ICCJ. Decizia nr. 426/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Deciziapenală nr. 426/2011

Dosar nr.483/1/2011

Şedinţa publică din 31 octombrie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 894 din 25 mai 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admisă plângerea formulată de petentul R.G.D. împotriva ordonanţei nr. 127/P/2007 din 25 iunie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de Combatere a Corupţiei.

Au fost desfiinţate ordonanţa nr. 127/P/2007 din 25 iunie 2009 şi rezoluţia nr. 431/II/2/2009 din 24 august 2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de Combatere a Corupţiei, iar în baza art. 278¹ alin. (8) lit. b) C. proc. pen., trimisă cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţii M.B., V.P., G.T., D.P., H.P., N.V., E.G., P.M.D., R.I.A., G.D.M., V.G., R.G., M.V., M.S. şi L.N. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 249, art. 263 şi art. 264 C. pen. raportat la Legea nr. 78/2000.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin plângerea în baza art. 278¹ adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 7 septembrie 2009, petentul R.G.D. având funcţia de Director al Direcţiei contencios şi executare Silită din cadrul Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale (C.N.P.A.S.), a solicitat desfiinţarea ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale din 25 iunie 2009 şi a rezoluţiei nr. 431/II/2/2009 din 24 august 2009 dispuse în dosarul nr. 127/P/2009 al Secţiei de Combatere a Corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi „trimiterea cauzei la D.N.A. în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 246 – art. 248, art. 249, art. 263 şi art. 264 C. pen. raportat la prevederile Legii nr. 78/2000".

În motivarea plângerii amintite, astfel cum a fost precizată, petentul a arătat că „plângerile formulate la D.N.A. au fost îndreptate (...) împotriva numiţilor M.S. fost Ministru al Muncii şi M.B., fost Inspector General de Stat pentru a nu intra sub incidenţa art. 263 C. pen. (...) întrucât a luat cunoştinţă de săvârşirea infracţiunilor în calitatea sa de funcţionar public" iar în ceea ce priveşte pe numitul M.S. „este vorba nu numai de o cheltuire ilegală a banului public ci de un jaf al banului public sub oblăduirea sa (...) încălcându-se în mod grav legislaţia privind achiziţiile publice, fapt constatat, atât de Curtea de Conturi a României, cât şi de Departamentul de Control al Guvernului României" – critica esenţială de nelegalitate şi netemeinicie fiind aceea că actele premergătoare efectuate de procurorul cauzei sunt incomplete şi neconcludente pentru justificarea soluţiei actuale de neîncepere a urmăririi penale pe temeiul inexistenţei faptelor ilicite de corupţie sesizate. Cu privire la numita M.B., inspector general de stat în perioada 2000-2004, s-a solicitat desfiinţarea ordonanţei nr. 127/P/2009 din 25 iunie 2009 a D.N.A. în considerarea aceloraşi critici de nelegalitate.

Prima instanţă, verificând admisibilitatea şi temeinicia ordonanţei procurorului de neîncepere a urmăririi penale, în raport cu motivele de nelegalitate/netemeinicie invocate de petent a reţinut că, în speţă, anterior, Curtea de Conturi a României şi Departamentului de Control al Guvernului României au verificat respectarea prevederilor legale privind achiziţiile publice în legătură cu imobilele în care îşi desfăşoară activitatea, formarea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice în cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse în perioada 2000-2004, solicitând oficial in conformitate cu dispoziţiile art. 214 C. proc. pen. - urmare neregulilor constatate - efectuarea de cercetări penale inclusiv sub aspectul săvârşirii unor fapte de corupţie şi conexe infracţiunilor de corupţie, în activitatea funcţionarilor de conducere din cadrul M.M.F.E.S., potrivit sesizărilor înregistrate în acest sens la D.N.A., I.G.P.R. şi Direcţia de Investigare a Fraudelor (fila 292, adresa 196 din 19 martie 2008).

Concluziile verificărilor organelor de control centrale amintite, devenite publice prin mass-media, la care s-au adăugat date/informaţii interne ori din alte surse, au condus la înregistrarea la D.N.A. – Secţia de Combatere a Corupţiei şi a altor sesizări în condiţiile art.221, art. 222 şi art. 227 C. proc. pen. arătate în continuare.

Prin procesul - verbal din data de 12 iulie 2007 procurorii din cadrul D.N.A. – Secţia de Combatere a Corupţiei s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 248 C. pen., art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, având în vedere existenţa unor date şi indicii privind săvârşirea unor fapte de corupţie ori asimilate infracţiunilor de corupţie în activitatea de achiziţii publice administrare si utilizare a fondurilor publice în cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse în perioada 2002-2004 în legătură cu următoarele aspecte pretins ilicite:

