ICCJ. Decizia nr. 328/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 328/2005
Dosar nr. 191/2005
Şedinţa publică din 5 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 972 din 13 martie 2000, Judecătoria Focşani a admis cererea reclamantei B.A. şi a anulat actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1631/1998.
Apelul declarat de pârâta S.M. împotriva hotărârii primei instanţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 1138 din 21 decembrie 2000, a Tribunalului Vrancea.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 639/R din 1 iunie 2001, a admis apelul declarat de pârâta S.M. împotriva acestei din urmă hotărâri şi a modificat hotărârile pronunţate în cauză, în sensul că a respins acţiunea în anulare formulată de reclamanta B.A.
Prin sentinţa nr. 2762 din 24 iunie 2002, Judecătoria Focşani a admis acţiunea formulată de reclamanta B.A., în contradictoriu cu pârâta S.M. şi a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1631 din 4 iunie 1998, al notarului public C.S., încheiat între B.M., în calitate de vânzător şi S.M., în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilul situat în vatra satului Lepşa, compus din 8700 m2 teren curte, casă formată din 3 corpuri, grajd şi beci.
Apelul declarat de pârâta S.M. împotriva hotărârii primei instanţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 15 din 20 ianuarie 2003, a Tribunalului Vrancea, secţia civilă.
Recursul declarat de pârâta S.M. împotriva acestei decizii a fost respins de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 638/R din 19 mai 2003.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 817 din 17 iunie 2003, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei instanţei de recurs, formulată de pârâta S.M., întemeiată pe cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Cererea de revizuire, întemeiată pe cazurile prevăzute de art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ., formulată de revizuenta S.M. împotriva deciziei nr. 638/R din 19 mai 2003, a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, a fost respinsă, ca tardivă, prin Decizia nr. 1532 din 25 februarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 5648/2003, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, cu motivarea că aceasta a fost formulată cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de art. 324 alin. (11) C. proc. civ.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta S.M. a declarat recurs.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, revizuită, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
În raport cu principiul statuat prin textul menţionat, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Or, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea pronunţată în revizuire este supusă căilor de atac prevăzute pentru hotărârea revizuită.
Aşadar, în cazul contrarietăţii de hotărâri, recursul este admisibil, numai dacă a doua hotărâre, a cărei anulare se cere, era şi ea susceptibilă de recurs.
Este de reţinut în acest sens că, prin dispoziţiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data pronunţării deciziei atacate, legiuitorul nu a statuat asupra posibilităţii declarării recursului în toate cazurile în care revizuirea se cere pentru contrarietate de hotărâri, ci a urmărit doar suprimarea căii de atac a apelului în acest caz.
În cauză, completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra unei cereri de revizuire, întemeiată pe cazurile prevăzute în art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ., în sensul că a constatat formularea cererii, cu depăşirea termenului legal stabilit de legea procesual-civilă pentru exercitarea căii de atac extraordinare menţionate.
Hotărârea a cărei anulare s-a cerut, era irevocabilă şi, în consecinţă, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării unui nou recurs.
Se constată, aşadar, că recursul declarat de revizuenta menţionată nu este admisibil potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 299 C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.
De altfel, această concluzie dedusă pe cale de interpretare, cu referire la dispoziţiile legii procesual-civile, în vigoare la data pronunţării hotărârii atacate, este susţinută de dispoziţiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 56 din Legea nr. 219/2005, în vigoare la data soluţionării căii de atac exercitate de revizuenta menţionată, potrivit cărora hotărârile date în revizuire de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sunt exceptate expres de la controlul judiciar, prin exercitarea recursului.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii, decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pe de altă parte, soluţionarea prezentului recurs, ce nu priveşte o cauză soluţionată în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excede competenţei atribuite completului de 9 judecători, prin art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Drept urmare, neobservarea acestora este sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Aşadar, recursul nu este admisibil nici potrivit legii speciale, aşa încât excepţia invocată se constată a fi întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de revizuenta S.M., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta S.M., prin P.D., în calitate de mandatar, împotriva deciziei nr. 1532 din 25 februarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 5648/2003, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 327/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 329/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
