ICCJ. Decizia nr. 33/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 33/2011
Dosar nr.8629/1/2010
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 480 din 24 octombrie 2006 pronunţată de Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul HG împotriva adresei nr. 1413/725/2006 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Împotriva sentinţei sus-menţionate, petentul HG a declarat recurs, iar Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 499 din 17 septembrie 2007 a respins, ca tardiv, recursul formulat.
Prin sentinţa penală nr. 1242 din 30 iunie 2008, definitivă prin Decizia nr. 2888 din 27 aprilie 2009 a Completului de 9 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., formulată de HG împotriva sentinţei penale nr. 480 din 24 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Prin sentinţa nr. 426 din 10 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul HG împotriva rezoluţiei procurorului nr. 505/P/2007 din 6 noiembrie 2007.
Împotriva acestei sentinţe, petentul a declarat recurs, care a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 538 din 29 septembrie 2008 a Completului de 9 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Împotriva deciziilor nr. 499 din 17 septembrie 2007 şi nr. 538 din 29 septembrie 2008 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, petentul HG a formulat cerere de revizuire.
Prin sentinţa nr. 1847 din 6 noiembrie 2009, Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinând cererea de revizuire formulată de petent, în raport cu dispoziţiile legale aplicabile în materie, Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a constatat că aceasta este inadmisibilă, astfel că a respins-o, ca atare.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, în termen legal, a declarat recurs revizuentul HG
Examinând hotărârea atacată, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 393 hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă, din conţinutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conţin hotărârile judecătoreşti.
Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condiţiile şi în cazurile limitativ prevăzute de art.394 C. proc. pen., singurele în măsură să conducă la o reexaminare a cauzei penale.
În cauză, revizuentul HG a formulat cererea solicitând revizuirea deciziilor nr. 499 din 17 septembrie 2007 şi nr. 538 din 29 septembrie 2008 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, prin care s-au respins ca tardiv, respectiv ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinţei nr. 480 din 24 octombrie 2006, respectiv sentinţa nr. 426 din 10 martie 2008 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care au fost respinse ca inadmisibilă, respectiv ca nefondată, plângerea formulată de petentul HG
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că hotărârile vizate prin cererea de revizuire formulată de petent nu îndeplinesc condiţiile art. 393 C. proc. pen., deoarece nu conţin o rezolvare a fondului cauzei, în sensul dispoziţiilor art. 345 alin. (1) C. proc. pen., care stipulează că "Instanţa hotărăşte prin sentinţă asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal".
Mai mult decât atât, revizuentul nu a invocat critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute expres şi limitativ de art. 394 C. proc. pen.
Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât, în situaţia contrară s-ar contraveni dispoziţiilor procesuale menţionate şi principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile [...] pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Criticile recurentului revizuent reiau în esenţă aspectele invocate în plângerea penală adresată primei instanţe şi au făcut obiectul analizei acestei, după cum s-a şi demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală, a recursului nu s-au dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanţe.
Aşadar , soluţia primei instanţe, de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de revizuent împotriva deciziilor nr. 499 din 17 septembrie 2007 şi nr. 538 din 29 septembrie 2008 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 9 Judecători, este legală şi temeinică.
În consecinţă, neexistând motive care analizate din oficiu să ducă la casarea hotărârii atacate, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul HG împotriva sentinţei nr. 1847 din 6 noiembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 6118/1/2009.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul HG împotriva sentinţei nr. 1847 din 6 noiembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 6118/1/2009.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 285/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 34/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