- achiziţionarea sediului Inspecţiei Muncii din municipiul Bucureşti cu nerespectarea normelor proprii şi a condiţiilor prevăzute în caietul de sarcini, (aspect reţinut şi de Raportul de control încheiat în 2002, de către Curtea de Conturi, pentru perioada exerciţiului financiar 2001). În actul de sesizare internă amintit se arată că la achiziţionarea imobilului destinat sediului Inspecţiei Muncii, au fost încălcate condiţiile impuse în caietul de sarcini, s-a achiziţionat un imobil cu o suprafaţă mică, insuficientă desfăşurării normale a activităţii, iar preţul unitar pe metru pătrat s-a situat peste valoarea maximă stabilită de Camera Notarilor Publici pentru zona Matei Voievod sector 2 Bucureşti, precum şi că evaluatorul a primit pentru întocmirea raportului de evaluare o sumă foarte mare, respectiv 17.000 dolari SUA şi că „terenul de sub imobilul în cauză a fost supraevaluat la un preţ de 3 (trei) ori mai mare decât preţul pieţei în zona sector 2, care la timpul respectiv un mp costa cca. 80-100 dolari SUA", iar fostul ministru M.S. „ar fi impus şi ar fi promis, verbal, comisiei de selecţie a ofertelor să declare ca ofertă câştigătoare imobilul în cauză,în schimbul unui comision de 5 % din valoarea tranzacţiei, precum şi alte avantaje financiare, constând în acordarea, pe termen nelimitat, de stimulente, la nivel de 3 salarii pe lună şi, de asemenea, acesta ar fi primit de la vânzător un comision de 30% din preţul imobilului".

- achiziţionarea a două programe inutile pentru Inspecţia Muncii de semnătura electronică cu compania E.S. ROMÂNIA şi circuitul electronic al documentelor PAPYRUS ® MODUS SOFTWARE S, care nu au fost puse niciodată în aplicare şi pentru care conducerea Inspecţiei Muncii ar fi încasat un comision de cca. 25% din preţul contractelor încheiate, inspectorul şef P.D. ar fi pretins şi ar fi primit diverse sume de bani de la funcţionarii publici subordonaţi lui, iar M.B., R.G., P.V., M.V. şi V.N. au folosit autoturismele I.T.M. în interes personal [formându-se astfel dosarul nr. 127/P/2007 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei].

La data de 11 decembrie 2007 M.C., R.N. şi C.I. au sesizat Comisia de Abuzuri din cadrul Parlamentului României cu privire la faptul că s-au încălcat prevederile legale în materia achiziţiilor publice, cu ocazia cumpărării unor sedii pentru Inspectoratele Teritoriale de Muncă Vrancea, Dâmboviţa, Gorj, Dolj şi Bucureşti.

Parlamentul României - Camera Deputaţilor, a remis Direcţiei - Naţionale Anticorupţie memoriul petiţionarilor M.C., R.N. şi C.I., iar la 09 aprilie 2008, s-a format la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti dosarul penal nr. 83/P/2008 care, la 14 octombrie 2008, a fost conexat la dosarul nr. 127/P/2007 al Secţiei de Combatere a Corupţiei.

Aspectele de corupţie sus-menţionate au fost sesizate în mod separat la data de 07 martie 2008 în conformitate cu dispoziţiile art. 227 C. proc. pen. şi de către petentul G.D.R. în calitatea acestuia de director al Direcţiei Contencios şi Executare Silită din cadrul Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei prin procesul-verbal din 23 octombrie 2008 s-a autosesizat din nou cu privire la săvârşirea altor fapte de corupţie ori asimilate infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 de către B.M., P.V., G.T. şi respectiv art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 de către R.I.A., G.D.M. şi V.G., avându-se în vedere datele şi indiciile cu caracter intern în legătură cu următoarele aspecte pretins ilicite înregistrate în activitatea Ministerului Muncii în perioada 2001-2004:

- primirea, în schimbul încheierii, în 2004, a contractului pentru furnizarea serviciilor de certificare calificată bazată pe semnătura electronică, de către M.B. şi V.P. a sumei de 200.000 Euro de la reprezentanţii firmei E.S. ROMÂNIA S.A.;

- primirea în anul 2001, de către M.B. şi V.P. a sumei de 2.000.000 lei de la R.I.A., câştigătorul licitaţiei organizate în vederea achiziţionării de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti a imobilului destinat sediului central.

- primirea de către M.B. şi V.P., în anul 2000, în schimbul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului destinat sediului Inspectoratului Teritorial de Muncă Vrancea, a 90.000 dolari SUA de la G.D.M. şi primirea în anul 2001, de către B.M., V.P. şi G.T. a câte 150.000 lei de la V.G., în schimbul încheierii contractului de vânzare - cumpărare a imobilului destinat sediului Inspectoratului Teritorial de Muncă Gorj.

S-a reţinut, de asemenea, că la data de 26 martie 2008, numitul G.R.D., în calitatea acestuia de director al Direcţiei Contencios şi Executare Silită din cadrul Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, în temeiul art. 227 raportat la art. 222 C. proc. pen. a sesizat din nou Direcţia de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române cu privire la faptul că, în cursul anului 2004, inspectorul general de stat din cadrul Inspecţiei Muncii, B.M., împreună cu P.V., director economic în cadrul aceleiaşi instituţii, au încheiat, cu încălcarea dispoziţiilor legale, cu SC E.S. ROMÂNIA SA, contractul de achiziţie publică nr. 525/MB, având ca obiect furnizarea de servicii de certificare calificată a semnăturii electronice.

