ICCJ. Decizia nr. 320/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr.320/2011
Dosar nr.2603/1/2011
Şedinţa publică din 23 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 264 din 22 februarie 2010 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.A. împotriva rezoluţiei nr. 1400/P/2009 din 22 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, şi s-a menţinut rezoluţia atacată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1400/P/2009 din 22 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus în baza dispoziţiilor art. 228 alin. 4 raportat la art. 10 alin. (1) lit. a C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul procuror C.C., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângere care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 11523/5789/II/2/2009 din 3 decembrie 2009.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat, în termen legal, plângere împotriva rezoluţiei nr. 1400/P/2009 din 22 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa nr. 264 din 22 februarie 2010 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat existenţa unor indicii din care să rezulte săvârşirea infracţiunilor reclamate.
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii, petentul T.A. a declarat recurs.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat.
Din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimatul magistrat C.C., ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că petentul s-a prezentat la Biroul de audienţe al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, iar cu prilejul audienţei ce i-a fost acordată de intimat, a prezentat două exemplare, intitulate "plângere”, ce păreau formulate împotriva unei soluţii, fără însă a fi indicat numărul sau data.
Intimatul magistrat, sesizând că înscrisul conţinea expresii şi cuvinte indecente la adresa unor magistraţi, l-a îndrumat pe petent să reformuleze plângerea, în termeni decenţi, potrivit procesului verbal încheiat cu acea ocazie.
Deşi petentul a susţinut că magistratul procuror a refuzat în mod nejustificat să-i primească plângerea pe care a formulat-o împotriva unei soluţii dispusă de parchet, Înalta Curte constată că raportat la obiectul acesteia, procurorul reclamat a primit plângerea petentului şi a efectuat cuvenitele menţiuni în registrul de audienţă, iar prin recomandarea făcută petentului, în sensul de reformula plângerea într-un limbaj adecvat, procurorul nu a încălcat normele de procedură, acordând audienţa în mod legal.
Deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimatul magistrat, în exercitarea atribuţiilor de serviciu ar fi cauzat vreo vătămare a intereselor legale ale unei persoane, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petentului împotriva rezoluţiei nr. 1400/P/2009 din 22 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, este legală şi temeinică.
Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.A. împotriva sentinţei primei instanţe.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.A. împotriva sentinţei nr. 264 din 22 februarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 199/1/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 319/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 321/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
