ICCJ. Decizia nr. 327/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 327/2005
Dosar nr. 170/2005
Şedinţa publică din 5 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 15 iunie 1999, reclamanta B.E. a chemat în judecată pârâţii B.V. şi L.L., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să dispună partajarea averii rămasă de pe urma defunctei V.B., decedată la data de 3 noiembrie 1940.
La termenul din 14 octombrie 1999, fixat pentru judecarea cererii, pârâta B.V. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând introducerea în cauză a celorlalţi moştenitori ai defunctei V.B., respectiv B.I., B.G., B.I., B.N. şi B.M. Pe cale reconvenţională, pârâta menţionată a solicitat partajarea averii rămasă de pe urma defunctului I.B.
Pentru identificarea bunurilor ce fac parte din masa succesorală, au fost efectuate expertize tehnice de către experţii P.I., D.I. şi B.G.
Prin încheierea de admitere în principiu, din data de 21 septembrie 2000, a fost constatată deschisă succesiunea defunctei V.B., decedată la data de 3 noiembrie 1940, având ca moştenitori cu vocaţie succesorală pe reclamanta B.E. şi pe pârâtele B.V. şi L.L., în calitate de descendente, fiecare având câte o cotă de 1/3 din succesiune.
Prin aceeaşi încheiere de admitere în principiu au fost identificate bunurile care fac parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei menţionate.
Totodată, a fost constatată deschisă succesiunea defunctului I.B., decedat la data de 20 mai 1987, calitate de moştenitori având pârâţii L.L., B.V., B.I., B.G., B.I.O., B.N., B.M., în calitate de descendenţi şi pârâta B.M.A., în calitate de soţie supravieţuitoare.
Au fost constatate bunurile care compun masa succesorală .
Pentru evaluarea şi lotizarea bunurilor menţionate în încheierea de admitere în principiu s-au efectuat expertize tehnice de către experţii L.N., C.P., S.I. şi B.V.I.
A fost omologat raportul de expertiză S.I. şi s-a dispus ieşirea din indiviziune conform variantei II din raport.
Prin sentinţa nr. 2135 din 4 iunie 2001, Judecătoria Câmpulung a admis în principiu acţiunea completată, introdusă de reclamanta B.E. şi în parte. cererea reconvenţională, formulată de B.V. şi s-a dispus atribuirea loturilor.
Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin Decizia nr. 705 din 22 aprilie 2003, a admis apelul declarat de reclamanta B.E. împotriva hotărârii primei instanţe şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a dispus ieşirea din indiviziune conform variantei IA-IB din raportul de expertiză T.I.
Prin Decizia nr. 1550/R din 26 septembrie 2003, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a admis recursul declarat de pârâta B.V. împotriva deciziei pronunţate în apel şi a modificat Decizia atacată, în sensul că a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta B.E. împotriva hotărârii primei instanţe.
Cererea de revizuire a acestei decizii, întemeiată pe cazul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., formulată de reclamanta B.E., a fost respinsă, ca nefondată, de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 1906/R din 13 noiembrie 2003.
Reclamanta B.E. a formulat o nouă cerere de revizuire a deciziei pronunţate de instanţa de recurs, întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ca fiind potrivnică încheierii de admitere în principiu, pronunţată la data de 26 noiembrie 2002, în dosarul nr. 5141/2001, al Judecătoriei Câmpulung.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 6648 din 26 noiembrie 2004, a respins cererea de revizuire, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută de textul menţionat o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare, în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
În asemenea situaţii, executarea hotărârilor este imposibilă, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală creată de existenţa hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.
Pe cale de consecinţă, nu sunt îndeplinite cerinţele textului menţionat când soluţiile pretins contradictorii au fost pronunţate în aceeaşi cauză şi în acelaşi dosar, pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părţi.
Cum, în speţă, atât încheierea de admitere în principiu dată la data de 26 noiembrie 2002, cât şi Decizia nr. 1550/R din 26 septembrie, au fost pronunţate în aceeaşi cauză, ca urmare a învestirii instanţelor cu acţiunea având ca obiect partaj şi căile de atac exercitate de părţile litigante, între cele două hotărâri adoptate pe parcursul mai multor cicluri procesuale nu poate exista contradicţie, în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Pe de altă parte, admiţând recursul şi menţinând una din soluţiile pronunţate anterior de instanţa inferioară, instanţa de control judiciar nu a adoptat o soluţie proprie, nu a evocat fondul în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, Decizia pronunţată nu este susceptibilă de revizuire.
Împotriva acestei din urmă decizii, reclamanta B.E. a declarat recurs, întemeiat pe art. 304, raportat la art. 328 C. proc. civ.
Recurenta a formulat următoarele critici:
- instanţa a apreciat greşit, cu referire la caracterul definitiv al încheierii de admitere în principiu;
- nepronunţarea clară, neechivocă prin dispozitiv, de către Curtea de Apel Piteşti, asupra încheierii de admitere în principiu;
- neobservarea precedentului judiciar, cu referire la desfiinţarea încheierii interlocutorii prin dispozitiv.
În concluzie, reclamanta a solicitat desfiinţarea deciziilor pronunţate în cauză şi menţinerea deciziei pronunţate în apel.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, revizuită, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
În raport cu principiul statuat prin textul menţionat, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Or, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea pronunţată în revizuire este supusă căilor de atac prevăzute pentru hotărârea revizuită.
Aşadar, în cazul contrarietăţii de hotărâri, recursul este admisibil, numai dacă a doua hotărâre a cărei anulare se cere, era şi ea susceptibilă de recurs.
Este de reţinut în acest sens că, prin dispoziţiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul nu a statuat asupra posibilităţii declarării recursului în toate cazurile în care revizuirea se cere pentru contrarietate de hotărâri, ci a urmărit doar suprimarea căii de atac a apelului în acest caz.
În cauză, completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secţia civilă şi de proprietate intelectuală s-a pronunţat asupra unei cereri de revizuire, întemeiată pe cazul prevăzut în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele textului invocat de revizuentă.
Hotărârea a cărei anulare s-a cerut, era irevocabilă şi, în consecinţă, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării unui nou recurs.
Se constată, aşadar, că recursul declarat de revizuenta menţionată nu este admisibil potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 299 C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii, decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pe de altă parte, soluţionarea prezentului recurs, ce nu priveşte o cauză soluţionată în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie excede competenţei atribuite completului de 9 judecători, prin art. 22 din Legea nr. 304/2004.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege, sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Drept urmare, neobservarea acestora este sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta B.E. împotriva deciziei nr. 6648 din 26 noiembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 6454/2004, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Obligă recurenta B.E. să plătească intimaţilor B.V., B.G., B.I., B.I., B.N., B.M. şi L.L., suma de 1.000 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 326/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 328/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