Astfel, s-a format dosarul nr. 5189/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti în care la data de 19 mai 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu motivaţia că prejudiciul estimat cauzat prin săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice este mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 Euro. La data de 15 iunie 2009, s-a dispus conexarea dosarului nr. 5189/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti la dosarul nr. 127/P/2007 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei.

Prin ordonanţa procurorului de caz din 25 iunie 2009 dată în dosarul nr. 127/P/2007 al Secţiei de Combatere a Corupţiei s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. faţă de toţi intimaţii în cauză şi cu privire la toate pretinsele fapte de corupţie sesizate respectiv .

- faţă de inspector general de stat M.B. şi director general în Inspecţia Muncii P.V. sub aspectul săvârşirii a câte cinci infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000, având ca obiect material sumele de 2.000.000 lei, 90.000 dolari SUA, câte 150.000 lei şi 200.000 Euro stimulente de plată în perioada ianuarie 2001 – decembrie 2003;

- faţă de directorul general al Direcţiei Economice din M.M.F.E.S. G.T. sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de luare de mită şi o infracţiune de primire de foloase necuvenite prevăzute de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 256 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, având ca obiect material stimulente la nivelul a trei salarii pe lună în perioada ianuarie 2001 – decembrie 2003; suma de 150.000 lei.

- faţă de inspectorul general D.P. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 având ca obiect material „diverse sume de bani de la funcţionarii publici subordonaţi";

- faţă de fostul ministru M.M.F.E.S. în perioada 2000 - 2003 M.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă şi dare de mită prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 şi art.255 C. pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, având ca obiect material comisionul de 30%, respectiv 5% din valoarea tranzacţiei de 81,025 mild. lei (ROL).

- faţă de membrii comisiei de evaluare a ofertelor la achiziţionarea sediului Inspecţiei Muncii din Bucureşti H.P., L.N., N.V. şi E.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, având ca obiect material stimulente la nivelul a trei salarii pe lună pe perioada ianuarie 2001 – decembrie 2003.

- faţă de furnizorii serviciilor şi vânzătorii imobilelor achiziţionate de M.M.F.E.S. R.I.A., G.D.M., V.G. şi P.M.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, având ca obiect material comisionul de 35% din suma de 81,025 mld lei (ROL); 90.000 dolari SUA; 450.000 lei (ROL); 200.000 Euro.

- faţă de inspectorul general M.B. şi directorii în cadrul Inspecţiei Muncii, R.G., V.P., M.V. şi V.N. sub aspectul folosirii în interes personal a autoturismelor I.T.M. Bucureşti, infracţiune asimilată acelora de corupţie prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000.

Prin aceeaşi ordonanţă, faţă de celelalte infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie sus-menţionate s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor de către Secţia de Combatere a Corupţiei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 248¹ C. pen., cu privire la nerespectarea dispoziţiilor legale cu prilejul încheierii contractelor de achiziţii publice de către I.T.M. Bucureşti şi Inspecţia Muncii, respectiv contractele nr. 525/MB din 7 septembrie 2004, 408 din 17 decembrie 2001, 1592 din 24 decembrie 2002 şi cel încheiat la 14 decembrie 2000, respectiv declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetelor de pe lângă Judecătoria Focşani, Judecătoria Târgu Jiu, Judecătoria Târgovişte, Judecătoria Craiova, Judecătoria Timişoara şi Judecătoria Sector 2 Bucureşti sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 248¹ C. pen. cu privire la respectarea dispoziţiilor legale cu prilejul încheierii contractelor de achiziţie publică a sediilor I.T.M. respective.

Prin rezoluţia nr. 431/II/2/2009 din 24 august 2009 a procurorului-şef al Secţiei de Combatere a Corupţiei din cadrul D.N.A. a fost respinsă, ca neîntemeiată plângerea în baza art. 278 C. proc. pen. formulată de petentul R.G.D. împotriva ordonanţei procurorului de caz nr. 127/P/2007 din 25 iunie 2009.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale a petiţionarului s-a menţionat că prin raportare la dispoziţiile art. 278¹ alin. (1) C. proc. pen. şi la cele ale art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale este evident că sfera persoanelor „ale căror interese legitime au fost vătămate" este foarte largă urmând a fi delimitată în concret prin exercitarea atribuţiilor jurisdicţionale de către judecătorul investit cu soluţionarea plângerii şi că din verificarea lucrărilor dosarului rezultă că petentul R.G.D. în calitatea sa oficială de Director al Direcţiei Contencios şi Executare Silită din cadrul C.N.P.A.S. aparţinând Ministerului Muncii Familiei şi Egalităţii de Şanse a formulat sesizare penală în temeiul art. 227 C. proc. pen. la 7 martie 2008. Ulterior s-a înregistrat şi plângerea în baza art. 278 C. proc. pen. împotriva ordonanţei procurorului de caz ce a fost respinsă în fond ca neîntemeiată prin rezoluţia procurorului şef al Secţiei de Combatere a Corupţiei din cadrul D.N.A, iar în final a solicitat şi declanşarea controlului judecătoresc actual în condiţiile art. 278¹ C. proc. pen.

Aşadar, s-a concluzionat că interesul legitim al petentului este necontestat în cauză şi rezultă din solicitarea oficială şi declanşarea efectivă a cercetărilor penale care şi în prezent se află în derulare.

