ICCJ. Decizia nr. 322/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizia nr.322/2011

Dosar nr.490/1/2011

Şedinţa publică din 23 mai 2011

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3966 din 8 noiembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 5070/1/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul L.C. împotriva deciziei nr. 2107 din 28 mai 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 2464/1/2010, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, cu motivarea că neavând vreo calitate procesuală în cauza supusă rejudecării, coinculpatul L.C. nu era îndreptăţit să uzeze de calea extraordinară a contestaţiei în anulare împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de recurs în urma rejudecării.

Împotriva acestei decizii contestatorul L.C. a declarat recurs.

La termenul din 23 mai 2011, Înalta Curte, din oficiu, a ridicat excepţia inadmisibilităţii căii de atac.

Examinând recursul declarat de contestator, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.

Din economia dispoziţiilor art. 392 C. proc. pen., referitoare la procedura de judecare a contestaţiei în anulare, rezultă că hotărârea pronunţată în această materie este susceptibilă de a fi atacată pe calea ordinară a apelului sau recursului într-o singură ipoteză, respectiv aceea a contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. d), „Când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă”, cu condiţia prevăzută de art. 392 alin. (4), ca hotărârea a cărei anulare se cere să fi rămas definitivă la prima instanţă sau la instanţa de apel.

Pe de altă parte dispoziţiile art. 3851 din C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii, după caz, nedefinitive.

Având în vedere modul în care legea reglementează exercitarea căilor de atac cu privire la hotărârile judecătoreşti şi faţă de dispoziţiile art. 392 alin. (4) C. proc. pen., care prevăd posibilitatea atacării cu recurs a unor hotărâri date în rezolvarea contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că Decizia atacată fiind pronunţată de instanţa de recurs învestită să soluţioneze contestaţia în anulare îndreptată împotriva propriei hotărâri, date în judecarea unui recurs anterior, nu mai poate fi atacată cu un nou recurs.

Rezultă, aşadar, că recursul declarat de contestator, cu care a fost sesizat Completul de 9 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este exercitat împotriva unei hotărâri definitive care nu este supusă acestei căi de atac, în condiţiile art. 3851 C. proc. pen., cu referire la art. 392 alin. (4) din acelaşi cod.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Aşa fiind, excepţia inadmisibilităţii recursului pusă în discuţia părţilor din oficiu de către instanţă, este întemeiată.

În consecinţă, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul L.C.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul L.C. împotriva deciziei nr. 3966 din 8 noiembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 5070/1/2010.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2011.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 322/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI