursul nu este admisibil.
Prin art. 3851 alin. (2) C. proc. pen. se prevede că „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs”.
Această dispoziţie a legii era aplicabilă şi în cazul încheierii de respingere a cererii de recuzare, pronunţată de prima instanţă până la data de 1 iulie 2003, când a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 281/2003, prin care s-a introdus alin. (7) în art. 52 C. proc. pen., deoarece nici alin. (6) al acelui articol, în redactarea sa anterioară, şi nici vreun alt text de lege nu exceptau încheierile respective de la regula potrivit căreia puteau fi atacate cu recurs numai odată cu fondul.
De altfel, nici posibilitatea atacării cu recurs, odată cu fondul, a încheierii de respingere a cererii de recuzare nu putea fi extinsă la situaţiile când o atare cerere era soluţionată de însăşi instanţa de recurs pentru că ar fi fost de neconceput ca instanţa de control judiciar să-şi cenzureze propria încheiere de respingere a cererii de recuzare a întregii instanţe ierarhic inferioare.
Aşa fiind, şi cum, la data pronunţării de către instanţa de recurs a încheierii de respingere a cererii de recuzare a întregii Curţi de Apel Târgu Mureş, posibilitatea atacării cu recurs a unei astfel de încheieri nu era reglementată prin nici o dispoziţie a legii, se impune concluzia că recursul declarat în cauză este inadmisibil.
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează să fie respins ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul petiţionar A.D., cu obligarea acestuia să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul A.D. împotriva încheierii nr. 32 din 8 aprilie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 22 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 240/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | CSJ. Decizia nr. 242/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