Referitor la temeinicia plângerii în raport cu dispoziţiile art. 278¹ alin. (8) lit. b) C. proc. pen. s-a arătat că potrivit art. 278¹ alin. (8) C. proc. pen. judecătorul, soluţionând plângerea, este obligat să verifice „rezoluţia sau ordonanţa atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate", pronunţând soluţiile prevăzute de art. 278¹ alin. (8) lit. a)-d) C. proc. pen.

De asemenea, potrivit art. 200 C. proc. pen. fază a procesului penal în care se includ şi actele premergătoare, reglementate prin art. 224 C. proc. pen. urmărirea penală are ca obiect „ strângerea probelor necesare cu privire la existenta infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată".

Din interpretarea dispoziţiilor legale precitate prin coroborare cu dispoziţiile art.228 C. proc. pen. s-a concluzionat că în faza actelor premergătoare dată fiind contribuţia acestora la realizarea scopului procesului penal trebuie culese în mod obligatoriu acel minim necesar de date şi informaţii care să poată forma convingerea organului de urmărire penală că poate începe ori nu urmărirea penală în cauza respectivă.

S-a argumentat că sub aspectele anterior arătate rezoluţia atacată şi soluţia de neîncepere a urmăririi penale adoptate de procurorul de caz în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. evidenţiază temeinicia criticilor sub aspect procedural formulate de petent, având în vedere că actele de verificare şi control încheiate de Curtea de Conturi şi Departamentul de Control al Guvernului constată şi sesizează - în conformitate cu dispoziţiile art. 214 C. proc. pen. - inclusiv D.N.A. - încălcări ale dispoziţiilor legale în activitatea de investiţii şi achiziţii publice derulate de instituţia bugetară centrală a M.M.F.E.S. în perioada 2001-2004, că aceleaşi aspecte de încălcare a legii sunt sesizate şi de către petentul R.G.D. în temeiul art. 227 C. proc. pen. în calitatea acestuia de funcţionar public, director al Direcţiei Contencios şi Executare silită din cadrul C.N.P.A.S. aparţinând Ministerului Muncii şi că în considerarea datelor interne existente, săvârşirea unor fapte de corupţie ori asimilate acestora este afirmată oficial prin cele două sesizări interne formulate în cauză inclusiv de către D.N.A. - Secţia de Combatere a Corupţiei. S-a menţionat, totodată, că din expunerea sesizărilor amintite rezultă că acestea se referă la pretinse fapte de corupţie/fapte asimilate acelora de corupţie/alte fapte ilicite ordinare aflate în conexitate etiologică-legătură de conexitate mixtă-privind aceleaşi persoane aflate în funcţii de conducere în structura administrativă a Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, sesizările din oficiu privind săvârşirea unor fapte de corupţie în activitatea de achiziţii publice în legătură cu imobilele în care îşi desfăşoară activitatea şi utilizarea fondurilor publice de către intimaţii-făptuitori în cauză fiind formulate avându-se în vedere „datele deţinute de Direcţia Naţională Anticorupţie", fără ca aceste date să mai fie indicate si valorificate ulterior prin ordonanţa atacată astfel că fără alte verificări în concret - cu excepţia ascultării doar a pretinşilor mituitori/traficanţi de influenţă-soluţia actuală de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. cu motivarea generală că „probatoriul administrat (...) nu a evidenţiat faptul că M.S. (M.B., V.P., G.T., D.P., H.P., L.N., N.V., E.G., P.M.D., R.I.A., G.D.M. şi V.G.) ar fi primit vreo sumă de bani"; astfel, prima instanţă a reţinut că ordonanţa a fost adoptată de procuror pe baza unor acte premergătoare incomplete şi neconcludente pentru a putea constitui temeiuri justificative şi necesare în fundamentarea concluziei privind inexistenţa faptelor de corupţie ce formează obiectul procedurii penale pendinte şi deşi la dosar exista dovada că a fost sesizată Agenţia Naţională de Integritate pentru intimatul M.S. de către petentul R.G.D., soluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost adoptată de procuror fără a se verifica şi modul de soluţionare al demersului judiciar arătat şi a se valorifica ulterior datele necesare obţinute în procedura separată amintită sub aspectul constatării existenţei/inexistenţei învinuirilor de corupţie în cauză.

În consecinţă, reţinând cvasi-inexistenţa actelor premergătoare sub aspectul faptelor ilicite de corupţie ce au format obiectul sesizărilor interne şi externe în cauză, prima instanţă, în temeiul art. 278¹ alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea petentului, desfiinţând rezoluţia atacată şi dispunând trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţii M.B., V.P., G.T., D.P., H.P., N.V., E.G., P.M.D., R.I.A., G.D.M., V.G., R.G., M.V., M.S. şi L.N., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art.246, art. 248, art. 249, art. 263 şi art. 264 C. pen. raportat la Legea nr. 78/2000.

În conformitate cu dispoziţiile art. 278¹ alin. (8) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. s-a dispus ca pentru stabilirea în mod convingător a existenţei/inexistenţei faptelor ilicite menţionate actele premergătoare actuale urmează a fi completate prin administrarea şi a altor probe utile şi necesare în acest sens, respectiv: audierea intimaţilor-făptuitori, relaţii suplimentare / puncte de vedere de la Curtea de Conturi şi Corpul de Control al Guvernului titulare ale actelor de sesizare iniţiale în cauză potrivit art. 214 C. proc. pen.; verificări financiar-contabile ale societăţilor comerciale vânzătoare ale imobilelor în litigiu în conexiune cu declaraţiile de venituri/interese ale persoanelor cercetate şi relaţii oficiale de la Agenţia Naţională de Integritate cu privire la intimaţii în cauză precum şi indicarea datelor în acuzare pe baza cărora au fost formulate cele două sesizări interne, nefiind admisibilă declanşarea unei proceduri penale în condiţiile arătate fără indicarea în concret a datelor şi indiciilor invocate ca temeiuri în acest sens.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat recurs:

- Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile orale ale procurorului de şedinţă, prezentate în partea introductivă a prezentei decizii şi motivele de recurs depuse în scris (filele 23-33 dosar recurs) pentru greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a petentului de a formula plângere împotriva ordonanţei nr. 127/P/2007 (acesta neavând o calitate dintre cele expres prevăzute de art. 278¹ alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire sesizându-se din oficiu, iar cu privire la aspectele sesizate de petent soluţia de disjungere dispusă nefiind susceptibilă de a fi contestată potrivit art. 278¹ alin. (1) C. proc. pen., nemotivarea soluţiei dispusă asupra excepţiei menţionate, greşita admitere a plângerii petentului (soluţia fiind contradictorie şi nemotivată);

- recurentul intimat M.S., criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile orale ale apărătorilor aleşi, prezentate în partea introductivă a acestei decizii şi motivele de recurs depuse în scris (filele 123-135 şi 152-167 dosar recurs) pentru greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a petentului de a formula plângere împotriva ordonanţei nr. 127/P/2007 a D.N.A., petentul necircumscriindu-se sferei persoanelor îndrituite să formuleze o atare plângere, nedovedind că interesele sale legale au fost prejudiciate, cu privire la faptele reclamate nedispunându-se o soluţie de netrimitere în judecată, greşita admitere a plângerii petentului (cauza fiind trimisă la procuror pentru începerea urmăririi penale pentru fapte care nu sunt de competenţa D.N.A.), nemotivarea soluţiei, neindicarea în considerentele hotărârii a unor aspecte noi, necunoscute anterior procurorului;

- recurenta intimată M.B., criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile orale ale apărătorului ales, prezentate în partea introductivă a acestei decizii şi motivele de recurs depuse în scris (filele 63-72 dosar recurs) pentru greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a petentului de a formula plângere împotriva ordonanţei nr. 127/P/2007 a D.N.A., soluţia criticată (având corespondent în plângerea petentului) necircumscriindu-se celor reglementate de art. 278¹ alin. (1) C. proc. pen., greşita admitere a plângerii petentului, neindicarea faptelor şi împrejurărilor ce urmează a fi constatate, indicarea unor probe inutile cauzei;

- recurentul intimat V.G., criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile orale ale apărătorului ales, prezentate în partea introductivă a acestei decizii şi motivele de recurs depuse în scris (filele 109-116 dosar recurs) pentru nelegalitate, netemeinicie, imposibilitatea constatării altor infracţiuni în afara celor indicate în ordonanţa atacată, lipsa calităţii procesuale active a petentului, ignorarea împrejurării că petentul nu a formulat plângere în ceea ce îl privea pe intimat, criticarea unei soluţii necircumscrisă celor prevăzute de art. 278¹ alin. (1) C. proc. pen.;

- recurentul intimat I.H.P. – recursul nu a fost motivat;

- recurenta intimată R.G., solicitând admiterea recursului şi în rejudecare respingerea plângerii petentului;

- recurentul intimat N.V. - recursul nu a fost motivat;

- recurenta intimată L.M.C. (fostă N.), criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile orale ale apărătorului ales, prezentate în partea introductivă a acestei decizii pentru greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a petentului de a formula plângere împotriva ordonanţei nr. 127/P/2007 a D.N.A., întrucât nu avea vreuna din calităţile prevăzute de art. 278¹ alin. (1) C. proc. pen., neformularea unui denunţ împotriva intimatei, greşita admitere a plângerii petentului, deşi soluţia procurorului era legală şi temeinică;

- recurenta intimată V.P. - recursul nu a fost motivat;

- recurentul intimat G.T., criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile orale ale apărătorului ales, prezentate în partea introductivă a acestei decizii şi motivele scrise de recurs (fila 62 dosar recurs) pentru greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a petentului de a formula plângere împotriva ordonanţei nr. 127/P/2007 a D.N.A., imposibilitate a contestării soluţiilor de disjungere în procedura prevăzută de art. 278¹ alin. (1) C. proc. pen.;

- recurenta intimată M.V., criticând-o, astfel după cum rezultă din concluziile orale ale apărătorului ales, prezentate în partea introductivă a acestei decizii şi motivele de recurs depuse în scris (filele 55-61 dosar recurs) pentru greşita reţinere a calităţii petentului de persoană interesată, deşi nu se dovedise producerea unei vătămări, neaducerea niciunei acuzaţii intimaţilor, necontestarea unei soluţii de netrimitere în judecată, nemotivare, neindicarea faptelor şi împrejurărilor ce trebuie constatate de către procuror;

- recurentul intimat E.C.G., solicitând admiterea recursului formulat.

Analizând recursurile prin prisma criticilor invocate, sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen. şi cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea plângerii formulată de petentul R.G.D., se constată că acestea sunt întemeiate şi vor fi admise pentru considerentele ce urmează.

Astfel după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 275 raportat la art. 278 şi art. 278¹ alin. (1) C. proc. pen., orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, legea procesuală stabilind că titularii dreptului de a formula plângere împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de către procuror sunt persoana vătămată şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.

În ceea ce priveşte sfera sintagmei generic utilizată de către legiuitor, „vătămare a intereselor legitime" aceasta se circumscrie, în mod evident, noţiunii de drept sau interes personal, recunoscut şi ocrotit de lege, lezat în orice mod printr-un act sau conduită a unei persoane fizice sau juridice, respectiv printr-un act sau măsură a procurorului.

Rezultă, aşadar, că noţiunea anterior menţionată nu poate fi extinsă spre a include în sfera semnificaţiilor sale şi pe cea a interesului statului în ceea ce priveşte bunul mers al activităţii instituţiilor de stat şi a angajaţilor acestora, în măsura în care acestea nu s-au dovedit a fi în mod cert prejudiciabile pentru o anumită persoană.

Astfel după cum rezultă şi din cuprinsul ordonanţei contestate, prin procesul-verbal din data de 12 iulie 2007, procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Secţia de Combatere a Corupţiei s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, privind, în esenţă, neregularităţile înregistrate în procedura de achiziţionare a unor imobile şi a unor programe informatice de către Ministerul Muncii, pretinderea şi primirea unor sume de bani şi folosirea bunurilor ITM în interes personal, activităţi pretins comise de M.S., M.B., R.G., P.V., V.M. şi V.N.

S-a reţinut, totodată, că la data de 11 decembrie 2007 numiţii M.C., R.N. şi C.I. au sesizat Comisia de Abuzuri din cadrul Parlamentului României cu privire la încălcarea prevederilor legale în materia achiziţiilor publice cu ocazia cumpărării unor sedii pentru inspectoratele teritoriale de muncă Vrancea, Dâmboviţa, Gorj, Dolj şi Bucureşti, sesizarea fiind trimisă parchetului la 27 decembrie 2007. La data de 9 aprilie 2008 la Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Bucureşti s-a format dosarul nr. 83/P/2008, conexat la data de 14 octombrie 2008 la dosarul nr. 127/P/2007. S-a reţinut, de asemenea, că aspectele reclamate de persoanele anterior menţionate au format şi obiectul sesizării petentului R.G.D. (din data de 7 martie 2008).

Prin procesul-verbal din data de 23 octombrie 2008 Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de Combatere a Corupţiei s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 de către numiţii B.M., P.V. şi G.T. şi cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 de către numiţii R.I.A., G.D.M. şi V.G., constând, în esenţă, în primirea în perioada 2001 – 2004, de către numitele M.B. şi V.P. a unor sume de bani de la numiţii R.I.A., G.D.M. şi V.G., precum şi de la reprezentanţii S.C. E – D. România SA, în schimbul încheierii unor contracte şi finalizării unei licitaţii.

De asemenea, prin ordonanţa contestată s-a reţinut că la 26 martie 2008 petentul a sesizat Direcţia de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei privind încălcarea dispoziţiilor legale în exercitarea atribuţiilor de către numitele M.B. şi V.P. Astfel, la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti a fost format dosarul nr. 5189/P/2008, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată la data de 19 mai 2009 în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, dosarul a fost conexat la data de 15 iunie 2009, la dosarul nr. 127/P/2007 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Cu privire la faptele pretins comise de către intimaţi s-a reţinut că actele premergătoare efectuate nu au confirmat împrejurarea că numitul S.M. ar fi primit vreo sumă de bani de la numitul A.R.I. şi că ar fi intervenit pe lângă membrii comisiei de licitaţie în scopul declarării câştigătoare a ofertei numitului A.R.I., neputându-se stabili o legătură între desemnarea drept câştigătoare a ofertei acestuia din urmă şi faptul că membrii comisiei de selecţie ar fi beneficiat de stimulente băneşti, astfel că faţă de acesta s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, precum şi faţă de membrii comisiei de evaluare, M.B., G.T., I.H.P., V.P., L.N., V.N. şi E.G.

În ceea ce priveşte pretinsa primire de către numitele M.B. şi V.P. a unei sume de bani pentru a declara câştigătoare oferta numitului A.R.I. (fapte ce au făcut obiectul sesizării din oficiu din 23 octombrie 2008) s-a reţinut că actele premergătoare nu au confirmat acest aspect, dispunându-se, astfel, faţă de intimatele indicate neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi faţă de A.R.I. art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. În vederea stabilirii prejudiciului pretins determinat cu ocazia achiziţionării de către Inspecţia Muncii a imobilului din Bucureşti, sector 2, cauza a fost disjunsă pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 248¹ C. pen.

Cu privire la activităţile derulate cu ocazia achiziţionării unui imobil pentru ITM Vrancea s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani pentru efectuarea cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 248¹ C. pen.

În ceea ce priveşte pretinsa primire de către numitele M.B. şi V.P. a unei sume de bani de la asociatul majoritar al SC E.I.C. SRL, G.D.M. (fapte ce au făcut obiectul sesizării din oficiu din 23 octombrie 2008) s-a reţinut că respectivele acuzaţii nu s-au confirmat, dispunându-se neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, s-a apreciat că în ceea ce priveşte achiziţionarea unui imobil pentru ITM Gorj nu s-a relevat comiterea vreunei fapte de corupţie şi că nu s-a dovedit că numiţii G.T., M.B. şi V.P. ar fi pretins şi primit de la numitul V.G. vreo sumă de bani în vederea desemnării drept câştigător al licitaţiei şi nici nu au fost recompensaţi cu bani ulterior încheierii contractului de achiziţie de altfel persoanele anterior menţionate nefăcând parte din comisia de evaluare pentru atribuirea contractului de achiziţii.

Astfel, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii T.G., M.B. şi V.P. sub aspectul infracţiunilor de luare de mită şi primire de foloase necuvenite şi faţă de G.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită. În ceea ce priveşte eventuala infracţiune de abuz în serviciu comisă în cauză s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 248¹ C. pen.

În ceea ce priveşte faptele pretins comise cu ocazia achiziţionării sediului ITM Dâmboviţa s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgovişte pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 248¹ C. pen.

Referitor la procedura de achiziţie a imobilului din Bucureşti, cauza a fost disjunsă pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 248¹ C. pen. Aceeaşi soluţie a fost dispusă în ceea ce priveşte procedura de achiziţie a imobilului din Bucureşti.

Relativ la pretinsa nelegală desfăşurare a procedurii de achiziţie a sediului ITM Dolj şi Timiş competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, respectiv Timişoara, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 248¹ C. pen.

În ceea ce priveşte faptele pretins comise cu ocazia încheierii contractului de achiziţie nr. 525/MB între SC E.S. România SRL (reprezentată de P.M.D.) şi Inspecţia Muncii (reprezentată de M.B. şi V.P.) s-a concluzionat că nu există indicii privind comiterea vreunei fapte de corupţie, dispunându-se neînceperea urmăririi penale faţă de M.B. şi V.P. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi faţă de P.M.D. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 255 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar în vederea stabilirii prejudiciului pretins produs prin încheierea contractelor de achiziţie publică având ca obiect achiziţionarea certificatelor calificate de semnătură electronică, cauza a fost disjunsă pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 248¹ C. pen.

Totodată, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei sub aspectul pretinsei încheieri nelegale a contractului între Inspecţia Muncii şi SC S.A. SRL în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti (faptă ce a forma obiectul sesizării formulată de numiţii M.C., R.N. şi C.I.).

S-a dispus, de asemenea, (faţă de sesizarea din oficiu a organului de urmărire din 12 iulie 2007) neînceperea urmăririi penale faţă de D.P. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în pretinsa pretindere şi primire a unor sume de bani de la funcţionarii din subordine. În ceea ce priveşte pretinsa folosire în interes personal a unor autoturisme de serviciu de către numiţii M.B., V.P., V.N., M.V., R.G. (obiect al sesizării din oficiu a organului de urmărire din 12 iulie 2007) s-a dispus neînceperea urmăririi penale, faptele neexistând.

Din verificarea actelor dosarului se constată că petentul R.G.D. (director al Direcţiei Contencios şi Executare Silită din cadrul Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale) a formulat în mod repetat sesizări în ceea ce priveşte anumite activităţi ale unor persoane ce îşi desfăşurau activitatea în cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, pe care le-a apreciat în mod negativ, conferindu-le conotaţii penale.

Astfel, la datele de 26 februarie 2008 (filele 238, 242-245, vol. VI, dosar parchet) şi 5 martie 2008 (filele 240, vol. VI, dosar parchet) petentul s-a adresat Secretarului de stat din Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, M.A., în ceea ce priveşte anumite nereguli constatate în activitatea numiţilor G.B. şi M.B. şi a unor funcţionari publici din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi a Inspecţiei Muncii.

La data de 27 februarie 2008 s-a înregistrat la Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, memoriul adresat de petent ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse referitor la activitatea numitei M.B. şi prin care s-a înaintat raportul Departamentului de Control al Guvernului privind rezultatele controalelor desfăşurate de instituţiile din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse privind achiziţiile publice (fila 235, vol. VI, dosar parchet).

La data de 6 martie 2008 petentul a sesizat pe coordonatorul Compartimentului audit Intern şi Control din cadrul Inspecţiei Muncii (filele 251- 252 vol. VI, dosar parchet), iar la data de 10 martie 2008 (filele 246 – 247 vol. VI, dosar parchet) pe Inspectorul general de stat M.B., în ceea ce priveşte neregulile constatate de petent în activitatea acesteia; la data de 17 martie 2008 (filele 248 – 250 vol. VI, dosar parchet) petentul s-a adresat în acelaşi sens şi Direcţiei Economice din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse. Raportul realizat de Departamentului de Control al Guvernului şi cel întocmit de către Curtea de Conturi – Secţia de Control Financiar Ulterior, au fost înaintate de către petent (filele 291, vol. I, dosar parchet) şi Direcţiei Legislaţie din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, în memoriul său (înregistrat la data de 18 iunie 2008 şi înaintat D.N.A. la 19 iunie 2008 – fila 293 vol. I, dosar parchet), petentul sesizând pretinsele activităţi nelegale derulate de către numita M.B.

Se constată, de asemenea, că petentul a apreciat că prin memoriile formulate îndeplineşte obligaţia prevăzută de lege în sarcina funcţionarilor publici, de sesizare, de îndată, a organelor judiciare în situaţia în care ia la cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile, nereclamând lezarea unui interes personal, ci exprimându-şi profunda nemulţumire faţă de modalitatea, considerată nelegală şi abuzivă, de desfăşurare a atribuţiilor persoanelor încadrate în Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.

Coroborând, aşadar, soluţiile dispuse prin ordonanţa atacată aprecierilor anterior exprimate în ceea ce priveşte legitimitatea procesual activă de a sesiza instanţa în procedura prevăzută de art. 278¹ C. proc. pen. se constată că drepturile petentului nu au fost şi nici nu puteau fi prejudiciate prin comiterea faptelor reclamate, sau prin soluţia dispusă de procuror, având în vedere natura faptelor reclamate şi relaţiile sociale a căror ocrotire s-a urmărit de către legiuitor prin incriminarea acestora.

Rezultă, aşadar, că în mod greşit prima instanţă a apreciat că în cauză petentul avea calitate procesual activă pentru a sesiza instanţa, deşi, în ceea ce priveşte soluţia dispusă de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie petentul nu avea calitatea de persoană îndrituită să o conteste, prin formularea plângerii împotriva respectivei soluţii, legea procesuală nerecunoscându-i legitimitate procesuală activă, deoarece nu justifica o vătămare a unui interes legitim, astfel după cum prevăd dispoziţiile art. 275 şi art. 278¹ C. proc. pen.

Împrejurarea că petentul a sesizat diferite instituţii ale statului, astfel după cum s-a arătat şi în cele ce preced, în legătură cu neregulile pretins sesizate în activitatea Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, nu îi conferă acestuia calitatea de persoană ale cărei interese au fost vătămate prin soluţia dispusă de procuror. Acceptând teza că petentul, în calitatea deţinută, avea obligaţia de a sesiza organele judiciare, această împrejurare nu îi conferea calitatea de persoană îndreptăţită să conteste soluţia dispusă de procuror, în accepţiunea art. 275 şi art. 278¹ C. proc. pen., deoarece incriminarea faptei de omisiune a sesizării organelor judiciare (art. 263 C. pen.) are ca scop prompta înfăptuire a justiţiei, astfel că persoana care a sesizat organul judiciar nu este subiect al raportului de drept material obiect al sesizării, neputându-se susţine că dispunerea unei anumite soluţii sau faptele sesizate o prejudiciază, în toate situaţiile. Se impune, de asemenea, a se constata că în ceea ce priveşte faptele ce au făcut obiectul sesizărilor petentului procurorul a dispus soluţii de disjungere, care nu se circumscriau celor expres şi limitativ prevăzute de art. 278¹ alin. (1) C. proc. pen., plângerea sa fiind inadmisibilă şi prin prisma obiectului său.

Aşa fiind se reţine că petentul nu avea calitatea prevăzută de art. 278¹ alin. (1) C. proc. pen., nefiindu-i recunoscut dreptul de a sesiza instanţa cu plângere împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de către procuror, constatare ce face de prisos analizarea altor apărări ale părţilor.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., vor fi admise recursurile declarate, casată sentinţa recurată, iar în rejudecare, respinsă, ca inadmisibilă plângerea petentului împotriva ordonanţei nr. 127/P/2007 din 25 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de Combatere a Corupţiei.

Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de judecarea în fond a plângerii.

Având în vedere culpa procesuală a petentului în formularea plângerii în procedura prevăzută de art. 278¹ C. proc. pen., plângere respinsă, ca inadmisibilă, astfel după cum s-a reţinut în cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 193 alin. (6) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata V.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de MINISTERUL PUBLIC – PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE şi intimaţii M.S., M.B., V.G., I.H.P., R.G., N.V., I.M.C. (fostă N.), V.P., G.T., M.V. şi E.C.G. împotriva sentinţei nr. 894 din 25 mai 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 7211/1/2009.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

În temeiul dispoziţiilor art. 278¹ alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul R.G.D. împotriva ordonanţei nr. 127/P/2007 din 25 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de Combatere a Corupţiei.

Obligă petentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, ocazionate de judecarea în fond a plângerii.

În temeiul dispoziţiilor art. 193 alin. (6) C. proc. pen., obligă petentul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata V.M.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 425/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI		ICCJ. Decizia nr. 427/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

ICCJ. Decizia nr. 421/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 423/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 424/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 425/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 427/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 43/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 431/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 433/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI